Universitatea ’’ Dunarea de Jos’’, Galati

Facultatea de Educatie Fizica si Sport

PIPP,Anul I, 2022

Student Doca (Gaiu) Marlena

Invatamant frontal,
Invatamant individual,
Invatamant pe grupe .
autor Victor Tircovnicu
(Editura Didactica si Pedagogica, 1981)

Profesor coordonator -
Conferentiar Doctor Caciuc Viorica
 Invatamant frontal, Invatamant individual,
Invatamant pe grupe .
(Editura Didactica si Pedagogica)
In cadrul procesului instructiv-educativ se pot folosi diferite tipuri de organizare a activităţii
elevilor. Alegerea acestora se face in functie de obiectivele urmarite, de conţinuturile cu care se
lucreaza, de particularitatile de varsta si individuale ale elevilor, de gradul de dotare cu mijloace de
învăţămant, de felul în care se va face evaluarea activitătii, de tactul pedagogic al cadrului didactic
etc.
Formele de organizare a activităţii mentionate in literatura de specialitate sunt:
• activitatea frontala;
• activitatea individuala;
• activitatea pe grupe.
Cartea ,,Invatamant frontal, Invatamant individual, Invatamant pe grupe”, scrisa de Victor
Tircovnicu, a fost publicata in anul 1981, in memoria mamei autorului, pe nume Stana. Aceasta
lucrare isi propune sa prezinte rezultatele adunate peste ani cu privire la cele 3 forme de invatamant,
dar si avantajele si dezavantajele acestor forme de organizare a procesului de invatamant. Autorul
nu doreste sa excluda vreuna din forme, ci din contra , cu convingere doreste sa imbine
invatamantul frontal cu cel individual si pe grupe deoarece sporeste eficienta muncii didactice.
Deoarece cartea a fost scrisa in anul 1981, o perioada in plina ascensiune si ,,explozie
scolara”, in ea se subliniaza trecerea de la invatamantul obligatoriu de 4 ani, la cel de 7 ani, apoi de
8 ani, iar spre anii 1990 se dorea trecerea la invatamantul obligatoriu de 12 ani. Odata cu
modernizarea nivelului tehnic al intreprinderilor, se cerea si ridicarea nivelului de calificare.
Introducerea continua a tehnicii tot mai inaintata, devenea din ce in ce mai necesar ca tineretul sa
aiba o pregatire mai corespunzatoare. Mai mult, se cauta metode de educare cat mai eficienta. Asa
s-a ajuns la ideea de invatamant frontal, individual sau pe grupe. Ce inseamna , de fapt acest lucru?
Pe scurt, daca un profesor preda unui singur elev zicem ca invatamantul este individual, daca preda
unei grupe, invatamantul este pe grupe sau pe echipe, daca preda unei clase de elevi sau mai multor
clase concomitent, invatamantul este frontal.

I. Invatamantul FRONTAL
1.Ce este invatamantul frontal?
Definitie : ,,Invatamantul frontal este un mod de organizare al procesului didactic, fiind
una din formele de organizare a muncii elevilor la lectie.’’ (V. Tircovnicu,pag.14)
In invatamantul frontal, profesorul indruma si conduce activitatea tuturor elevilor din clasa si
fiecare elev efectueaza ceea ce i se cere de catre profesor. Se mai numeste si invatamant magistral.
Elevul este privit doar ca obiect al educatiei.
Cea mai reprezentativa figura pedagogica ce a adus o contributie importanta scolii in ceea
ce priveste invatamantul pe clase si lectii a fost Ian Amos Comenius, care in lucrarea sa ,,Didactica
magna” a dezvoltat amanuntit cum sa se realizeze educarea elevilor in acest mod. Pentru ca
instruirea si insusirea de cunostinte, deprinderi, priceperi utile mai departe, sa aiba loc este nevoie
de un mod de organizare si o experienta pedagogica bogata a profesorului. Doar asa acesta va putea
face fata instruirii unui numar asa mare de elevi deodata. Desi utilizata de peste 300 de ani, aceasta
metoda inca se practica si este considerata utila si actuala. Invatamantul pe clase si lectii a adus mari
avantaje invatamantului deoarece este economa si tine cont si de nevoile copilului de socializare sau
vietuire in colectivitate. Acestui mod de organizare i se mai spune si colectiv deoarece profesorul nu
se ocupa de elevi in mod individual ci cu intreaga clasa, dar si magistral deoarece profesorul are
rolul activ predominant bazata exclusiv pe expunere, pe transmitere de cunostinte unei clase intregi
de elevi si care reduce invatarea la achizitionarea pasiva de cunostinte si limiteaza foarte mult
activitatea colectiva propriu zisa.

2.Avantaje
Acest mod de invatamant este si astazi foarte raspandit in toate tarile deoarece indeplineste
nevoile de cultura si educare in masa, dar si pentru ca este un proces desfasurat cu cheltuieli mai
mici din partea statului. Scoala are rolul de a inarma elevii cu instrumente de cunoastere, adica sa le
ofere cunostinte de baza si anume o pregatire pentru aplicarea in viata de zi cu zi. Cu ajutorul
profesorului acestia vor cunoaste tot felul de lucruri fundamentale, explicatii si aplicari practice,
lucruri esentiale in disciplina predata. Invatamantul frontal urmareste insusirea si formarea unor
priceperi si deprinderi trainice. Un profesor cunoaste dificultatile si punctele greoaie ale unei
materii asa ca va avea in vedere, ca acolo unde este nevoie acesta sa incetineasca ritmul predarii si
sa insiste pe lucrurile mai dificil de inteles. Acesta va urmari inlantuirea logica si marirea
orizontului de cunoastere a realitatii. Unii pedagogi , desi ii recunosc avantajele acestui mod de
educare, nu sunt in totalitate de acord, deoarece considera ca nu se lasa destul timp pentru
manifestarea unor initiative creatoare si munca independenta a elevilor. Munca independenta a
elevului, creativitatea, pe scurt tehnicile de munca individuala, elevul le poate invata de la
profesor,dar nu intotdeauna se intampla asa. Ei mai pot invata cum sa analizeze o problema de
matematica sau alt domeniu, cum sa ia o notita, cum se scot ideile principale, cum se alcatuieste o
compunere etc. In acest mod are loc transmiterea de informatii dar si de anumite trasaturi,
sentimente, convingeri si valori , care ii vor influenta pe elevi. Asa ca putem observa avantajele, atat
sociale cat si morale pe care le are invatamantul frontal asupra elevului.

3. Aspecte negative ale invatamantului FRONTAL.

Fiind o predare la modul general si care cuprinde intregul colectiv , invatamantul frontal nu
intotdeauna se poate plia pe modul fiecarui elev de a absorbi si aplica informatiile. Copiii provin din
medii diferite si au un stadiu de dezvoltare fizic , dar in special psihic, emotional diferit. Asa ca unii
au nevoie de timp mai mult de gandire sau explicatii mai amanuntite. Programele de invatamant
sunt incarcate si necesitatea de a le parcurge il obliga pe profesor sa treaca din mers sau doar verbal
peste ele. Unii elevi sunt mai receptivi si reusesc sa se adapteze stilului, dar altii nu pot prelua
informatia si pierd notiuni. Acesta este un dezavantaj major al modului frontal colectiv. Eforturile
pe care le fac elevii vizeaza mai mult inmagazinarea de cunostinte si informatii transmise de
profesor ceea ce este perceput de ei ca o munca inutila. Acestia nu decid, nu colaboreaza, nu ii
intereseaza reusita sau esecul colegilor.
Un alt dezavantaj este faptul ca nu se promoveaza colaborarea intre elevi. Examenele,
calificarile, notele, evaluarile sunt mijloace de a stimula competitia si starneste sentimente de
invidie fata de ceilalti colegi. Elevul se concentreaza pe realizarea si atingerea scopurilor sale
personale.
Sunt obisnuiti sa primeasca totul de-a gata de la profesor si nu-i pregateste suficient pentru
provocarile vietii. Nu se simt provocati si nu gasesc placere in studiu individual, in reflectare,
cercetare, aplicare, ci ele raman rigide si fara legatura cu viata.
Un alt dezavantaj este faptul ca se lucreaza cu un numar mare de copii si astfel nu se poate asigura
participarea activa a tuturor elevilor. Acest fapt il obliga pe profesor sa adapteze lectia la un nivel
mediu si astfel cei mai buni elevi ajung sa se plafoneze. Mai sunt cazuri in care elevi mai timizi
evita sa se afirme si intra intr-o stare de asimilare a informatiilor fara sa participe activ la ore.
Acestia , in timp, se pierd si ajung sa nu mai coopereze deloc.

4. Propuneri de imbunatatire a invatamantului frontal.

Imbunatatirea invatamantului frontal a stat în atentia multor cercetatori romani: V.
Tarcovnicu, I. Cerghit, M. Ionescu, P. Popescu, I. Roman ş.a.
Desi are destule dezavantaje, lectia profesorului cu intreaga clasa va ramane, pentru mult timp
forma de baza a invatamantului. Se fac eforturi majore pentru imbunatatirea predarii in modul
frontal si gasirea unor solutii potrivite pentru a se evita esecurile scolare. La un moment dat s-a
incercat realizarea de clase separate/paralele, pe criteriul nivelului intelectual al elevului. Aici
programa si metodele de predare erau diferite in functie de nivelul clasei. Astfel, copiii au fost
distribuiti in 4 clase: elevi mai slabi ce prezentau intarzieri din cauza unor probleme de sanatate sau
frecventa neregulata, elevi care nu prezentau intarzieri, clase auxiliare pentru deficienti si clase cu
copii super dotati. Dar s-a observat ca omogenitatea claselor pe baza nivelului intelectual este
relativa, deoarece nivelul elevului este diferit la fiecare obiect in parte. Un elev este atras si mai
priceput la fizica, decat la geografie sau invers. Comparandu-se rezultatele la invatatura nu s-au
constatat deosebiri importante. Si ar fi nedrept o astfel de separare deoarece s-ar ajunge la ideea ca
doar ,,elitele”ar avea dreptul la o educatie de nivel inalt si dreptul de a conduce in societate, ca
oamenii obisnuiti sau slab dotati trebuie doar sa asculte si sa se supuna.Un alt inconvenient al
acestor separari ar fi faptul ca ele ar putea fi organizate doar in orasele mari cu populatie
numeroasa.
Variantele moderne pentru invatamantul frontal, propuse de V.Tircovnicu (p.45-47) ar fi
folosirea expunerii- dezbaterii, lectii discutate cu elevii, dezbatute si provocati sa isi exprime
parerea in privinta temei propuse. Apoi metodele demostrative care au rolul de a face ca
invatamantul frontal sa nu ramana la nivelul pasiv, nepractic, doar instructiv. Apoi imbunatatirea
relatiei elev-profesor, un proces de colaborare, de ajutor reciproc si mai mult de atat de un schimb
de idei. Inovatiile pedagogice din cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea au determinat, în
mare măsură, reducerea ponderii pe care o ocupa în trecut învvatamantul frontal în economia de
timp a programelor educative şcolare. Teoria si metodologia instruirii inovatiile in curriculum, de
genul celei cunoscute sub numele de „mastery learning”, dar şi a celor care au pus accentul pe
individualizarea şi diferentierea curriculei, au făcut mai mult loc instruirii pe grupuri mici şi prin
activitati individuale, fara insa a inlatura cu totul invatamantul frontal (vezi instruirea individuală).
Noile forme ale arhitecturii şcolare, ca de exemplu „scoala cu spatii deschise” („open space
school”), a inspirat noi strategii de instruire, cum ar fi, asa numita predare pe echipe de profesori, in
cadrul careia instruirea frontala a unui mare numar de elevi, reuniti intr-un spatiu corespunzator,
alterneaza cu activitati pe grupe mici organizate in incaperi specializate, sau cu activitati organizate
in aer liber.

II. Invatamantul INDIVIDUAL.

 Instruirea individuala consta in a pune pe fiecare elev din clasa in situatia de a realiza,
independent de ceilalti, o anumita sarcina de invatare, care este precizata de catre profesor sau pe
care şi-o alege singur. Modul de instruire prin care asimilarea continutului materiei se face cu
ajutorul unui profesor meditator pentru fiecare elev (ori pentru 2-3 elevi) mai este cunoscut sub
denumirea de „sistem tutorial”.
Mai inainte de a fi existat invatamantul frontal a existat invatamantul individual. Invatamantul
individual este o forma de invatare unde profesorul se ocupa de fiecare elev in parte. Elevii invatau
doar acele cunostinte si deprideri de care aveau nevoie. Se intelege ca numarul elevilor era mic si
costurile erau mari. Acest tip de invatamant era intensiv deoarece se realiza intr-un timp scurt si
necesita acumularea unui volum mare de cunostinte.
Exista mai multe variante de invatamant individual. De la temele lucrate de elevi in mod
independent in clasa sau acasa pentru consolidarea cunostintelor pana la instruirea predata
individual in vederea invatarii folosirii unui instrument muzical , practica pedagogica din liceele
pedagogice deci in concluzie sub forma realizarii unor sarcini scolare independent de colegii sai. O
alta forma de invatamant individual este tema sau proiectul de final de an scolar.Unde acesta
primeste bilbliografia de baza sau mijloace auxiliare de munca. Acesta este urmarit indeaproape sau
nu de un profesor coordonator,mentor sau tutore. Are ca avantaj major dobandirea si aprofundarea
de cunostinte , formarea priceperilor si deprinderilor in materia studiata. Face sa creasca increderea
in sine a elevului si este o forma de indreptare spre educatie permanenta.
Un alt avantaj este faptul ca profesorul poate observa mult mai bine nivelul elevului si
nevoile acestuia sau aspecte ce trebuie imbunatatite. Mai mult de atat profesorul va cunoaste modul
cel mai potrivit de invatare sau de receptare de informatii conform tipului de inteligenta:
muzicala,spatiala,lingvistica,logico-matematica, naturalista etc. Nu se poate concepe invatamant
individual fara o cunoastere temeinica a elevului din punct de vedere fizic, psihic dar si aspecte ce
tin de varsta si personalitate. Acest aspect este subliniat si de V. Tircovnicu (Invaţamant frontal,
invaţamant individual, invaţamant pe grupe,p.59) care aminteste de fisa psiho-pedagogica, unde
sunt trecute anumite date: familiale, medicale, rezultatele activitatii elevului, conduite la lectii si in
colectivul scolar, trasaturi de personalitate.
Un alt avantaj este acela ca profesorul in urma cunoasterii elevului , elaboreaza materiale
potrivite pentru fiecare elev in parte pentru a se asigura progresul lui necontenit, dupa nivelul
capacitatilor fiecaruia. In afara de manuale si culegeri profesorul se foloseste de fise de lucru
realizate la nivelul de pregatire a elevului dar si cu continut diferit de la elev la elev coform
lacunelor pe care acesta le are.
Principalul dezavantaj al organizarii independente este faptul ca elevul este rupt de grup si il
izoleaza de colectiv. Un al inconvenient este faptul ca acest tip de invatamant cere mai mult timp.
Interventia profesorului fiind mai mica , cu indrumari schitate doar, mai de ansamblu, acestora le
lua mai mult timp pana sa isi insuseasca temeinic tema. Alt dezavantaj este costul pe care l-ar avea
daca pentru fiecare elev s-ar aplica acest tip de invatamant.

III. Invatamant pe GRUPE

Instruirea pe grupe consta in regruparea pe echipe a elevilor unei clase, în
scopul îndeplinirii, prin cooperare, a unor sarcini de învăţare.
Prin „grupa” se înţelege un colectiv care are de rezolvat o sarcina
comuna. „Membrii grupei colaboreaza pe baza unui plan, spre a atinge obiectivul
propus, se organizeaza in acest scop, iau decizii colective, iar rezultatul muncii lor
reprezinta un rod al cooperarii” (Tîrcovnicu, V., p. 136).
Notiunea de grupa sau echipa poate avea mai multe semnificatii:
-subdiviziune a unei clase- studentii dintr-un an de studii impartiti in grupe.Un profesor de pictura
nu ar putea sa se ocupe de 80-90 de studenti deodata.
-grupele formate pe criteriu de nivel de invatamant: grupa elevilor buni, mijlocii, slabi.Acest aspect
se intampla mai ales atunci cand acesta da tema clasei diferentiate ca dificultate si ca volum.
-reuniune de 2-3 clase: atunci cand se supune atentiei elevilor un material didactic sau
antreprenorial.
Deci prin grupa se poate intelege un colectiv care are de realizat o sarcina comuna. Acestia
colaboreaza pe baza unui plan spre a atinge un obiectiv, iar rezultatul este un rod al cooperarii.
Mai multe incercari au avut loc de-a lungul timpului asa ca primele grupe sau forme
administrative asa cum erau numite atunci au avut loc in Franta. Mai erau numite si cooperative
scolare create de B. Profit. Acestia efectuau o mare varietate de activitati cum ar fi cultivarea de
plante ornamentale,flori,plante medicinale, cresterea de animale mici,organizau spectacole si
serbari, adunau melci etc. Beneficiile sau veniturile realizate erau pentru infrumusetarea scolii,
achizitionarea de material didactic, imbogatirea bibliotecii, excursii sau deplasari ale echipelor
sportive etc. Rolul profesorului era de a indruma, de a sugera si controla activitatea elevilor.Mai
tarziu s-au infiintat si in Germania si Anglia scoli care functionau in afara oraselor, in mijlocul
naturii, unde elevii si profesorii duceau o viata simpla si sanatoasa.Fiecare elev avea anumite
sarcini si responsabilitati prin care contribuiau la bunul mers al scolii.
O alta conceptie asupra muncii in grupe este a lui Peter Petersen unde invatamantul nu se
preda pe obiecte, ci pe teme sintetice.Scopul urmarit de Petersen era educatia sociala. Grupurile
experimentale realizate de el avea elevi de la 6-12 ani.
Grupele pot fi realizate mecanic si anume dupa ordinea alfabetica.Acesta nu este o constituire
dirijata. Un alt mod de realizare a grupelor este tinand cont de nivelul intelectual. Apoi alt mod este
de a infiinta grupe de nivel intelectual diferit, unde intr-o grupa vor intra si elevi buni, mijlocii si
slabi.Totusi nu este bine sa se grupeze un elev de nota 10 si ceilalti sa fie de nota 6,5 si 4 (grup
neomogen). Este o discrepanta foarte mare. Ideal ar fi sa fie elevi cu notele 9,8,7,6 sau 10,8,6,4
(grup omogen).
Fisa pentru elevii slabi:
1. Cati m are 1 dam?
2. Calculeaza:
1 dam + 12 dam=
175m – 75 m =
326 dam – 126 dam =
526 dam + 135 dam =
Fisa pentru elevii mijlocii:
1. Cati m are un dam?
2. Cati dam sunt in 100 m?
3. Distanta dintre doua colturi de strada este de 35 dam. Un elev a strabatut 14 dam. Cati
dam mai are de strabatut?
Fisa pentru elevii buni:
1. De cate ori este mai mare 1 dam decat 1 m?
2. Cati dam sunt in 20 m ? dar in 50 m?
3. Doi elevi vor sa se intalneasca pe o strada si au de strabatut 98 dam. Unul a strabatut
35 dam, iar celelalt cu 5 dam mai mult. Cati dam sunt intre cei doi elevi?
(Fise utilizate la Scoala generala nr. 8 din Timisoara, de prof. Eugenia Ciobanu,
exemplu extras de V, Tircovnicu, p. 95)
In privinta marimii grupelor se considera potrivit ca acestea sa fie cuprinse intre 3-8
membri, dar grupa formata din 4-5 membri este cea mai eficienta. Un grup de 2 elevi schimbul de
pareri este limitat.Durata unei echipe poate fi realizata pentru intreg an scolar, dar se pot forma
grupe si pe parcursul unui capitol din programa scolara.
Roger Cousinet este considerat ,,partizanul’’ muncii libere pe grupe. Acesta a organizat grupe
in care elevii s-au integrat asa cum au dorit. Dupa catva timp grupele s-au stabilit mai bine. Cei
lenti, sau dotati sau mai iuti s-au format grupe asa cu si-au dorit. Acestia aveau varste intre 8-12 ani.
Temele au fost de ordin stiintific, istoric, geografic, creatie etc. Aceste grupe nu colaborau intre ele
si considera ca grupa nu are nevoie de un lider (Tîrcovnicu, V., apud. Roger Cousinet, ,,La
methode Cousinet’’ (1920), in ,,Le travail par echipes a l’ecole’’, Geneva, p.217).
Dar s-a observat ca se obtin rezultate mai bune daca grupa are un conducator, un responsabil.
Pentru aceasta, profesorul ii va invata, mai intai, pe elevi, în cadrul unor activitati frontale, cum sa-
si expuna in mod argumentat parerile personale, cum sa discute si sa aprecieze raspunsurile date de
catre alti colegi si ii va obisnui sa respecte dreptul celorlalti de a-si exprima opiniile. Spiritul de
colaborare si placerea de a coopera cu ceilalti pot fi pregatite, de exemplu, prin organizarea unor
activitati extrascolare, desfasurate cu participarea tuturor, de genul excursiilor, serbarilor şcolare s.a.
Acesta ar trebui sa fie cel mai bun sau cu cele mai multe cunostinte in tema studiata. Multi pedagogi
considera ca rezultatele din munca grupelor se datoreaza, in mare parte liderului.
Nu se obtin rezultate bune prin munca pe grupe decat atunci cand elevii stiu sa coopereze si
sa colaboreze intre ei. Munca pe grupe este realizata cu succes la disciplinele istorie, geografie si
stiintele naturii. (V. Tircovnicu, p.174, apud. F.Mory, p.105).
Munca pe grupe nu are o istorie prea indepartata. Unii pedagogi vad mai multe avantaje si succese
obtinute si o supraevalueaza, altii pun pe primul plan lipsurile si o subapreciaza.
Dintre avantajele muncii didactice pe echipe putem mentiona:
-educatia sociala a elevilor- viata contemporana cer indivizilor si colectivelor de orice nivel sa stie
sa coopereze;
-un alt avataj este influenta favorabila asupra dezvoltarii psihice a elevilor participanti.
Colaborarea in munca, schimbul de idei il ajuta pe elev sa compare punctul sau de vedere cu cel al
colegilor,sa-si corecteze ideile ceea ce are un rol important in dezvoltarea sa intelectuala.
-cercetarile au mai aratat ca activitatea in grup stimuleaza atentia, manifestarea si implicarea
elevului de 4-5 ori mai mult decat intr-o activitate de tip frontala. Avantajele ce derivă din această
formă de activitate se referă la transformările subiectului educaţiei în funcţie de gradul de implicare
în actul educativ: activizează în mai mare măsură; stimulează motivaţia învăţării; permite
valorificarea aptitudinilor şi capacităţilor individuale; formează şi dezvoltă spiritul de cooperare şi
deschidere spre interacţiune.
Model de tema cu scop de cercetare:
Planta Din ce organe Unde se Ce se formeaza Pe ce organe se
este alcatuit formeaza sporii? din spori? formeaza noua
corpul lor? planta?
Muschi
Feriga

Activitatea pe grupe are si dezavantaje pe care profesorii trebuie sa le cunoasca.

-daca nu exista conditii suficiente de studiu, lipsesc materiale necesare studiului, daca baza
materiala a scolii nu asigura conditii de munca sau necesita cheltuieli mari se va renunta la
cercetarea pe grupe;
-studierea, cercetarea unor teme necesita timp mai mult decat daca acestea ar fi prezentate in mod
magistral.
-in munca pe echipe exista posibilitatea ca numai elevii buni sa fie activi si sa duca greul ,iar cei
mijlocii si slabi sa fie doar simpli asistenti.Acest aspect ar putea fi evitat doar daca liderii de grup ar
sti sa antreneze si pe cei mai slabi.
-este posibil existenta ,in grupe, a unor elevi carora nu le place sa se implice, nu le place sa lucreze
in grupe si greutatea de a urmari munca fiecarei echipe mai ales cele ce cuprind mai multi elevi sau
grupe ce functioneaza concomitent etc.
,,Sistemul de invatamant trebuie gandit ca un mijloc sau ca un instrument de fasonare a fiintei,
de investire in capitalul uman-singura sursa sigura de evolutie a umanitatii. O colectivitate care tine
la viitorul ei este atenta cum se reproduce, prin educatie, sub aspect experiential si spiritual’’ de
aceea in toate timpurile s-a cautat cele mai bune metode si forme de a transmite informatia si a
urmari apropierea cat mai mult de idealul educatiei. (Constantin Cucos, Pedagogie, editia a III-a
revizuita si adaugita, Editura Polirom, Iasi, 2014, p.19)

Cartea ,, Invatamant frontal, Invatamant individual si Invatamant pe grupe’’, scrisa de Victor

Tircovnicu se incheie subliniind cateva concluzii importante si anume ca evolutia societatii,
dezvoltarea stiintelor au impus schimbari in continutul invatamantului. Atat la noi in tara cat si in
alte tari dominant ramane invatamantul frontal care face posibila realizarea transmiterii
informatiilor in masa. Fiecare tip de invatamant are avantajele si dezavantajele lui. Trebuie
cunoscut de profesor foarte bine atunci cand se poate aplica fiecare mod de invatamant pentru a
aduce beneficii in educarea elevului. Invatamantul de tip frontal inca mai este preferata de profesori
deoarece este mai comod sa predea asa cum a facut-o zeci de ani, deci acest lucru tine de
conservatorism. Iar cartea se incheie cu o frumoasa concluzie ,,Societatea si-a creat totdeauna
scoala de care a avut nevoie si modul de organizare a invatamantului care a corespuns mai deplin
intereselor sale. Si societatea contemporana va opera selectia didactica de care are nevoie”.
,, Dupa opinia specialistilor, eficienta procesului de invatare consta in combinarea celor trei tipuri
de invatamant.’’(V.Tircovnicu, p.238).
Sistemul educational se va adapta conform evolutiei si va adopta metoda cea mai potrivita la
momentul potrivit. Toate tipurile de invatamant vor ramane valabile si in continuare, iar cadrul
didactic va sti cand si cum sa le aplice pentru o eficienta si mai buna.
Bibliografie-
--Constantin Cucos, Pedagogie, editia a III-a revizuita si adaugita, Editura Polirom, Iasi, 2014.
-- Tircovnicu Victor , Invaţamant frontal, invaţamant individual, invaţamant pe grupe, Bucureşti,
Editura Didactica şi Pedagogica, 1981.