Natura juridică a termenului de formulare

a răspunsului la întâmpinare
17 noiembrie 2023 | Alexandru-Valentin PETREA
LinkedInFacebookWhatsAppMessengerEmailCopy Link

PrintFriendly

Alexandru-Valentin Petrea

1. Vechea și noua reglementare

Instituția răspunsului la întâmpinare a fost reglementată pentru prima data de către Noul Cod
de Procedură civilă, intrat în vigoare pe 01.02.2013, Vechiul Cod de Procedură civilă
neincluzând obligativitatea sau posibilitatea formulării de către reclamant a unui răspuns la
întâmpinarea depusă de pârât[1]. Desigur, se putea formula un astfel de răspuns față de
întâmpinarea depusă de pârât la dosarul cauzei, sub formă de precizări suplimentare, note de
ședință sau concluzii scrise, dar nu exista o reglementare clară a sa în legea procesuală civilă.

Noul Cod de Procedură civilă a impus în varianta sa inițială obligativitatea răspunsului la

întâmpinare. Răspunsul la întâmpinare trebuia depus de către reclamant în termen de 10 zile
de la comunicarea întâmpinării către acesta[2], fiind al treilea act procesual specific fazei
scrise a procedurii civile române, alături de cererea de chemare în judecată și de întâmpinare.
Primul termen de judecată se stabilea în termen de 3 zile de la depunerea răspunsului la
întâmpinare sau de la expirarea termenului prevăzut de lege pentru depunerea acestui
răspuns[3].

Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr.
134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea
altor acte normative, publicat în Monitorul Oficial nr. 1.074 din 18.12.2018, Noul Cod de
Procedură civilă nu mai prevede în reglementarea fazei scrise obligativitatea formulării
răspunsului la întâmpinare, prevăzând doar posibilitatea depunerii acesteia de către reclamant
în termen de 10 zile de la comunicarea întâmpinării către acesta[4]. Obligativitatea depunerii
răspunsului la întâmpinare a fost suprimată și în cazul fazei scrise a procedurii desfășurate în
fața instanței de apel și de recurs.

În prezentul articol, vom încerca să reliefăm importanța termenului pentru formularea

răspunsului la întâmpinare în cadrul derulării procesului civil, dar și eventualele consecințe
ale nerespectării acestuia. Ne va preocupa în mod special să decelăm, astfel cum exprimă și
titlul articolului, care este natura acestui termen, adică dacă este obligatoriu în mod ferm sau
este doar unul de recomandare.
2. Importanța actuală a termenului de depunere a răspunsului la întâmpinare

În prezent, respectarea sau încălcarea termenului de depunere a răspunsului la întâmpinare nu

mai are nicio importanță practică pentru derularea procesului civil.

Astfel, conform normelor procesuale actuale, primul termen de judecată se stabilește în

funcție de conduita pârâtului în ceea ce privește îndatorirea sa procesuală, prevăzută de art.
201 alin. (1) C. proc. civ., de a depune întâmpinare în 25 de zile de la comunicarea către
acesta a cererii de chemare în judecată. Pârâtul poate alege să depună ori nu întâmpinarea în
acest termen, fiind dreptul său de a fi decăzut sau nu din prerogativa legală de a propune
probe sau de a invoca excepții de ordine privată.

Dacă pârâtul depune întâmpinare în termenul prevăzut de lege, primul termen de judecată se
va stabili în maxim 3 zile de la data depunerii întâmpinării[5]. În situația în care nu se depune
întâmpinare în termenul legal, primul termen de judecată se va fixa în termen de trei zile de la
expirarea termenului de depunere a întâmpinării[6].

Stabilirea termenului de apel sau de recurs se va realiza iarăși în funcție de aceiași regulă,
adică la trei zile după depunerea întâmpinării la cererea de apel sau de recurs sau la trei zile
după expirarea termenului de formulare a întâmpinării, conform art. 471 ind. 1 alin. (4) C.
proc. civ. (pentru apel), respectiv art. 490 alin. (2) din aceiași reglementare (pentru recurs).
Reamintim că termenul de formulare a întâmpinării în procedura apelului este de 15 zile de la
momentul comunicării cererii de apel, iar în procedura recursului de 30 de zile de la primirea
cererii de recurs, conform acelorași texte de lege menționate în acest paragraf.

Importanța mai redusă a răspunsului la întâmpinare și, implicit, al termenului pentru

formularea acesteia rezultă și din faptul că acest act procesual nu se comunică pârâtului[7], ci
acesta din urmă îl poate consulta prin studierea dosarului cauzei. Astfel era situația și în
vechea reglementare, în sensul că răspunsul la întâmpinare nu se număra nici atunci printre
actele supuse comunicării[8].

Nu în ultimul rând, răspunsul la întâmpinare poate fi formulat și în situația în care legea

procesuală nu îl reglementează în mod expres, deci în orice situație în care, conform normelor
procesuale civile, se depune o întâmpinare la dosarul cauzei. De pildă, se poate depune
răspuns și la întâmpinarea depusă ca reacție procesuală la cererea de modificare sau de
completare a cererii de chemare în judecată sau la cererea de chemare în garanție, neexistând,
însă, o obligație sau o interdicție legală în acest sens. Nu se poate vorbi în acest sens nici de
necesitatea respectării unui termen procesual anume, nefiind vorba de o situație anume
reglementată prin lege.

3. Natura termenului de formulare a răspunsului la întâmpinare

Legea procesuală civilă nu prevede o sancțiune specifică pentru omisiunea formulării

răspunsului la întâmpinare în faza scrisă a procesului civil sau, după caz, pentru depunerea
acestuia peste termenul legal de 10 zile după comunicarea întâmpinării.

Această situație este opusă celei care ființează în ceea ce privește reglementarea întâmpinării,
a cărei nedepunere în termenul prevăzut de lege este sancționată în mod expres cu decăderea
pârâtului din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții de ordine privată, astfel cum
prevede 201 alin. (1) C. proc. civ.
Totuși, prevederea legală conform căreia reclamantul poate formula răspuns la întâmpinare în
termen de 10 zile de la comunicarea întâmpinării, prevăzută la art. 201 alin. (2) teza I C. proc.
civ., poate fi interpretată și în sensul că răspunsul la întâmpinare nu este într-adevăr
obligatoriu, însă, dacă se dorește luarea acestuia în considerare, trebuie formulat în cele 10
zile de la comunicarea întâmpinării.

Menționăm că formularea unui act procesual peste termenul edictat de lege pentru depunerea
sa se sancționează cu nulitatea respectivului act, partea fiind decăzută din dreptul de a formula
respectivul act[9]. Nu există din punct de vedere formal o excepție de la această regulă în ceea
ce privește răspunsul la întâmpinare.

Totuși, apreciem că termenul de formulare a răspunsului la întâmpinare este unul de

recomandare, prevăzut strict în scopul atenționării reclamantului că răspunsul la întâmpinare
se cuvine a fi depus într-un termen rezonabil și nu la un moment mult posterior comunicării
întâmpinării. În mod normal, întâmpinarea și răspunsul la întâmpinare trebuie depuse în mod
consecutiv și la o durată cât mai scurtă între cele două, în scopul conturării încă din faza scrisă
a unui tablou complet al susținerilor reclamantului și pârâtului, fiind de dorit ca poziția
procesuală a părților să fie lămurită încă de dinaintea primului termen de judecată.

Practic, prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul oferă în general doar un răspuns la

excepțiile și apărările în fapt și drept ale pârâtului din cadrul întâmpinării. Se argumentează de
ce poziția procesuală a pârâtului nu poate fi luată în calcul din punct de vedere al situației de
fapt dovedite cu probe sau a normelor legale incidente în cauză, demonstrându-se cel puțin
indirect temeinicia cererii de chemare în judecată și necesitatea admiterii acesteia.

Un asemenea demers nu este necesar a fi făcut de către reclamant doar prin răspunsul la
întâmpinare, ci poate fi realizat pe tot parcursul procesului civil în fața instanțelor de fond,
inclusiv prin concluzii orale sau scrise în fața instanțelor de fond și apel. Este vorba, în
principiu, de dreptul reclamantului de a se apăra la rândul său față de afirmațiile pârâtului în
legătură cu cererea de chemare în judecată, întreținându-se în felul acesta un dialog juridic
care va sta la baza soluționării procesului.

În condițiile în care legea procesuală nu prevede un termen pentru contracararea afirmațiilor

în fapt și în drept ale reclamantului față de susținerile pârâtului din întâmpinare, care se poate
realiza inclusiv în faza dezbaterilor la prima instanță și în apel, ar fi inoportună și inechitabilă
o opinie juridică conform căreia termenul de 10 zile prevăzut la art. 201 alin. (2) teza I C.
proc. civ. ar fi obligatoriu, iar nu de recomandare. De altfel, nu există nicio hotărâre
judecătorească, pronunțată sub imperiul Codului de dinaintea sau de după intrarea în vigoare a
Legii nr. 310/2018, care să susțină o astfel de interpretare drastică a art. 201 alin. (2) teza I C.
proc. civ.

Totuși, dacă în actul procesual intitulat Răspuns la întâmpinare se regăsesc manifestări de

voință în sensul modificării sau completării cererii de chemare în judecată, cererii de chemare
în judecată a altei persoane sau cererii de chemare în garanție, se va ține cont de termenele
procesuale specifice acelor cereri, făcându-se abstracție de cele 10 zile prevăzute pentru
răspunsul la întâmpinare și care este prevăzut strict pentru contracararea afirmațiilor pârâtului
din întâmpinare, iar nu pentru formularea de cereri autonome.

În cazul în care se dorește propunerea de probe noi prin răspunsul la întâmpinare, se

recomandă propunerea doar acelor probe necesare combaterii afirmațiilor pârâtului din cadrul
întâmpinării referitoare la situația de fapt[10], având în vedere că, de principiu, probele pot fi
propuse de reclamant doar prin cererea de chemare în judecată, cu excepțiile prevăzute de art.
254 C. proc. civ.

Desigur, în situația în care răspunsul la întâmpinare ar fi depus foarte târziu față de momentul
comunicării întâmpinării către reclamant, de pildă la primul termen de judecată sau după acest
moment, acest răspuns va putea fi considerat o veritabilă notă de ședință sau niște note sau
concluzii scrise, nemaiputându-se vorbi la acest moment procesual de un răspuns la
întâmpinare propriu-zis, având în vedere că faza scrisă a procesului civil s-a încheiat deja.

4. Concluzie

Normele procesuale civile trebuie interpretate și aplicate în funcție de cerințele echității și ale
bunei-credințe, astfel încât fiecare parte să-și exercite drepturile și să-și îndeplinească
obligațiile în funcție de necesitatea luării în calcul a finalității procesului civil, reprezentat de
soluționarea unui litigiu în baza stabilirii unei stări de fapt corecte și a unor norme legale
corect aplicate.

Considerarea termenului de formulare a răspunsului la întâmpinare drept unul de recomandare

nu încalcă această regulă, în condițiile în care prin răspunsul la întâmpinare se acordă
reclamantului dreptul de a-și preciza și nuanța propria poziție procesuală, utilizând ca bază
necesitatea contracarării afirmațiilor faptice și legale din întâmpinarea pârâtului.

Ar fi absurd să se considere că acest drept ar trebui să expire la 10 zile după comunicarea

întâmpinării, mai ales că reclamantul își va preciza poziția procesuală față de afirmațiile
pârâtului, inclusiv față de cele din întâmpinare, pe parcursul întregului proces civil, cu
anumite limitări chiar și în căile extraordinare de atac, scopul său fiind de a-și apăra drepturile
și interesele legitime pentru care a declanșat litigiul civil.

[1] Codul de Procedură civilă anterior, publicat ultima data în Monitorul Oficial nr. 35 din 12 februarie 1948, cu
modificările și completările ulterioare, reglementa cererea reconvențională direct după întâmpinare, neexistând
nicio referire la un eventual răspuns la întâmpinare. S-a folosit varianta Codului de dinaintea intrării în vigoare a
celui nou la 01.02.2013.
[2] G. Boroi, M. Stancu, Drept procesual civil, Ed. Hamangiu, București, 2015, p. 347.
[3] Ibidem
[4] Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României nr. 247
din 10.04.2015, art. 201 alin. (2) teza I.
[5] Ibidem, art. 201 alin. (3).
[6] Ibidem, art. 201 alin. (4)
[7] G. Boroi, M. Stancu, Drept procesual civil, Ed. Hamangiu, București, 2020, p. 432.
[8] A se vedea A. Ciurea, Fişe de procedură civilă, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2018, p. 103. Lucrarea
citată a fost redactată sub imperiul formei Codului de procedură civilă anterioare intrării în vigoare a Legii nr.
310/2018.
[9] Art. 185 alin. (1) C. proc.civ. prevede: Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen,
nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune
altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.
[10] G. Boroi, M. Stancu, op.cit., p. 478.

Avocat Alexandru-Valentin Petrea