Cauzele producerii alunecărilor de teren

„Alunecările de teren sunt procese geodinamice, de deplasare lentă sau rapidă a unei părţi din
versant şi care au loc în tendinţa restabilirii echilibrului natural al versantului.” (Florina Grecu, 2009).
Cauzele producerii alunecărilor de teren pot fi: naturale şi antropice.
 Cauze naturale
 Relieful (panta versantului; stadiul evoluţiei acestuia);
 Rocile, prin natura şi modul de stratificare al acestora;
 Cutremurele de magnitudine mare pot declanşa alunecări sau prăbuşiri de dimensiuni
apreciabile.
 Gravitaţia, care are rol dinamizator al fenomenului şi care este o forţă de atracţie reciprocă a
corpurilor, dependentă de masa acestora;
 Precipitaţiile prin caracterul lor torenţial, după perioade de uscăciune conduc la declanşarea
unor alunecări de teren. Apa este cel mai important destabilizator.
 Cauze antropice
 Despăduririle – fără a fi considerate o cauză absolută, ci numai în relaţie cu alte cauze;
 Supraîncărcarea pantelor, datorată în principal activităţilor umane;
 Excavarea bazei versanţilor; Activitatea umană poate contribui la subminarea
stabilităţii pantelor prin exploatările din cariere, construirea căilor de comunicaţii, a
barajelor sau a altor construcţii care presupun excavarea şi deplasarea unor cantităţi
însemnate de material;
 Trepidaţiile -Cutremurele, unele explozii puternice sau traficul pot declanşa, la rândul
lor, deplasări de teren.
Totalitatea fenomenelor care au loc înaintea translării pragului de alunecare şi care reprezintă
elementele cauzale ale procesului de alunecare pot fi împărţite în:
- potenţiale;
- pregătitoare;
- declanşatoare.
Din categoria factorilor pregătitori fac parte precipitaţiile, prin acţiunea lor îndelungată. Caracterul
torenţial al acestora după perioade de uscăciune poate determina alunecări de teren de mari proporţii.
Factorii potenţiali
Factorii potenţiali cuprind: relieful (panta versantului), stadiul evoluţiei acestuia, caracteristici ale
substratului geologic, umiditatea.
Modificarea stării de stabilitate poate fi determinată de modificarea proprietăţilor fizico-mecanice ale
rocilor în timp geologic sau chiar în timp mai scurt, prin alterarea acestora. Rocile poroase, bogate în coloizi
şi care au în interiorul lor o serie de crăpături, ce favorizează pătrunderea apei, sunt cele mai favorabile
alunecărilor. Din această categorie fac parte argilele şi marnele. Alternanţa acestor roci cu altele determină, de
asemenea, un potenţial ridicat pentru alunecări.
Relieful (panta versantului) este o cauză potenţială foarte importantă, deplasarea materialelor pe versant
fiind determinată de valoarea unghiului de pantă, în strânsâ corelaţie cu alţi factori, în special antropici
(defrişări, construcţii etc.).
Factorii declanşatori
Dintre factorii declanşatori, cei mai activi sunt cei legaţi de acţiunea apei sub diverse forme. Astfel,
precipitaţiile atmosferice sunt considerate factori pregătitori.
Eroziunea apelor curgătoare exercitată asupra bazei versantului duce de asemenea la micşorarea forţelor
de rezistenţă.
Cutremurele de magnitudine mică, dar cu frecvenţă mare conduc la reducerea stării de rezistenţă a
versanţilor prin apariţia fisurilor de diferite dimensiuni.
Cele mai frecvente alunecări de teren sunt generate de acţiunea apelor subterane, care se manifestă prin:
ridicarea nivelului acestora, modificarea proprietăţilor fizico-mecanice, reducerea mineralizaţiei apei din pori,
presiunea de filtrare a apei subterane, sufoziune, presiunea apei din pori.
Alunecările de teren sunt pregătite, dar pot fi şi declanşate de diferite activităţi umane, grupate în
categoria cauzelor antropice.
În concluzie, cele mai importante pentru alunecările de teren rămân cauzele datorate substratului
geologic şi caracteristicilor climatice, accelerate de activităţile umane.