INSTRUMENTAR PROFESIONAL UNELE TEHNICI ŞI TERAPII APLICATE ÎN CONSILIEREA ONTOLOGICĂ

COMPLEXĂ A FAMILIEI

Evident că procesul consilierii este destul de complicat şi sinuos, eficiența lui depinde de
competența, măiestria specialistului, filosofia adoptată de acesta, dar, într-o mare măsură, depinde
și de gătința psihologică a familiei, pregătirea și deschiderea fiecărei persoane pentru colaborare și
cooperare. La fel, foarte mult înseamnă dorința subiecților de a persevera în autoformare, a depune
efort intelectual, emoțional, moral și volitiv pentru a depăşi dificultatea.

În contextul prezentării acestui instrument considerăm oportun să menționăm că fiecare treaptă

include o acțiune/activitate generică (13 în total), care presupune un proces complex de susținere a
beneficiarului; identificare a problemei; analize și reflecții pe marginea povestei concrete a
subiectului; cugetării asupra istoricului vieții familiei; căutarea, găsirea și experimentarea
alternativelor/strategiilor comportamentale; transferarea acestora în viața cotidiană, controlul și
autosupervizarea de către membrii familiei a schimbărilor și situației în ansamblu. Finalizarea
consilierii ontologice complexe a familiei, spre deosebire de alte orientări și modele, se desfăşoară în
trei ședințe-etape : familia împreună și fiecare membru consiliat aparte, elaborează un plan de
perspectivă a conduitei individuale în cadrul familiei, care se analizează, se argumentează și se
discută împreună cu specialistul. Important este ca membrii familiei să-şi imagineze şi să explice
resursele realizării acestui plan.

În toate timpurile, viaţa şi existenţa omului nu a fost uşoară, dar, mai cu seamă, astăzi, când lumea
contemporană şi existenţa umană sunt penetrate de poluarea valorilor fundamentale, iar fiecare
persoană, în parte, şi familia, în întregime, necesită variate intervenţii de consolare, susţinere şi
restaurare morală. Fenomenul globalizării, amplificarea mobilităţii omului, schimbările sociale şi
geopolitice, criza economică mondială, actele teroriste şi acţiunile militare, deteriorarea continuă a
mediului şi intensificarea cataclismelor naturale, presiunile exercitate de către mass-media şi noile
tehnologii – reprezintă doar unii factori existenţiali perturbatori şi provocatori de distres şi
dezechilibru moral. Impactul acestora şi influenţele parvenite din contextul apropiat al persoanei
(familie, colectiv de muncă, cartier, comunitate etc.) sau/şi manifestările ce ţin de particularităţile
individual-tipologice, starea nesafisfăcătoare a sănătăţii, crizele morale ale semenilor noştri –
contribuie la acumularea stresului existenţial, apariţia sindromului extenuării psihice şi a degradării
morale.

Dacă medităm asupra existenţei umane şi analizăm viaţa propriei familii, observăm că fiecare
persoană, fie adult sau copil, în anumite perioade şi circumstanţe cotidiene, are nevoie de susţinere,
uneori – de orientare sau ghidare, alteori – de restaurare morală.

Metodologia, în sens restrâns, include ansamblul de acţiuni/ metode de re/educaţie morală, ce se

vor aplica din perspectiva educaţiei permanente, re/formarea abilităţilor şi competenţelor
elementare de acordare a susţinerii, ajutorului persoanelor apropiate, dar şi propriei persoane, în
depăşirea unor crize de personalitate în scopul re/echilibrării şi restaurării morale.

Consiliere morală, cel de consiliere, ajutor şi susţinere, terapie morală şi restaurare morală, care vor
fi abordate în cadrul consilierii ontologice complexe a familiei.

Consilierea şi terapia morală a familiei reprezintă ansamblul de acţiuni care au ca scop susţinerea şi
restabilirea stării de echilibru psihologic al persoanei; reintrarea membrilor familiei în ordinea pe
care o impun normele morale şi restaurarea relaţiilor, climatului familial în baza respectării
conştiente a acestora.
Procesul, formele, strategiile şi mecanismele consilierii şi terapiei morale ca componente ale
consilierii ontologice complexe a familiei

Procesul de consiliere reprezintă un ansamblu funcţional, flexibil, de acţiuni-operaţii orientat spre

restabilirea echilibrului psihologic, susţinerea şi restaurarea morală/existenţială a persoanei sau
familiei.

Caracteristicile generale ale procesului de consiliere sunt evidente la nivelul analizei structurii de
funcţionare a acţiuni-lor şi activităţilor care au o configuraţie specifică de consolare, liniştire,
încurajare, restaurare morală şi se bazează pe etica relaţiei şi interacţiunea dintre consilier şi
persoană, inclusiv familia ce necesită ajutor/ beneficiar.

Acţiunile de consiliere şi terapie morală presupun:

− relaţia consilier-beneficiar care include o interacţiune pozitivă, respect reciproc şi focalizare pe

persoana ce necesită ajutor;

− în activităţile de consiliere şi terapie morală, specialistul acţionează ca profesionist şi ca om; el

empatizează cu beneficiarul, oferindu-i ajutor, susţinere, încurajare;

− consilierea ontologică complexă a persoanei sau familiei presupune deseori o extindere a

procesului prin implicarea apropiaţilor (întregului grup familial) în susţinerea şi restabilirea acesteia;

− în procesul de consiliere pot fi implicate persoane mature, care au credibilitate, autoritate, dorinţă;
posedă forţă de convingere şi abilităţi speciale de ascultare, comunicare asertivă, experienţă de
viaţă.

Întrucât procesul consilierii ontologice complexe a familiei este unul de tip integrativ sistemic, vom
contura şi delimita obiectivele acesteia:

1) anihilarea şi anularea stării de nelinişte, angoasă şi frustrare a persoanei ce suferă;

2) diminuarea, apoi şi lichidarea disperării persoanei;

3) consolarea morală, redarea încrederii în forţele proprii, în sine, prin mobilizarea resurselor
sufleteşti;

4) restabilirea stării de echilibru psihologic interior;

5) reintrarea persoanei în ordinea pe care o impun normele şi regulile morale;

6) insuflarea optimismului şi a ideii că nimic nu este irepa-rabil în afară de moarte şi orice obstacol al
vieţii poate fi evitat sau depăşit;

7) apelarea la modele ce reprezintă tărie/forţă morală;

8) cooperarea şi sprijinul moral acordat semenului ce suferă;

9) reintegrarea persoanei în câmpul axiologic pierdut şi restaurarea morală a acesteia;

10) sfătuirea, orientarea/ghidarea şi însoţirea persoanei pentru o durată rezonabilă de timp;

11) redarea valorii de sine şi abordarea perspectivelor existenţiale în contextul monitorizării

comportamentului persoanei conciliate.

Mijloacele de realizare a consilierii ontologice complexe a familiei. Acestea vizează:

 − apropierea umană de persoana suferindă, ca forma de interacţiune cu valoare terapeutică de
consolare, susţinere şi anulare a singurătăţii acesteia;

− construirea unui climat emoţional-afectiv şi moral de înţelegere şi protecţie, oferindu-i persoanei

care suferă certitudinea că nu este izolată, singură şi nici abandonată;

− captarea şi menţinerea atenţiei şi a încrederii persoanei suferinde, ca forma de încurajare pentru a

suporta şi depăşi suferinţele şi durerea;

− comportarea empatică şi ascultarea plină de compasiune, ca formă de colaborare şi confidenţă

pentru a obţine efecte de purificare/catharsis;

− valorificarea unui limbaj accesibil, care ar fi eficient pentru explicaţiile de rigoare şi adecvat pentru
a răspunde la întrebările beneficiarului; asigurarea capacităţii de ascul-tare şi înţelegere cu
bunăvoinţă şi răbdare; asigurarea restaurării morale ca forma de ajutor, convingere;

− restabilire a echilibrului psihologic şi reintegrare în normele morale şi câmpul axiologic pierdut sau
pervertit;

− monitorizare şi ghidare a conduitei beneficiarului pentru a-i oferi încredere în forţele sale morale
restabilite.

Metodelor de consiliere/terapie morală, le-am structurat pe acestea, convenţional, în trei categorii:

1. Metode de informare/culegere a datelor: conversaţia; observarea directă şi indirectă; povestirea
şi descrierea situaţiei de persoana în cauză sau apropiaţii acesteia (uneori persoana în dificultate ţine
un jurnal intim pe care îl oferă consilierului sau îi scrie o scrisoare acestuia etc.).

2. Metode de provocare şi exersare a reflecţiei: analiza motivelor; analiza şi actualizarea unor

evenimente din trecut; discuţia; explicaţia; analiza situaţiilor similare; poveşti, povestioare
terapeutice/metafore; reflecţia analiza raporturilor cauză-efect; ipotetizarea, formularea şi analiza
presupoziţiilor; resemnificarea; analiza trăirilor persoanei şi a valorilor pierdute sau pervertite;
asociaţii şi exemple etc.

3. Metode de redare a valorii de sine şi de reintegrare în normele morale: discuţia, sugestia,

propunerea unor lecturi speciale, artterapia cu organizarea unor expoziţii familiale şi discuţii pe
marginea lucrărilor (desene, picturi, poezii, poveşti etc.) realizate de persoana în dificultate care îşi
revine, recapătă echilibrul psihomoral; aprobarea şi încurajarea; tehnica dialogului cu sine (poate fi
orală, în scris şi cu înregistrare etc.); tehnica epistolară (scrisori în care descrie şi interpretează
viziunea sa actuală); încadrarea persoanei în variate activităţi utile familiei; lauda, elaborarea
strategiilor existenţiale noi; analiza perspectivelor conduitei.

CONSILIEREA FAMILIEI ŞI MANAGEMENTUL CONFLICTULUI

Conflictul este o componentă naturală, indispensabilă vieţii noastre cotidiene şi a relaţiilor noastre
cu ceilalţi, deatât, de regulă, nu îl analizăm, nu ne gândim la el şi nu îl studiem. Totuşi, zi de zi,
oamenii au parte de variate conflicte cu ei înşişi şi cu alte persoane, în familie şi în societate. Deşi, cei
mai mulţi oameni privesc conflictul ca pe o forţă negativă şi distructivă, el poate deveni o şansă
pentru maturizare şi pentînvăţare. Dacă persoanelor li se dezvoltă anumite competenţe pentru
evitarea şi rezolvarea conflictelor, ei pot analiza obiectiv situaţii sociale complicate, pot decide
asupra căilor înţelepte de acţiune, înseamnă că pot deveni responsabili pentru consecinţele
acţiunilor lor. Conflictul în psihologie se concepe ca o ciocnire a unor tendinţe opuse, contrării ce au
loc, mai întâi, în psihicul uman, iar apoi se manifestă în relaţiile oamenilor sau a grupurilor sociale.
Prin conflict se subînţelege o contradicţie greu rezolvabilă, însoţită de trăiri afective puternice. Unii
cercetători tratează conflictul ca pe nişte manifestări ale unor antagonisme deschise între entităţi
individuale sau colective, ce au interese incompatibile la moment, în ceea ce priveşte deţinerea sau
gestiunea unor bunuri materiale şi/sau simbolice .

Conflictul, mai reprezintă şi o formă de comportament competitiv între persoane sau grupuri, ce
apăre atunci când două sau mai multe persoane întră în competiţie pentru unele resurse limitate .

În literatura de specialitate sunt cunoscute şi studiate următoarele forme ale conflictului:

• conflict intrapersonal;

• conflict interpersonal;

• conflict intragrupal;

• conflict intergrupal

Consilierul sprijină oamenii şi-i orientează pentru ca aceştia să se ajute singuri în dezvoltarea propriei
personalităţi, să-şi descopere şi să înţeleagă Eu-l, forţa interioară de a se împăca sau de a se
confrunta cu situaţia dificilă.

Înainte ca psihoterapia şi consilierea să devină modalităţi ştiinţifice de abordare a problemelor

existenţiale ale omului, povestea/basmul, poveştile reprezentau elementele folclorice de educaţie şi
terapie prin valorificarea metaforei.