SĂPTĂMÂNAL AL SCRIITORILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA
JOI, 24 noiembrie 2022. FONDAT LA 3 OCTOMBRIE 1954
NR. 47 (4 0 2 8 )
LA EST DE VEST
Molgoba şi molgobenii
Grafică: Iurie Braşoveanu
Un străin vrea să afle de la
mine: care e denumirea exactă a
ţării noastre – Moldova sau Mol-
goba?!
De ce Molgoba?, întreb.
– Păi peste tot e scris, şi la fron-
tieră, şi-n aerogară, şi pe diverse
pancarte: „Molgoba”.
Prietenul nostru citeşte astfel
numele ţării scris cu litere chiri-
lice.
El nu ştia că în Republica Mol-
dova se mai scrie cu grafie chirili-
că, asta pentru ca să ştie şi „chirili-
cii” în ce ţară trăiesc.
Deşi i-am explicat că denumi-
rea exactă a ţării e totuşi Moldova,
pretutindeni pe unde ne-am dus,
dânsul vorbea de: Molgoba şi mol-
gobeni.
– E bine în Molgoba…
– Ce oameni minunaţi sunt
molgobenii…
Noi, „molgobenii”, la început
ne-am supărat, pe urmă am înce-
tat să mai dăm importanţă aces-
tei greşeli mecanice, care chiar ne
amuza: şi-apoi, la urma urmelor,
nu ni-i totuna cum ni se zice: mol-
doveni sau molgobeni, dacă nu
vrem să fim români, aşa cum i se
spune neamului nostru, de la care
ne-au smuls cei ce au dorit să facă
din noi „molgobeni”, pentru ca să
ne putem vorbi nestingherit limba
noastră „molgobenească”?!
După al nu ştiu câtelea pahar
(ce fel de ospitalitate fără o dami-
geană de zaibăr?!), chiar gazdele,
amuzate la culme, au început să-l
susţină pe prietenul nostru şi să
cânte:
„Hai veniţi, belaruşi
şi uzbeci şi tunguşi,
că Molgoba v-aşteaptă…”
Şi să danseze cu strigături:
„Unde joacă molgobenii,
acolo pământul geme…”
Pe urmă, când i-am lămurit că
şi preşedintele ţărişoarei noastre
are două nume, unul e pentru toa-
tă lumea: Voronin, iar altul – pen-
tru documentele oficiale ale sta-
tului, pe care-şi pune semnătura:
Bonohuh, – oaspetele nostru a ră-
mas foarte încântat, menţionând
că pentru dânsul, care a călătorit
mult şi cunoaşte acest lucru, că
Bonohuh sună mai degrabă ca un
nume de şef de trib:
- Bonohuh din Molgoba.
Şi aici mi-am amintit de ma-
rele scriitor francez Jules Verne
(1828-1905), care a făcut încon-
jurul globului pământesc fără să
iasă din bibliotecă. În unul dintre
romanele sale – Strogov Mihail.
De la Moscova la Irkutsk (Bucu-
reşti, Ed. „Cugetarea”, 1935) – el
vorbeşte şi despre moldoveni.
Dar cum se inspirase din izvoare
ruseşti, din articole ce vizau nu-
meroasele neamuri care popu-
lau Rusia ţaristă, marele scriitor
francez îi localizează pe moldo-
veni lângă… Polul Nord, între
iakuţi, tunguşi, eschimoşi, ciukci
şi mordvini. Astfel aceştia, ca niş-
te adevăraţi „molgobeni”, vânau
balene şi urşi, mâncau peşte crud,
devorându-l de viu, se plimbau de
la unul la celălalt cu sănii trase de
reni şi de câini, trăiau în iurte şi
vorbeau într-un dialect siberian.
Pe când conducătorii actualilor
„molgobeni”, mi-a atras atenţia un
cunoscut dialectolog, au aproape
cu toţii o vădită pronunţie olte-
nească.
Şi aici nu pot să nu-i dau drep-
tate lui V. Stati, care avertiza opi-
nia publică precum că preşedin-
tele Marian Lupu vorbeşte într-o
limbă străină când zice: „Dă undă
româna, pă aci pă la noi să vor-
băşte pă moldovănăşte, dăjaba vă
alărtaţi…” ş.a.m.d.
Şi, cu adevărat, conducătorii
noştri nu zic: „Buget”, „ProTeVe”,
„PeCeReMe”, „PePeCeDe”, „Pe-
SeLe”, „CeSeI”, OSECE, „Lege”;
„UReSeSe”, ci – doar pe olteneşte:
„Bujăt”, „ProTăVă”, „PăRăCeMă”,
„PăPăCeDă”; „PăSăLă”, „CăSăI”,
, „OsăCiăIe”, „Leji”, „URăSăSă”
(sau chiar – SăSăSăR’, ca Ostap-
ciuc) ş.a.m.d.
În „Evenimentul zilei” de acum
o săptămână V. Voronin atenţio-
nează România: „Eu nu voi fi nici-
odată român!”.
Preşedintele statului e alarmat
că statul vecin ne impune lim-
ba (toate cuvintele limbii româ-
ne, când noi avem dicţionarul lui
V.Stati), istoria (când R. Moldova
are după anul 2001 istoria ei), de-
numirea valutei naţionale (când
noi i-am fi putut spune lesne leu-
lui nostru „rublă”), tricolorul (dra-
pelul roşu cu seceră şi ciocan nu-i
mai bun?!), stema (I. Smirnov şi-a
păstrat-o pe cea sugerată de Sta-
lin) ş.a.m.d.
Preşedintele mai descoperă că
ziarele care se editează în R. Mol-
dova „toate sunt finanţate de Ro-
mânia, începând cu „Literatura
şi arta”. Aici lista preşedintelui se
încheie.
Şi, ca un adevărat „molgoban”,
domnia-sa afirmă că „România e
ultimul imperiu din Europa” (ea
şi nu Federaţia Rusă!), de parcă
România şi-ar avea armatele de
ocupaţie pe teritoriul nostru (şi
nu Kremlinul), că dânsul e mol-
dovan (molgoban), ca şi valahul
Ştefan cel Mare, că scopul lui nu e
ca R.Moldova să intre în Uniunea
Europeană, ci să construiască Eu-
ropa (o Europă a lui, cu seceră şi
ciocan – n.n.) aici, că Moldova este
o ţară sub care se află „pământul
nostru moldovenesc” ş.a.m.d.
Amprenta unui gând:
„Nimeni nu poate purta
o mască
pentru mult timp.”
Cum să nu te mândreşti cu un
astfel de preşedinte, chiar dacă
habar nu are de cele pe care le afir-
mă?!
Un alt mare patriot molgoban
e şi primul nostru ministru.
V.Tarlev, după ce zice ceva (de
pe foaie), invită numaidecât după
aceea vreun consilier ca să afle de
la acesta ce-a zis. Cuvântările lui
sunt înţesate cu neologisme şi ar-
haisme, pe care strămoşii lui bul-
gari le aud pentru prima dată.
(Apropo, acum câteva săp-
tămâni, primul nostru ministru
spunea că cei care-şi părăsesc
pământul strămoşilor sunt nişte
trădători. Se referea, evident, la
moldovenii pe care guvernul său
i-a făcut să rămână fără o bucată
de pâine, şi care au plecat în ţă-
rile Europei în căutarea acesteia,
şi nicidecum la strămoşii săi, care
şi-au părăsit pământul natal din
Bulgaria în secolul XIX şi s-au
mutat, chemaţi de guvernul ţa-
rist, ca să fie împroprietăriţi, în
calitatea lor de colonişti, în co-
muna Başcalia din sudul Basara-
biei. Dar imediat îmi zic: ce noroc
pe noi, pentru că dacă Tarlevii de
acum o sută şi ceva de ani nu erau
trădători şi nu-şi părăseau vetre-
le în căutarea unei vieţi mai bune
pentru urmaşii lor, mai aveam
noi azi un prim-ministru atât de
vesel şi atât de „gospodar”?!
Tot premierul nostru ne spu-
nea mai deunăzi de pe micul ecran,
cu o satisfacţie de nedescris, că a
crescut nivelul de viaţă. Şi aici tre-
buie să-i dăm dreptate: a crescut
nivelul de viaţă al domniei-sale.
Dar nu şi al nostru. Pentru că R.
Moldova e unica ţară de pe glob în
care odată cu PIB-ul, cu produsul
intern brut, care cresc vertiginos,
sărăcia creşte şi mai vertiginos.
Cu alte cuvinte:
Una pe hârtie,
şi alta-n farfurie!
Aici, în Republica Molgoba, to-
tul e posibil şi nimic nu e sigur.
Tragicul şi comicul se supra-
pun.
Cei care fură îi învinuiesc pe
cei care n-au o coajă de pâine că-s
hoţi.
Corupţii luptă cu corupţia, şi
mincinoşii se bat pentru adevăr.
Din păcate, după 16 ani de in-
dependenţă, constatăm cu tristeţe
că Republica Moldova mai e o ţară
fără nume. Ea nu s-a putut face
respectată de conducătorii ei, care
au tratat-o doar ca pe un SRL (la
frontierele ei ar fi corect să se in-
dice: „Republica Moldova SRL”),
ca pe o sursă de îmbogăţire perso-
nală pentru cei care s-au perindat
prin jilţurile puterii. Ea mai rămâ-
ne o patrie abstractă („Moldova”,
„Molgoba”, „Moldavia” ş.a.) pen-
tru nişte oameni bogaţi mai mult
de pământ decât de cer, mai mult
de ziua de mâine decât de istorie.
Nicolae DABIJA
22 noiembrie 2007
SENECA
P U B L I C AŢ I E D E L I M B A R O M Â N Ă
Şi copacul e singur, ca şi omul
DRUM DE ARTIST
Nu sunt un om exagerat
de sensibil şi nici nu am va-
nităţi cu privire la persoana
mea. Dar mă dor, de multe
ori, nedreptăţile. Mă doare fiecare episod la care
asist neputincios, ştiind că nu pot face nimic
pentru a îndrepta lucrurile în direcţia pozitivă.
Sunt îngrozit de minciună şi de oamenii care
nu au capacitatea să-şi asume măsura faptelor
lor, indiferent dacă ele au efectele dorite sau nu.
Sunt conştient că nu pot face nimic, dar cumva,
în mine, îmi doresc, de ani de zile, ca oamenii să
înţeleagă că există mereu alternative, bun-simţ,
dreaptă măsură. Nu sunt fan al ideii care spune
că toate ni se întorc la un moment dat, dar asta
vădeşte un fragment de adevăr în ea, pentru că şi
noi, oricât ne-am ascunde după deget, ajungem
să trăim după cum ne aşternem.
Eu sunt cel mai bun exemplu. V-am mai po-
vestit asta pe parcurs, dar cumva, publicul îşi
imaginează de multe ori că strălucirea şi zâm-
betul unui artist, fie că sunt ale mele, fie ale al-
tui coleg de-al meu, au venit aşa, la pachet, de
undeva, şi că traiul acesta aparent uşor pe care-l
ducem nu este altceva decât o binecuvântare de
la Dumnezeu. Nu mai pune nimeni la socotea-
lă stresul, responsabilitatea, programul haotic,
nopţile nedormite, munca asiduă, creaţia!
Ei bine, da, Dumnezeu ne-a miruit cu un
har aparte, dar de-acolo au început, în val, toate
nedreptăţile. Eu am un istoric complet de etape
grele prin care-am trecut şi de multe ori evit să
mă gândesc la el, asta pentru că ştiu sigur că,
azi, nimeni n-ar rezista şi n-ar avea atâta ambi-
ţie. Mulţi m-au rănit, mi-au spus să renunţ, m-au
descumpănit, mi-au pus beţe în roate sau mi-au
făcut rău voit! Uite, asta e una din calităţile mele
majore, ambiţia, lucru pe care vă sfătuiesc şi pe
voi, indiferent de situaţie, să-l exploataţi mai
mult. Niciodată nu se ştie când prinzi rata potri-
GÂNDURI printre rânduri
● Să iei cu o mână şi să dai
cu două ‒ asta înseamnă să fii
un bun creştin.
● Nimic nu este mai odih-
nitor decât o muncă făcută cu
plăcere.
● Deşi nu sunt icoane, pă-
rinţii merită să ne închinăm
în faţa lor.
● În vremuri de cumpănă, când Ţara are ne-
voie de umărul tău, nu există un păcat mai mare
decât indiferenţa.
Cuvintele de taină
vită şi ajungi pe calea pe care întotdeauna ţi-ai
dorit-o sau nici nu ţi-ai imaginat-o!
Ca azi să fiu ce şi cine sunt, la începuturi,
a fost...complicat. Mi s-au închis multe uşi, am
trăit numeroase nedreptăţi, doar pentru că eram
din provincie sau nu aveam bani sau relaţii. Am
făcut naveta de la Turda la Bucureşti, ani de zile,
pentru ore de canto, şi veneam, după „obiceiul
nesănătos” al vremii, încărcat de o mulţime de
lucruri, pe care le ofeream mai departe, poate-
poate se aude şi glasul meu la radio. În facultate
am stat în gazde şi-mi drămuiam banii cum doar
eu ştiam ca să-mi ajungă de pe-o zi pe alta, eli-
minând cheltuieli precum bilet de tramvai sau
mese copioase.
Dar nu detaliile sunt importante, ci faptul că
am rezistat şi-am vrut. Ştiam că pot, ştiam că am
cu ce şi că într-un târziu, cu ajutorul oamenilor
potriviţi, care vor crede în mine, va veni şi vre-
mea mea. Sigur că, dacă nu erau ai mei, n-aş fi
ajuns nicăieri! Acum, când privesc în urmă, îmi
dau seama că a meritat şi că m-am format, m-am
călit, mi-am pus baze bune şi nimic nu mă poate
răni cu adevărat. Dar şi acum mă doare când văd
tineri fără mari şanse, deşi au talent nemăsurat.
Mă enervez atunci când cei din jur judecă şi
pun ştampile fără a asculta, fără a discerne, fără
a vedea ce înseamnă cu adevărat un om sau o si-
tuaţie. Drumul meu de artist, aşa cum mi-l văd
eu azi, după 30 de ani de la lansare, la Mamaia, a
fost sinuos, dar fiecare durere de atunci se şterge
azi. Şi-am învăţat să iert, să sprijin, să acord po-
sibilităţi şi să lupt şi eu pentru cei care azi sunt
cum eram eu cândva, fără prea multe, şanse, dar
cu speranţe cât pentru o mie la un loc. Şi să ştiţi
un lucru, dragii mei, fără muncă multă, nimic, dar
absolut nimic pe lumea aceasta, nu vine din cer,
alunecând pe-o rază…
Paul SURUGIU (FUEGO)
Între morală şi filozofie
● Nu port prietenii cu mine. Port doar con-
vingerea că, la nevoie, îmi vor fi alături.
● Regretul te ajută să-ţi conştientizezi greşe-
lile, dar nu te împiedică să le repeţi.
● Toate problemele se rezolvă uşor, dacă nu
sunt ale tale.
● Dărnicia goleşte portmoneul, dar umple
sufletul.
● Norocul ne aşteaptă, de obicei, pe drumul
la care renunţăm.
Aurelian SILVESTRU
George COŞBUC
Sus inima
Avem o mândră ţară –
Prin timpi de jale-amară
Strămoşii se luptară
S-o scape de stăpâni.
Azi singuri noi, românii,
Suntem în ea stăpânii,
Sus inima, români!
O lege-avem străbună –
Prin veacuri de furtună
Ea n-a putut s-apună
Strivită de păgâni.
Ne-a fost Cel-Sfânt tărie
Şi-n veci o să ne fie:
Sus inima, români!
În ţara românească
De-a pururi să trăiască
Credinţa strămoşească
Şi graiul din bătrâni.
Spre Domnul ţării gândul
De-a pururi noi avându-l,
Sus inima, români!
La firul ierbii
Dorul
nestăvilit
De câte ori îmi
este dor de tata, îi
deschid cărţile şi mă
întâlnesc cu el aco-
lo, prin orice cuvânt,
prin toate poeziile şi
articolele pe care le-a
scris.
Citindu-l, parcă îi
aud vocea, şi atunci
rememorez toate discuţiile noastre, fiindcă
vorbeam pe orice temă: poezie, credinţă, bi-
serică, oameni, artă, bunătate etc., învăţân-
du-mă, totodată, să fiu atentă la ceea ce vrea
să-mi spună pădurea, iarba sau păsările.
„Ca să înţelegi ce-ţi şoptesc lucrurile, îmi
zicea, nu trebuie decât să faci linişte. Nu tre-
buie decât să taci şi să asculţi! Şi atunci o
să descoperi că orice lucru din jurul tău vrea
să-ţi spună ceva, până şi tristeţea.”
Dar, rememorez şi toate amintirile noas-
tre frumoase: momentele când mergeam pe
stradă de mână, felul cum dansam împreună
prin casă, cum ne plimbam prin pădurea din
preajma satului bunicilor mei, unde aveam
impresia că toţi copacii ne ştiu, ne recunosc,
ne ascultă sau până şi păsările au intrat în
pădure anume pentru noi şi concertează tot
pentru noi. Iar în timpul plimbărilor noas-
tre, îmi povestea despre tot felul de întâm-
plări din copilăria lui ori a mea, sau inventa
tot felul de poveşti, pe care le ascultam în-
totdeauna fără să-l întrerup, fiindcă tata ştia
cum să povestească. Era un bun povestitor.
Până şi copiii mei aşteptau poveştile lui
cu nerăbdare. Iar dacă se întâmpla să uite
ceea ce le-a povestit, ei nu uitau niciun cu-
vânt. Aşa că şi acum îşi amintesc de „Capra
cu 100 de nurori”, „Punguţa cu 100 de do-
lari” sau „Ursul păcălit de Dodon”.
Poveşti pe care, la rândul lor, le poves-
teau colegilor de la şcoală. Iar dacă vreunul
încerca să-i corecteze, fiind convinşi că e
vorba de „Capra cu 3 iezi” sau „Punguţa cu 2
bani”, copiii mei se supărau zicându-le: „Ei,
lasă că ştim noi aceste poveşti. Dar astea,
povestite de bunicul, sunt altele, moderne.
N-aţi auzit voi de ele!”
Cu siguranţă, nu aveau de unde să audă,
pentru că erau inventate de bunicul lor, prin
care încerca să le demonstreze că răul este
pedepsit întotdeauna, iar omul trebuie să ră-
mână bun, corect şi harnic.
Sfaturi pe care le păstrează şi astăzi în
inima lor. Iar eu continui să-i deschid cărţile
şi mă întâlnesc cu el acolo, prin orice cuvânt
şi prin toate poeziile pe care le-a scris…
Doina DABIJA
 2 Literatura şi arta Nr. 47 (4028), 24 noiembrie 2022

D E Ş T E A P TĂ - T E , R O M Â N E ,
STRIGĂT DE DISPERARE ÎN PUSTIU (II) ESENŢE IMPERIALE

Electoratul însă nu a avut de unde

să aleagă, astfel că partidul, fragil, nein-
struit în viața politică și de stat, a câștigat
alegerile prezidențiale și parlamentare,
ajungând stăpân absolut pe toată pute-
rea în țară. E vorba, evident, de PAS-ul
Maiei Sandu. E de prisos să susținem că
după ce acesta a preluat pârghiile guver-
nării starea generală a treburilor publice
s-ar fi îmbunătățit simţitor, că statul ar fi devenit mai puternic
înăuntru și mai influent în afară sau că populația ar trăi cu mult
mai bine. Explicația se află în primul rând, în invazia pe scară
largă a Rusiei în Ucraina, care a dat peste cap ordinea firească
a lucrurilor în întreg spaţiul vestic, astfel încât persoanele ale-
se pentru conducerea statului fac cu greu față sarcinilor care le
revin. Dacă Maia Sandu produce o impresie oarecum satisfăcă-
toare, în schimb unele dintre primele persoane din guvern și par-
lament, ca și mulţi miniștri și deputați de la PAS nu sunt potriviți
pentru funcțiile pe care le dețin. De unde se vede că, pentru
însănătoșirea mecanismului de selectare a funcționarilor de stat
într-un mediu cum este R. Moldova, trebuie elaborată o altă
legislație electorală, care să nu lase alegerea acestora la discreția
facțiunilor dubioase cu pretenții de partide politice. Între altele,
este principial ca la această etapă sistemul electoral să faciliteze
pătrunderea în parlament, guvern și la președinția țării a per-
soanelor din rândul oamenilor fără de partid cu cea mai bună
pregătire profesională, cu cel mai înalt nivel de cultură generală
și cu cel mai curat profil moral. Altfel spus, este imperios nece-
sar că noua legislație electorală să aibă drept obiectiv prioritar
criteriul meritocrației. Nu oameni întâmplători băgați cu hurta
în parlament și guvern prin filiera partidelor de conjunctură și
de moment, cum au fost toate până acum în R. Moldova, ci per-
soane selectate cu grijă de către alegători, cu implicarea activă a
societățâii civile, dintre cetățenii cei mai valoroși.Adoptarea şi
implementarea cu succes a unei astfel de legislaţii electorale
ar putea asigura o mai bună funcţionare a aparatului de stat. Pe
parcursul ultimelor decenii, acesta a trecut prin cele mai variate
metamorfoze, fără a se putea afirma însă ca un sistem judicios
motivat şi cu maximă eficienţă funcţională. Toate partidele care
s-au perindat până acum la putere au confundat şi confundă
ministerele, departamentele şi celelalte structuri ale adminis-
traţiei de stat, destinate exclusiv pentru promovarea intereselor
de stat şi ale populaţiei, cu nişte SRL-uri care trebuie să lucreze
pentru întreţinerea şi îmbogăţirea liderilor politici şi a nomen-
claturii de partid. Mai cu seamă din momentul venirii la putere
a PAS-ului a început să se manifeste tot mai insistent tendinţa
de a lărgi aparatul de stat prin înfiinţarea unui număr mare de
noi structuri administrative şi de umflare absolut nemotivată
a statelor de personal, evident, prin completare cu membri de
partid şi cu rude ale liderilor politici. În ultima vreme apara-
tul preşedinţiei s-a transformat într-un al doilea guvern cu un
număr mare de consilieri şi şefi de departamente, o categorie
curioasă de cvasiminiştri, fiecare având propriul său aparat de
consilieri, experţi, secretari etc. Într-o ţară mică şi săracă, aşa
cum e R.Moldova, aceste apucături sunt extrem de dăunătoare,
atât din punct de vedere financiar, cât şi moral, dar şi pentru
managementul guvernării.
Nevoia depăşirii unor astfel de anomalii pune problema
reorganizării aparatului de stat în vederea eficientizării lui şi a
excluderii risipei nemotivate de bani publici. A întreţine o admi-
nistraţie centrală după organigramele copiate de la statele care au
o populaţie ce depăşeşte câteva zeci de milioane de oameni e un
lux inadmisibil pentru o ţară cu 2-3 milioane. Teritoriul redus şi
populaţia puţin numeroasă ale R. Moldova, pe de o parte, şi bu-
getul foarte subţire al ţării, pe de altă parte, impun o raţionalizare
a administraţiei de stat prin realizarea a patru sarcini de bază.
Întâi, comasarea structurilor administrative guvernamentale cu
activităţi similare şi lichidarea celor care în mod evident nu sunt
indispensabile. De ex., structurile administrative de mediu pot
fi încadrate perfect în ministerul agriculturii, cele de transport
şi infrastructură ‒ în ministerul economiei, ministerul integrării,
perfect inutil, poate fi găzduit, dacă chiar e nevoie de aşa ceva,
în ministerul de externe sau, mai degrabă, în cel al internelor,
locul serviciului fiscal de stat, împreună cu APP, este în minis-
terul finanţelor, al ASP ‒ la ministerul de interne ş.a.m.d. În al
doilea rând, în R. Moldova existenţa a trei structuri superioare
de stat, preşedinţie, parlament şi guvern, superponderabile şi cu
eficienţă slabă, nu are nicio justificare. De vreme ce preşedinţia
şi guvernul activează, în fond, ca două instituţii executive, su-
prapunându-se, încurcându-se una pe alta şi prejudiciind, astfel,
mecanismul luării şi executării deciziilor, este evident că una din
ele trebuie să dispară. R.Moldova nu-şi poate permite să întreţină
două guverne şi, mai devreme sau mai târziu, va trebui să renun-
ţe la unul din ele. La fel, va trebui să opteze pentru un corp de
deputaţi mai puţin numeros, deoarece, aşa cum prea bine s-a vă-
zut după exemplul activităţii de până acum a parlamentului, ma-
joritatea absolută a aleşilor poporului pur şi simplu trândăvesc
pe parcursul a patru ani, irosind fără niciun temei sume foarte
mari de bani publici. În al patrulea rând şi în strânsă legătură cu
cele trei sarcini menţionate mai sus, este mare nevoie ca o parte a
prerogativelor ce ţin de luarea deciziilor şi de rezolvarea proble-
melor de zi cu zi ale cetăţenilor să fie transferate de la structurile
superioare de stat la administraţia publică locală. S-a tot vorbit
despre descentralizare, dar ne-am ales numai cu vorba, căci în
fapt descentralizare nu s-a mai făcut.
Una dintre marile provocări cu care se confruntă guver-
narea şi societatea în ultima vreme este starea învăţământului
în R. Moldova. De fapt, problema este mult mai veche, dar a
ajuns pe agenda publică abia azi. Sigur că nu e deloc bine că
aceasta a ajuns în dezbatere publică doar acum, dar cu adevărat
grav nu este asta, ci faptul că, după toate aparenţele, nici gu-
vernarea şi nici societatea nu au o idee clară şi completă despre
ea, ceea ce le lipseşte de posibilitatea de a identifica soluţiile
corespunzătoare. Sunt unele probleme în învăţământul general,
adică gimnazial şi liceal, de ex., în ceea ce priveşte susţinerea
financiară din partea statului şi mai cu seamă asigurarea cu ca-
dre didactice, ca urmare a diminuării îngrijorătoare în ultima
vreme a interesului pentru această profesie. Şi totuşi acesta nu
trezeşte mari nelinişti, de vreme ce starea lui este cel puţin sa-
tisfăcătoare. Nu aceeaşi este situaţia învăţământului superior,
care e mult mai proastă. Cum spuneam, problema este destul de
veche, ea îşi are începuturile încă în anii ՚90, când guvernările
lăsaseră învăţământul de izbelişte, ca şi alte domenii care nu
prezentau interes pentru politicienii preocupaţi doar de carieră
şi de bani şi când peste o sută de şcoli medii speciale şi pro-
fesionale deveniseră peste noapte universităţi. Asta a provocat
o prăbuşire a calităţii învăţământului superior şi o degradare
a profesionalismului şi a prestigiului cadrelor didactice din
acest sistem. Statutul foarte înalt altădată al profesorului uni-
versitar a dispărut odată cu plecarea în istorie a regimului so-
vietic, de el a ajuns să-şi bată joc cu plăcere orice haimana: un
bişniţar pe post de decan, un oricare alt afacerist de doi bani
în scaun de rector. În noua situaţie, în care diploma de licenţă
putea fi obţinută prin studii de mântuială sau chiar fără niciun
fel de studii, prelegerea academică devenise un moft naiv, un
caraghioslâc, studiul asiduu – o pierdere de vreme, o prostie, în
timp ce cartea ajunsese să fie înlocuită de calculator sau chiar
de telefonul mobil. În paralel, se înrăutăţise foarte mult starea
materială a insituţiilor de învăţământ, salariile profesorilor de-
veniseră o adevărtă bătaie de joc, dispăruse complet legătura
studiului universitar cu ştiinţa.
În ultimii 10-15 ani sitiaţia învăţământului universitar s-a
ameliorat întrucâtva. Au dispărut multe dintre universităţile-
fantomă de altădată, o parte din personalul fără pregătirea
corespunzătoare s-a retras în alte domenii de activitate, a fost
îmbunătăţită puţin şi remunerarea muncii cadrelor didactice,
dar în general starea domeniului este departe de a fi satisfăcă-
toare. Indiciul cel mai relevant în această privinţă este afluxul
de învăţăcei în universităţi. În ultimii ani numărul celora care
vor să înveţe în universităţile din R.Moldova a scăzut catas-
trofal. Un fapt edificator: în timp ce astfel de specialităţi de
maximă importanţă pentru ştiinţă şi cultură, ca matematica,
fizica, chimia, biologia, limbile maternă şi străine, aproape
că nu mai au studenţi deloc, la drept şi medicină, dimpotri-
vă, numărul acestora este în creştere. Evident, în ultimul caz
preferinţa este legată de speranţa de a face mulţi bani. Acest
fapt spune foarte mult despre prestigiul social şi valoarea mo-
rală a învăţmântului, ştiinţei şi culturii în R. Moldova. Dacă
la acest fapt descalificant este adăugată şi calitatea nu întot-
deauna mulţumitoare a învăţământului, atunci se face înţeles
de ce foarte mulţi părinţi şi absolvenţi de liceu preferă studi-
ile în universtăţile din străinătate.
Ministerul Educaţiei, neputând să rămână în continuare
indiferent faţă de această situaţie, a venit cu o iniţiativă sub
chip de reformă, şi anume a propus comasarea universităţi-
lor. Au urmat proteste vehemente, formulate cu precădere din
partea a două categorii de nemulţumiţi: factorii interesaţi, îm-
preună cu susţinătorii lor, şi necunoscătorii problemei. Prima
categorie este constituită aproape în exclusivitate din cei care
activează sau învaţă în instituţiile propuse spre lichidare, iar
cealaltă – din oameni de tot felul, în general bine intenţionaţi,
convinşi că astfel se face o greşală. Protestatarii nu au drep-
tate din simplul motiv că într-o ţară mică, cum e Republica
Moldova, existenţa mai multor universităţi cu profil similar e
lipsită de justificare nu doar din punct de vedere financiar, ci
mai ales sub aspect ştiinţific, profesional şi didactic. Ce jusi-
tifcare poate avea, de pildă, existenţa pe un teritoriu restrâns
a cinci universităţi cu pofil preponderent pedagogic sau a câ-
torva universităţi cu specializare în economie sau în drept?
Ion ŢURCANU
„Uniunea Sovietică”
aleargă după mine
Războiul din Ucraina, atacată de ruşi, mi-a creat
o fantomă cu chipul teritoriului fostei URSS, care se
ţine din urma mea gata-gata să mă înşface. Rezist,
însă nu mă ajunge mintea cum să scap de fantomă.
Dar s-o luăm de la început. Ca şi fiecare persoană de
vârsta mea, am trecut prin toate fazele ideologice ale
regimului sovietic: octombrel, pionier, comsomolist,
finalizând cu comunist. N-am cunoscut măcar o scân-
teie antisovietică. În R. Moldova independentă „re-
voluţionarii” s-au înmulţit la maximum. Am auzit la televizor mărturisiri
ale unor indivizi, care au fost educaţi de părinţi în spiritul românismului
tranşant. Nu am dovezi contra lor, dar acest românism se desfăşura, cert,
într-un spaţiu absolut surdomut. Pe mine m-au făcut român cărţile de pes-
te Prut, vândute în librăriile noastre, apoi, după invazia sovietică din 1968
în Cehoslovacia, cele din Cernăuţi, Odessa şi Moscova. Abia atunci am
devenit curios ce se întâmplă în ţara mea de sorginte dacică.
Adevărat, învăţământul sovietic, de altfel ca şi cele din fostele ţări
socialiste, era ideologizat. În pofida acestui argument, eu am rămas sa-
tisfăcut de instruirea sovietică. Mai ales după ce am ascultat o infor-
maţie de la postul de radio interzis „Europa Liberă” că învăţământul în
URSS era performant. Băieţii deştepţi n-au suferit din cauza ideologiei
comuniste, în gloată după note mari, aceştia repetau ca papagalii ce se
scria în manualele de istorie. Informaţiile intrau pe o ureche şi pe alta
ieşeau. Viitorii carierişti şi elevii, studenţii mediocri – de aceştia au fost
mulţi – se transformau în victime benevole şi cuminţi ale învăţământu-
luii ideologizat.
Războiul din Ucraina, repet, mi-a adus fantoma Uniunii Sovietice,
învelită în vocabularul preşedintelui rus Vladimir Putin. L-am auzit deu-
năzi, îndemnând generalii armatei ucrainene să detroneze această gloată
de neonazişti și banderovişti, care subjugă statul ucrainean, şi apoi poate
că vor înţelege. Lui Putin îi apaţine un merit incontestabil: el a scos în
vileag esenţa veritabilă a Imperiului Rus şi a Uniunii Soveitice. Bănuiesc,
el crede că i-ar aparţine întregul glob pământesc. În acest moment, el este
preocupat cu efortul de a readuce „teritoriile pierdute în trecut”. Îi sar în
ajutor, asigurându-l că lumea rusă (Russkii mir) nu va reuşi să cucerească
toate ţările de pe mapamond, iar limba rusă va fi vorbită doar în Rusia
şi, temporar, în fostele republici unionale. Sunt de acord cu Putin când
afirmă că, în prezent, el luptă cu NATO. O concretizare: el luptă doar cu
armele ţărilor din NATO, pe când în rol de protagonişti evoluează soldaţii
ucraineni. Ţările blocului NATO, în frunte cu Statele Unite, nu regretă, ba
chiar se bucură că armata ucraineană rezistă şi chiar atacă eficient poziţiile
armatei cotropitoare a Rusiei, eliberându-şi treptat propriile teritorii.
Nu mi-e teamă că Uniunea Sovietică putinistă mă va ajunge din urmă.
M-am schimbat radical din vremea primei tinereţi. De mult am devenit
autodidact. Ştiu ce cărţi să mai citesc, ce ştiri să ascult. Nu ordon nimănui
să fie ca mine. Dar nici nu suport ca cineva să mă facă subalternul viziu-
nilor sale. Am atins vârsta deciziilor stabile şi permanente. Vreau acasă în
ţara mea. Refuz să accept „eliberarea” putinistă. Recalcitranţa lui Putin,
bănuiesc, va culmina cu o a doua dispariţie a Uniunii Sovietice. Nu regret,
că nici lui Putin nu-i pasă. Salut!
Iulius POPA

Ş T I I N ŢA Î N E D U C AŢ I E
(În dialog cu preşedintele Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova, acad. Ion TIGHINEANU)
Pe 10 noiembrie oamenii de ştiinţă au marcat Ziua Internaţională a Ştiinţei pentru
Pace şi Dezvoltare, eveniment desfăşurat sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite
pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO).
Cu ocazia acestei manifestări la Academie, corespondentul nostru i-a solicitat
acad. I. Tighineanu un interviu.
COR.: Domnule preşedinte, Ziua dări interdisciplinare pot fi identificate
Ştiinţei a trecut. Ce impresii V-a produs soluţii la provocările timpurilor noastre
evenimentul consumat, dar şi ce n-aţi re- legate de schimbările climatice, asigura-
uşit să realizaţi în acest sens? rea securităţii alimentare, protecţia sănă-
Acad. I. TIGHINEANU: A fost un tăţii populaţiei etc. Academia de Ştiinţe a
eveniment bine organizat la nivel naţional, Republicii Moldova are o poziţie care o
cu implicarea directă a Ministerului Edu- avantajează în acest sens: în cadrul ei sunt
caţiei şi Cercetării, Academiei de Ştiinţe, supuse audierii publice şi evaluării calităţii
a altor instituţii din domeniul educaţiei şi rezultatele obţinute în proiectele din cadrul
cercetării. Colaboratorii noştri, supuşi de Programului de Stat care acoperă toate do-
mai mulţi ani unor reforme interminabile şi meniile ştiinţei şi inovării, în proiectele de
cu rezultate imprevizibile, meritau pe bună transfer tehnologic etc. Pe lângă aceasta,
dreptate un moment de respiro. Am citit în decursul ultimilor ani, la Academia de
multe sclipiri de bucurie şi gratitudine în Ştiinţe a Republicii Moldova au fost cre-
ochii celor cărora li s-au acordat distincţii ate Platformele de comunicare ştiinţifică
şi diplome, precum şi premiile Academiei ce şi-au demonstrat importanţa şi eficienţa
de Ştiinţe a Republicii Moldova. Am fost prin abordări prompte şi cu implicarea ce-
impresionat de nivelul înalt al Expoziţiei lor mai buni experţi atât din ţară, cât şi de
Naţionale „Ştiinţa pentru pace şi dezvol- peste hotarele ei. În cazul pandemiei, spre
tare: creativitate, experienţă, perspec- exemplu, Academia de Ştiinţe a dat alarma
tive”, organizată la AŞM şi reflectate de şi a organizat discuţii cu implicarea speci-
mai multe canale TV. Luarea de cuvânt aliştilor în epidemiologie cu mai mult de o
ale premierului Natalia Gavriliţa la Palatul lună de zile înainte ca primul caz de infec-
Republicii şi a dr. Luc Allemand, secretar ţie cu virusul SARS-COV-2 să fie înregis-
General al agendei Anului Internaţional al trat în Republica Moldova. Au urmat lecţii
Ştiinţelor Fundamentale pentru Dezvoltare publice, simpozioane, conferinţe cu parti-
Durabilă, la Academia de Ştiinţe a Republi- ciparea experţilor autohtoni, dar şi a unor
cii Moldova demonstrează atenţia deosebi- experţi de talie internaţională din România,
tă, acordată comunităţii ştiinţifice din ţara Germania, China, Statele Unite ale Ameri-
noastră la nivel naţional şi internaţional în cii etc. Trebuie să conştientizăm, că în con-
această zi de sărbătoare. junctura actuală creată în domeniul cercetă-
COR.: Aţi avut o alocuţiune diferită rii ştiinţifice din Republica Moldova, AŞM
de cele din alţi ani, unde aţi conturat mai îşi păstrează rolul de promotor principal al
multe probleme ce vizează starea genera- ştiinţelor fundamentale, fapt demonstrat
lă de lucruri în ştiinţă, dar aţi venit şi cu o consecvent, în concordanţă cu activităţile
serie de iniţiative şi propuneri în speranţa Consiliului Ştiinţific Internaţional din care
unui mers mai bun în domeniu... face parte, ale academiilor europene şi altor
I.T.: Necesitatea creării unui Centru academii naţionale. Anume AŞM reprezin-
de suport pentru proiecte interdisciplinare tă Republica Moldova la evenimentele con-
rezultă din tendinţele dezvoltării ştiinţei sacrate Anului Internaţional al Ştiinţelor
moderne. Este evident că doar prin abor- Fundamentale pentru Dezvoltare Durabilă
(https://www.iybssd2022.org/en/suppor-
ters/). Prin urmare, Centrul de suport pen-
tru proiecte interdisciplinare va iniţia şi va
promova proiecte interdisciplinare în strân-
să colaborare cu universităţile şi institutele
de cercetare din Republica Moldova şi de
peste hotare, consolidând astfel comunita-
tea ştiinţifică şi creând condiţii pentru in-
tegrarea cât mai rapidă a ştiinţei noastre în
spaţiul european de cercetare.
COR.: Vă rog să ne vorbiţi şi despre
o altă iniţiativă enunţată, şi anume de a
crea comisii pe cele mai stringente pro-
bleme ce ţin de dezvoltarea societăţii…
I.T.: Existenţa comisiilor specializate
în cadrul academiilor este o practică cu tra-
diţii în multe ţări ale lumii (personal, am
activat câţiva ani într-o comisie multidis-
ciplinară din cadrul Academiei Române).
Scopul acestor comisii este de a pune în
discuţie diverse chestiuni ce ţin de dezvol-
tarea unor sectoare ale economiei, protecţia
sănătăţii oamenilor, asigurarea securităţii
alimentare, protecţia mediului etc. şi de a
identifica, prin prisma abordărilor ştiinţifi-
ce, soluţii la problemele apărute. Participa-
rea la activitatea comisiilor a unor experţi
de peste hotare, alături de specialiştii noş-
tri, ar asigura o expertiză internaţională.
Spre exemplu, laureaţii Nobel din SUA,
profesorii Rattan Lal şi Randy Schekman,
ar putea fi membri ai comisiilor „Agricul-
tura şi securitatea alimentară” şi, respectiv,
„Protecţia sănătăţii populaţiei”. Cu ambii
savanţi avem colaborări de mai mulţi ani,
ei deja fiind aleşi în calitate de membri de
onoare ai Academiei noastre.
COR.: În continuarea întrebării pre-
cedente, Vă rog să faceţi o precizare. La
Academia de Ştiinţe a R. Moldova au
fost create, pe parcursul a doi ani, câte-
va platforme de comunicare în diferite
domenii, inclusiv în cele ce vizează gene-
ricul acestor comisii. Care este diferenţa
dintre comisii şi platforme, dar şi ce au
acestea comun?
I.T.: Platformele de comunicare,
create cu scopul conlucrării mai eficien-
te în cadrul comunităţii ştiinţifice, ţin de
apropierea ştiinţei de societate. Lecţiile
publice, simpozioanele şi conferinţele
organizate în cadrul platformelor au fost
transmise live-stream pentru toată socie-
tatea. La ele au participat nu doar repre-
zentanţi experimentaţi ai comunităţii ştiin-
ţifice, dar şi doctoranzi, studenţi, elevi din
licee, selectaţi în urma participării la şcoli
de vară şi de toamnă. Ne bucură faptul că
unii tineri au reuşit să stabilească legături
directe cu experţi de peste hotare tocmai
prin participarea la evenimentele organi-
zate de Academia de Ştiinţe a R. Moldo-
va. Dr. Ludmila Cojocaru, spre exemplu,
a întreprins o vizită la Universitatea din
Nagoya (Japonia) după ce a participat la
prelegerea publică „Foaia de parcurs pen-
tru realizarea, cu ajutorul materialelor se-
miconductoare noi, a unei societăţi cu ne-
utralitate la carbon”, prezentată online de
prof. Hiroshi Amano, la 4 iulie 2022, de la
tribuna Academiei de Ştiinţe.
COR.: Suntem la mijlocul perioadei
Anului Internaţional al Ştiinţelor Fun-
damentale pentru Dezvoltare Durabilă,
an căruia V-aţi dedicat cu o deosebită
implicare. Vă propun să tragem o linie
concluzivă şi să ne spuneţi ce obiective
din cele trasate v-au reuşit, care nu v-au
reuşit şi ce credeţi că ar mai fi impor-
tant de făcut în acest moment?
I.T.: În contextul Anului Internaţional
al Ştiinţelor Fundamentale pentru Dezvol-
tare Durabilă, care se va finaliza în oc-
tombrie 2023, cred că am avut o activitate
prodigioasă cu rezonanţă nu doar la nivel
naţional, dar şi internaţional. Cu puţin timp
după proclamarea la ONU a anului 2022
drept An Internaţional al Ştiinţelor Funda-
mentale, la 11.01.2022, Prezidiul AŞM a
luat hotărârea de a crea platforma de co-
Interviul nostru
municare „Ştiinţele Fundamentale pentru
Dezvoltarea Durabilă a Societăţii”, care
a fost lansată oficial la 25 ianuarie 2022
de către coordonatorul ei, prof. Vladimir
Fomin, membru de onoare al Academiei
noastre de Ştiinţe. Tot în această zi, acad.
Anatoly Zagorodny, Preşedintele Acade-
miei Naţionale de Ştiinţe din Ucraina, a
susţinut lecţia publică „Evoluţii recente
în cercetarea fundamentală şi aplicată la
Academia Naţională de Ştiinţe din Ucrai-
na” („Recent Developments in Basic and
Applied Research at the National Acade-
my of Sciences of Ukraine”).
După 24 februarie, când a avut loc
invazia Rusiei în Ucraina, scopul eveni-
mentelor organizate de AŞM în contextul
Anului Internaţional al Ştiinţelor Funda-
mentale pentru Dezvoltare Durabilă, s-a
extins prin includerea în genericul lor
a cuvântului PACE. Aşadar, la 9 martie
2022 AŞM a organizat o teleconferinţă
cu participarea acad. Anatoli Zahorod-
nii, preşedinte al Academiei Naţiona-
le de Ştiinţe a Ucrainei, şi a laureaţilor
Premiului Nobel prof. Randy Schekman
şi Richard Roberts, promotori ai „Scri-
sorii deschise”, semnate de 205 laureaţi
Nobel, în cadrul căreia membrii AŞM şi
semnatarii şi-au exprimat sprijinul pen-
tru poporul ucrainean, inclusiv pentru
comunitatea ştiinţifică din ţara vecină. În
cadrul Conferinţei „Platforma Europeană
pentru Pace”, organizată de AŞM la 24
mai 2022, „Vocea Ştiinţei”, după cum s-a
exprimat prof. Peter Gluckman, preşedin-
tele Consiliului Ştiinţific Internaţional, s-a
intensificat prin luările de cuvânt emoţi-
onante ale participanţilor, inclusiv ale la-
ureaţilor Nobel prof. Serge Haroche din
Franţa, prof. Hiroshi Amano din Japonia,
prof. Richard Roberts şi prof. Rattan Lal
din SUA (https://asm.md/conferinta-stiin-
tifica-internationala-platforma-europeana-
pentru-pace-24-mai-2022-academia-de).
O rezonanţă deosebită în societate a avut
şi Conferinţa Ştiinţifică Internaţională cu
genericul „Ştiinţele Fundamentale pentru
Dezvoltare Durabilă şi Pace”, organizată
de AŞM la 28 septembrie 2022. La suc-
cesul forumului internaţional au contribuit
mai multe personalităţi notorii din SUA,
Japonia, Belgia, Marea Britanie, Franţa,
România şi Republica Moldova. Menţio-
năm că participarea cu prezenţă fizică a dr.
Luc Allemand, secretarul general al agen-
dei Anului Internaţional al Ştiinţelor Fun-
damentale pentru Dezvoltare Durabilă, a
sporit rezonanţa mondială a evenimentu-
lui organizat de Academia de Ştiinţe a R.
Moldova.
COR.: Prin acţiunile pe care in-
tenţionaţi să le întreprindeţi în timpul
apropiat, împreună cu experţi străini,
va fi implementată cultura europeană
de conlucrare cu societatea. Ideea este
interesantă. Vă rog s-o detaliaţi.
I.T.: În primul rând, vom continua
practica de transmisie live-stream a eve-
nimentelor, pentru a asigura accesul la in-
formaţie nu numai al specialiştilor, ci şi al
întregii societăţi. Mă refer aici şi la dările
de seamă la proiectele de cercetare care
urmează a fi audiate în timpul apropiat, în
cadrul Secţiilor de Ştiinţe ale AŞM. În al
doilea rând, cele mai bune lucrări, selecta-
te în timpul audierilor publice, vor fi evi-
denţiate pe portalul Academiei de Ştiinţe
a R. Moldova, cu o descriere succintă, pe
înţelesul publicului larg, a principalelor
rezultate obţinute, şi cu referinţă la publi-
caţia în original. Descrierea aceasta, pe în-
ţelesul cetăţenilor, va fi diseminată şi prin
reţelele sociale, aşa cum se practică actu-
almente în ţările Uniunii Europene.
Cor.: Vă mulţumesc.
Interviu realizat de Eugenia TOFAN,
Serviciul de presă al AŞM
Nr. 47 (40287), 24 noiembrie 2022 Literatura şi arta 3
DIN SOMNUL CEL DE MOARTE!
Portativul militant
„VOI, DOMNILOR OFIŢERI...” DICŢIONAR

Acest titlu co-

incide cu un înce-
put de locuţiune
dramatică, care, în
următoarele rân-
duri îndurerate, va
întregi conţinutul
reflecţiilor de mai
jos.
Aşadar, exact
cu o săptămână în
urmă, prin reţeaua de socializare Facebook,
subsemnatul primeşte de la apropiata prie-
tenă a familiei noastre Polina Şinic (fostă
asistentă medicală, dânsa fiind o înflăcărată
patrioată şi promotoare curajoasă a credinţei
şi a idealurilor noastre naţionale, tot dum-
neaei membră activă a Partidului Acţiune
şi Solidaritate – PAS) un mesaj cu totul tul-
burător: un cântec care m-a cutremurat în
aceeaşi măsură ca şi pe soţia mea, Catinca,
năvălindu-ne amândurora lacrimile în ochi.
Chiar din primele acorduri, însoţite de
cuvintele ruseşti „Господа офицеры”
(„Domnilor ofiţeri”), mi-am dat seama că-i
vorba de renumitul şlagăr de mai demult al
interpretului rus Oleg Gazmanov, pe care
l-am auzit cu mulţi ani în urmă la o manifes-
taţie de-a lor – a ruşilor – în Palatul Congre-
selor de la Kremlin, acest ins fiind astăzi un
convins şi rătăcit susţinător al idolului său,
V. Putin, cel cu vădite apucături fasciste.
Or, în rândul întâi al enormei scene,
rezervat special oficialităţilor înalte, stătea
înlemnit însuşi comandantul suprem al „in-
vincibilelor” forţe armate ruseşti – Vladimir
Putin –, „preşedintele lumii întregi” (sic!),
cum îl clasifica nu demult o zăpăcită fană a
acestui criminal de rasă mondială. Iar în sala
arhiplină era prezentă în exclusivitate ofi-
ţerimea de toate gradele, adică înfăţişătorii
deplini şi plenipotenţiari ai „celei de a doua
forţe militare de temut de pe întregul glob
pământesc” (sic!).
Dar cel mai neaşteptat şi „fastuos”
moment a fost acela când, la vociferarea
„Господа офицеры” toată sala, parcă la
comanda cuiva, s-a ridicat în picioare în
aplauze frenetice, fiind parcă hipnotizată de
o forţă nevăzută. Însuşi tipul acestei vedenii
s-a ales cu gloria care l-a însoţit ulterior, fă-
cându-l celebru în toată Rusia. Bineînţeles
că cititorii noştri s-ar întreba: ce are acest
episod descris cu mesajul pe care l-am pri-
mit prin Internet de la doamna Polina Şinic?
Iată răspunsul: vorba e că acea melo-
die, pe care am memorizat-o cu mulţi ani
în urmă, de data aceasta îmi era readusă în
acelaşi registru de o altă voce – cea a unui
tânăr ucrainean, al cărui nume nu aveam
cum să-l cunosc, deocamdată, dart voi da de
el neapărat!
Sperăm să ne ajute aici un bun patriot
ucrainean de la Ambasada ţării sale în R.
Moldova, cu care am făcut cunoştinţă nu
demult, întreţinându-ne într-o discuţie sin-
ceră şi prietenească, domnul Maksîm Ole-
firenco, prim-secretar al acestei importante
instituţii diplomatice, purtătorul de cuvânt al
Excelenţei Sale, Ambasadorul Marko Şev-
cenko, care, de altfel, vorbeşte şi comunică
surprinzător de frumos în limba română (de
altfel, ca şi soţia domniei-sale, doamna Oli-
sia Şevcenko, pasionată de cultura noastră
naţională, în special de romanţele celebrelor
Maria Tănase şi Ioana Radu pe care le into-
nează cu mult suflet)...
Acum să revenim mai aproape de su-
biectul nostru – conţinutul prescurtat al ori-
ginalului, adică, la cele două strofe, traduse
de noi, acestea exprimând o deplină diso-
nanţă sau contrapunere cu conţinutul ori-
ginal ale acestei făcături pe care n-o putem
numi astăzi decât una criminală, imperialis-
tă şi şovină.
Am încercat să traduc aceste sfâşietoare
rânduri în felul următor:
Voi, domnilor ofiţeri,
buni sunteţi doar de rele –
Voi Ucraina mea
Aţi rupt-o în bucăţele.
Păgânilor! aţi sfâşiat-o
şi aţi scăldat-o în sânge.
Cică ea ar fi vinovată
că n-o mai puteţi înfrânge....
Notă: Conţinutul primei strofe în româ-
nă corespunde întocmai cu melosul din por-
tativul interpretului ucrainean (deocamdată
incognito pentru noi, precum menţionam
mai sus), care s-a dovedit a fi un Strigăt-
blestem, un Strigăt-protest, un Strigăt-răz-
bunare a unei voci netemute, mobilizatoare,
ea aparţinând unui fiu adevărat al Patriei
sale de neînvins. Acest înflăcărat şi îndure-
rat mesaj al unei inimi rănite de o realitate
cumplită, exprimă şi cel mai veridic act de
acuzare publică a atrocităţii, a animalităţii,
a barbariei, a bestialităţii, a ferocităţii (toa-
te luate împreună) a fascizmului putinist,
alimentat şi încurajat de satanicele lui trupe
cuceritoare.
***
Şi în concluzie: nu-i nimic de-a mi-
rării că, în urma decretării de către tiranul
din Kremlin a aşa-numitei „mobilizări par-
ţiale”, s-au mai găsit şi alte cozi de topor
– puşcăriaţi, indivizi depersonalizaţi şi des-
creieraţi –, care au acceptat să se implice
deschis în acest război – un supliciu sânge-
ros şi lipsit de orice logică sau raţiune şi nu
numai pentru bani, ci şi pentru plăcerea lor
sadică de a-şi „verifica” instinctele satani-
ce şi barbare asupra nesupuşilor lor adver-
sari, asumându-şi, ca să vedeţi, „dreptul”
şi „justificarea”, precum că lor, ruşilor pur
sânge (cum se bat cu pumnul în piept), li se
permite totul în lumea asta rătăcită.
Iar cei rămaşi acasă, intoxicaţi până în
măduva oaselor de minciuna şi ticăloşita
propagandă putinistă, oricât de mult ar cre-
de în „genialitatea ţarului” şi în „dreptul
lor constituţional”(?) de a fi stăpâni pe pă-
mânturi şi destine străine, nu vor reuşi să-şi
legitimeze crimele abominabile în faţa în-
tregii lumi civilizate.
Desigur, voinţa neclintită, de fier şi cu-
rajul covârşitor de care în prezent dau dova-
dă glorioasele Forţe Armate ale Ucrainei şi
întregul popor ucrainean, cu toţii – mână la
mână, braţ la braţ, inimă la inimă, suflet la
suflet înfruntă cu stoicism şi eroism cumplita
cumpănă pe care le-a adus-o Rusia Fascistă.
Şi, în primul rând, voi, „domnilor gene-
rali” şi ofiţerimea voastră abjectă!
Veţi fi blestemaţi în vecii vecilor!
Glorie Ucrainei!
Mihai MORĂRAŞ
Să vorbim corect!
Ani de-a rândul, cei de la conducere au tot mâncat
praz verde (au spus minciuni), iar noi, cetăţenii, am în-
ghiţit găluşca. Văzând că nu mai e posibil, într-un sfârşit,
ne-am scuturat, ne-am adunat gândurile, i-am detronat
şi am optat pentru alţii, care mai calcă în străchini, dar
cine nu calcă strâmb când provocările sunt mari. Impor-
tant e să nu ne dezamăgească, să nu fim nevoiţi să le spu-
nem „BUNĂ ziua şi un praz verde”. Da, „bunĂ ziua” şi nu
„bunA ziua, pentru că, în formulele de salut, adjectivul
„bună” nu se articulează.
Constantin ŞCHIOPU
STROP DE LUMINĂ
Poeţii unesc satele
României Mari
Asociaţia Casa Gratis Pro Deo (GPD) continuă acţiunea de înfrăţire a satelor româ-
neşti de pe ambele maluri ale Prutului.
Duminică, 20 noiembrie 2022, o delegaţie a asociaţiei şi a Partidului Naţional-Ţără-
nesc „Maniu-Mihalache” a vizitat Pererâta, satul natal al lui Grigore VIERU. Delegaţia,
condusă de Liviu Petrina, preşedintele Asociaţiei Gratis Pro Deo şi preşedinte al Sena-
tului PNŢ „Maniu-Mihalache”, şi Radu Pisică, prim-vicepreşedinte al PNŢ „Maniu-Mi-
halache”, a înmânat primarului Anatolie Ceban o scrisoare de bun augur din partea lui
Ovidiu Colceriu, primarul comunei Sânpaul, jud. Cluj, în cadrul căreia se află Topa, satul
natal al poetului şi omului politic creştin-democrat Ioan ALEXANDRU.
Scrisoarea deschide calea spre înfrăţirea satelor natale ale celor doi titani ai literaturii
noastre şi vrednici luptători pentru reîntregirea Patriei şi unitatea naţională a românilor.
Cronicar de Bucureşti

Reflecţii
... război
A doua cea mai coruptă Moment poetic SITUAŢIA DIN UCRAINA

finală a campionatului Pe frontul de nord-est

mondial de fotbal se duc lupte crâncene
... oameni buni... e război...
Avid antipodul forţează exodul ‒
de-a ne destrupa noi din noi.

Meciul de des-
chidere de la Cupa
Mondială, ediţia
2022, dintre Qatar
şi Ecuador, a fost pe
20 noiembrie, dar
cu mult înainte de a
începe devenise deja
obiect de scandal
după ce jurnalistul Amjad Taha, un bahrainian sta-
bilit în Marea Britanie, a lansat alegaţia că 8 jucători
ai lotului ecuadorian ar fi fost plătiţi de gazde cu 7,4
milioane de dolari ca să piardă meciul cu scorul de 1
: 0, gol înscris de qatarieni în repriza a doua. A fost
prima mare intrigă a campionatului şi toţi au aştep-
tat să vadă ce se va întâmpla. Scorul final a fost de 0
: 2 pentru ecuadorieni şi nu se ştie dacă dezvăluirea
preventivă a jurnalistului din Bahrain nu a salvat
Ecuadorul de la o mare ruşine meritată, iar Qatarul
de la o scandaloasă victorie nemeritată.
În felul acesta, marele eveniment fotbalistic
se presupune că a păşit cu dreptul, dar numeroşi
jurnalişti de pe mapamond califică acest campio-
nat drept cel mai controversat din istoria acestei
competiţii. Jurnalistul român Cristian Tudor Po-
pescu este de părerea că în ţara-gazdă guvernează
o dictatură asemănătoare cu Iranul. Părerea lui o
împărtăşesc şi alţi jurnalişti din mai multe ţări ale
lumii. Dar nu numai regimul politic a stârnit critici
la adresa gazdelor şi a organizatorilor campionatu-
lui din Qatar. Săptămâna trecută, organizaţia Hu-
man Rights Watch i-a îndemnat pe jurnalişti să pri-
vească puţin dincolo de fotbal, publicând un raport
de 42 de pagini care rezumă ceea ce ea a descris
drept „numeroasele preocupări legate de dreptu-
rile omului în jurul pregătirilor Qatarului pentru
Cupa Mondială din 2022”. În raport se spune că
lucrătorii angajaţi la construirea stadioanelor şi a
infrastructurii legate de deservirea Campionatului
Mondial din 2022 au fost în proporţie de 90% stră-
ini (aduşi din ţări subdezvoltate, precum Nepalul),
iar plata şi tratamentul acestor muncitori au fost
Din creaţia cititorilor noştri
Rondel
Primiţi spre moştenire o aşchie din Cruce,
Ce-n clipa de-agonie năprasnic s-a desprins,
Lasând peste pleoape un iz pierdut să urce
Din huma închinată păcatului deplâns.
Acum este momentul sortit ca să hurduce
Cârligele clemenţei, aşa că, dinadins,
Vă las spre moştenire o aşchie din Cruce,
Ce-n clipa de-agonie năprasnic s-a desprins.
Orfani de bunăvoie, la ultima răscruce,
Alegem fiecare un ,,mâine” din cuprins,
Iar liberul-arbitru, chiar dacă pare dulce,
Sigiliu ne aplică liliachiu-aprins.
Şi tot ce ne rămâne e-o aşchie din Cruce...
Gheorghe PUŢINTICĂ
extrem de proaste şi cumplit discriminatoare. Se Războiul, care a adus atâtea nevoi, distrugeri, Agonia ruşilor se loveşte
Război şi în noi e cu noi...
estimează că mai mult de 6.500 dintre muncitori pierderi de vieţi omeneşti, inclusiv absolut nevino- tot mai mult de unitatea euro-
Nepăsarea pitită ne ia în ispită ‒
au murit începând cu 2010 pe şantiere, lucrând şi vate de copii, e cea mai mare crimă împotriva uma- penilor şi solidaritatea lor cu
ce valorăm noi fărʼ noi.
trăind în condiţii extreme, mai cu seamă în perioa- nităţii în secolul XXI. În oraşele eliberate (Lîman, poporul ucrainean. Miza pe
da de vară, cu temperaturi de peste 50˚C la umbră. Bahmut, Krupeansk, Izium ş.a.) continuă deshuma- faptul că „oraşe întregi” din
Pomul vieţii lipsit e de-altoi...
Renumitul star rock Rod Stewart a declarat rea a sute de cadavre, multe dintre ele cu urme de Europa ar putea îngheţa, că
Vreme argută cu iz de cucută...
presei britanice că a refuzat oferta de peste un torturi. „Unele corpuri au frânghii în jurul gâtului, „nu există garanţii că Euro-
ravagii crunt seceră-n noi.
milion de dolari pentru a cânta la Cupa Mondi- mâini legate, membre rupte şi arsuri. Mai mulţi băr- pa ar putea supravieţui iernii
ală FIFA din Qatar. Starul a comunicat presei că baţi au organele genitale amputate. Totul arată că cu nivelul actual al rezervelor
Verdele trist e-n zăvoi... ocupanţii au torturat locuitori din Izium, Majorita- de gaze naturale” (A. Miller) s-a spulberat. Preşe-
va fi bucuros să cânte în această ţară atunci când Plâng filomele în nopţi fără stele...
situaţia cu drepturile omului va fi alta – o alu- tea corpurilor aparţin unor civili”, a declarat şeful dintele rus „va rămâne fără bani. … Are nevoie de
Glia-i bolnavă fărʼ ploi. administraţiei militare din regiunea Harkiv Oleh Sî- bani pentru a plăti Iranul şi Coreea de Nord pen-
zie la faptul că în Qatar persoanele LGBT sunt Se zbenguie Ea printre noi...
considerate bolnave mintal şi supuse unor trata- nehubov. Preşedintele ucrainean, Volodîmîr Zelen- tru arme. Dar vom vedea în decembrie o realitate
mente forţate. În legătură cu aceasta, tot mai mul- skîi, a spus că descoperirea macabră de la Izium este cu totul nouă”, a declarat Serghei Guriev, rector la
Când îngeri micuţi, mutilaţi şi cărunţi, încă o dovadă (pe lângă cele de la Bucea) a crimelor Universitatea Sciences Po din Paris.
te organizaţii şi-au manifestat revolta vizavi de resuscită Omul din noi...
condiţiile şi regimul politic din Qatar. La rândul de război comise de ocupanţii ruşi în Ucraina. Conducătorii Grupului G-7 au luat câteva de-
................................................ Pe frontul de nord-est continuă lupte crâncene. cizii epocale. Au fost evidenţiate şi condiţiile de a
lor, autorităţile din Qatar au cerut participanţilor, Război, fost prezis ‒ de apoi...
fanilor şi vizitatorilor care vor veni zilele acestea Trupele ruse au lansat noi atacuri cu rachete C-300 încheia războiul din Ucraina, propuse de preşedin-
la eveniment să „aprecieze şi să respecte cultura ş.a. asupra oraşului Harkiv, în nord-estul ţării, soldaţi tele V. Zelenskîi: restabilirea completă a integrită-
De-o lume hulit, când pe-un deal răstignit, ‒ ucişi sau răniţi. Rusia „face progrese în Donbas”, ţii teritoriale a ţării (adică alungarea cotropitorilor
noastră”, având în vedere că Qatarul este o „so- El s-a Nălţat de la noi...
cietate relativ conservatoare”. Nu se ştie cât de dar este subminată de „lipsa severă de muniţii şi ruşi dincolo de frontiera de stat recunoscută inter-
Război, oameni buni... e război. personal”, declară oficiali ucraineni. Pe frontul de naţional în 1991); asigurarea securităţii militare a
mult va alina această chemare supărarea fanilor
deprinşi să consume lichid cu grade de tărie, pen- sud, VSU înregistrează succese. Potrivit serviciilor Ucrainei după încheierea războiului; restabilirea
Alexandru DOGA ucrainene, în Herson se află în prezent între 20.000 economiei, inclusiv pe baza reparaţiilor de război,
tru că organizatorii au anunţat interdicţia consu-
mului băuturilor alcoolice, inclusiv a berii. şi 25.000 de soldaţi ruşi. Armata rusă e aproape blo- pe care Rusia le va plăti; tragerea la răspundere a
avem astăzi Qatarul, dar să nu uităm că primul mare cată pe malul Niprului, ca urmare a contraofensivei persoanelor din Rusia care au comis crime de răz-
Partea cea mai controversată a celui de-al 22-
scandal pe tema corupţiei în eşaloanele de vârf ale ucrainene, iar Kremlinul nu vrea să spună dacă Putin boi în Ucraina.
lea Campionat Mondial de Fotbal este însă imen-
fotbalului mare a apărut în legătură cu Rusia, or- a dat ordin de retragere din Herson. Barajul de la Observatorul şi comentatorul politic rus Andrei
sa lui componentă coruptibilă. Însăşi selectarea
ganizatoarea fazei finale din 2018 a Campionatului hidrocentrala de la Kahovka este minat de ruşi, care Piontkovski consideră că în doar câteva zile lumea
Qatarului drept gazdă a Cupei Mondiale a fost
Mondial de Fotbal. Finala din Rusia este considera- ameninţă cu aruncarea în aer, fapt ce ar crea o catas- s-a schimbat: pentru prima dată Occidentul colectiv
mult timp urmărită de acuzaţii de luare de mită
tă prima, cea mai coruptă, din istoria sportului-rege. trofă de proporţii la sud de Kahovka. Ucraina solici- (Grupul celor 7 + Ucraina) au căzut de acord asu-
şi corupţie. Selecţia a fost anunţată în 2010, după
Documente ale Departamentului de Justiţie al State- tă o misiune internaţională de control al barajului de pra perspectivelor războiului din Ucraina. De acum
o serie de voturi ale oficialilor FIFA. Qatar a câş-
lor Unite au demonstrat că Rusia şi Qatarul au mi- la Kahovka). încolo – niciun fel de negocieri cu Putin. Niciun fel
tigat în faţa ofertelor prezentate de SUA, Coreea
tuit în 2010 înalţi funcţionari FIFA pentru a găzdui Pierzând pe fronturi, de asemenea, fiindu-i lezat de variante de „cedări teritoriale” din partea Ucrai-
de Sud, Japonia şi Australia. De-a lungul anilor,
finalele Cupei Mondiale. Presa a scris, citând aces- amorul-propriu prin aruncarea în aer a unei porţiuni nei. Niciun fel de „Crimeea – pământ rusesc” şi
diverşi oficiali, atât de la FIFA, cât şi de la alte
te documente, că, în cazul Rusiei, una din sumele a mândriei sale – „Podul lui Putin” din strâmtoarea alte fel de fel de aberaţii. Poziţia Grupului G-7 este
organizaţii, au fost acuzaţi că au acceptat sau au
mari ar fi fost plătite lui Jack Warner, politician din Kerci –, ţarul se răzbună, schimbând tactica. A ata- foarte importantă: de aici încolo, soarta Rusiei este
solicitat mită pentru a „alege” desfăşurarea Cupei
Trinidat şi Tobago, care pe atunci era vicepreşedin- cat masiv cu rachete întreg teritoriul ucrainean (zone pecetluită. Pe 12 octombrie, Adunarea Generală a
Mondiale în Qatar.
te FIFA şi preşedinte al Federaţiei Fotbalistice din din regiunile Kîiv, Hmelnîţkîi, Lviv, Dnipro, Vinni- ONU a condamnat anexarea de către Rusia a ce-
Aproximativ o duzină dintre oficialii FIFA
America de Nord, America Centrală şi Caraibe. ţea, Zaporijjea, Sumî, Harkiv, Ternopil şi Jîtomîr). lor patru regiuni ucrainene (reprezentanţii a 143 de
implicaţi în selecţie au fost demişi de organiza-
Pentru ca Rusia să fie „aleasă” drept gazdă a Cam- Rachetele, bombele, proiectilele de artilerie au fost state au votat pentru aprobarea Rezoluţiei de con-
ţie – inclusiv fostul ei preşedinte Blatter – sau au
pionatului din 2018, investigaţia Departamentului aruncate asupra Ucrainei, distrugând staţii electrice, damnare a anexiunii; cinci au fost împotriva acestei
fost acuzaţi de corupţie. În 2019, marele fotbalist
de Justiţie al SUA arată că Warner a primit între infrastructura de comunicaţii, dar şi case cu oameni rezoluţii, iar 35 s-au abţinut de la vot. Împotriva
francez şi fost şef al fotbalului european Michel
lunile noiembrie 2010 şi aprilie 2011 peste 20 de în ele, terenuri de joacă pentru copii etc., cu un sin- Rezoluţiei AG a ONU au votat Rusia (cum altfel?),
Platini a fost arestat în timpul unei investiga-
transferuri în valoare totală de 5 milioane de dolari. gur scop: de a lăsa cât mai mulţi ucraineni, femei, Belarus, Coreea de Nord, Nicaragua şi Siria. Iar pe
ţii privind o plată de 2 milioane de dolari legată
Banii au fost operaţi prin intermediul unor firme din copii, bătrâni, fără un acoperiş deasupra capului, 13 octombrie Adunarea Parlamentară a Consiliului
de eforturile sale de a aduce Cupa Mondială în
Qatar. Blatter şi Platini au negat amândoi faptele
lor, iar o anchetă FIFA din 2014 i-a exonerat pe
offshore. Autorităţile SUA încă îl caută pe Warner,
care se ascunde, şi cere extrădarea lui. Nouă, „fa-
fără căldură, fără apă în plină iarnă. Aproape o trei-
me din centralele electrice au fost avariate.
Europei (APCE) a adoptat rezoluţia privind „Esca-
ladarea continuă a agresiunii Federaţiei Ruse îm-
nilor” moldoveni, schema ne este bine cunoscută: În ultimele 10 zile au fost lansate peste 300 de potriva Ucrainei”, în care a recunoscut regimul rus
oficialii din Qatar de orice învinuire de mituire,
mulţi ani offshorul a asigurat finanţarea coloanei a rachete ruseşti asupra localităţilor ucrainene, zeci drept unul terorist.
permiţând turneului să aibă loc în această ţară.
cincea ruseşti din Republica Moldova, în special a de drone iraniene kamikaze. În ultima perioadă a Şi încă ceva. Putin se teme de o revoltă a po-
Cum a fost posibil? Răspunsul ni-l dă jurnalis-
agentului Dodon şi a partidului acestuia. mai avut loc un eveniment umanitar important: 108 pulaţiei după dezastrul din Ucraina. Gleb Irisov,
tul Cristian Tudor Popescu într-un articol pentru
Cu toate acestea, Qatarul, o ţară acoperită de ni- ucrainence, unele de la Azovstal, Mariupol, au fost fost pilot al Forţelor Aeriene Ruse, care a fugit din
republica.ro: „Cum? Pe bani grei. Emirul şi şei-
sip şi de trei ori mai mică decât Republica Moldo- eliberate din captivitatea cotropitorilor. Este un act Rusia, a declarat pentru BBC că ţarul se teme de
cii din Qatar au „cointeresat” membrii FIFA atât
va, a dat startul finalei Cupei Mondiale de Fotbal. umanitar extrem de important în ziua de astăzi, ce o posibilă revoltă a generalilor ruşi împotriva sa.
pe persoană fizică, cât şi la nivel de ţară, ca să se
Printre sutele de mii de vizitatori care se vor de- demonstrează că oamenii ajunşi la ananghie nu sunt Totuşi, militarul rus s-a arătat pesimist cu privire la
facă uitate încălcările grave ale drepturilor omu-
plasa zilele acestea în Qatar, vor fi şi câteva mii de uitaţi. şansa unei schimbări în Rusia în viitorul apropiat,
lui, asuprirea femeilor şi homosexualilor, tratarea
jurnalişti. De la ei sperăm să aflăm mai multe cum, Tot mai pregnant apare pericolul intrării Belaru- în ciuda „numărului uriaş de decese şi a efectelor
ca sclavi a numărului uriaş de muncitori străini.
în asemenea state, banii mulţi reuşesc să cumpere sului condus de dictatorul Lukaşenka în război îm- economice severe”…
Stadioanele nou-construite pentru Campionatul
finale de campionate mondiale, să ridice stadioane potriva Ucrainei. De fapt, folosirea de către Putin a O altă lovitură pentru regimul Putin: în Polonia
Mondial au la temelie, asemenea Casei Poporului
supermoderne în oraşe arhitectonic extravagante, teritoriului acestei ţări slave în primele zile de război începe coagularea forţelor ruseşti de opoziţie. La
din România, morţi şi mutilaţi fără număr. Cred
dar în atitudinea lor faţă de toate fiinţele umane, în demonstrează că Belarusul este parte în război. Pre- Varşovia, pe 4-7 noiembrie, a avut loc prima con-
că Putin ar putea opri războiul împotriva Ucrainei,
legi de organizare a vieţii şi în obiceiuri, oamenii şedintele Ucrainei le-a cerut conducătorilor statelor venţie a foştilor parlamentari ruşi şi a oficialităţilor
cu o pace care să-i asigure câştiguri teritoriale şi
insistă să rămână în Evul Mediu. occidentale crearea unui scut antiaerian pentru a opri guvernamentale locale, care vor să preia puterea în
ridicarea sancţiunilor occidentale, dacă ar angaja
FIFA să negocieze pentru el cu Vestul”. atacurile cu rachete şi avioane ruseşti. El a cerut, de Rusia după căderea marelui preşedinte.
Valeriu SAHARNEANU, asemenea, ca liderii G-7 să nu admită intrarea Bela-
Apropo de Putin şi Rusia. În arena dezbaterilor
www.valeriusaharnean.md rusului în război. Valeriu DULGHERU
 4 Literatura şi arta Nr. 47 (4028), 24 noiembrie 2022

Nina SCHIŢCO LA CEAS ANIVERSAR NIMB DE ÎNGER

DE-A PURUREA
AL NOSTRU
Aş zbura pe-aripi de vânt
până la sori
ori mai aproape de pământ.
Să văd:
Marea înspumată, stropşind coastele
de secole înstrăinate
Şi câmpii brăzdate-n lung şi-n lat,
de străbuni ce-au dăinuit aici din veac
în veac,
Prutul alintat de-al sălcioarei coamă,
Podul de Flori şi hotarul
fărʼ de ne-adormita vamă.
Să mai văd:
Pe vârful unei culmi, de vremuri netezită,
Un zimbru, ce în coarne poartă
o floare, cu-o fundiţă tricoloră aninată.
...Şi iar pe harta lumii, aşa ca la-nceput:
nici zare de hotar între Nistru şi Prut,
unde falnic se întinde-un picioruş de plai,
de-a pururea al nostru colţişor de rai.
ZBOR ÎNTR-O ARIPĂ
Mereu oscilez între două necunoscute:
Una mă îndeamnă, mă îmbie,
mă cheamă, mă încurajează:
să creez, să nasc, să iubesc,
să visez, să zbor...
să fac ce-mi place mie!
Alta mă ţine legată,
ca pe un câine în lanţ după poartă.
Graţia din verbe de dor Reimpunerea unui destin strălucit de Sfînt
Zilele trecute o prietenă fidelă a săptămânalului nostru, Nina
Schiţco, a împlinit o vârstă frumoasă. Pătrunsă de această credinţă
faţă de „Literatura şi arta”, poeta ne-a trimis un grupaj de poezii
(Cuvînt rostit la Ateneul de Cultură şi Credinţă „Biserica Albă”,
– ultimele ei concepţii de miracole literare. Cu această ocazie colec- 15 noiembrie 2022, Mănăstirea Hagimus, Căuşeni)
tivul redacţiei transmite omagiatei sincere felicitări şi un prosper
„La mulţi ani!”, urându-i, totodată, sănătate şi plăcute emoţii de Mulţi poeţi, români şi Ucrainei, din Dobrogea românească şi din Basara- Tipărind această colecţie de carte despre
creaţie. nu numai, au dedicat cîte bia dezrobită de sub ruşi, decît nişte vrednici Măr- „Ioan cel Rupt din Rai”, dar „din al meu suflet –
Propunem şi cititorilor noştri câteva plăsmuiri de suflet din li- o poezie, poate două, unor turisitori ai Dreptei Credinţe Ortodoxe? niciodată”, trebuie să vă spun că minunile care se
rica patetică a onoratei autoare, înmănuncheate în florilegiul ce sfinţi, faţă de care au avut, Toţi cei trei, neîntemeiat condamnaţi şi supuşi fac pînă azi la mormîntul Părintelui de la Dobro-
urmează în scurt timp să vadă lumina tiparului. ori mai au, o anumită pre- represiunilor politice, au fost reabilitaţi la 31oc- gea Chişinăului sunt nenumărate, încît, de foarte
dilecţie sau evlavie de creştin. Eu însă am mers tombrie 2005 de către Curtea Supremă de Justiţie multe ori, atunci cînd creştinii nu mai au nicio
Astfel priponită de-un picior, mult mai departe decît ceilalţi şi am consacrat Că- a Republicii Moldova. nădejde la medicii pămînteşti, o găsesc şi-o îm-
mă tot pridideşte, mă dojeneşte: lugărului Bisericii Ortodoxe strămoşeşti Ioan Zlo- Trebuie să menţionăm faptul că prima lucra- plinesc la Părintele Ioan Zlotea, care, prin voia
cugetă, pătrunde, gândeşte, CÂNTĂ TRIST tea, lui Ioan cel Rupt din Rai, precum i-am zis, o re tipărită despre Părintele Ioan Zlotea, de numai lui Dumnezeu, îi vindecă şi-i ajută să trăiască în
colecţie întreagă de carte duhovnicească, unde am 54 de pagini, a fost cea a basarabeanului Macarie continuare.
ochii în pământ pironeşte,
la cer mai des priveşte...
UN CLOPOT inclus şi o carte întreagă de poezii în anul 2018. Sîrbu de la Căuşenii Vechi, intitulată „Viaţa Pă- Cît de mare a fost dragostea poporului pentru
Încătuşată într-un hal fără de hal – Alta va apare, cu noi poezii, puţin mai tîrziu. rintelui Ioan Zlotea”, completată de noi cu fraza Părintele Ioan poate fi înţeleasă şi din cele cîteva
Vântul dulce bate, Profund inspirat de viaţa sfîntă, de vindecări- „trimis nouă de Dumnezeu”, sintagmă aparţinînd succinte mărturii vorbite la prima înmormîntare a
valea din zare mi se pare deal,
Ploaia cade în suspin, le, învăţăturile şi prorociile lui Ioan Zlotea de la scriitorului Gheorghe Vodă. Evidenţiem faptul Părintelui din 13 decembrie 1928, de la Mănăsti-
şi nu mai pot să merg,
darămite să alerg, Soarele răzbate Sălcuţa Căuşenilor, de crinii duhovniceşti, sădiţi că autorul cărţii din anul 1929 nu a fost un om rea „Via Arhierească” din Chişinău. Acestea au
mă mişc ca un melc, agale, fără pripă, Printre norul fin. în sufletele următorilor Părintelui, am cercetat di- oarecare, ci a activat în administraţia volostei de fost rostite cu lacrimi de doi preoţi ai Patriarhiei
şi zborul mi-e într-o aripă. Vesel frunza zboară, ferite izvoare istorice, păstrate din anii ’20-ʼ30 ai la Căuşeni şi la Mitropolia Chişinăului, ca parte Române. Primul, Părintele Ieremia Ciocan, hoti-
Cântă trist un clopot, secolului XX pînă azi, în secolul XXI. Versurile integrantă a Patriarhiei Române, fiind şi delegat nean de origine, slujea la Novaci, în judeţul Chi-
inspirate de multe momente tulburătoare, cu aro- al Uniunii Creştine din Basarabia în principala şinău. Lîngă chipul Părintelui, a spus aşa: „Iubiţi
CAD STELE Fulgii de zăpadă
me bineplăcute de mandragore biblice şi busuioc structură clericală de atunci. creştini! Toţi cei care au venit la Părintele Ioan
Dănţuiesc în şopot.
din păretarul bunicilor, le-am izvodit ca să reimpu- Zlotea nu s-au mai îndurat să se ducă înapoi, că
Aşijderi frunzelor de toamnă Tace-n mine vorba, nă un destin strălucit de Sfînt, Chemat şi Ales de aceşti oameni, care s-au adunat pe lîngă dînsul,
Cad stele una câte una, Lacrima pogoară, Dumnezeu, menit să păstorească sufletele dintre toţi din Mila lui au trăit”.
Se scufundă în hău, Ne-auzitul zgomor Nistru şi Prut, destin venit ca o binecuvîntare ce- La 12 iulie 1940, acest preot e arestat de
Căci neantul e-adânc rău. Sufletu-mi doboară. rească dată pentru suferinţele îndurate de poporul NKVD-ul sovietic, întemniţat la Chişinău şi îm-
De întuneric înghiţite nostru, atît de încercat în decursul istoriei sale. puşcat, tot acolo, la 27 iunie 1941.
Cu-al morţii glas sfâşietor Izvoarele studiate sunt multe. Manuscrise- Cel de-al doilea preot din Patriarhia Română,
Strigă durut neauzite. le ucenicilor Părintelui Ioan Zlotea abundă în cu prenumele Ioan, necunoscut rămînîndu-i nume-
tîlcuiri inedite ale Evangheliei, în învăţături ex- le de familie, din satul de slujire Dolna, în aceeaşi
Luna dintr-un colţ de cer traordinare ale unui om şcolit de Dumnezeu la zi, la prima înmormîntare a Părintelui Ioan Zlotea,
Martor al unui perpetuu mister, propriu, fiindcă trebuie spus că Ioan Zlotea, din cu lacrimi a spus şi el: „Plîngeţi cu toţii, fraţilor,
De senzaţii tari nefiind avidă, punct de vedere omenesc, n-a urmat niciun fel de că om ca acesta nici n-a mai fost, nici n-are să mai
Priveşte mâhnită cu faţa lividă studii, dar din punct de vedere creştinesc a fost fie! El a fost tată la toată lumea, că numai cine n-a
o făptură cerească şi instruită cu-adevăratelea la venit la el, acela n-a fost miluit!”.
Efemerul spectacol, din lugubrul miracol
Înalta Şcoală Divină, cea fără de preţ. Plîngea Basarabia reîntregită cu Ţara, plîngea
Ce se perindă neîntrerupt în cale,
Menţionăm mărturiile scrise ale ucenicilor Ţara întreagă, fiindcă rămînea fără un Mare Sfînt
Iar inima-i e friptă, înecată de jale.
săi: basarabeanul Vasile Şerban Neagu din comu- Ortodox al ei, călugărit la Mănăstirea Vlădiceni
na Şaptesate, judeţul Lăpuşna, e autorul manus- din Iaşi, care a organizat 5 obşti de creştini, ve-
Doar veşnicii îndrăgostiţi crisului „Tîlcuirea Evangheliilor şi alte învăţături niţi din tot Regatul României şi din Ucraina, să
Steaua de Colţ şi Luceafărul rece ale Părintelui Ioan Zlotea”; românul dobrogean trăiască în Duh creştinesc lîngă omul lui Dum-
Aidoma fideli şi nedespărţiţi Gheorghe Mîrza-Enache scrie în volumul „Via- nezeu, cel care a fost întemniţat de 25 de ori, din
Rămân un timp derutaţi, uimiţi, ţa Părintelui Ioan Zlotea la Sălcuţa”, dar şi în cauza oamenilor invidioşi, inclusiv a preotului
Apoi ca iarba după ploaie celălalt volum deja tipărit „Părintele Ioan Zlo- din Sălcuţa natală, ce i-a cerut ulterior iertare Pă-
Se-nviorează uşor, se dezdoaie, tea, Împăciuitorul lumii cu Mîntuitorul”, apoi rintelui, şi Ioan Zlotea, blînd şi smerit cu inima,
Jocu-şi reiau, giugiuleala şi în lucrarea „Dumnezeiasca Iubire a Părintelui l-a iertat şi chiar a ajutat biserica din Sălcuţa, cu
Amintirile se sting ca lumânarea Ioan Zlotea, pentru fraţi” despre Alesul Părinte; dragoste sfîntă!
Şi uită, uită că a fost odată merită o atenţie deosebită manuscrisul “Viaţa, Arestat, legat, judecat, bătut nemilos şi scui-
În nemurire o soră plecată. Desen de Aurel DAVID faptele, învăţăturile, minunile şi petrecerea din pat în faţă, Părintele vorbea în temniţă cu Mîn-
viaţă a Părintelui Ioan Zlotea”, scris de românul Aceştia toţi, şi nu numai ei, nefiind scriitori tuitorul şi cu Maica Domnului, care-l ajutau şi-i
Prezențe editoriale regăţean Anghel Popa pînă în anul 1930; cu frică sau filologi de meserie, s-au simţit „datori pentru spuneau în cîte zile va fi eliberat.
şi cu dragoste scrie Emilian Nicolăescu-Ceibatur Dumnezeu a vesti cele ce-au văzut cu ochii lor şi Cel care a vindecat orbi, surzi şi muţi, toţi ast-

Printre fapte frumoase şi plăcute

Este un titlu şi un volum, marca
Ghenadie Postolache, cu un conţinut
absolut fermecător şi surprinzător:
un minunat roman pentru copii, pă-
rinţi şi bunici, o frescă a unei vieţi
patriarhal-spirituale, contemporane
de familie.
„Cartea este profund educativă,
personajele – profund pozitive, până
şi unul dintre băieţii needucaţi care
chinuiau un căţel a ieşit din tagma celor răi! Dialogurile – şi
volumul constituie un regal al dialogului între prietenii Gabi
şi Mihai, între copii şi adulţi – sunt pline de curiozitate, de
dorinţa de a afla cât mai mult despre esenţialităţi, de înţelep-
ciune precoce şi matură. /Lectura cărţii în familie şi la clasă
ar putea genera şi analiza cazurilor reale
observate de copii în viaţa de zi cu zi...”
Iertare pentru amplul autocitat de pe
Blogul Bibliotecii Alba Iulia, impresie
de lectură estivală, care a precedat întâl-
nirea scriitorului respectiv cu copiii ce
au frecventat Tabăra de Vară de Lectură
şi Agrement a Filialei date a BM B.P.
Hasdeu.
Zilele acestea scriitorul Ghenadie
Postolache a răspuns invitaţiei elevilor
clasei a III-a de la Liceul Teoretic Liviu
Deleanu din imediata noastră vecinăta-
te, împreună cu doamna învăţătoare Vi-
orica Frunză, au venit la Biblioteca Alba
Iulia pentru a se întâlni cu excepţionala
carte – Paşii tăi spre Taina Împărăţiei,
Chişinău, Editura UNU, 2020, coor-
donatoare a întâlnirii – bibliotecara Maria Buză. Ziua s-a
dovedit a… rima perfect cu una de vară! A plouat, ca o re-
stanţă estivală, încât m-a găsit, printre notiţe, şi un poem cu
umbrelă, evident: „Noiembrie. Plouă dezlănţuit, cu bulbuci
/De parcă pomul de acasă /Din mijlocul ogrăzii /Ar sparge
oglinzile toamnei cu nuci…”
Aşadar, 17 noiembrie, recent, Biblioteca Alba Iulia.
Scriitorul Nicolae Spătaru l-a prezentat pe oaspetele bibli-
otecii, a vorbit despre debutu-i poetic, despre duzina de
romane importante, premiate la diferit nivel naţional şi in-
ternaţional…
În luarea de cuvânt autorul Ghenadie Postolache a men-
ţionat că volumul „a fost conceput ca nişte fragmente”, care
s-au unit şi s-au transformat într-un roman pentru copii. Este
„o carte ziditoare de suflet”, cum „spun Sfinţii Părinţi” şi e
„chemată pentru a ne antrena spre bine”.
Clasa a III-a a avut un exemplar la îndemână şi a citit
la lecţii câteva fragmente… Respectiv, au rămas foarte cu-
rioşi şi au pregătit multe întrebări bune de adresat scriito-
rului. Gabriel se interesează de ce protagonistul are acelaşi
nume ca al lui. Şi a primit răspuns că în primele pagini un
cititor atent ar fi aflat… Alţi elevi s-au interesat care a fost
prima carte citită, cum se numeşte debutul scriitorului, în
ce clasă a început să scrie, cine i-a fost îndrumător… Şi
au aflat că în clasa a III-a viitorul autor a auzit la radio ori
tv un cântecel care i-a plăcut tare mult, dar nu a reţinut
cuvintele. Şi s-a gândit să scrie el acele cuvinte pentru a-şi
cânta sie cântecelul! Mai află cu toţii că domnul Ghenadie
Postolache s-a născut la Teleneşti, la întrebarea dacă îi e
drag să fie scriitor, au primit răspunsul: este foarte „impor-
tant să ai meseria care-ţi place – atunci viaţa nu e grea”! În
acelaşi context află auditoriul că oaspetele lor şi al biblio-
tecii visa să devină „marinar ori scriitor”. Şi, cum marinar
nu s-a făcut, „că nu avea mare”, a completat moderatorul
Nicolae Spătaru, concluziile ne aparţin…
Copiii au pregătit şi un recital de poezie, prezentat pe
fragmente ca să implice toată clasa, poemul Mama lui Şte-
fan cel Mare de Dimitrie Bolintineanu, după care au avut
de susţinut un original interviu colectiv de felul: frecventaţi
sau nu biblioteca, ce cărţi citiţi acum, răspuns în care s-au
regăsit titlurile: Prinţul fericit, Soldă-
ţelul de plumb, Frumoasa cu părul de
aur, Băieţelul din coliba albastră, Muc
cel mic… Şi poveşti, foarte multe po-
veşti… Este interesant şi îmbucurător
faptul că la întrebarea cine are biblio-
tecă personală acasă s-au ridicat foarte
multe mâini, şi că mai toate familiile din
care provin copiii clasei respective, pă-
rinţii lor, sunt cititori ai bibliotecilor din
oraş! Aflăm de la copii ce discipline fa-
vorire au: Matematica, Limba română,
Arta plastică, Limba engleză, Ştiinţele
naturii… Că tricolorul românesc este
compus din culori primare şi binare…
Mai află şi ei că printre faptele frumoase
şi plăcute lui Dumnezeu sunt calitatea
de a fi ascultători în familie şi la şcoală,
de a fi respectuoşi, de a pregăti zilnic, cu sârg, temele, de a
trage concluzii după fiecare carte citită…
… Cât timp moderatorul realiza interviul colectiv, auto-
rul scria de zor autografe pentru fiecare elev din clasă. După
ce le-a înmânat în strictă ordine alfabetică, după ce fiecare
elev cu multă bucurie şi-a primit cartea, a mulţumit pentru
ea şi a început să-i studieze bogata, colorata şi frumoasa
ilustraţie, s-a purces la un bilanţ întâlnirii, a unor accente re-
feritoare la carte: „Am citit foarte multă literatură scrisă de
feţe bisericeşti şi am aflat că e foarte important să-ţi iubeşti
şi să-ţi ajuţi Aproapele…”; „Foarte mulţi adulţi rătăcesc în
noaptea necunoaşterii: iau tot de la Dumnezeu fără a-i da
ceva”, şi aici e referirea la „faptele frumoase plăcute Lui”;
„Omul ce face fapte bune este un om frumos”; „Dumnezeu
ne-a creat după chipul şi asemănarea sa…”; „O casă fără
cărţi este ca un corp fără suflet…”; „Cărţile sunt scrise pen-
tru a fi citite…”.
Întâlnirea s-a încheiat în curte, printre bulbucii harnici
ai ploii rodnice, sub umbrele, cu instantanee fotografice şi
înţelegerea fermă de a se mai întâlni în aceeaşi componenţă,
dar deja cu cartea ce-i în curs de apariţie. Înţelegem că s-a
înfiripat o prietenie, într-un fel, în contextul convingerii lui
Ghenadie Postolache că: „Cine ştie a fi prieten, ştie ce e
viaţa”.
Elena TAMAZLÂCARU
lucrarea tipărită de noi „Părintele Ioan Zlotea,
om îndumnezeit cu-adevărat”, apoi cartea „Pil-
dele, Învăţăturile, Patimile, Minunile şi Prooro-
ciile Părintelui Ioan Zlotea”. Remarcăm şi cartea
„Viaţa ierodiaconului Dorimedont David, primul
mucenic-ucenic al Părintelui Ioan Zlotea”, scri-
să de monahul Iordan Ilarion şi editată iniţial de
Popa Iordache peste Prut.
Iată doar un fragment din lucrare: „De Înviere,
cei 15 000 de deţinuţi din închisoarea de la Sărata
au fost aşezaţi în careu cu faţa la mijloc, în ordine şi
le-au fost împărţite aceste daruri. Au cîntat „Hris-
tos a înviat!” şi apoi le-au dat şi celorlalţi ouă, pas-
că şi cozonac. Apoi a luat şi Părintele Dorimedont
David o lumînare mică în mînă şi au stat 15 000
de deţinuţi în genunchi, de Înviere! Venise atunci
un general de armată, care a ţinut cuvîntare pentru
acea faptă, despre care se dusese vestea. Această
lucrare, făcută în mijlocul acelei lumi adunate şi
pedepsite, a ajuns la urechea generalului, ca fiind
alcătuită de către Părintele Dorimedont. Atunci
generalul a zis: „Degeaba am închis un om aici!”.
Şi multe altele a grăit generalul acela. Şi a mai zis:
„Noi vom vorbi cu mareşalul Antonescu despre
acel monah Dorimedont David”.
La 9 februarie 1944 duşmanii sovietici l-au
dezbrăcat pe băcăuanul nostru, l-au legat cu un
cablu de un stîlp, au turnat apă rece peste el şi,
fiind frig cumplit, a îngheţat. Este îngropat în ci-
mitirul din satul Sălcuţa, satul de baştină al Pă-
rintelui Ioan Zlotea.
Ierodiaconul român Dorimedont David e pri-
mul ucenic-mucenic din cele cinci obşti ale Pă-
rintelui, care a plătit cu viaţa pentru propovădui-
rea celei de-a doua Veniri a Mîntuitorului nostru.
Au urmat arestările şi condamnările altor
ucenici ai Părintelui în gulagurile sovietice: ro-
mânul dobrogean Gheorghe Mîrza-Enache din
satul Zebil, comuna Sarichioi, raionul Babadag
(actualmente – judeţul Tulcea), capătă 25 de ani
de detenţie în lagărul din Tambovul Rusiei, apoi
i se micşorează termenul pînă la 10 ani, unde se
stinge, astfel adeverindu-se prorocia Părintelui
făcută înainte de naşterea lui pentru Cer. Bul-
garul ucrainean Dumitru Busilcov, originar din
satul Todorovca, raionul Novo-Vasilevski, regi-
unea Dnepropetrovsk, în unele pagini din dosar
– în regiunea Zaporojie, e condamnat de enkave-
dişti la 25 de ani, nefiindu-i micşorat termenul cu
nicio zi. Basarabeanul Ermolae Croitoru din sa-
tul Marinici, raionul Cărpineni, azi – Nisporeni,
e condamnat la 25 de ani, micşorîndu-i termenul
pînă la 10 ani, apoi pînă la 6 ani. În timpul per-
cheziţiilor din casa acestuia, NKVD-iştii nu au
găsit nimic, decît scrisori primite de la Gheorghe
Mîrza-Enache şi cărţi creştine, care, cităm din
dosarul de la Securitate, pentru că „nu prezentau
pericol, au fost arse pe loc”.
Ce au fost pînă la urmă aceşti oameni, chemaţi
prin revelaţie divină şi veniţi în inima largă cît un
cer a Părintelui Ioan Zlotea tocmai din Donbasul
ce-au auzit cu urechile lor de la acest Prealuminat
Părinte şi Mare om ceresc, care a vieţuit în zilele
acelea”. Referitor la necesitatea consemnării fap-
telor de virtute ale călugărului vrednic de cinste
Ioan Zlotea, ucenicul său, pictorul şi sculptorul
Anghel Popa din Regatul României, scria urmă-
toarele: „Văzînd noi Puterea şi Darul dumne-
zeiesc ce-l purta pe Dînsul şi învăţătura lui cea
necuprinsă de mintea omenească şi neîntrecută,
minunile cele fără de număr şi milostivirea lui cea
mare, şi temîndu-ne de a ascunde această învăţă-
tură, ca nu cumva să ne asemănăm cu sluga cea
vicleană, despre care se spune în Sfînta Evanghe-
lie că a îngropat talantul în pămînt, şi temîndu-
mă şi eu a ascunde Lumina sub obroc, vreau a o
pune în sfeşnic, ca să lumineze tuturora”. Şi tot el
continua: „Vă spun, iubiţii mei cetitori, că mulţi
prooroci şi împăraţi au dorit să vadă ce am văzut
noi şi să audă ce am auzit noi şi n-au văzut şi nici
n-au auzit. Iar eu acestea toate, şi încă multe alte
nenumărate lucruri minunate, le-am văzut, făcute
de Părintele în faţa mea şi pentru aceasta vreau
a arăta aici (în carte – n. n.) ceea ce am văzut cu
ochii mei făcîndu-se, şi învăţăturile pe care le-am
auzit şi cu care ne învăţa pre noi Părintele Ioan.
Mare folos sufletesc este în aceste învăţături,
pentru că el a avut pre Dumnezeu cu Dînsul şi
toată înţelepciunea lui Dumnezeu el a cuprins-o”.
La sfîrşitul „Cuvîntului” său „Înainte”, autorul
Anghel Popa concluzionează: „Lucrările lui Ioan
Zlotea mărturisesc, într-un mod aşa de clar, că el
a avut viaţă deosebită de cea a oamenilor pămîn-
teni. Şi cu cît este mai departe cerul de pămînt,
şi mai înalt, cu atît a fost şi înţelepciunea lui mai
înaltă decît înţelepciunea oamenilor, şi învăţătura
lui decît învăţătura oamenilor, şi faptele lui decît
faptele oamenilor”.
Remarcăm şi pledoaria scriitorului român
Vasile Andru, originar din Bucovina istorică, cel
care, alături de fraţii basarabeni Gheorghe Vodă,
Mihail Bortă şi Ioan Găină, aci de faţă, a scris
şi a tipărit multe şi memorabile pagini despre
Ioan cel împodobit cu minunile lui Dumnezeu.
Scriitorul Ioan Găină a editat şi 3 volume despre
Viaţa Părintelui Ioan Zlotea în colecţia „Mărtu-
rii”, după eliberarea Basarabiei de comunismul
sovietic şi ateism.
Eu, păcătosul, prin Mila lui Dumnezeu, am
înţeles acest adevăr şi m-am contaminat, în sensul
cel mai bun al cuvîntului, de Viaţa, Învăţăturile
şi Faptele Monahului Ioan Zlotea, de acest Mare
cu adevărat Sfînt, în care au lucrat din belşug, cu
asupra de măsură şi cu nemaivăzută frumuseţe
duhovnicească „duhul şi puterea Marelui între
prooroci Ilie”, iar din această „bolire sfîntă” am
luat şi-am izvodit o colecţie absolut necesară şi
„un şirag” de poezii despre un om, repet, Chemat
şi Ales de Dumnezeu, care în scurtul lui pelerinaj
lucrător pe pămînt, de numai 66 de ani, a lăsat
nişte urme profund grăitoare şi vrednice de toată
atenţia preoţilor şi mirenilor de Neam românesc.
fel din născare; cel care a prorocit fapte ce s-au
împlinit ori se împlinesc în chiar zilele noastre;
cel care ne-a lăsat un Îndreptar duhovnicesc pen-
tru eternitate; cel care a fost un model de asculta-
re şi faţă de părinţi, şi faţă de slăvitul şi demnul
de laudă Mitropolit român Gurie Grosu, care l-a
ocrotit, pe cît a fost în stare, de tot răul oamenilor
şi care nu participa la Sfîntul Sinod al Patriarhi-
ei Române fără Părintele Ioan Zlotea; cel care a
fost aurit de către Dumnezeu prin nume (Zlotea,
de Aur), prin virtuţi, prin rugăciuni, prin minuni,
prin tămăduiri, prin prorocii, prin povăţuiri nepă-
mînteşti, mai străluceşte şi-acum!
Şi prin Poezie, pentru că de azi înainte orice
antologie a preoţilor şi călugărilor români va tre-
bui să conţină în ea şi poezia descoperită de noi
în manuscrisele ucenicilor Părintelui Ioan Zlotea.
O poezie de aur, aparţinînd neşcolitului nostru
Părinte, ce, de fapt, a avut cea mai mare şcoală din-
tre toate: cea a lui Dumnezeu.
Iată Poezia!
Leacul creştinului
Fără lacrimi şi suspin
Nu scoţi sufletul din chin.
Fără plîns, fără oftat
Nu scoţi sufletul din iad.
Focul inimii s-aprinde.
Pînʼ nu plîngi, nu se mai stinge.
Dintîi „Vai!” şi apoi Rai!
Dintîi „Vai!” şi apoi Rai!
Că pînă n-ai zice „Vai!”
N-o să poţi intra în Rai!
Autor: Părintele Ioan Zlotea
Şi, la sfîrşit, vă mai propun un singur citat din-
tr-un cunoscut şi apreciat preot duhovnic român
contemporan. Citat inclus de noi şi în volumul IX
al colecţiei „Trîmbiţele lui Dumnezeu”, dedicată
în totalitate Părintelui Ioan Zlotea şi următorilor
lui, în care mai stau, răbdătoare, să intre încă 5
cărţi.
Preotul, conf. univ. dr. în teologie Constantin
Necula scrie aşa: „Despre Hristos Domnul unii au
zis că este Ilie. Alţii au zis că este Ioan Botezăto-
rul. Ce cinste mai mare pentru un sfînt decît aceea
ca semenii, contemporanii lui, să-L confunde pe
Dumnezeu cu el?!”.
La care eu adaug doar cîteva cuvinte ale Sfîn-
tului Siluan Athonitul, care spune că „Dumne-
zeu e slăvit întru sfinţii Lui, iar sfinţii, la rîndul lor,
sunt slăviţi de Dumnezeu!”
Amin! Amin!! Amin!!!
Traian VASILCĂU
Nr. 47 (40287), 24 noiembrie 2022
Când mă-ntreceam cu vântul din câmpie
Efim CHICU
EXCURSIE
M-a dus frumosul într-o gintă
Târât prin multe mii de ani,
De-arată degete-n oglindă
Şi-acum copiii dolofani.
Puţin pământ. Mai multă stâncă
Şi apă bună de băut.
Un val şi-o peşteră adâncă
Cu întuneric la-nceput.
Îşi mişcă lumea numai ochii,
Iar timpul stă oprit pe loc.
Femei bronzate, fără rochii,
Copii, bătrâni şi fum, şi foc.
Cu drag surâs în colţul gurii
Şi părul cum a vrut a fi,
Total aparţinând naturii,
Gintaşii ştiu a se iubi.
Pun mâna streaşină spre soare
Şi-n zare şoimii urmăresc.
Pe-acei plecaţi la vânătoare
Cu vorbe bune-i pomenesc.
Se vede-n gură de cărare
Cum creşte un cuptor de lut
Şi se-nfiripă o cântare
În limba noastră de-nceput.
Amurgu-i fără de furtună
Şi-s fericit că-am moştenit
Sub cer pământ cu apă bună
Şi doine fără de sfârşit
MINUNI
Nimic din cele ce mai vrem
Nu ni s-a dat degeaba.
Când zorii îi întâmpinăm,
Ne curge-n palme iarba.
Şi dacă-am vrut să fim români,
Ni-i Dunărea botezul.
Nu-s peşti atâţia câte pâini
Şi în Hristos ni-i Crezul.
Din mila Domnului vorbim
În limba românească.
Pământul Ţării să-l iubim
Şi Pacea să-nflorească.
Se fac şi pe la noi Minuni.
Să nu plecăm departe,
Avem exemple din străbuni
Înscrise-n Sfânta Carte.
Lui Eminescu-n Cer să-i spui
Poem de la fântână
Că limbă mai frumoasă nu-i
Decât acea română.
Să-ţi fie drag de ce-i frumos
Întâi la tine-acasă
Şi calea ta de norocos
De-aici să fie-aleasă...
MAI BINE...
Legatul munţilor de mări
Când se destramă este trist.
Celui ce lasă-n urma-i scări
Nu poţi să-i zici că-i egoist.
Să lupţi cu morile de vânt
Nu mai prezintă interes
Şi toată roada pe pământ
E-aceea care s-a cules.
Cu turle rare Parohii,
Dar vizitate-s pe ecran.
E bun un sfat pentru copii
Dar e nevoie şi de-un ban.
Se vor zidi şi risipi
Clădiri de secole prin ani
Doar Dumnezeu va birui
Între prieteni şi duşmani.
Seminţe galbene se-ascund
Cu soare-n ele în pământ
Avea-vom pâine, vin şi unt
Frumoşi la fapte şi la gând.
Literatura şi arta
Mai bine vesel decât trist,
Aş refuza să fiu artist,
Iar decât vesel, inutil,
Mai bine ar fi să fiu copil.
Copil am fost, dar ce folos?
Bătrân mai bine şi frumos...
Şi Dumnezeu s-a bucurat,
Dar timpul! Timpul m-a pupat ...
AVERI
Mă scutur de culori într-o baladă,
Rămas ca un Socrate-ncărunţit.
Am mers desculţi pe pietre de cascadă
Şi, deseori, pe muchii de cuţit.
Dacă găseşti cu liniştea balanţă,
Poţi egala şi greul cu uşor,
Poţi deveni dorit de la distanţă,
Rodind în suflet dragoste şi dor.
Pe drum greşit nu merge niciodată
Coteşte-n preajma primei răstigniri.
Nici haină prea străină nu se poartă,
A noastră-i mai aproape de iubiri.
Acoperit de frunze-n miezul toamnei
În sânul auritei terapii.
Fii Rege mângâiat de braţul doamnei
Cum doar în România poţi să fii.
Te uită în oglindă, Dragă Frate,
De viespile migraţiei muşcat,
Trecut demultişor de jumătate
De Raiul tău natal îndepărtat.
De unde ai luat-o spre mai mare,
Întoarce-te să fii un pic mai mic.
Nimic nu are cel ce totul are
Când are tot acel fără nimic...
5
MAMĂ, PLANETĂ... Salcâmii deşi au inundat
Sătucul de pe vale.
Bărbaţii despică uscaţii copaci,
Neveste frământă să coacă colaci.
Of, Mamă, Planetă Se-ndeamnă păsări la cântări
În Ceruri vedetă Dar cine să le-asculte? E toamnă, iubito, pe liniştea ta
Purtată-n şaretă Doar rămăşiţe pe cărări Din floare de soare se face halva.
Etern de copii. De încălţări pierdute. Ţi-i zâmbetul dulce şi gândul bizar,
Mai vin şi-acum scrisori în plic Dovadă că sunt excelent prisăcar.
Prin grâu, răsărită La casa părintească.
De ape Sfinţită, Se-adună nimeni cu nimic IARNA UNIRII...
Tomneşti aurită În prag să le citească.
Cu struguri din vii. Prin lume umblă domni cărunţi Brazdă-adâncă, românească, Basarabia – Ardeal
Lipsiţi de dor de casă. Să deschidă vrerea Lumii şi al nostru ideal.
Prin iarba ta verde Şi-aşa, brazdă după brazdă, toată iarna să muncim,
Se-aude-n toiul unei nunţi
Nimic nu se pierde De neam brav pentru iubire, Patriei să-i mulţumim.
Cum plânge o mireasă.
Pe toate le vede
Oraşe mari cu oameni mici
De Sus Dumnezeu. Ce n-au văzut livadă. De-om avea-negrit pământul, şi, oleacă-nzăpezit,
Vom avea la primăvară Sfânt prilej pentru Unit.
Mai bine ştie un arici
Mama noastră România din străini ne-ar aduna.
Ce-i măr şi ce-i prăsadă...
Şi, răsplânşi de poezie, lumea ne-ar invidia...
CRIZE DE LINIŞTE Domnitorul l-am alege la o casă de copii,
Mai aproape fost de Lege decât „net” şi jucării.
E toamnă, iubito, şi arde un foc, Hai să-ncepem chiar acuma a brăzda şi omeni,
Iar clipele dulci ca scânteile fug. Dacă reuşim pământul, Cerul singur s-o Uni.
Etern condamnat să învăţ a zbura
Refugiu găsesc doar în liniştea ta. Dacă ne unim suflarea, neamul vom întineri
Şi nici Muntele, nici Marea nu ne vor mai părăsi.
E veacul minciunii şi insul grăbit Hai, români din lumea mare şi cei negri, şi roşcaţi,
Înghite pastile de-a fi liniştit. Prima brazdă românească-n Europa savuraţi.
Mi-i milă de frunza ce-a prins a cădea
Şi omul ajuns să nu ştie ce vrea. Să ne strângem, să ne plângem, că depinde doar de noi
Astăzi drumul cum alegem, ori în Rai, ori în război.
Mirosul de brazde s-a-ncins pe ogor, Ori acasă, la duşmani, ori la fraţi.
Vin păsări să cânte pre limbile lor Îl avem pe Eminescu, nu vă mai aventuraţi!
Se-aude prin arbori un fel de suspin
Şi-i codru-ntristat de la frunză la spin. Fie tânără şi Mare România cum a fost.
E roză- gălbuie
Fie-ne de-nvăţătură şi etern să-i stăm la post.
Sămânţa-n gutuie
Pe casă hogeacul împrăştie fum, Orice bulgăre de Ţară pe acest pământ arat
Puţin amăruie
Se iscă vârtejuri de frunze pe drum. E un ochi ori e o nară şi-i păcat de-nstrăinat...
Ca sufletul meu.
Din Cărţile Sfinte
În Hram să se cânte,
Slăvind prin cuvinte
Pe Domnul Stăpân.
Din Cer să se ningă
Din pomi să se plângă
Şi-n grai să se strângă
Tot neamul român...
VETRE
Afară toamnă s-a făcut
Nici primă, nici târzie.
Pământul apa a băut
Şi vatra e pustie.
Se-aude-o tuse de bărbat
Oprit de vânt din cale. Desene de Aurel DAVID

DOUĂ DECENII DE HIBERNARE

EXTENSII FILOSOFICE

Marele Aristo-
tel, un geniu uni-
versal, pe care toate
epocile l-au privit
cu respect, certifi-
ca: „Dacă oamenii
s-au îndeletnicit
cu filosofia spre a
evita neştiinţa, e limpede că au năzuit spre
cunoaştere pentru a dobândi o pricepere a
lucrurilor”.
Aşa cum o exersau înţelepţii din Antichi-
tate, filosofia avea, înainte de toate, o func-
ţie formativă. Ea era trăire şi gândire „din
mers”, căutare perpetuă a unui adevăr spre
firescul unei vieţi cu rost.
Mihai Eminescu, în condiţiile dezvoltării
vertiginoase a ştiinţelor filosofice, era total
conştient de faptul că realizările gnoseologi-
ce şi epistemologice ale filosofiei sunt, pre-
ponderent, de natură metodologică sau, în
sens mai larg, praxiologică-formativă. „Fi-
losofia, notează Eminescu în Ms. 2306, are
valoare critică, ea creşte intelectul, îl dezvaţă
de lenea cugetării şi de încrederea prea mare
în idei străine, îl deprinde a cerceta lucrurile
în mod genetic şi a cumpăni fiecare cuvânt
înainte de a-l aşeza într-o teorie, e un curs
de gimnastică a minţii, care-i fereşte pe elevi
de a crede cu uşurinţă teoriile generale câte
li se ivesc în drept, în economia politică şi
în ipotezele ştiinţelor naturale (...). Filosofia
este aşezarea fiinţei lumii în noţiuni, spre a
căror stabilire judecata nu se serveşte de altă
autoritate decât de a sa proprie”.
La Mihai Eminescu, evident, ca şi la Pla-
ton, lucrurile trebuie să fie conforme cu ade-
vărul, de unde şi deduce poetul-filosof (Ms.
2275B, f. 92) că „adevărul e stăpânul nostru,
nu noi sîntem stăpânii adevărului”.
Spre marele nostru regret, Basarabia
(la ora actuală) a ajuns a fi „ţara clonelor
avansate”, deoarece obiectul Filosofia, re-
gina ştiinţelor, prin diverse tertipuri, a fost
totalmente exclus din programele liceale
de studii, începând cu 1 septembrie 2002,
devenind o disciplină inutilă, o simplă idi-
lă nostalgică sau lux intelectual, ceea ce în-
seamnă că societatea noastră doar atâta ştie:
să pregătească cetăţeanul care nu trebuie să
cugete.
Însă fără a studia gândirea filosofică (ea
încorporând/incluzând estetica, etica, logica
etc.) nu te poţi numi intelectual în adevăratul
sens al cuvântului. De ce anume filosofie?
Fiindcă e vorba de acea disciplină spiritua-
lă, meditativă şi serioasă, care figurează cel
mai complet viziunea despre lume şi viaţă,
centrată de întrebarea fundamentală: Cine
este Fiinţa umană şi ce e ceea ce există?,
însoţindu-l pe Homo sapiens în traseul său
dezvăluitor. Cultivarea genurilor filosofice,
într-un mod sau altul, marchează faza de
maturizare a unei culturi, ceea ce, evident,
nu prea i-a convenit enclavei noastre guver-
namentale de până mai ieri, de toate „culo-
rile” şi cu toate „ambiţurile” ei, dar care mai
purta şi ochelari de cal...
Volens-nolens, odată cu încheierea fiecă-
rui an şcolar, cohorte întregi de talente au-
tentice se risipesc, mii de spirite tinere alese
sunt înghiţite de anonimat, ajung îngeri cu
aripi frânte/schilodite, cu creier ce poate
gândi, dar e lipsit de orice antrenament, de-
oarece se fac absente perspectiva, condiţiile
propice etc., însă tot mai prezentă se simte
lespedea rece a celor care mai zdrobesc spi-
ritul naţional, transformându-l în „deşertă-
ciunea deşertăciunilor”...
De ce toate aceste „modelări şi muti-
lări” programatice împotriva minţii elevului
autohton, adică a viitorului acestui stat? De
fapt, la ce te mai poţi aştepta într-o socie-
tate aflată într-o interminabilă degringoladă,
unde ştiinţa înţelepciunii e redusă la menta-
litatea stomacului şi la actul sexual infantil,
dacă e să amintim ediţia enciclopedică Via-
ţa sexuală. Întreaga frământare cotidiană,
vorba vine, se rezumă la „clipa plăcerii de
moment”.
Nu cumva, de bună seamă, liceenilor
le-au fost create „cele mai prielnice condi-
ţii” de sufocare în aerul rarefiat al societăţii
noastre basarabene plină „de tâmpiţi şi tâm-
penii” (Tudor Rusu).
Şansa primordială a fost şi rămâne va-
loarea. Poţi fi ajutat, împins chiar, dar treaba
asta nu merge la infinit dacă nu există VA-
LOA-RE. Mai e ceva: prostia moare odată
cu omul, înţelepciunea rămâne şi după el.
Filosoful antic grec Epictet menţiona:
„Viaţa la voia întâmplării e ca apa revărsa-
tă: tulbure, greu de răzbătut, zgomotoasă şi
repede trecătoare. Pe când viaţa orientată
după un ideal e ca un izvor nesecat: curat,
limpede, gustos, răcoritor, înviorător, căutat
de toţi, bogat şi pururea fără sfârşit...”
Regretatul profesor universitar Vasile
Ţapoc sublinia următoarele: „Prin actul de
culturalizare, filosofia nu numai că îmbogă-
ţeşte viitorul specialist cu informaţii despre
lume (pe care le obţine şi la alte discipline
didactice – D.P.), ci se include într-un pro-
ces mintal de trezire şi orientare, de împli-
nire a capacităţilor ascunse, latente. Până la
acel moment ele ar putea rămâne neangajate
în formarea lui ca personalitate şi specialist.
Filosofia merită să fie studiată poate nu atât
pentru a găsi răspunsuri la întrebări, cât, mai
ales, pentru valoarea întrebărilor înseşi, pen-
tru faptul că acestea pun în mişcare intelectul
şi raţiunea noastră, făcându-le imune la dog-
matism. Un om cu o cultură filosofică avan-
sată posedă spirit critic în judecată, precum
şi voinţă fermă. În filosofie e important şi să
cunoşti, dar mai important e să ştii să fii, să
ştii să-ţi provoci rodnicia propriei fiinţe”.
Filosofia a apărut pentru a-l face pe om
responsabil de calitatea propriei existenţe şi
tot ea, de aproape trei milenii, continuă să-l
salveze pe om de la disperare, îi dă posibili-
tate să-şi manifeste calităţile, oferindu-i vie-
ţii acestuia rostul meritat. Gânditorul Viktor
Frankl, de exemplu, a „experimentat” pe
propria piele funcţia formativă, logoterapeu-
tică a valorilor spirituale general-umane pro-
movate tradiţional de filosofie, în lagărele de
concentrare din timpul războiului. Anume
aceste valori l-au ajutat să dea sens vieţii
chiar şi în situaţii când, adeseori, moartea
era de preferat existenţei pline de chin şi
umilinţă. Prin opera şi biografia sa V. Frankl
a demonstrat (o dată în plus) valoarea forma-
tivă a filosofiei.
Cum se procedează la noi? Ca să nu în-
trezărească prea multe, noii generaţii parcă
i s-ar ordona: „Nu gândi, savurează clipa
plăcerii de moment şi permite-i creierului să
plutească nestingherit în albia deşertăciunii
deşertăciunilor”. Lipsa de ideal (într-o atare
situaţie), care provoacă golul existenţial, îşi
manifestă din plin influenţa negativă tocmai
în condiţiile satisfacerii depline a necesită-
ţilor inferioare, adică ale depăşirii sărăciei
absolute.
S-a invocat mereu organicul, în cea mai
„organizată manieră”, ca să se nimicească
CRE-A-ŢI-A. S-a mizat pe faptul că omul
se consolează repede şi uită că este victima
propriilor iluzii. Cineva înţelege foarte bine
că resemnarea exclude GÂN-DI-REA.
Repetăm, ca să nu devină piese de
schimb pentru maşina idioţeniei umane, vi-
itorul adolescenţilor trebuie format prin in-
termediul FI-LO-SO-FI-EI. Ea, precum bine
se ştie, nicidecum nu poate fi numită „un
nou obiect de studiu” – locul ei ab initio e-n
capul mesei! Şi nu ca obiect opţional, ci ca
unul de bază.
SUA şi ţările europene au introdus în
învăţământul şcolar şi preşcolar programa
Filosofia pentru copii, care, alcătuită de filo-
sofi, savanţi şi profesori, exploatează func-
ţia educativ-formativă a acesteia – educarea
în spiritul valorilor general-umane şi orien-
tarea spre anumite idealuri în viaţă. Pentru a
apropia copiii de filosofie, trebuiesc utilizate
materiale/surse specifice: povestiri, mituri,
proverbe, maxime, cugetări etc. Discuţiile în
jurul conţinutului lor vor contribui, indubita-
bil, la formarea deprinderii de a filosofa, nu
doar de a memoriza informaţia concretă. Un
rol important îi revine, neîndoielnic, edu-
catorului, care este silit de circumstanţe să
prezinte materia sub formă de problemă, iar
rezolvarea ei să decurgă prin dialog socratic.
Tot el trebuie să asigure o atmosferă de liber-
tate deplină. Acestea sunt regulile necesare
oricărei declanşări (la copii sau la adulţi) a
filosofării.
Arthur Schopenhauer vorbea de urmă-
toarele cerinţe ale filosofării: „În primul
rând, să nu laşi o problemă să-ţi stea pe ini-
mă, adică să rămână nerezolvată; în al doilea
rând, a duce la o clară conştiinţă toate lucru-
rile de la sine înţelese pentru a le concepe ca
probleme. În sfârşit, pentru a filosofa cu ade-
vărat, spiritul trebuie să fie pe deplin liber...”
Schopenhauer socoate de cuviinţă să de-
monstreze valoarea filosofării pe baza unui
exemplu concret – versurile lui Goethe din
„Faust”: „Ce ţi-a lăsat străbunul din străbuni
/ Ca să-l posezi, câştigă-l iară”. Şi continuă:
„Le comentez în felul următor. A găsi cu
mijloace proprii, independent de înaintaşi,
fără a şti de ei, ceea ce unii gânditori au găsit
înaintea noastră este un lucru de mare valoa-
re şi folos. Pentru că ceea ce este gândit de
tine însuţi înţelegi mult mai temeinic decât
ceea ce este învăţat”.
Astăzi, evident, există un învăţământ
filosofic universitar – Departamentul An-
tropologie şi Filosofie al USM, dar care
este scopul său ultim? Fără nicio îndoială,
sunt pregătiţi specialişti calificaţi (îi cunosc
îndeaproape pe mai toţi membrii subdivizi-
unii, profesori şi conferenţiari de elită), dar,
când te gândeşti că AŞM are doar 6 unităţi,
ţi se face părul măciucă şi-ţi crapă mintea
de prostia unora care au aruncat filosofia
liceală în tomberoane, insul aplicându-i în
modul cel mai sadic teoria lui Lenin: „Dacă
vrem să distrugem o naţiune, atunci trebuie
să-i distrugem morala (adică spiritul şi in-
telectul – D.P.). După aceea, ne va cădea
naţiunea ca un fruct copt în palmă”. Tupeul,
cu părere de rău, nu a fost corijat, răstimp
de 20 de ani, de către succesorii săi, rămaşi
„nemuritori şi reci” şi ei, deşi nu chiar toţi
au fost constipaţi.
Apropo, calitatea de a fi specialist au-
tentic de filosofie, pe treapta de adevărată
vocaţie, se realizează doar în cadrul relaţiei
dintre un didaskalos şi akõusanthes (la noi
viitorul profesor e lipsit de liceeni). Nu poţi
fi un profesor în adevăratul sens al cuvân-
tului fără a avea studenţi sau elevi în jurul
tău, dar nici elev sau student, dacă nu ai un
profesor. E vorba, indubitabil, de o relaţie
specifică /deosebită, în care unul nu poate
exista fără celălalt.
Esenţa relaţiei profesor-discipol, aşadar,
se consumă în actul studierii care, evident,
trebuie înţeles / imaginat ca o transmitere de
cunoştinţe de la cel care deja le are, adică
profesorul, către cel care, momentan, nu le
posedă, dar este dispus să le asimileze – în-
văţăcelul.
Învăţământul filosofic liceal dispune de
un Curriculum bine pus la punct (de nu s-ar fi
pierdut pe undeva). România ne-a donat mii
de manuale extraordinare în domeniu pentru
clasele a X-a – a XII-a, dar ele au nimerit în
„abatorul” Fabricii de Carton din Dobrogea,
unde au fost transformate în hârtie igienică.
La ce alta pot ajunge unele capete pustii!
Guvernanţii noştri de altădată, desigur,
mereu „miniştri şi funcţionari în exerciţiu”,
nu au purtat nicio responsabilitate şi de la ei
nu prea aveai ce solicita... Domnul ministru
Anatolie Topală, managerii de licee şi cole-
gii, profesorii, întreaga intelectualitate tre-
buie să înţeleagă întâi de toate că „din nimic
nu se poate face nimic” (Lucretius).
Să rămână Filosofia şi de acum încolo o
idilă nostalgică sau un lux intelectual arun-
cat la gunoi? Că MARE ar mai fi păcatul...
Vom fi şi în continuare o turmă spiritua-
lă docilă sau vom redeveni o COMUNITA-
TE LUMINATĂ, cum eram între cele două
războaie mondiale?
Oare şi de data aceasta, deja a câta oară,
modestele noastre notiţe/izvodiri vor rămâ-
ne un „vox clamantis in deserto”? Reafir-
măm teza că nonvalorile, cu toate atributele
lor, vin şi pleacă, pleacă şi vin, iar Filosofia
a fost şi trebuie să rămână Regina tuturor şti-
inţelor şi Mama Înţelepciunii. Principalul e
să nu desperim, ci să CRE-ĂM şi să IN-SIS-
TĂM, deoarece condiţia rodniciei spiritului
e libertatea. Funcţia formativă a filosofiei
creează premisele acestei libertăţi, zădărni-
cind pseudoadevărurile învechite şi trans-
formate în dogmă, punându-le sub semnul
incertitudinii şi al îndoielii.
Să reaprindem Făclia gândirii de mâine
a Neamului Românesc din Basarabia. Să
înaintăm mereu pe calea cunoaşterii! Fi-
losofia formativă trebuie să-şi regăsească
terenul cel mai fertil în mediul adolescen-
tin-liceal, fiindcă anume ea „te învaţă nu
numai să foloseşti corect intelectul şi raţi-
unea, ci îţi procură şi alte capacităţi, căci
filosofarea nu se reduce la formarea capa-
cităţii de a gândi productiv. Ea îl poate face
pe om mai Om. Printr-un exerciţiu spiritu-
al, filosofia trebuie să-ţi transforme viziu-
nea despre lume într-o optică proprie care,
trăită în viaţă, să producă şi o metamorfoză
a personalităţii pe măsura capacităţilor tale
înnăscute. Mereu va fi important nu atât să
ţii discursuri filosofice, cât să trăieşti filoso-
fic, adică să-ţi conduci viaţa cu ajutorul ra-
ţiunii, practicând valori morale. Acest lucru
ar trebui să devină o normă pentru copii şi
adulţi” (Vasile Ţapoc).
Aşadar, tocmai prin filosofie individul
uman capătă o şansă mai mare de a se au-
tomodela. Deci, nimeni nu este în drept să
decidă în locul nostru asupra vieţii noastre.
Cu acest drept ne asumăm responsabilitatea
propriei alegeri.
Filosoful englez Bertrand Russell
(1872-1970) scria că „valoarea filosofiei
trebuie căutată, în mare măsură, tocmai în
incertitudinea ei, fiindcă omul care nu a
învăţat niciun dram de filosofie trece prin
viaţă încătuşat de prejudecăţi derivate din
simţul uman, din convingerile obişnuite ale
epocii sau naţiei sale...” Lumea în viziunea
unui astfel de om tinde să fie finită şi bana-
lă, însă de îndată ce începem să filosofăm,
descoperim că până şi cele mai obişnuite lu-
cruri ridică probleme la care se pot da doar
răspunsuri incomplete. Chiar dacă filosofia
nu dă răspunsuri definitive, „îndoielile pe
care le ridică, observa Russel, nu pot suge-
ra multe posibilităţi de lărgire a orizontului
gândirii, eliberând-o de tirania obişnuinţei.
Astfel, dacă, pe de o parte, ea diminuează
sentimentul nostru de certitudine cu privi-
re la ce sunt lucrurile, pe de altă parte, ea
sporeşte cunoaşterea noastră despre ce pot
ele fi, alungă dogmatismul şi menţine vie
capacitatea noastră de a ne mira...”
Mirarea noastră constă în faptul că filo-
sofia formativă în Republica Moldova e în
stare de hibernare spirituală, un fel „moar-
te clinică” a cugetului... Până când şi până
unde?...
Dumitru PĂSAT
 6 Literatura şi arta
Definiția
Nr. 47 (4028), 24 noiembrie 2022

TRILOGIA UNUI CĂRTURAR IERARH
La 145 de ani de la naştere şi 79 de ani de la trece-
rea în eternitate reabilitarea Mitropolitului Gurie al Ba-
sarabiei nu s-a încheiat încă. Primul chiriarh autohton al
Bisericii Ortodoxe din Basarabia merită să fie repus pe
soclul memoriei noastre colective. Este o personalitate de
primă mărime a secolului al XX-lea basarabean, care a
promovat ideea revigorării naţionale, confesionale şi cul-
turale a basarabenilor pe tot parcursul vieţii şi continuă
să o facă şi postum. Această valorizantă sârguinţă de re-
constituire a istoriei noastre veridice şi de reconsiderare
a personalităţilor neamului trebuie promovată pe diverse
căi şi cu eforturi cumulate, pentru că unitatea spirituală
prin ortodoxie a fost şi rămâne un reper identitar şi cul-
tural esenţial comun, o valoroasă dimensiune verticală a
memoriei colective, dar şi un argument de probitate înaltă
a dăinuirii neamului.
Visul nostru de a cuprinde sub auspiciile unei trilogii
opera reprezentativă a Înaltului prelat al Basarabiei s-a
realizat doar parţial. Trilogia „Mitropolitul Gurie – mi-
siunea de credinţă şi cultură” a fost editată (2007-2018),
îşi are viaţa ei. Dar acele trei volume nu au acoperit vasta
operă şi activitate a înaltului ierarh. Prezentul volum, al
patrulea, ca şi celelalte, continuă publicarea lucrărilor,
ce poartă semnătura cărturarului ierarh şi a documente-
lor cu referire la activitatea sa. Prin colectarea, selecta-
rea şi re-publicarea vastului material documentar despre
o perioadă complicată, şi chiar controversată, din istoria
Bisericii Ortodoxe din Basarabia noi am intenţionat să
aducem în memoria colectivă istoria în secţiune transver-
sală. Paginile „Luminătorului”, primei reviste din Basa-
rabia în limba română, au fixat pentru generaţii secvenţe
autentice din istoria noastră naţională. Pentru a o aduce
mai aproape de interesele publicului larg, am alcătuit, am
îngrijit şi am editat acest volum.
• Structura culegerii de materiale din revista
„Luminătorul”. Volumul are 324 de pagini, format
B5, şi este structurat în patru părţi mari – trei cu tex-
te şi unul cu anexe. Prin cercetarea număr de număr a
colecţiei „Luminătorului” (502 numere din cele 584
apărute din 1908 până în 1944), ne-am dat seama că
doar evaluarea cantitativă a articolelor publicate de Mi-
tropolitul Gurie este copleşitoare, iar acest volum este
neîncăpător pentru publicarea lor completă şi integrală.
Din cele 235 de materiale (vezi Lista...,) identificate în
colecţia actuală, pe care o deţine revista „Luminătorul”,
serie nouă, am selectat spre publicare integrală 58 de
texte (vezi Cuprinsul). Repartizarea în compartimente
a textelor preluate s-a făcut pe criteriul tematic. Pen-
tru a spori gradul de comprehensibilitate al mesajelor,
care reflectă complicatul proces de adaptare a bisericii
din Basarabia la metamorfozele trepidante ale BOR din
perioada interbelică – ne referim la modificarea statu-
tului bisericii, la introducerea calendarului schimbat, la
aceleaşi raţiuni – spre a facilita sarcina unui eventual
cercetător şi spre a înlesni înţelegerea mesajului pentru
un lector neiniţiat.
Primul compartiment, introductiv, propune ex-
plicaţii şi argumente necesare înţelegerii conceptului şi
structurii prezentului volum. Cuvânt-înainte constituie
un gest de binecuvântare a efortului coordonatorilor vo-
lumului din partea PS Veniamin, Episcopul Basarabiei de
Sud. Note asupra ediţiei oferă explicaţii despre reeditarea
materialelor de acum o sută de ani în contextul lingvistic
actual.
Studiul introductiv inserează detalii despre modul
cum au fost identificate şi selectate textele, care au fost
argumentele-cheie ce ne-au determinat la această alegere
– a revistei „Luminătorul” –, din multitudinea de publi-
caţii periodice din prima jumătate a secolului al XX-lea.
După identificarea materialelor semnate de Gurie Grosu
şi cu referire directă la activitatea sa, am urmat rigori
de triere a materialelor disponibile în colecţie pentru ca
acestea să fie în corelaţie, cu evenimentele de context,
să fie reprezentative pentru epoca respectivă şi să aibă
suficient spaţiu în volum.
În Lista materialelor semnate de Mitropolitul Gurie
Grosu sau cu referire la activitatea sa, publicate în „Lu-
minătorul”, sunt enumerate textele identificate în pagi-
nile colecţiei actuale a revistei, care se află la redactia
„Luminătorului”, serie nouă, cu indicarea elementelor
bibliografice, pentru eventuale consultări.
Partea a II-a, Texte din paginile revistei „Lumină-
torul”, compartimentul de bază al prezentului volum,
existenței
militant pentru revirimentul naţional al basarabenilor şi
organizator al bisericii din Basarabia în prima jumătate a
secolului al XX-lea.
Cel de-al doilea, Articole semnate de Gurie Grosu,
găzduieşte 11 materiale cu conţinut dogmatico-moral,
cu mesaj naţional-patriotic, selectate din multitudinea de
texte inserate pe parcursul anilor în paginile revistei, pe
care a ctitorit-o în anul 1908. Cel de-al treilea subcapitol,
Performanţe oratorice, este structurat, la rândul său, în
două secţiuni: „Omilii, pastorale, cuvinte duhovniceşti”
şi „Discursuri, alocuţiuni, cuvântări”.
Subcapitolul patru, Acte normative bisericeşti, a fost
neîncăpător pentru multitudinea de acte oficiale: proce-
se-verbale ale şedinţelor, directive, circulare, adrese ş.a.,
emise de Arhiepiscopia Chişinăului şi Hotinului (ulteri-
or, Mitropolia Basarabiei), prin care s-a statornicit noua
poziţie a Bisericii Ortodoxe din Basarabia în cadrul Ro-
mâniei întregite, şi alte documente indispensabile proce-
sului de sincronizare a Basarabiei cu celelalte provincii
româneşti.
Al cincilea, ultimul subcapitol, Vizite canonice, relevă
doar o mică parte din numeroasele vizite ale Arhiepisco-
pului/Mitropolitului Gurie, întreprinse în perioada afării
sale în cele mai înalte demnităţi arhiereşti.
Partea a III-a a volumului include Postfaţa, semnată
de protoiereul Viorel Cojocaru.
Ultima parte a volumului însumează patru compo-
nente: un Glosar al termenilor religioşi sau arhaizaţi, Bi-
bliografia, Anexe cu imagini şi Indice de nume proprii,
care vin să consolideze mesajul textual din cadrul sub-
compartimentelor tematice, redat în mod cronologic.
Culegerea de materiale prezintă un valoros tezaur pri-
vind activitatea Mitropolitului Gurie (Grosu) în calitate
de Întâi-stătător al Bisericii Ortodoxe din Basarabia in-
terbelică.
Înfiinţarea şi menţinerea revistei „Luminătorul”.
Revista cu caracter religios „Luminătorul” a fost editată
sub egida Congresului preoţesc şi a Frăţimii Naşterii lui
Hristos, din iniţiativa şi prin efortul ieromonahului Gurie
Grosu, care a redactat un raport bine argumentat către Si-
nodul rus în acest sens. „Ideea unei reviste moldoveneşti
în Basarabia de după 1905 a pus-o în circulaţie publică
şi a susţinut-o călduros, dându-i şi numele de azi, inimo-
sul ieromonah Gurie, misionar al bisericii pravoslavni-
ce de aici, un alt suflet ce pricepea şi simţea trebuinţa
de a-i aduce norodului învăţămintele creştineşti şi toate
îndrumările morale în graiul lui, ca să le înţeleagă”. Ie-
romonahul Gurie Grosu a convins autorităţile Imperiului
Rus să permită editarea „Luminătorului”, primul „jurnal
bisericesc” în limba română din Basarabia, cu subtitlul
„Lumina lui Hristos să lumineze tuturor”. În anii 1908-
1913, „Luminătorul” a fost şi unica revistă basarabeană
în limba română, ieromonahul Gurie Grosu şi protoiereul
Lumină din lumină
Săptămâna trecută, în incinta Bibliote-
cii Municipale „B.P.Hasdeu” din capitală,
a avut loc lansarea volumului „Mitropolitul
Gurie şi revista „Luminătorul”, sub egida
Asociaţiei Obşteşti „Mitropolitul Gurie”,
Asociaţiei Istoricilor din Republica Moldo-
va „Alexandru Moşanu” şi a gazdei.
În rol de moderator, scriitorul Vasile
Malaneţchi, cercetător ştiinţific, a dat start
evenimentului consacrat aniversării a 145-a
a naşteri Mitropolitului Gurie al Basarabiei.
El a prezentat invitaţii şi protagoniştii mani-
festării culturale – coordonatorii volumului,
doctorul în istorie, conferenţiarul universitar
Silvia Grossu şi protoiereul
Viorel Cojocaru, redactor-
coordonator al revistei „Lu-
minătorul” (serie nouă).
Moderatorul a menţionat
că acesta este al patrulea
volum după trilogia „Mi-
tropolitul Gurie – misiu-
nea de credinţă şi cultură”,
ce relevă viaţa, activitatea
şi opera înaltului ierarh.
Opera realizată de Silvia
Grossu, în colaborare cu
părintele Viorel Cojocaru,
prezintă o culegere de articole selectate din
paginile „Luminătorului”, semnate de Gurie
Grosu sau cu referire directă la activitatea sa
de arhiepiscop.
Evenimentul a continuat cu intervenţia
grupului coral bărbătesc „Gnosis”, condu-
cător artistic – Sergiu Crudu, coordonator
la Centrul Social-Misionar „Icoana Maicii
Domnului Bucuria tuturor celor necăjiţi”.
Formaţia a interpretat două cântări biseri-
ceşti, care au emoţionat publicul.
La manifestare au mai luat cuvântul
Anatol PETRENCU, doctor habilitat în isto-
rie, profesor universitar, membru de onoare
EVENIMENT
al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din Ro-
mânia, preşedinte al Asociaţiei Istoricilor din
Republica Moldova „Alexandru Moşanu”,
care a menţionat importanţa acestei opere
pentru istorici, tinerii cercetători, slujitorii
bisericii şi pentru cititori, în general.
Petru BUBURUZ, protoiereu, parohul
Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”,
Mitropolia Basarabiei, doctor în teologie,
redactor-şef al revistei „Luminătorul”, serie
nouă, a oferit detalii despre reactivarea pri-
mei reviste în limba română din Basarabia,
fondată cu efortul şi sârguinţa arhimandritu-
lui Gurie la 1908, şi activitatea de treizeci de
ani a noului „Luminător”. Ion NEGREI, vi-
ce-preşedinte al Asociaţiei Istoricilor din Re-
publica Moldova „Alexandru Moşanu,” cer-
cetător ştiinţific, Institutul de Istorie, USM, a
prezentat un tablou al situaţiei dificile pentru
limba română în perioada administraţiei ţa-
riste şi a subliniat meritele şi curajul preoţi-
lor cărturari – primii colaboratori ai revistei
clericale – Eugeniu ONICOV, protoiereu,
doctor în teologie, recenzent al volumului,
Vadim Cristea, doctor în teologie, precum şi
protagoniştii evenimentului, Silvia Grossu şi
protoiereu Viorel Cojocaru.
În final a evoluat jurnalistul Igor GRO-
SU, preşedinte al AO Mitropolitul Gurie,
care a interpretat, în rol de compozitor, pro-
priile melodii Inimile noastre (versurile îi
aparţin) şi Bate frig de la origini (versuri de
Anatol Codru).
Evenimentul s-a produs într-o atmosferă
caldă, specifică unei manifestaţii de spiritua-
litate creştină.
Cor. LA
Invitaţie la discuţie

Matricea postului
adoptarea şi implementarea Legii cultelor ş.a.m.d. –, am este structurat pe cinci subcapitole, axate pe dimensiuni Constantin Popovici fiind primii ei redactori şi corectori.
păstrat numerele de înregistrare ale documentelor, data esenţiale pentru activitatea complexă a Mitropolitului Înfiinţată „cu scopul să lumineze pe cei ce zac întru în-
când au fost emise, iar unele explicaţii şi titluri, chiar Gurie. Primul subcapitol, Imaginea Arhimandritului/ tunericul neştiinţei şi vorbesc româneşte”, publicaţia de-

dacă par extinse, le-am redat aşa cum le-am regăsit în
paginile revistei. În interiorul subcompartimentelor
materialele sunt expuse, fireşte, în mod cronologic, din
naţional de radio
Mitropolitului Gurie din evocări, conţine 8 materiale, în venise „singura făclie a românismului ce-a ars neîncetat
care se conturează clar imaginea sa de cărturar şi cerce- până la Unire”.
tător, misionar pilduitor în apărarea credinţei ortodoxe, Silvia GROSU
Una dintre schimbările efectuate de noua conducere a Companiei

Modelul scrierilor picurate din clepsidră

(În dialog cu prozatoarea şi publicista Lina Codreanu)
Lina Codrea- amintirea vie. Acolo am găsit povaţa părin-
nu este prozatoa- tească, frumuseţea dealului şi a pădurii, pu-
re, istoric şi critic terea de a îndura, de a dărui, de a glumi etc.,
literar, publicist, adică energii ce mi-au catalizat permanent
documentarist. A idealurile şi mi-au alinat sufletul.
publicat cronici, E.S.: Într-un interviu menţionaţi:
recenzii şi meda- „Primul volum – «Theodor Codreanu –
lioane literare, reportaje, studii, eseuri, be- Bibliografie critică» – a apărut la Chişi-
letristică în diverse reviste din România, nău, editat de Biblioteca «B.P. Hasdeu»,
R. Moldova, Canada şi SUA. Domnia-sa în 2012, şi are un format original, de pi-
şi-a dedicat peste 40 de ani din viaţă acti- onierat în bibliologia contemporană. Ur-
vităţii de profesoară de limba şi literatura mătorul este o carte-document – «Viaţa ca
română, însă a reuşit să cucerească şi in- o poveste, lagărul – un coşmar», Galaţi,
finitele continuităţi ale sondelor scriitori- Ed. Axis libri”, 2013, şi are la bază me-
ceşti. Publică proză, studii şi eseuri, cro- moriile în manuscris ale unui participant
nici literare, bibliografii, precum: Theodor pe front şi prizonier în lagărele sovietice
Codreanu – Bibliografie critică; Viaţa ca timp de aproape patru ani. Ambele s-au
o poveste, lagărul – un coşmar; Poştalio- ivit dintr-un acut simţ al datoriei faţă de
nul; Studii şi interpretări; Proprietarii de două persoane apropiate mie, respec-
amintiri; Chemarea apelor; Răsfrângeri tiv scriitorul Theodor Codreanu – soţul
critice; Semnale critice. Lina Codreanu şi Panaite T. Ionică – tatăl”. Vorbiţi-ne
– 70; Blândeţea toamnei (O carte cu prie- despre Lina Codreanu – Fiica şi Lina Co-
teni – de la prieteni); Costache Olăreanu. dreanu – Soţia.
Arhitecturi ludice; Pagini de cultură hu- L.C.: Cred că chestiunea în speţă in-
şeană ş.a. clude explicit şi răspunsul: datoria morală
Emilia Stajila: V-aţi născut în loca- faţă de cei care m-au susţinut în a-mi îm-
litatea Mândreşti, judeţul Galaţi. Satul plini „visările”. Mă onorează să le fi profi-
dvs. natal este renumit prin extraordina- lat rolul şi personalitatea în conştiinţa ur-
ra pădure de salcâmi, prin bujorul româ- maşilor care vor găsi răgazul să reflecteze
nesc rar întâlnit, Stejarul Arcaşilor lui la forţa lor interioară şi de sacrificiu pus în
Ştefan cel Mare, ba mai mult, chiar nu- slujba unor înalte idealuri: tatăl cu izbânda
mele satului provine de la Ivan Mândru, pe front şi supravieţuirea ca prizonier în
căpitanul lui Ştefan cel Mare. În scrierile lagărele sovietice şi soţul – Theodor Co-
dumneavoastră atestăm dragostea pen- dreanu – pentru cauza Eminescu şi trium-
tru spaţiul rural, pentru veşnicia care s-a ful culturii româneşti în lume.
născut acolo. Povestiţi-ne despre copilă- E.S.: De cele mai multe ori femeile
ria petrecută la Mândreşti şi despre casa trebuie să aleagă între profesie şi familie.
părintească. Cum aţi reuşit să combinaţi lucrul scriito-
Lina Codreanu: Cum nicio proză de ricesc, de cadru didactic şi de soţie exem-
amploare n-ar cuprinde totul, mă restrâng plară? Sau secretul talentatului cuplu
la a spune despre copilărie că a fost un mi- Codreanu se află în următoarele versuri
racol apărut într-un sătuc de poveste. din poemul „Oglindiri”: ,,Păşeam mână-
E.S.: Pe parcursul vieţii fiecare avem n mână/ până când visurile noastre/ s-au
o relaţie apropiată cu copilul din noi. topit/ în unul mare de tot...”?
Dumneavoastră aţi luat în călătoria vieţii L.C.: N-am avut de ales, înainte de
ceva din copilul care a crescut în mediul ʼ90, între profesie şi familie. Aşa că le-
rural? O amintire, o stare, un gest? am dat curs amândurora cu elanul vârstei.
L.C.: Eu n-am plecat niciodată de la Încă din anii liceali şi din studenţie s-au
„acasa” părintească. Iar dacă geografic, înfiripat însemnări firave ori curajoase (pe
nevoită să-mi urmez drumul (pentru stu- care încă le revăd arare). Pe mine, lectura
dii, profesiune, familie, pentru viaţa civică şi studiul aprofundat – temelie pentru ori-
şi culturală, de pildă), m-am îndepărtat de ce intelectual – m-au ajutat vădit în munca
locurile natale, am luat satul cu mine, adică de profesoară de limba şi literatura română
pentru clasele liceale şi, totodată, în truda
de scriitoare, mi-au fost utile în cumpăni-
rile critice ori în autocontrolul propriilor
limite. Apoi, în perioada postnouăzecis-
tă, de îndată ce calculatorul mi-a înlesnit
tehnoredactarea, am început lucrul pentru
materiale de beletristică, de documentare,
de critică literară etc. Aşa au apărut cărţile
pe care le-aţi menţionat.
Desigur, o parte din adevăr îmbracă şi
versurile citate, pentru că a existat o tra-
iectorie apropiată în cuplu, înlesnită de
sensibilitate, preocupări, profesie, viziuni
comune..., unde „visurile noastre/ s-au to-
pit/ în unul mare de tot...”
E.S.: Pentru dumneavoastră, scrisul
este şi o terapie sau doar un exerciţiu de
imaginaţie, de construcţie a unui text?
L.C.: Scriitura este, în primul rând,
o chemare, iar pentru a-i răspunde nu tu,
scriitorul, decizi, ci ea te alege, te răsco-
leşte, îţi zbuciumă somnul şi te modelea-
ză. Detaşându-mă puţin, cred că ambele
sunt împletite în şuvoiul inspiraţiei, căci
dând frâu liber imaginaţiei, mintea şi su-
fletul se împrospătează, se înzdrăvenesc şi
te optimizează, oricât ai fi de bântuit de
dureri şi patimi.
Condiţia creatorului în raport cu arta şi
legătura creaţiei cu viaţa în această lume
intră în zona complexităţii şi nicio ars po-
etica, niciun studiu de estetică n-au reuşit
să elucideze pe deplin misterul. Parţial, da,
dacă ne gândim la Nicolas Boileau, Mihai
Eminescu, la interbelicii Tudor Arghezi,
Ion Barbu, Tudor Vianu, Lucian Blaga ori
la postbelicii Nichita Stănescu, Victor Te-
leucă, Eugen Simion, Nicolae Dabija.
E.S.: Volumul de poezii Vremea de
sub gene cucereşte cititorul şi îl conduce
spre o filozofie a vieţii, spre o acuitate imi-
nentă a actualităţii unor teme eterne pre-
cum: panta rhei, fortuna labilis, fugit irre-
parabile tempus etc. Ba mai mult, reuşiţi
să pictaţi cu versuri tabloul transformării
lui Cronos în Uroborus, autodevoratorul
(după cum menţionează academicianul
Theodor Codreanu). Opera e doar rezul-
tatul talentului sau e o împletire a acestu-
ia cu lecţia oferită de viaţă?
L.C.: Cred că răspunsul anterior acope-
ră şi o secvenţă pentru această chestiune.
Imaginaţia, oricât ar fi de vastă, şi talentul,
Confidențe
oricât ar fi de înalt, nu-şi vor dovedi va-
loarea decât îmbinate cu truda de creaţie,
aceasta presupunând forţă de observaţie,
lectură de voie, studiu aprofundat, capaci-
tate de analiză şi... experienţa de viaţă. Cu
adâncimea cugetării sale, frumos îndemna
Eminescu în poezia În zădar în colbul şco-
lii...: „Nu e carte să înveţi/ Ca viaţa să aibă
preţ –/ Ci trăieşte, chinuieşte/ Şi de toate
pătimeşte/ Şi-ai s-auzi cum iarba creşte”.
E.S.: La ce carte lucraţi momentan?
L.C.: Întotdeauna, într-un „laborator de
creaţie” proiectele se rânduiesc „să iasă-n
lume”. Aşa încât am un volum de poezie
trimis pentru editare, alte două de critică li-
terară sunt în faze diferite de finalizare, un
volum de proză aşteaptă să se împlineas-
că... Vorba ceea: „Sănătate să fie!” Aici aş
adăuga şi dorinţa să avem pace!
Mă bucur că aţi acordat atenţie sporită
vieţii şi operei mele, într-o lume literară atât
de diversă. E gestul care-mi întăreşte cre-
dinţa că orice carte îşi are cititorul ei şi că
scriptul meu nu e în zadar aşezat în pagini.
E.S.: Distinsă doamnă, vă mulţumim
că ne-aţi dedicat timp şi aţi acceptat
acest interviu! Vă suntem recunoscători
pentru munca şi devotamentul faţă de
lumea cuvintelor. Meşteriţi cu iscusin-
ţă nestemate literare şi împărţiţi aceste
,,roade ale gândirii dumneavoastră, aşa
cum împărţea bunica pâinea aburindă
nepoţilor”. Vă dorim noi realizări, iar
suflul perpetuu al inspiraţiei dumnea-
voastră să ne lumineze şi în continuare
calea sinuoasă a vieţii.
Interviu realizat de Emilia STAJILA
Publice Teleradio Moldova, pe care o accept, este abandonarea sărbătoririi Zilei Radio din
R. Moldova pe 30 octombrie. Evident, nu sunt de acord cu schimbarea radicală a grilei radio
şi sistarea unor emisiuni de cultură şi ştiinţă, unele dintre ele realizate de subsemnatul, cum
ar fi „Academia radio” şi „Dialoguri culturale”. Dar aceasta e altă temă de discuţie, la care
vom mai reveni. Lucrez la acest post de radio de 39 de ani, peste câteva luni se vor împlini
40. Mulţi dintre colegi s-au deprins ca la sfârşit de octomrie să-şi sărbătorească ziua lor pro-
fesională, deşi, mai ales în ultimii ani, nu prea eram de acord cu această dată şi, de fapt, nu
aveam altă informaţie veridică despre apariţia postului de radio în Basarabia.
Am sperat că măcar după 1991, după obţinerea independenţei, ne vom dezice de săr-
bătorile şi simbolurile comuniste. S-au emis şi unele legi, dar degeaba, la noi nici legile nu
funcţionează, bune, rele, aşa, cum sunt ele. Totul s-a făcut şi se face în stil „mioritic”. Nu
cumva să-l supărăm pe Tartărul de la Moscova şi pe nepotul său Michiduţă, Maracuţă sau pe
actualul impostor din autoproclamata republicuţă.
Haideţi să spunem adevărul până la capăt: la 30 octombrie se sărbătorea fondarea, în
1930, de către Rusia Sovietică a postului de radio înfiinţat în scopuri premeditat propagan-
distice şi antiromâneşti în Republica Autonomă Moldovenească, creată în cadrul Ucrainei la
12 octombrie 1924. Pe când data lansării radioului din România este 1 noiembrie 1928. Şi
dacă „Suntem români şi punctum”, vorba lui Eminescu, şi suntem al doilea stat românesc,
atunci trebuie să sărbătorim această dată. Dar dacă ţinem cu tot dinadinsul la orgoliul nostru
şi la patriotismul local, putem sărbători Ziua Radio la 17 mai, după cum afirmă istoricul
Liviu Petrina că la 17 mai 1939 „încep emisiunile postului de radio Basarabia”. Am ajuns la
această concluzie după ce am citit articolul „Radio şi Chişinăul”, inclus în volumul 2 „Iubim
Basarabia” (Articole jurnalistice. Editoriale. Predici. Evocări, Vasile Ţepordei), apărut anul
acesta şi lansat recent la Biblioteca „B. P. Hasdeu” din capitală. Recomand să-l citească şi
cei care mai au dubii la acest capitol, când trebue marcată Ziua Radio în R. Moldova. Vorba e
că hotărârea de a se deschide un post de radio în Basarabia nu a fost una uşoară, şi la început
chiar autorităţile de la Iaşi ezitau.
Nu voi intra în subtilităţile polemicii lui Vasile Ţepordei care a semnat acest articol cu
pseudonimul Vasile Dascălul în ziarul „Raza”, an. VII, nr. 412, 7 octombrie 1937. Iată cum
explica autorul necesitatea apariţiei acestui post de radio anume în Basarabia: „Pe tot cu-
prinsul Basarabiei aparatele noastre de radio sunt asurzite de postul sovietic de la Tiraspol.
Acesta este aşa de puternic şi de aproape, încât îl acoperă pe al nostru de la Bucureşti. Apoi
se duce de la Tiraspol o mamă de propagandă comunistă de te sperii. Sovietele au instalat
postul la Tiraspol nu fiindcă acest târguşor ar fi cu strămoşi viteji, ci pentru a face propa-
gandă în România şi mai ales în Basarabia... Când vom avea postul nostru la Chişinău însă,
atunci lucrurile se vor schimbă. Basarabia va fi ferită de otrava bolşevică”. Cu regret, aceas-
tă otravă bolşevică (eu îi zic drojdie şoristă, comunistă şi socialistă), care e mai periculoasă
decât COVID-ul, a rămas şi acum. Dacă continuăm să marcăm data de 30 octombrie, reese
că indirect susţinem comunismul, separatismul şi politica rusească de expansiune pe care
o promovează acum Putin în Ucraina, şi la noi recurgând la un război hibrid. Am uitat
oare cum au procedat aşa-zişii „eliberatori” din Răsărit când s-au retras în vara lui 1941?
„Numai la Chişinău au fost devastate, incendiate sau distruse Catedrala oraşului, Mitropo-
lia veche, Sala Eparhială, Primăria oraşului, Postul de Radio, tipografiile, Uzina Electrică
(oare nu distruge acum reţelele electrice şi infrastructura Putin în Ucraina, lăsându-ne şi pe
noi fără electricitate şi gaz?)”… şi lista continuă. (După „Basarabia dezrobită”, în volumul
„Basarabia şi basarabenii”, Chişinău, Uniunea Scriitorilor din R. Moldova, 1991, (p. 328).
Iar Radio Iaşi a emis pentru prima dată la 2 noiembrie 1941, sub numele de Radio Moldova.
Pentru mine lucrurile au devenit clare, revin la ideea că, dacă vrem să marcăm data apariţiei
primului post public pe aceste meleaguri, e bine să marcăm data de 17 mai 1939, când au
început să fie difuzate primele emisiuni ale postului de radio Basarabia. Însa, dacă dorim să
sărbătorim în genere apariţia emisiunilor radio pe teritoriul României, atunci este indicat să
luăm ca referinţă 1 noiembrie 1928, data lansării radioului în România, şi nicidecum 30 oc-
tombrie 1930, data fondării unui post străin sovietic, ideologizat până la refuz în RASSM,
al unui stat străin şi duşmănos Basarabiei şi României. E timpul ca matricea postului public
de radio să se debaraseze de moştenirea sovietică, de falsele sărbători şi idealuri, şi să nu
uităm de unde vine pericolul. Ne-a prevenit profetic acelaşi Vasile Ţepordei în alt articol,
intitulat „Diavolul roşu”, din care citez chiar începutul: „Cine afirmă că fiara roşie a dis-
părut definitiv de pe meleagurile scumpei noastre Basarabii, acela habar n-are de realitate.
Sau dacă cunoaşte realitatea, este tăinuitorul, complicele sau simbriaşul diavoleştii fiare”.
(„Raza”, an.VII, nr. 413, 10 octombrie 1937, semnat Vasile Dascălul). Cât de actuale sunt
aceste spuse, parcă au fost scrise acum o lună şi nu cu 85 de ani în urmă. Îi invităm şi pe
istorici, scriitori, pe colegii de breaslă să-şi spună punctul de vedere: când e bine totuşi să
marcăm Ziua Radio Moldova?
Andrei VIZIRU
Nr. 47 (40287), 24 noiembrie 2022
Secvenţe culturale vasluiene
Participarea la manifestarea „Di-
aloguri culturale”, organizată de Bi-
blioteca Judeţeană „Nicolae Milescu
Spătarul” din Vaslui, ne-a oferit prilejul
de a lua act de unele aspecte ale vieţii
culturale a judeţului,
care ni s-a părut aflată
într-o fervoare deose-
bită, datorată mai cu
seamă unor personalităţi de indiscutabilă
notorietate.
Am putut remarca – şi acesta este fap-
tul cel mai surprinzător – o atmosferă de
creativitate şi tensiune intelectuală care
este blazonul de nobleţe al unui centru cul-
tural, ce depăşeşte complexele şi condiţia
modestă al Marginii. Aici se scriu cărţi
importante, studii monografice şi eseuri
substanţiale, se discută şi se analizează în
profunzime cu aplicarea transdisciplinari-
tăţii (postulate de Basarab Nicolescu) sau a
canonicităţii (în sensul lui Harold Bloom),
se publică cronici literare de întâmpinare şi
studii teatrologice profesioniste şi se edi-
tează reviste de cultură.
Într-un cuvânt, cultura e la ea acasă;
în ţinutul vasluian ale lui Nicolae Milescu
Spătarul se creează valori şi se preţuiesc va-
lorile, sfidându-se procesul de relativizare a
lor, de caragializare a societăţii, de momoti-
zare (de la zeuleţul bârfelii Momos, alungat
de pe Olimp).
Prestigiul intelectual al manifestării l-a
asigurat, bineînţeles, acad. Theodor Co-
dreanu, venit cu două nouă exegeze mono-
grafice ale creaţiei lui Dumitru Radu Popes-
cu şi Nicolae Breban.
În noul său volum, Delimitări critice,
profesorul Teodor Pracsiu accentuează pri-
ceperea analitică, competenţa hermeneu-
tică, rigoarea şi cuprinderea panoramică:
„Toate construcţiile lui editoriale au o ar-
hitectură riguroasă, un bogat aparat critic
(în cazul criticii şi istoriei literare), oferind
o perspectivă modernă pluri- şi transdisciplinară asupra
obiectului de studiu”.
Primul compartiment al cărţii, intitulat Incursiuni her-
meneutice, inserează cronici de întâmpinare, care nu se li-
mitează la analiza propriu-zisă a cărţilor: autorul conturează
personalitatea (pusă „pe paliere valorice”) a celor recen-
zaţi, spiritul creator al lor (după cum precizează el însuşi),
discutând probleme ale eminescologiei, ale „deşcolarizării
României”, ale modului de receptare a unui poet, care au
suportat vitregiile timpului (cazul lui Radu Gyr, monogra-
fiat de Pavel Toma) sau cazul mai greu încadrabilului într-o
categorie tipologică sau generaţionistă Simion Bogdănescu
în versiunea lui Ioan Holban sau Valeriu Stancu), ale carac-
terizării unei şcoli literare, precum cea de la Huşi (în pre-
zentarea lui Petru Ioan).
Teodor Pracsiu, înzestrat cu dar hermeneutic de a face
„delimitări critice”, intervine , nuanţează, vine cu observaţii
inteligente privind structura, poetica, poziţionarea estetică.
SE NASC ŞI LA VĂRATIC OAMENI
Elena Dereli-Nani este poetă, scri- mei, la ieşirea din profunzimea sufle-
itoare, din satul Văratic, Ialoveni – lo- tului, dând emoţiilor forme versificate,
calitate despre care această neobosită pe care doar autoarea le simte.
doamnă a scris şi o voluminoasă carte, În toate timpurile, poezia a fost
numită „Văratic – satul
meu de dor”, editată în
anul 2021 la Tipografia
„Taicom”. Această lu-
crare include un calei-
doscop de materiale adu-
nate din arhive, a căror
substanţă informativă şi
analitică este compri-
mată cu subtilitate scri-
itoricească în zece capi-
tole bine structurate, ce
includ istorie documen-
tară, actualitate şi poze,
iar printre pagini, autoa-
rea a strecurat şi câteva
poezii, printre care şi
„Imnul satului Văratic”.
Cartea este de o calitate
înaltă, din hârtie velină,
bine cusută, aşa cum
sunt şi celelalte cărţi ale
acestei autoare, care, nu-
mai anul acesta a editat
două volume de poezie
– „Ce-aş fi fără tine?”
şi „În grădina bucuriei”,
Editura „Bons Offices”
din Chişinău. Elena De-
reli-Nani a scris 17 cărţi
de poezie şi povestiri,
pentru copii şi maturi,
printre care: „Izvorul iu-
birii”, „Din toată inima”,
„Poezie patriotică”, „Poezii de la bu- lor de stil, care în momente de inspi-
nica”, „Visurile lui Sandu”, „Degeţele raţie îşi amplifică curgerea alegoriilor
frumuşele”, „Bucurii pentru copii”, din propria lume, etalând intensitatea
„Lumina iubirii, versuri de dragoste” simţirilor prin noi idei şi conotaţii ce
şi altele, apărute în limbile română şi dau naştere armoniei cu tainele univer-
rusă. sului. Aristotel a spus: Poezia este su-
Aceste cărţi sunt dovada trăirilor perioară istoriei, pentru că Poezia înfă-
lăuntrice ale Elenei Dereli-Nani, care ţişează mai mult universalul, iar istoria
îmbracă expresiile psihice în haina ri- mai mult particularul.
CONCEPTUL FORTE
Literatura şi arta
În cazul insolit al Linei Codreanu se impune „efortul conti-
nuu de automodelare culturală”, dar şi o atitudine empatică
faţă de personalităţile huşene: „Lina Codreanu – nu încape
discuţia – este o sentimentală ce nu-şi cenzurează efuziunile
lirice”.
În cel de-al doilea compartiment, care abor-
dează stăruitor şi cu profesionalism problemele
teatrului şi ale teatrologiei româneşti, discursul
hermeneutic gravitează, în fond, în jurul perso-
nalităţii spectaculoase a lui Valentin Silvestru,
„judecat în orizontul prezenţei fizice şi al retori-
cii sale inconfunda-
bile” şi ca promator
al „scării axiologice
întemeiată pe o ex-
cepţională cunoaşte-
re a reprezentaţiilor
scenice, raportând
totul la etalonul es-
tetic cel mai înalt”.
Daniela Oatu a
venit la manifestare
cu o culegere de ver-
suri, Fata de rouă,
înfăţişând o formulă
pan-lirică sub formă
de agendă sentimen-
tal-meditativă, în
care viaţa e repre-
zentată ca o continuă
poveste, cu perso-
najele, întâmplările
fantastice stereotip
intersectate cu perso-
najele şi întâmplările
din realităţile de azi.
Poezia ei se naşte la
frontiera dintre poveste, vis şi realul brut, produ-
când nişte iluminări de praguri, limite, sfârşituri
ca în sugestivul poem Umbra, în care ne trimite la
împletirea pe faţă a bunicilor, umbra nefiind decât
„o rază întoarsă pe dos şi la fenomenul curgerii
spre soare a tuturor umbrelor”.
Îmbucurătoare este apariţia periodică a câtor-
va reviste Liter.Club (director Lina Codreanu, redactor-şef:
Liviu Andrei), Meridianul cultural românesc (director, editor
şi redactor-şef, prof. dr. Dumitru V. Marian) şi Viaţa noastră
editată de Asociaţia C.A.R. a pensionarilor „Elena Cuza”,
din care am reţinut studiul doctorului Valeriu Lupu despre
volumul Maladia lui Eminescu şi maladiile imaginare ale
eminescologilor, versuri, eseuri, traduceri semnate de autori
locali, din întreg arealul cultural românesc şi din lume.
În cadrul manifestării a fost lansată cartea Nicolae Dabi-
ja în două oglinzi critice (autori: Theodor Codreanu şi sem-
natarul acestor rânduri).
Moderată de prof. Voicu Gelu Bichineţ şi beneficiind de
intervenţiile scriitorilor Petruş Andrei (care şi-a lansat aici
volumul de sinteză 1001 poezii), Lina Codreanu şi Valeriu
Stancu (Iaşi), manifestarea a constituit un omagiu adus lim-
bii române şi valorilor.
Acad. Mihai CIMPOI
Lectură pentru copii și părinți
Autoarea a găsit formula prin care
să se apropie de inimile copiilor, ceea ce
a fost şi motivul pentru care, la data de
17 noiembrie curent, Elena Dereli-Nani
confidenţa secre- ne-a invitat la Şcoala Internaţională
tului necunoscut, HERITAGE, unde a realizat o lansare de
suspinele vieţii carte pentru copii şi a dăruit bibliotecii
lăuntrice –, vorba şcolii mai multe cărţi de poezie. Printre
lui Robert Frost: invitaţi a fost şi Maria Şalaru, care s-a
„orice poem în- prezentat cu o donaţie de carte din opera
cepe cu un nod în marelui poet spiritual Vasile Militaru.
gât” – acele sus- Mare mi-a fost bucuria ca la Şcoala
Internaţională HERITA-
GE să descopăr minunaţi
copilaşi, care vorbesc mai
multe limbi şi care, fiind
foarte inteligenţi, mani-
festă deschidere, implica-
re şi sinceritate – abilităţi
ce demonstrează munca
asiduă a învăţătorilor şi
profesorilor.
Mi-a trezit emoţii
profunde Ştefania Gob-
jilă, elevă în clasa a III-
a, care, la plecare, ne-a
ajuns pe culoar spre ie-
şire, cu un blocnotes în
pine, care trans- mâini, spunând că vrea să ne citească
cend fiinţa într- o poezie, pe care a compus-o chiar
un mod tainic, atunci şi care se numeşte ,,Cât de
etalând nuanţa greu e să fii copil”. Am rămas uimită
contemplativă a de forţa interioară a acestei domniţe,
conţinutului inte- care s-a evidenţiat prin flerul ei şi
rior unde nimeni prezenţa imanentă.
nu are acces. Ma- Doamna Elena Dereli-Nani, prin
teria poetică este reuşitele sale scriitoriceşti aşezate în
un izvor al figuri- cele 17 cărţi, inclusiv în ultimele două
volume de poezii lansate, reuşeşte să
ajungă la inimile copiilor tocmai prin
acea „inspiraţie” pe care a definit-o
Ştefania Gobjilă în timpul activităţii
şi care, sigur, îi este proprie şi ei, şi
multor copii care îi citesc poeziile şi
povestirile...
Ana SÎRBU,
cercetător ştiinţific
7
Întâlniri de suflet
AMPLOAREA INCURSIUNII ÎN AMINTIRI
În cadrul sărbătorii consacrate Zilelor Biblio- teratura şi arta”, unul dintre care este şi poetul
tecii Publice Raionale „ÎPS Antonie Plămădeală” Petru Iacob, oaspete frecvent al paginii de umor
din Hânceşti, care a avut loc pe 17 noiembrie cu- a revistei, despre atmosfera deosebită, de sărbă-
rent, printre invitaţii de onoare ai evenimentului toare a sufletului, din această bibliotecă, graţie
s-a numărat şi ziaristul şi poetul Petru Iacob, năs- muncii în echipă a întregului colectiv; am recitat
cut în satul Cărpineni, Hânceşti, care o bună pe- o poezie pe o temă biblică – Fericirile –, cu refe-
rioadă de timp a activat la Radioteleviziunea din rire la spiritul tutelar al Bibliotecii „ÎPS Antonie
Chişinău, a editat 7 volume de versuri, a vizitat Plămădeală”.
39 de ţări din Europa şi Asia, dar de fiecare dată, Şi fiecare dintre noi, oaspeţii de la Chişinău,
cuprins de dorul de baştină, revenea înapoi, mai am venit şi cu câte un set de cărţi şi reviste, pe
convins ca oricând că locuri şi ţări mai frumoase care le-am donat bibliotecii, şi o parte elevilor şi
ca pragul casei părinteşti, ţara natală, nu există. oamenilor de artă şi cultură prezenţi la întâlnire..
Elena Golubnic, metodistă la bibliotecă, pe Au mai venit cu reflecţii la cărţile de versuri
post de moderator, a făcut mai întâi o incursiu- şi cu recitaluri din creaţia invitatului special Petru
ne în istoria vieţii distinsului Mitropolit Antonie Iacob elevii: Mihai Minciuc, Ion Bicioc, Roman
Plămădeală, basarabean de origine, născut la Augustin, Grigore Cobzac, Beatrice Paladi, Lo-
7 noiembrie 1926 la Stolniceni, judeţul Lăpuşna, care între anii 1949 şi redana Jelic, Andreea Erhan, Alexandru Cojocaru, Andrei Ochişor, Mă-
1956 a fost deţinut politic. ÎPS Antonie Plămădeală, înalt ierarh al Bisericii dălina Minciuc, Beatrice Braga, Mihail Sidoruc, Siluan Lepădatu, Corina
Ortodoxe Române, teolog şi scriitor, s-a impus în cultura românească prin Zaiţev, Valeria Mutelică, Carolina Solomon.
numeroase lucrări de istorie a culturii, cu deosebire de istorie a Bisericii Poeta Elena Zaiţev, jurnalistă la ziarul raional, care a destăinuit că
Ortodoxe Române, iar în anul 1992 a fost ales membru de onoare al Aca- a interacţionat cu creaţia lui Petru Iacob, spunând că poetul „s-a născut
demiei Române şi al Academiei de Ştiinţe din Chişinău. A lăsat o bogată într-un an cu tatăl meu, fiind colegi de muncă şi de condei, pentru că ambii
bibliotecă, care numără peste 40.000 de exemplare. Mitropolitul Antonie a sunt ziarişti”, a remarcat că pe oamenii de valoare trebuie să-i cunoaştem
trecut la Domnul la 29 august 2005, la vârsta de 79 de ani. acasă, la baştină.
După această scurtă prezentare, Elena Golubnic a dat cuvântul Valenti- „Acest interviu ne-a descoperit un om cu o lume frumoasă în interiorul
nei Cotorobai, specialist principal în cadrul DCT Hânceşti, care, după ce a sufletului, un om care trăieşte creînd şi creează trăind” – a rezumat Elena
recitat poezia lui Petru Iacob „Schiţă de portret”, a observat că autorul şi-a Golubnic, care a mai amintit că marele scriitor Nicolae Dabija spunea că
făcut un autoportret veridic. „Mândria unei ţări sunt cărţile şi oamenii care le scriu”.
A urmat un interviu ieşit din tipare, cu invitatul special – omul de cre- Larisa Vlas, şefă interimară a Direcţiei Cultură din Hânceşti, care a
aţie Petru Iacob care, odată ieşit în faţa publicului şi aşezat pe un scaun venit cu un mesaj de felicitare, subliniind că biblioteca a ajuns la o în-
confortabil, a răspuns la mai multe întrebări legate de opera şi activitatea altă performanţă, a înmânat diplome de merit colectivului bibliotecii, iar
sa pe tărâmul ziaristicii. Valentina Cotorobai, specialistă principală în cadrul DCT Hânceşti, s-a
Cunoscutul scriitor Victor Prohin a vorbit despre colegul şi prietenul învrednicit de o Diplomă de Excelenţă, domnia-sa completând portretul
său Petru Iacob, care, odată cu studiile universitare, a absolvit şi... cele mai marelui om de cultură şi de credinţă Antonie Plămădeală.
mari biblioteci din Chişinău. În opinia domniei-sale, P. Iacob a fost şi un Tatiana Darii, directoare a BPR Hânceşti, care se află în fruntea unei
foarte bun jurnalist la radio, a colindat aproape toate satele din R. Moldo- instituţii atât de complexe şi pline de suflet, ce nu poate funcţiona fără un
va, mai remarcând că are versuri frumoase, adresate copiilor, lirice, civice, conducător pe potrivă, lucrând cu dragoste şi dăruire, a venit la fel cu un
colorate cu umor. cuvânt de felicitare.
Jurnalistul Liviu Belâi a apreciat că localitatea – Hânceşti – are un Ion Tulbu, directorul Şcolii de Artă „Grigore Solomon” din Sărata
loc aparte în republică, „aţi avut şi domnitori, şi mitropoliţi, are şi un poet Galbenă, fost şef al Bibliotecii „ÎPS Antonie Plămădeală” , care pe parcur-
profund, frumos, mă mândresc că am fost colegi”. Mai accentuând că to- sul multor ani a susţinut biblioteca, a pus umărul la soluţionarea mai mul-
tul începe de la bibliotecă, de la Sfânta Scriptură, a insistat că biblioteca tor probleme apărute pe parcurs, a subliniat că „aceasta este o bibliotecă
aceasta este un templu al culturii şi al sufletului nostru „moldo-românesc”. mai deosebită, cu oameni deosebiţi”.
Subsemnata Nina Josu, am vorbit despre autorii săptămânalului „Li- A urmat un spectacol muzical cu Ansamblul de viorişti de la Şcoa-
la de Arte, conducător – Ana Scripnic, profesoară de vioară, iar Teodor
Musteaţă a interpretat la acordeon o tulburătoare piesă de Eugen Doga
– „Pârâiaşul”.
După manifestare am mai avut ocazia să discut cu Olesea Sârbu, şefa
filialei bibliotecii pentru copii, care-mi spune că şi frumoasele jucării de
pe rafturi sunt cumpărate pe banii bibliotecarilor, tot ei aduc haine pentru
copiii nevoiaşi; îmi mai destăinuieşte că au nevoie de jocuri de socializare,
care însă li s-au promis… „Comunicăm cu copiii prin jocuri, ei ne văd ca
prieteni, ni se destăinuie nouă mai mult ca profesorilor, iar în unele cazuri
– şi decât părinţilor. Le cunoaştem problemele, dorinţele. De multe ori ma-
mele îi atenţionează pe copii să nu facă deranj în încăpere, dar le răspund:
Lăsaţi-i să facă!” – îmi mai spune buna bibliotecară.
…Plecăm la Chişinău cu sufletele revigorate, pline de lumină şi de o
mai mare dragoste pentru suflet, pentru cuvântul scris, cântat, frumos rostit.
Nina JOSU
Vorbitul de bine la români
Lecţia din scenă şi reţelele cărturarilor
Mă grăbesc să vă ria Cudlenco şi Liliana Bujoreanu, directoarea Valentin Tofăneasă; Înainte – înapoi, recitată
îndemn să ne concen- casei de cultură. La întrebarea mea despre cine de Alisa Nărea. Clasa a III-a, cu poezia Brâu,
trăm – cei direct im- a pus umărul la realizarea spectacolului Maria recitată de Ruslan Bujoreanu. Clasa a IV-a, cu
plicaţi – asupra a două Cudlenco i-a... cocoţat în fruntea listei pe copiii poezia înscenată, Plăcinţele cu mărar, de către
evenimente cărtură- satului şi părinţii lor, apoi primarul, directoarea Diana Bezman, Nichita Papana, Damian Mat-
reşti ca să le asigurăm Gimnaziului „Mihai Eminescu” Tatiana Arma- caş, Nichita Donea. Fetele şi băieţii din forma-
plinătatea posibilă: Sa- nu, directoarea adjunctă Maria Chiriac, direc- ţia Crihăneanca au fost superbi în dansul Dru-
lonul Internaţional al toarea Grădiniţei de Copii „Clopoţelul” Rodi- mul pâinii, în coregrafia Lilianei Bujoreanu.
Cărţii pentru Copii şi ca Dimitriu, directoarea Muzeului de Istorie şi Mi se părea că-s spuse toate cele preconiza-
Tineret şi Conferinţa Etnografie Crihana Veche, Angela Bezman... te, iar cuvintele de încheiere ale Mariei Cudlen-
de bilanţ a campaniei Muzeul a asigurat decorul scenic – scenografia. co şi ale primarului Igor Miclăuş chiar aduceau
naţionale SĂ CITIM ÎMPREUNĂ! iniţiată Grădiniţa de copii a oferit... camertonul – frag- a marş, iar eu cunosc prea bine cele două bucu-
şi gospodărită de către Biblioteca Naţională ment din Pâinea de la iepure. Găselniţă regizo- rii pe care le poate oferi un oaspete (îndeosebi
pentru Copii „Ion Creangă”. rală pentru scena copiilor în aşteptarea tatălui cea de a doua)... Totuşi, propunerea razantă a
Mi-i plăcut să fiu implicat şi util în ambele – copiii s-au bulucit directoarei adjuncte a
proiecte. Mai întâi despre cel care e pe ultima chiar în fereastra ca- Gimnaziului „Maria
sută de metri, unde am fost invitat să parti- sei de cultură, nu au Chiriac” – să răspund
cip cu cartea Pâine de la iepure... Totalizări, cocoţat-o pe scenă! întrebărilor elevilor
accente, sugestii, adrese de succes vor fi evi- Şi scena – neaşteptat prinşi în pregătirea de
denţiate la conferinţa de încheiere. În timpul de prietenoasă prin concursul republican
anului informaţii despre desfăşurarea campa- înălţimea ei şi prin al Ministerului Edu-
niei au postat pe reţelele de socializare – scenă treapta alungită pe caţiei şi Cercetării
deschisă! – organizatorii din localităţile parti- tot perimetrul avan- LIMBA NOASTRĂ-I O
cipante: bibliotecarii, profesorii, educatorii, scenei! Iar venirea COMOARĂ, a prelun-
metodiştii, lucrătorii muzicali, dar şi reprezen- Tatălui, lucrătorul git întâlnirea. Mai întâi
tantele Bibliotecii Naţionale pentru Copii „Ion muzical al grădiniţei, am răspuns la întrebă-
Creangă” Maria Harea şi Tamara Pereteatcu, Tudor Mărăcineanu, rile elevilor din clasa a
responsabile de buna desfăşurare a proiectului. mi s-a părut a doua III-a, pregătiţi de învă-
Consider eficientă scena deschisă a acestui rezolvare originală a ţătoarea Lilia Donea,
proiect cărturăresc, de aceea am postat şi eu distribuirii rolurilor. apoi cu discipolii mai
impresii, sugestii, uluiri şi... admiraţia pentru Puntea pe care mari ai profesoarei de
formule originale de punere la lucru a cărţii. eram anunţat/poftit în spectacol de către eleva limba şi literatura română Maria Chiriac. Despre
Iar mai pe aşezate m-am îngândurat la această Vitalina Bujoreanu m-a pus în gardă – poezia sănătatea limbii ne-a fost dialogul.
rubrică, unde vorbitul de bine chiar porneşte Fluturele mare cu două perechi de aripi nu e În mod firesc, am trecut şi pe la Muzeul Cri-
de la modele de succes. dintre cele mai... scenice, chiar şi pentru acto- hanei Vechi, care confirmă, şi în limbajul mos-
Am văzut mai multe formule convingătoa- rii profesionişti. Felicitări, Vitalina, dar şi că- trelor patrimoniale, cinstirea temeliilor vechi şi
re de spectacol literar-artistic în şcolile, casele lăuzei/regizoarei tale felicitări! Fluturele meu a tradiţiilor ancestrale, dar şi a figurilor istorice
de cultură, bibliotecile unde am fost invitat, iar poate fi, uneori, scenic. din timpuri trecute, dar şi din prezentul nostru
ceea ce am admirat la 18 noiembrie în Criha- Meritul suprem al spectacolului e rotunjimea, întrebător de oameni vrednici. Superbul album
na Veche m-a întărit în convingerea eficienţei integritatea, curgerea legată a componentelor – monografic al acestei localităţi deosebite conţi-
lecţiilor din scenă. După spectacol îi sugeram poezie, înscenare, dans, cântec. Iar mai presus de ne mai multe informaţii decât cele pe care le cu-
primarului Igor Miclăuş că ar fi un eveniment toate, rotirea întregului spectacol în jurul pâinii. nosc şi le-am divulgat – mi l-a dăruit primarul
deosebit să-i invite pe toţi părinţii copiilor im- Atât de domoală şi înduioşătoare lecţie de pâine! concomitent cu o invitaţie să mai vin, îndeosebi
plicaţi, iar copiii-artişti să se manifeste precum Şi implicarea copiilor de diferite trepte e de la 13 ianuarie 2023, la Festivalul celebrelor Ca-
i-am admirat eu... Primarul m-a asigurat că a salutat. Mai întâi cei de la grădiniţă, care au pre... verticale practicate în ajunul Anului Nou
realizat repetat ideea – de Ziua Copilului şi la realizat scena aşteptării Tatălui, dar au şi cân- pe stil vechi.
Hramul satului... tat Ţară, ţărişoară... Clasa I cu sceneta Spicul ...Iar la Salon aştept să lansez volu-
Cu... nu mai ţin minte câţi ani în urmă, eram şi prietenii lui – Valeria Bezman, Dumitru mul de teatru pentru copii Împărţirea
invitat la Crihana Veche, iar întâlnirea a avut Boaru, Laura Chiricuţă, Andrei Ţurcanu, Da- frăţească a muntelui şi a plăcinţe-
loc la biblioteca publică. Şi de data aceasta in- ria Miclăuş; dar şi cu poeziile Două pâini la o lelor cu mărar, dar şi ediţia a
vitaţia a lansat-o directoarea bibliotecii, Maria răscruce şi Acasă, recitate de Valeria Bezman. IV-a a Pâinii de la iepure.
Cudlenco, dar evenimentul s-a produs la casa de Clasa a II-a, cu poeziile Ştrengarii şi boabele
cultură. Scenariul l-au elaborat împreună Ma- de grâu, dar şi Moara cu plăcinte, recitate de Iulian FILIP
 8 Literatura şi arta Nr. 47 (4028), 24 noiembrie 2022

Sub aspectul cert al redescoperirii
Un dicţionar este tot universul în ordine alfabetică.
(Anatole France)
Dicţionarul explicativ al limbii române actuale (cu
sinonime antonime, paronime, exemple) în 4 volume (lu-
crare colectivă, autori: Vasile Bahnaru, Liliana Botnaru,
Livia Căruntu-Caraman, Viorica Molea, Maria Onofraş,
Tamara Pahomi, Valeriu Sclifos, Lidia Vrabie, Ana Vul-
pe. Coordonator ştiinţific: Ana Vulpe), apărut recent la
Editura „Ştiinţa” din Chişinău, cu sprijinul financiar al
Departamentului pentru Relaţia cu R.Moldova (www.
drrm.gov.md), este un dicţionar care ne propune, în or-
dine alfabetică, cuvinte ce definesc limba română.
Prezentul dicţionar este o lucrare lexicografică de
proporţii (1972 de pagini), stare de lucruri explicată prin
complexitatea informaţiei pe care o pune la dispoziţia
utilizatorului. Argumentul forte al acestui dicţionar este
ca, pe lângă partea de bază – cea explicativă, articolul
lexicografic cuprinde indicaţii referitoare la dificultăţi
de pronunţie, de silabaţie fonetică, de ortografie, difi-
cultăţi de ordin morfologic etc. Menţionăm şi faptul că
definiţia este însoţită de elementele de echivalenţă sau/şi
opoziţie respective. Astfel, utilizatorul poate beneficia de
informaţii suplimentare definiţiei lexemului (sinonimie,
antonimie, paronimie etc.), ceea ce
pune sub accent caracterul didactic
al lucrării.
Aşadar, modul în care a fost con-
cepută actuala lucrare, multidimensi-
onalitatea materialului lexicografic,
structura logică, coerentă a dicţiona-
rului (determinate de principii bine
definite; de exemplu, pentru fiecare
cuvânt este dată o definiţie analitică,
textuală, nelimitându-se la echiva-
lente sinonimice, se pun în evidenţă
conţinuturile individual şi cel catego-
rial al cuvintelor etc.).
Înşişi autorii menţionează că nu
au pretenţia de a fi originali (cu toa-
te că se propune un concept original
al dicţionarului), făcând trimitere la
spusele marelui lexicolog şi lexicograf Sextil Puşcariu
despre dicţionare – „o compilaţie poate fi mai de folos
pentru cititor”, iar prezenta lucrare este „un dicţionar ex-
plicativ, alcătuit pe baze cu adevărat ştiinţifice”.
Apreciem implementarea unor principii lexicografi-
ce inovatoare, care aparţin lingvistului-lexicograf notoriu
acad. Silviu Berejan – principiul la nivel de motivare a
cuvântului „prin asocierea cu etimonul sau prin indicarea
legăturii derivative a unităţilor cu acelaşi radical şi prin
tratamentul identic al unităţilor cu aceleaşi afixe”.
Valoarea pragmatică a dicţionarului este indiscutabi-
lă. Exemplele incluse în acest dicţionar sunt: a) de autor
(mai ales sintagme, enunţuri simple); b) preluate de la alţi
autori (integral sau parţial, drept surse servind publicaţi-
ile mass-media, inclusiv online – Corpusul de referinţă
pentru limba română contemporană (CoRoLa), proiect
realizat de două institute de cercetare ale Academiei Ro-
mâne: Institutul de Cercetări pentru Inteligenţă Artificială
„Mihai Drăgănescu” din Bucureşti (ICIA) şi Institutul de
Informatică Teoretică din Iaşi (IIT).
Menţionăm lucrul în echipă, cercetătorii ştiinţifici
dând dovadă de asiduitate, perseverenţă, consecven-
MOMENT
AUTUMNAL
A îmbrăţişat răcoarea
Pieptul frunzelor din ram,
Dăruindu-le culoarea
Existenţei unui neam.
Graţioasă urcă toamna
Peste dor şi peste gând, –
Cu ochi mari zâmbeşte poama,
Cu dulceaţă luminând.
De sub cerul nalt cocorii
Tot văzduhul îl seduc,
Sparg cu telegrame norii,
Anunţând: se duc, se duc...
şi Artă aduce la cunoştinţa
cititorilor şi iubitorilor de carte că
a apărut noua ediţie a romanului
„Tema pentru acasă” de Nicolae
DABIJA într-o colecţie nouă.
Volumul poate fi găsit în toate
librăriile din ţară.
Poliţa cu cărţi
ţă, abilităţi de cercetare (analiză, sinteză etc.), dar şi
munca de durată în elaborarea acestei lucrări lexico-
grafice. Autorii, în Cuvânt-înainte, pe bună dreptate
susţin afirmaţia acad. Silviu Berejan, care considera
lexicografii „adevăraţi sclavi ai materialului de lim-
bă”.
Definiţiile sunt accesibile utilizatorului, indiferent
de nivelul de cunoştinţe, de profesie etc. Indicaţiile pri-
vind utilizarea dicţionarului vin în ajutorul cititorului
reprezentând un ghid excelent de utilizare a dicţiona-
rului. Explicaţiile vizează Cuvintele-titlu care, la rândul
lor, sunt însoţite de indicaţii gramaticale (subst. m., f., n.
etc.), funcţionale (livr., pop., rar etc.), stilistice (peior.,
iron., fig. etc.), domeniale (jur., mat., rel., astr. etc.). Cu-
vintele-titlu sunt precizate şi la nivel de parte de vorbire
(substantiv, verb, adjectiv etc.).
Câteva exemple:
A ABHORÁ, abhoréz, vb. tranz. [< fr. abhorrer; lat.
abhorrēre.] livr. (pe cineva sau ceva) A trata cu dispreţ,
cu ură. Sin.: a detesta; a urî. Abhorez leneşii şi minci-
noşii.
ACULTURÁŢIE, aculturáţii, subst. f. [Sil.: -ţi-e;
art.: aculturaţia; G.-D.: aculturaţiei; < fr. acculturation.]
Adaptare a unui individ sau a unui grup
de indivizi la un nou mediu sociocultu-
ral. Procesul de aculturaţie a nou-ve-
niţilor.
AIRPLAY, subst. n. [Pr.: érplei; <
engl. airplay.] Termen tehnic utilizat la
radio şi televiziune pentru a desemna
frecvenţa cu care este difuzată o piesă
muzicală. Un cântec nu se poate clasa
doar pe bază de airplay, fiind necesară
şi lansarea unui disc single.
Limba este un organism viu in perpe-
tuum mobile. Au fost incluse drept exem-
ple două neologisme, deoarece a defini
cuvintele noi este de datoria lexicografi-
lor, dar a le utiliza corect este de datoria
noastră, a vorbitorilor.
Aşadar, prezentul dicţionar este reco-
mandabil a fi folosit în instituţiile cu diverse profiluri,
inclusiv universităţi, licee, gimnazii etc., române şi alo-
glote, în scop de însuşire a vocabularului, dar şi de pro-
movare a corectitudinii limbii române.
Referindu-se la corectitudinea limbii vorbite, cineva
spunea că ar trebui să se vorbească doar în prezenţa unui
dicţionar. Aşadar, vorbim în prezenţa Dicţionarului ex-
plicative al limbii române actuale (cu sinonime, antoni-
me, paronime, exemple) în 4 volume, făcând referiri la
acelaşi dicţionar care, prin conţinutul său, este destinat
omului de toate vârstele (nativi sau alogloţi), de toate
profesiile etc. Dicţionarul este o lucrare care învaţă a
învăţa şi a cunoaşte realităţile (socială, interculturală)
în limba română.
Considerăm Dicţionarul explicativ al limbii române
actuale (cu sinonime antonime, paronime, exemple) în 4
volume o lucrare lexicografică merituoasă, care vine să
completeze lista lucrărilor lexicografice în limba româ-
nă de pretutindeni.
dr. hab. Eugenia MINCU,
Institutul de Filologie Română „B. P. Hasdeu”
VERSURI NOI
LINIŞTE SACRĂ
Atâta linişte-n pădure
Printre copacii dezgoliţi,
Pe dealuri cu berete sure,
În cer cu norii adormiţi.
Aceeaşi linişte-i pe vale,
La iazul străjuit de meri,
Pe drumurile ce agale
Se-ntorc în sat din depărtări.
Atâta linişte cuvântă
În cuibul nostru zbuciumat,
Cum nu a fost din clipa sfântă,
Când Domnul lumea a creat.
Vladimir RUSNAC
AVIZ
EDITORIAL
Editura pentru Literatură
Fugarul evadat din infern
Preşedintele partiduţului de opoziţie în divanul
tristei ţărişoare dintre Prut şi Nistru, Ilian Schüler,
se destindea pe plaja sclipitoare a Mediteranei din
coasta Tel Avivului. Încântat de atâta libertate, el
giugiulea şoldurile pisicuţei bălăioare, Marina Ta-
bără, colegă de nebunii, care gângurea de plăcere,
tăvălită alături de boss pe nisipul fierbinte. Ocroti-
torul fugar al moldovenilor se sătură de mângâiat
trunchiul alb, lăptos al pupezei drăgăstoase şi prin-
se a medita cu voce tare:
– Fa, se apropie ceasul când iarăşi are să ne
cânte cocoşul în prag. Cum încalec tronul micii
împărăţii, te fac mândră crăiasă – prim-ministru...
Să vezi!...
Blonda tăcea şi prindea a-l săruta cu buzele
ei roze, apoi îşi întindea din nou la soare trupul
frământat de plăceri şi intră în visare cu ochii des-
chişi.
– Prinţeso, şopti el dulce, să vezi ce stat de
drept vom construi noi pentru ţăranii noştri plo-
uaţi! Vom zidi a doua Elveţie!... Hoinarul zâmbi
zgârcit, apoi slobozi uşurat o rugă: Acum permite-
mi să mă las în alintul valurilor, să-mi învârtoşesc
mirajele în răcoarea azurie.
Zicând astea, coţcarul se ridică important în
convulsia generală a litoralului şi, afişând aere de
idol despotic, cuprinse cu ochii întinderea mării.
Sluga poporului simulă câteva exerciţii, lăsându-
se, în fine, ademenit de vâltoarea spumegândă şi...
atâta l-au mai văzut.
Ce necaz! Marina plângea în hohote pe plajă,
disperată de dispariţia subită a măgulitorului ei.
Alertate de întâmplarea stupidă, vedetele rapide
ale echipelor de salvamari brăzdau încolo-încoace
apa, dar trupul năpăstuitului dispăru, totuşi, fără
urmă...
Între timp, sufletul zbuciumat al lui Ilian îşi fă-
cea loc printre norii îndărătnici, croindu-şi drum
spre împărăţia cea de taină. Sleit de altitudinea ce-
rească, duhul deputatului se aciuă inopinat la poar-
ta raiului. Judecata nou-sosiţilor era în exerciţiu.
Apostolul Petru întocmea repede dosarele şi, cum
ajunse rândul lui Ilian, supusul cerului
îl întrebă prompt:
– Te-ai înfruptat din cele trei bănci
de la Chişinău?
– Î-î-î... prinse a clănţăni din măsele
incriminatul.
– Răspunde, scârnăvie, nu tremura!
tună apostolul din toate băierile că se
clătinau în ţâţâni tăriile cerului.
– Sfinţenia Voastră, permiteţi-mi să
vă explic... ripostă murmurând incul-
patul.
Preşedintele tribunalului providen-
ţial se făcu stacojiu la faţă, îşi scărpină
silit barba albă, apoi se răsti şi mai avan
către cel încăput pe banca acuzaţilor:
– Mărturiseşte de bunăvoie, cana-
lie: ai băgat tentaculele în muşuroiul de
dolari?!
– Am băgat...
Sfântul Petru se sfătui în şoaptă cu
Îngerul de gardă, asesorul jurat, şi, fără
prea multe deliberări, pronunţă verdic-
tul:
– Osândit la chinuri veşnice în iad!
Cineva din spate îl împinse pe con-
damnat de umeri, grăbindu-l să meargă
pe o cărare şerpuitoare. Schüler se în-
toarse să vadă cine-l mână aşa năsilnic
şi observă un omulean îmbrăcat curăţel
cu o pălărioară albă pe scăfârlie de sub
care se iţeau două corniţe negre scurte,
grosuţe.
– Avem mult de mers? se interesă
cel sub escortă.
– Nici juma’ de oră. Iadu-i la o
zvârlitură de băţ de rai, urmă răspunsul.
Au mers de-a lungul gardului nă-
STIMAŢI PRIETENI AI LIMBII ROMÂNE!
Vă aducem la cunoştinţă că abonarea pe anul 2023 la
publicaţia preferată „LITERATURA ŞI ARTA” e în plină
campanie.
Nu rataţi întâlnirile de suflet cu cei mai consacraţi oa-
meni de creaţie ai neamului – scriitori, artişti, savanţi... Îm-
preună cu dumneavoastră vom descoperi Puterea Majestă-
ţii Sale Cuvântul Românesc. Vom continua să publicăm
cele mai valoroase opere şi studii din viaţa politică, socială,
culturală şi de creaţie a societăţii noastre, atât de bulversată.
Abonaţi-vă la săptămânalul „Literatura şi arta”
şi veţi rămâne mereu în iureşul celor mai vibrante evenimente!
Pentru abonare în Republica Moldova adresaţi-vă: la Poşta Moldovei şi
MoldPresa. Abonamentele se pot perfecta şi online: posta.md.
Abonamentele în România se vor face prin Asociaţia Casa Gratis Pro
Deo, sponsorul săptămânalului nostru.
Contul Asociaţiei (CIF 25537930) Banca Transilvania:
RO79 BTRL 0450 1205 N265 36XX
Detalii: tel. +40 727 374 129 E-mail: editura.maritain@gmail.com
( FO I L E TO N )
pădit de floricele, apoi cărarea i-a purtat pe creste
de nori albi, pufoşi ca vata flocăită. Picioarele se
afundau parcă în nişte perine moi de puf. Prinzând
curaj, Schüler se destăinui companionului:
– Când eram în viaţă pe pământ, plecam adesea
cu treburi la Moscova, la Tel Aviv şi parcă mă ispi-
tea păcatul de copil să sar din avion şi să mă întind
la soare pe perinele astea plutitoare. Şi, iaca, am
ajuns să păşesc aievea pe nămeţii poznaşi.
– Văd că-ţi plac nouraşii molcuţi, paşnici, se
junghie a râde făptura cu pălărie. Numai că înainte
te aşteaptă nouri grei, fioroşi... Companionul ob-
servă în ochii condamnatului săgeţi înfricoşătoare.
– ʼNeatale de unde eşti? se interesă Ilian.
– De acolo.
– Ai vreun titlu, vreun rol deosebit? Cum te
cheamă?
– Slujesc la Talpa-Iadului, mă cheamă Mefisto-
fel, dar lumea îmi zice prescurtat – Miki...
– Spune-mi, te rog, Miki, ce slujbă mă aşteaptă
în iad?
– Nu ştiu. Eu te conduc la destinaţie, dar aco-
lo... depinde în ce detaşament te va înrola tătucul
tuturor păcătoşilor – poate vei fierbe în smoală,
pe urmă te poţi pomeni în bazinul cu sloiuri de
gheaţă, sau vei căra în spate bolovani din munţii
de cremene, sau poate vei fi un fel de măscărici –
ţi-or lega de fudulii pietre, cărămizi, ca să distrezi
puradeii drăcimii să se prăpădească de râs...
Degrabă în faţa celor doi apăru o oază ca un
asfinţit violet. Era conturul iadului. Locul de chin,
împrejmuit cu un spalier verde, înalt, împletit din
mărăcini, avea o poartă neagră dată cu dohot. In-
trarea era străjuită de un paznic îmbrăcat ca un
boschetar – cu cartuz de tablă, cizme de cauciuc,
pantaloni zoioşi vătuiţi şi pufoaică terfelită.
– E-al vostru? se interesă Ilian, arătând cu pri-
virea către cel de la barieră.
– Mai degrabă e-al vostru. Unii nenorociţi, cei
PREŢ DE ABONARE:
Pe 3 luni – 88 de lei, 6 luni – 176 de lei, un an – 352 de lei.
Pentru pensionari şi persoane cu dizabilităţi: pe 3 luni –
85 de lei, 6 luni – 170 de lei, un an – 340 de lei.
Pentru abonare adresaţi-vă la Poşta Moldovei şi
MoldPresa.
Copilul stă de vorbă cu taică-su:
– Şi zici că te persecută profesorul de matematică?
– Da, tati! M-a pus să fac o piramidă. Dar ce, eu
sunt faraon?
cu păcate mai subţirele, sunt recrutaţi în plutonul
de menaj, explică Miki din mers.
Dincolo de poartă, în faţa lui Ilian se deschi-
dea o lume sumbră, cu cerul îmbâcsit de nori grei,
care păreau nişte monştri oribili cu mutrele fardate
cu funingine. Miki l-a condus pe Ilian într-un bloc
vechi cu geamurile afumate şi o sală lungă fără
capăt, unde stăteau ciotcă femei şi bărbaţi – lume
de pe lume. La început lui Ilian i se păru că nime-
rise într-o încăpere cu figuri de ceară, dar observă
că momâile se mişcă, clipesc din ochi şi ascultă
ce vorbeşte o pocitanie de pe un piedestal. Talpa
Iadului dădea sfaturi de comportare celor care au
greşit la locurile lor de chin...
Miki îl conduse un pic pe noul candidat prin
încăperea sinistră, apoi rezumă:
– Mergem la administraţie. Trebuie să te pre-
zint lui tătuca Scaraoţchi, să-ţi decidă pedeapsa.
Ei au ieşit afară pe o uşă laterală, iar în ograda
întinsă până în orizontul întunecat, Ilian descoperi
tot soiul de păcătoşi. Pretutindeni pâlpâiau focuri
sub nişte cazane enorme cu smoală clocotindă în
care se bălăceau urlând de suferinţă femei şi băr-
baţi – cei cu păcate grele. Mai într-o parte văzu
un păcătos tras în ţeapă. Acesta se răsucea ca un
vierme, dintr-o parte în alta, strigând ca din gură
de şarpe şi blestemând toată drăcimea iadului. În
viaţa pământească el fusese judecător... Ceva mai
încolo, o femeie se pupa cu o viperă scârboasă,
plângea şi scuipa în jur numai venin. Pe pământ
ea se transformase din bărbat în femeie, devenind
mai apoi şi lesbiană...
Ilian Schüler se îngrozi de suferinzii pe care
îi descoperea la tot pasul şi se tâigui în sine: „Of,
mămucă Moarte, unde m-ai adus!”. El se încleştă
de mâneca lui Miki, rugându-l pe demon de toţi
sfinţii:
– Preamărite Miki, ascultă-mă un pic.
– Te ascult, dar spune mai repede ce vrei că
trebuie să te prezint tătucului.
– Ai misiuni pe pământ?
– Am, cum să nu, când mă aflu în deplasare.
– Miki, scumpule, scapă-mă, te rog, de
infern, că n-am să-ţi rămân dator. Îţi indic
locul ascunzişului meu din Tel Aviv, unde
am dosit lingouri de aur, ba şi ceva miliona-
şe de verzişori americani. Aurul, banii au să-
ţi prindă bine la distracţii în restaurante cu
libelule libertine, la pupat ţâţişoare tinerele.
Nici văduva mea, Jasmina, nici iubita Mari-
na nu ştiu de ascunziş... Salvează-mă, dra-
gul meu! Te implor! Fii atât de mărinimos!...
– Unicul serviciu pe care ţi-l pot oferi,
râgâi îngândurat ucigă-l-toaca, e să te scot
afară de aici şi să te pierd în nemărginirea
cosmică. Tătucului am să-i explic că te-am
scăpat din vedere când ne porniserăm spre
iad... Dar să şii că în spaţiul necuprins vei
pluti veşnic în derivă printre norii rătăciţi şi
aştri...
– De acord, dar ce-am să molfăiesc eu în
pustietatea cosmică?
Miki tipări vesel doba bombată a lui Ili-
an, lămurind:
– În ipostaza ta nematerială, burduhul
rămâne o formă fără conţinut. N-ai nevoie
de hăleală... Hai, spune-mi mai repede locul
ascunzişului cu aur şi bănet!
– Să ieşim după poartă, Miki, după
poartă...
Aşadar, stimaţi concetăţeni, dacă veţi
zbura cândva cu avionul şi veţi observa,
rostogolindu-se printre nori, o umbră lividă,
fără formă clară, să ştiţi că aceasta nu e um-
bră, ci sufletul nepotolit al lui Ilian Schüler,
deputatul nostru pribeag, care a reuşit să dea
mită grasă şi să evadeze din iad, numai ca să
scape de chinurile diavoleşti...
Andrei MOROŞANU
BANCUL ZILEI

Redactor-şef Doina DABIJA

ADRESA REDACŢIEI: Telefoane:
Redactor-şef: 022.21.02.12, 0(67)131737
„Literatura şi arta”, Secretar general de redacţie: 022.21.02.12.
Secţia literatură, cultură, publicistică:
str. Sfatul Ţării, nr. 2, cod poştal: 2009, 022.23.82.16.
e-mail: literaturasiarta1954@gmail.com
or. Chişinău, Republica Moldova http://www.litart.press
Tipografia „Universul”, Com. nr. 1462
Publicaţia „Literatura şi arta”
respectă dreptul la opinie.
Responsabilitatea pentru
conţinutul şi corectitudinea
materialelor aparţine în ex-
Nicolae DABIJA
clusivitate autorilor.
Membru de Onoare al colegiului redacţional:
Redactor-şef acad. Mihai CIMPOI
fondator Publicistică şi informaţie: Andrei MOROŞANU,
Elena TAMAZLÂCARU; Literatură: Nina JOSU;
(serie nouă)
Cultură: Iulius POPA; Stilizator: Valentin GUŢU;
Machetare şi design: Andrei DORGAN; Ilustrator:
Iurie BRAŞOVEANU; Management cultural: Ion
DOBZEU; Contabil: Denis CERCHINA.