Strategii de produs:

1. În funcție de gradul de înnoire a produselor, permite adoptarea strategiilor de:

 asimilare de noi produse, care asigură competitivitatea pe piață

 perfecționarea produsului, prin care se urmăreşte îmbunătăţirea periodică a parametrilor
calitativi ai produsului existent în nomenclatorul de fabricaţie;
 menţinerea gradului de noutate, care să-i asigure o anumită poziţie competitivă pe piaţă.

2. În funcție de dimensiunile şi structura gamei de produse, impune strategiile de:

a. diversificarea gamei – prin care se urmăreşte nuanţarea modalităţilor de satisfacere a

nevoii căreia i se adresează produsul şi astfel mărirea numărului de consumatori.
Diversificarea se poate realiza în mai multe direcţii:

 diversificare pe verticală – prin prelungirea în amonte sau aval a unei linii de

produse;
 diversificare pe orizontală – prin mărirea numărului liniilor gamei de produse;
 diversificare laterală – prin dezvoltarea gamei de produse în direcţii conexe
structurii de bază;

b. stabilitatea gamei – prin care se asigură menţinerea poziţiei câştigate de întreprindere

pe piaţă şi păstrarea prestigiului de care se bucură în rândul clienţilor;

c. restrângerea gamei – prin care se urmăreşte eliminarea produselor cu grad avansat

de uzură morală şi cerere în scădere aflându-se în faza de declin a ciclului de viaţă,
dar şi simplificarea structurii sortimentale până la limita unor dimensiuni, care să
permită o demarcaţie netă;

d. înnoirea gamei – ce conduce la crearea de noi linii de produse în cadrul gamei

existente, urmărind înlocuirea produselor îmbătrânite şi atragerea consumatorilor
acestora către noile produse.

3. În funcție de nivelul calitativ al produselor permite strategiile de:

a. adaptare calitativă, la nivelul cerinţelor consumatorilor şi al ofertei concurenţilor;

b. diferenţiere calitativă, în raport cu specificul segmentelor de piaţă, de veniturile pe
care sunt dispuse diversele segmente de consumatori să le utilizeze pentru produsul
respectiv;
c. stabilitate calitativă – în cazul în care nu au apărut modificări deosebite în segmentele
pieţii.

4. În funcție de scopul urmărit, determină o strategie:

a. de creştere – care urmăreşte mărirea volumului sau gamei de produse prin creşterea
gradului de saturare a pieţelor, diversificarea producţiei;
b. de selecţie – care urmăreşte alegerea pieţelor şi produselor cele mai rentabile;
c. a productivităţii – care vizează îmbunătăţirea produselor, utilizării lor, a producţiei, a
metodelor de organizare, planificare şi conducere a activităţii întreprinderii.

5. În funcție de căile folosite pentru menţinerea pe piaţă, eventual creşterea cotei de

piaţă sau introducerea pe o piaţă existentă – se delimitează strategii de:
a. imitare, care se pare, este strategia cea mai utilizată deoarece nu-şi asumă riscul
inovării, dar dacă îşi reînnoieşte fără încetare oferta, aduce ameliorări produsului şi
pătrunde cu viteză mare pe piaţă, poate aduce succes întreprinderii;
b. adaptare, care se poate înfăptui prin repoziţionarea sau ameliorare a produsului
conform aşteptărilor consumatorilor. De obicei adaptarea unui produs este consecinţa
progreselor ce apar la nivelul cumpărătorilor, fabricaţiei, marketingului, logisticii,
serviciilor;
c. poziţionare – care urmăreşte să confere produsului sau mărcii o nouă postură pe o
piaţă existentă.