ESEU

-drumul inițiatic al lui Harap-Alb-

Bazându-se pe modelul basmelor populare, cel cult reprezintă dezvoltarea unor trăsături
precum clișeele compoziționale, motivele narative, dar individualizează personajele prin limbaj,
umor și oralitate. ”Povestea lui Harap-Alb” este un basm cult publicat în revista ”Convorbiri
literare” în anul 1877, reprezentând, după cum considera în ”Scrieri” Pompiliu Constantinescu
”însăşi sinteza basmului românesc”.
Tema principală a basmului este conflictul dintre bine și rău, în care binele învinge
întotdeauna, însă textul abordează și alte teme secundare precum maturizarea fiului de crai,
acesta prezentând un drum al tânărului, necesar pentru dobândirea condiției de împărat.
Întâmplările basmului sunt prezentate dintr-o perspectivă narativă obiectivă de către un narator a
cărui subiectivitate se face simțită prin comentariile și intervențiile făcute de-a lungul operei,
caracterizate de note umoristice.
Parcurgerea drumul prezentat mai sus de către erou presupune un lanţ de acţiuni din care
acesta trebuie să învețe câte ceva și să se dezvolte. Inițial, Harap-Alb este prezentat la curtea
tatălui său ca fiind un mezin neinițiat, fiu de crai. Acesta, după eșecurile celor doi frați mai mari
ai săi, duce o luptă interioară. Întâlnirea cu Sfânta Duminică conturează caracterul mezinului.
Desi eroul refuză sfatul acesteia, datorită înfățișării ei, după ce bătrâna sugerează că destinul lui
este altul („Fecior de craiu, vede-te-aș împărat”), tânărul îi acceptă sfaturile, astfel dobândind
curajul necesar pentru a începe călătoria spre unchiul său, Verde Împărat. Urmând spusele
Sfântei Duminici, își ia calul, armele și straiele cu care tatăl său a fost mire, și reușește să treacă
peste proba tatălui de la pod ajutat de calul său, simbol pentru pătrunderea într-o altă etapă a
vieţii. . După ce craiul îi spune “Mergi de-acum tot înainte, că tu eşti vrednic de împărat” și îi
oferă sfatul de a se feri de “omul roş, iar mai ales de cel Spân cât îi putea”, urmează rătăcirea în
pădurea labirint („de la un loc i se închide calea şi încep a i se încurca cărările”) unde dă peste un
Spân pe care-l ia cu el după mai multe întâlniri, astfel neurmând sfatul tatălui. Imaginea fântânii
completează simbolistica pădurii, reprezentând coborârea în Infern și apoi învierea, mezinul de
împărat renăscând ca Harap-Alb, slugă a spânului.
Ajunşi la curtea împăratului Verde, Spânul îl supune la alte trei probe, având ca scop
moartea lui, care îi verifică curajul, răbdarea, empatia. Sub simbolul cifrei magice trei, probele
sunt: aducerea sălăților din Grădina Ursului, aducerea pieii Cerbului cu pietre preţioase şi pețirea
fetei Împăratului Roş. Sfânta Duminică apare din nou, ajutându-l să ducă la bun sfârșit primele
două probe ale Spânului oferindu-i diferite obiecte fermecate, în urma lor Harap-Alb dobândind
înțelepciunea și armonia cu natura. Totuși, ultima probă fiind cea mai complexă, acesta are
nevoie și de alte ajutoare. Astfel, în urma bunăvoinței lui, ajutorului și înțelepciunii, se alege cu
cinci prieteni himerici și cu două aripi de la crăiasa furnicilor și cea a albinelor pentru a le chema
la nevoie, dobândind bunătatea și prietenia.
 Ajunși la Împăratul Roș, sunt nevoiți să treacă peste alte obstacole pentru a putea duce și
cea de-a treia cerință a Spânului la final cu bine. Cu ajutorul lui Gerilă, Flămânzilă, Setilă,
Ochilă, Păsăr-Lăț-Lungilă și celor două ajutoare mici, reușește să primească fata de la Împăratul
Roș, iar pentru ultima încercare a prințesei, calul sare în ajutor și întrece turturica fetei.
Sosirea fetei de împărat și a lui Harap-Alb la curtea Împăratului Verde restabilește
echilibrul inițial și dezvăluie adevărata identitate a mezinului. Acestuia îi este tăiat capul de către
Spân, moartea, și este adus la viață din nou de prințesă cu apă moartă, apă vie și trei smicele de
măr dulce, învierea. Acest moment simbolizează a doua renaștere a fiului de crai și sfârșitul
drumului de inițiere, ce presupune obținerea noii identități, de stăpân.
Deznodământul este înfăţişat de refacerea echilibrului în universul imaginar şi nunta
tânărului cu fata împăratului Roş, confirmând atingerea maturităţii.