SĂPTĂMÂNAL AL SCRIITORILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA

JOI, 27 octombrie 2022. FONDAT LA 3 OCTOMBRIE 1954

NR. 42 (4 0 2 3 )

LA EST DE VEST PUBLICAŢIE DE LIMBA ROMÂNĂ

Îmbogăţiţii
Arcadie SUCEVEANU

Paharul însângerat
de războaie toare”, între cele două armate (ale Re­
Lui Ilie T. ZEGREA, in memoriam

Cu mine iată ce se întâmplă, doamnelor, domnilor:

Grafică: Iurie Braşoveanu
Marele scriitor F.I. Dostoevski afir­
mase în secolul al nouăsprezecelea:
„Cât va exista matuşka Rusia, Ivan va
ţine degetul pe trăgaci”.
Cu alte cuvinte, romancierul rus re­
publicii Moldova şi Federaţiei Ruse).
Care e logica?!
Acestea nu au fost nicidecum „forţe
de menţinere a păcii”, ci de menţinere a
regimului anticonstituţional secesionist
de la Tiraspol.
Ele n-au făcut decât să-i ocrotească
pe Smirnov, Şevciuk, Antiufeev şi cei­
lalţi bandiţi ca aceştia să-şi facă „ţară”
pe pământul nostru.
„Pacificatorii” de la Nistru continuă
politica rusească de după 1917, care a
avut dintotdeauna o mare putere de
convingere când era vorba de ideolo­
gie – ideile erau vârâte cel mai lesne în
căpăţânile celor care nu voiau să le înţe­
leagă: cu ajutorul unui glonţ.
Cei care trec Nistrul se confruntă zil­
Un monstru mi-a muşcat, cranţ-cranţ, din ferestre,
A venit Corbul lui Poe şi mi-a cântat Nevermore
Şi de-atunci zac bolnav, şi de-atunci – ciudată poveste –
Eu parcă nu mai sunt eu, doamnelor, domnilor.
Noapte de noapte, îmi apare-n vis un cal cu şea sângerie,
Cu ochii plânşi, ce se duce spre abator,
Şi eu pe lacrima lui îmi scriu ultima poezie,
Altfel spus, chiar poezia aceasta, doamnelor, domnilor.
Ştiu, aceste lucruri au făcut parte din mine, prin ele
A curs şi sângele meu – dar nu, nu sunt al lor.
Am luat în braţe râul lui Heraclit, vrând să-l urc printre stele,
Dar râul mi s-a prelins printre degete, doamnelor, domnilor.
Plin ochi – paharul canonic... Trupul – subţiată materie...
Fâlfâie carnea pe oase. De-acum pot să zbor.
Cineva îmi coase la piept un nou număr de serie,
Academicianul Eugen SIMION, azi, acolo Sus, lângă EMINESCU Pe scări se-aud paşi... Se-aud paşi, doamnelor, domnilor.

Cad instituţiile, una câte una

cunoaşte şi el că mesianismul rusesc
este unul militarizat. Ortodoxia rusă
(pravoslavia) are cele mai multe tunuri
şi tancuri, ea fiind implantată mai întâi
de armatele ţariste, apoi şi de cele ateis­
te sovietice (din urma militarilor veneau
preoţii bisericii ruse ca să stro­pească
peste crimele lor cu agheasmă).
La Pârâta, pe malul Nistrului, în pri­
ma zi din acest an un militar rus a îm­
puşcat un concetăţean de-al nostru.
Încă unul.
Care e motivul pentru care a fost ucis
Vadim Pisari, un tânăr de 18 ani?
Ambasadorul Federaţiei Ruse la Chi­
şinău, Valeri Kuzmin, a afirmat că acesta
„era beat, se afla într-un automo­bil fu­
rat şi nu avea permis de condu­cere”.
Dar de când starea de ebrietate a de­
venit un motiv pentru ca cineva să fie
împuşcat? În acest caz Federaţia Rusă,
unde bea şi mic, şi mare, dacă s-ar apli­
ca învinuirea lui Kuzmin, ar rămâne fără
populaţie.
Iar dacă ar mai fi împuşcaţi şi cei
care conduc fără permis maşini furate,
ar trebui lichidaţi, conform statisticii
federale, fiecare al nouălea şi fiecare al
zecelea rus.
Iată însă că marţi Ministerul Aface­
rilor Externe al Republicii Moldova ne
anunţă că dl Ambasador al Federaţiei
nic cu bădărănismul „pacificatori­lor”.
Pe podul de la Vadul lui Vodă acum
câţiva ani i-am făcut observaţie unui
ofiţer că am fost înjuraţi de un coleg de-
al lui, acela mi-a arătat „kalaşnikov”-ul
şi m-a îndemnat să nu mă supăr, mo­
tivând: „Russkie matom ne rugaiutsea,
oni na niom razgovarivaiut” („Ruşii nu
rostesc înjurături, ei comunică cu aju­
torul acestora”).
Asta e cultura lor, a îmbogăţiţilor de
războaie, pentru că la muncă nu prea s-au
tras, care în 1917 au declarat sus şi tare:
Vrem votcă, pâine şi sare
Şi-n fiecare zi – câte-o sărbătoare!
Ostaşii ruşi ne omoară copiii la Nis­
tru cu „kalaşnikov”-ul, ne umilesc zil­nic
concetăţenii noştri din stânga Nis­trului.
Ei trebuie să plece de urgenţă de pe
teritoriul Republicii Moldova. Şi să şi-l
ia cu ei şi pe ambasadorul mincinos Va­
leri Kuzmin.
Ambasada Federaţiei Ruse din cen­
trul Chişinăului, care la ora actuală e
cea mai mare din lume, ca spaţiu ea
întrecând sediul ONU, dar şi pe toa­te
celelalte ambasade ale ţărilor ce au re­
prezentanţe în Republica Moldova luate
împreună, este izvorul tuturor provocă­
rilor la adresa statului suveran Republica
Moldova, pe care ea îl do­reşte înglobat
cât mai curând în Uni­unea Euroasiatică
(citeşte – Federaţia Rusă).
A căzut întâi instituţia care s-a numit Gri-
gore Vieru. Apoi, a venit „rândul” lui Adrian
Păunescu, Fănuş Neagu, Victor Crăciun, Ni-
colae Dabija, Vasile Tărâţeanu... Şi acum, Eu-
gen Simion. O instituţie la propriu şi la figurat
care ţinea dreapta cumpănă în cultura română.
A condus Academia Română ca vicepreşe-
dinte (1 februarie 1994 – 16 ianuarie 1998),
preşedinte interimar (15 octombrie 1997 – 16
ianuarie 1998) şi preşedinte (16 ianuarie 1998 – 4 aprilie 2006),
apoi preşedinte al Secţiei de Filologie şi Literatură (din 2006),
iniţiind şi impulsionând editarea unor tratate, atlase, dicţionare,
enciclopedii, etc., dar mai presus de toate readucând averea do-
nată Academiei Române şi confiscată în regimul totalitar. A fost,
s-a spus şi public, cel mai eficient preşedinte al Academiei Ro-
mâne. În timpul mandatului său, au devenit membri ai înaltului
for ştiinţific: Al. Balaci, Mircea Maliţa, Mihnea Gheorghiu, Ov.
Maitec, Gh. Vlăduţescu, Răzvan Theodorescu, Dinu C. Giurescu,
Solomon Marcus, Fănuş Neagu, Leon Dănăilă, Dan Grigorescu,
Gh. Mihăilă, Al. Zub, Fl. Constantiniu, Mugur Isărescu, D.R. Po-
pescu, N. Breban, I. Aurel-Pop, N. Manolescu, Gh. Păun, Victor
Spinei, C. Ionescu-Târgovişte etc.; membri de onoare: D. Berciu,
Mircea Zaciu, patriarhul Teoctist, D. Vatamaniuc, Radu Beligan,
Mariana Nicolesco, Adam Puslojici, Al. Şafran, Elie Wiesel, N.
Dabija, Valeriu Matei, V. Tărâţeanu, etc., membri post-mortem:
Al. Macedonski, Edgar Papu, Al. Piru, Liviu Rusu, Vl. Streinu,
Emil Cioran, E. Ionescu etc. Dar cel mai important este faptul că,
la propunerea sa, Papa Ioan Paul al II-lea (devenit Sfântul Ioan
Paul cel Mare, cu origini româneşti) a acceptat să devină membru
La firul ierbii
de onoare în 2001, Academia Română fiind singura instituţie din
lume la care vrednicul papă a acceptat propunerea.
Ca preşedinte al Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă (îm-
N-avem
timp
preună cu acad. Maia Simionescu) a editat, ştiinţific toţi clasicii
literaturii române în colecţia „Opere fundamentale”, în condiţii
grafice de excepţie fiind a doua colecţie din Europa, după „Ple-
iade”. Tot sub această prestigioasă egidă a facsimilat cele 44 de
caiete manuscris Eminescu (visul lui C. Noica), pe care le-a dăruit Mereu gră-
marilor biblioteci publice din România şi străinătate, editând şi biţi şi supăraţi,
volumul mărturisitor Avatari ale manuscriselor Eminescu, dar şi n-avem timp.
Maladia lui Eminescu şi maladiile imaginare ale eminescologilor,
punând capăt tuturor speculaţiilor aferente.
Niciodată n-
avem timp. Nici
Ca director al Institutului de Istorie şi Teorie Literară „G. Căli-
să zâmbim, să
nescu” a proiectat şi a coordonat cele două ediţii ale Dicţionarului
General al Literaturii Române, lucrare de pionerat şi unicat în râdem ori să
cultura română. fim fericiţi.
Eugen Simion a fost (greu să scrii la trecut) un savant, un în-
N-avem timp
drumător al tinerilor (de la care a suferit numeroase decepţii), a
luptat pentru valorile şi identitatea naţională, luând apărarea unor
nici pentru noi, nici pentru alţii, nici
scriitori atacaţi pe nedrept (Nichita Stănescu, Marin Preda, Marin să ne vizităm părinţii bolnavi care
Sorescu). A fost respectat şi onorat în mediile academice străi- ne aşteaptă cu ochii ţintiţi în fereas-
ne, primind numeroase titluri, premii, medalii, ordine; la Dum- tră şi cu uşa întotdeauna deschisă.
brăveni-Suceava s-a construit un Palat al Culturii, căruia i-a dat Nici să ascultăm un cântec vesel sau
numele său. mut ori să sădim un copac şi să-i iu-
Şi pentru ca toate aceste fapte şi înfăptuiri să poarte un nume,
bim pe alţii mai mult.
vorba lui Marin Sorescu, i s-a spus: EUGEN SIMION.
N-avem timp nici să ne întoar-
El ne-a incitat la toleranţă. Să-i urmăm îndemnul.
cem cu ochii spre sufletul nostru,
Tudor NEDELCEA care n-a rămas decât ca un oraş
plin de ruine, în care nu mai plân-
P R E Z E N Ț A S A AT O T C O V Â R Ș I T O A R E
ge nimeni. Şi-i plin de dărâmături şi

Plecarea unui mare cărturar

Ruse e un mincinos: tânărul Vadim Pi­
sari nu s-a aflat nici în stare de ebrieta­te,
maşina lui nu era una furată, iar în buzu­
narul hainei ciuruite de gloanţe se afla
un permis de conducere pe numele lui.
O altă „motivaţie” pentru crimă a
fost formulată de către un ofiţer „pa­
cificator”: „Prikazâval ostanovitsea, a
on ne ispolneal”! („I-am ordonat să se
oprească, iar el n-a înţeles să execu­te!”).
Aceasta este, de fapt, părerea pe
care o au ruşii despre noi – un popor de
dobitoace: „Îi spui şi el nu înţele­ge”.
Exact cum îi raporta un miliţian şe­
fului său dintr-un film poliţist, prezen­tat
în aceste zile de către o televiziune ru­
sească: „Ia poneal! Cito tî po peat’ raz,
kak moldavaninu, obeasneaeşi?!” („Am
înţeles. De ce-mi explici de cinci ori, ca
unui moldovean?!”).
După acest incident, nu mai are nici
Prin cei peste 1000 de spioni-funcţi­
onari ai Ambasadei, îşi bate joc de Re­
publica Moldova: a creat o „republică”
secesionistă, a desfăşurat referendumul
din 17 septembrie 2008 de separare de
la R. Moldova a teritoriului din stân­ga
Nistrului şi de alipire la Federaţia Rusă,
pentru care Moscova a alocat 150 de
milioane de dolari, a deschis în stânga
Nistrului centre de votare la fi­ecare scru­
tin electoral, a decretat prin intermediul
Dumei de Stat Transnistria „zonă de in­
terese strategice a Rusiei”. Tot ea ne-a
declarat de la independenţă încoace un
război de uzură îndreptat contra orien­
tării europene a Republicii Moldova. Ş.a.
Cât mai pot fi tolerate aceste imper­
tinenţe deloc diplomatice?!
Iar Transnistria ar trebui tratată de
către conducerea Republicii Moldova
Pleacă dintre noi,
încununat de realizări
de seamă în cultura
şi ştiinţa româneas-
că, Eugen Simion, pe
care nu-l putem ve-
dea decât ca un spirit
activ, dinamic, crea-
tiv, apărător, până la
sacrificiu, al valorilor noastre.
Or, valorile supreme au fost pentru dis-
tinsul academician şi profesor, care a dat
nobleţe şi demnitate acestor titluri, Româ-
nia, limba şi literatura română. Pentru el,
Ţara a reprezentat o scară de valori, care,
din cauza acţiunilor de relativizare, de
demitizare şi de zeflemire momotică (de
la zeuleţul bârfelii Momos, alungat de pe
Olimp) a trebuit să fie apărate şi puse cu
argumente de rigoare în patrimoniul cul-
tural european şi universal.
Această vocaţie a universalităţii a avut-
o el însuşi prin personalitatea intelectuală
de excepţie, prin marile proiecte ştiinţifice
şi culturale pe care le-a iniţiat şi coordo-
nat (Dicţionarul general al literaturii ro-
mâne, Seminarul Internaţional în câteva
ediţii „Penser l’Europe”, colecţia „Opere
fundamentale”, facsimilarea Caietelor
eminesciene, revista „Caiete critice”, Fun-
daţia Naţională de ştiinţă şi artă, lucrările
monumentale pe care le-a semnat privind
scriitorii români de la Văcăreşti la cei de
azi –, printre care se află Mihai Eminescu,
Ion Creangă, Eugen Ionescu, Mircea Elia-
de, sau cele despre Genurile biograficului
şi Ficţiunea jurnalului intim), prin scrisul
său eseistic scăpărând de inteligenţă, eru-
diţie şi dar de povestitor, apropiind critica
de beletristică, prin colaborarea interactivă
cu instituţiile academice şi universităţile
din mai multe ţări.
A fost el însuşi o instituţie, al cărui
blazon de nobleţe, a fost discursul anali-
tic pătrunzător până în „pivniţele textu-
lui”, mereu îi plăcea să spună, o cunoş-
tinţă, pentru care adevărul există, o figură
emblematică, reprezentativă pentru o cul-
tură naţională, angajată în dialogul valo-
ric continental şi internaţional, în fine, un
model de existenţă Eugen Simion, pre-
cum l-am denumit în cartea pe care i-am
consacrat-o.
(Continuare în pag. 2)
scânduri sângerânde. N-avem timp
nici de copiii noştri, nici să le spu-
nem poveşti ori să-i ţinem în braţe.
Nici de mângâieri mai lungi şi mai
blânde…
Mereu grăbiţi, grăbiţi niciunde.
Mereu contra timpului sau contra
noastră, aşa încât îmbătrânim fără
să ştim… Şi numai înainte de moar-
te conştientizăm că n-am ştiut de-
cât un singur lucru: să-L stingem
pe Dumnezeu din ochii noştri şi să
alergăm fără rost din prima şi până
în ultima zi a vieţii.
Iar, atunci când am avut tot tim-
pul necesar de-a fi fericiţi, ne-am
tot văicărat: N-avem timp! N-avem
timp! Când timp am avut întotdeau-
na destul!

un sens rămânerea noastră în CSI, în
aceeaşi comuniune cu Federaţia Rusă,
un stat de agresori.
Criminalul care a tras în Vadim Pi­
sari trebuie arestat şi judecat de către
instanţele judiciare ale Republicii Mol­
dova, la Chişinău, nu la Moscova.
Iar „forţele pacificatoare” ruseşti –
retrase de urgenţă de pe teritoriul repu­
blicii noastre.
E un caz unic în lume când un stat
– Federaţia Rusă – atacă în 1992 un alt
stat – Republica Moldova – şi atacato­
rul aşază trupele (aparţinând Federaţiei
Ruse), pe care şi le numeşte „pacifica­
G Â N D U R I printre rânduri
ca un alt Cipru de Nord. Ca un teritoriu Între morală şi filozofie
ocupat de către Federaţia Rusă. Lucru­ Doina DABIJA
rilor trebuie să li se spună pe nume.
Aşteptăm de la conducătorii ţărişoa­ ● Nu vă uitaţi la geniu ca la un sfânt. ● „Toţi oamenii merită să fie iubiţi”, am învăţat de la
rei un prim gest de curaj, şi acesta ar tre­ El se deosebeşte de ceilalţi oameni doar părinţi. „Dar nu toţi oamenii merită să fie respectaţi”, am
bui să fie expulzarea lui Valeri Kuzmin, prin capacitatea de a munci mai mult. învăţat de la viaţă.
care se comportă în Republica Moldova ● Poporul ‒ singurul suveran care Aurelian SILVESTRU
nu ca un ambasador al unui stat străin, munceşte pentru „slugile” sale.
ci ca un guvernator. Cum zice şi un pro­ ● Fără curajul de a da, zilnic, cu dalta Amprenta unui gând:
verb adaptat: în sufletul nostru, ajungem nişte împie-
Îl laşi pe Kuzmin în cămară, triţi.
● Mai lesne îl înveţi pe copil să meargă la timp, decât
„Cel mai iscusit învăţător
Şi el te dă să dormi afară…
să se oprească la timp. este timpul.”
Nicolae DABIJA ● Abia după ce câştigi bătălia cu propriile neajunsuri,
5 ianuarie 2012
viaţa îţi oferă şi alte victorii. EURIPIDE
 2 Literatura şi arta Nr. 42 (4023), 27 octombrie 2022

D E Ş T E A P TĂ - T E , R O M Â N E ,
SAVANTUL FRĂMÂTAT DE CONȘTIINȚA TRAGICĂ Plecarea unui mare cărturar
(Despre acad. Eugen Simion – 25.V.1933 – 18.X.2022)
Conducerea şi Consiliul Academicienilor de la Academia
de Ştiinţe a Moldovei deplânge decesul acad. Eugen Simion,
eminent savant, ex-preşedinte al Academiei Române, profe-
sor universitar, remarcabil critic literar, personalitate intelec-
tuală complexă, care a impus ceea ce s-a numit „Modelul de
existenţă Eugen Simion”!
Este autorul unor lucrări monumentale cu caracter ese-
istic şi monografic, cu o anvergură enciclopedică în spiritul
marilor oameni de cultură români, dintre care menţionăm:
Scriitori români de azi (în 4 volume), Fragmente critice (în
6 volume), Genurile biograficului (în 2 volume), Ficţiunea
jurnalului intim (în 3 volume), studii ample despre creaţia
primilor creatori români (Dimineaţa poeţilor), despre Eugen
Lovinescu (Eugen Lovinescu, scepticul mântuit, iniţial teză
de doctorat, şi Posteritatea critică a lui E. Lovinescu), Mi-
hai Eminescu (Proza lui Eminescu), Ion Creangă (Cruzimile
unui moralist jovial), Mircea Eliade (Mircea Eliade, un spi-
rit al amplitudinii), Eugen Ionescu (Tânărul Eugen Ionescu),
despre alţi scriitori români, care au constituit drept prefeţe
la volumele din colecţia „Opere fundamentale”, pe care a
coordonat-o timp de mai mulţi ani. Volumul Întoarcerea au-
torului, cu care s-a angajat în dezbaterile despre noile teorii
literare, a fost tradus în mai multe limbi.
În calitatea sa de vicepreşedinte şi preşedinte al Academi-
ei Române a sporit prestigiul înaltului for ştiinţific, înscriindu-l
în comunitatea academică europeană şi internaţională. A fost
ales director al Institutului de Istorie şi Teorie Literară „G. Că-
linescu” şi preşedinte al Secţiei de Filologie a Academiei Ro-
mâne, organizând conferinţe, simpozioane, dezbateri, care au
abordat probleme stringente ale actualităţii, printre care mai
multe ediţii ale Seminarului Internaţional „Penser l’Europe”.
A fost preşedinte al Comitetului Naţional Român UNESCO
pentru Domeniul Mondial al Dezvoltării Culturale, membru al
Asociaţiei Internaţionale a Criticilor Literari (Paris), membru de
onoare al mai multor academii şi Doctor Honoris Causa al unor
universităţi din întreaga lume.
În oricare din posturile înalte pe care le-a ocupat a demon-
strat o preocupare permanentă pentru stabilirea unor relaţii
strânse cu Academia noastră, cu Centrul Academic Internaţional
„Mihai Eminescu”, cu intelectualitatea de creaţie, cu universi-
tăţi şi instituţii de cultură de la noi. Aceste relaţii s-au concre-
tizat reciproc în susţinerea şi sprijinirea acordată proiectelor de
cercetare şi altor activităţi pe care le-am organizat, în elaborarea
comună a Dicţionarului general al literaturii române, a unor
ediţii ştiinţifice a operelor scriitorilor români, a doctoranzilor, în
schimbul permanent de experienţă şi în găsirea de soluţii pentru
dezvoltarea ştiinţei şi culturii pe ambele maluri ale Prutului.
În semn de recunoştinţă pentru această colaborare fructu-
oasă a fost ales Membru de Onoare al Academiei de Ştiinţe a
Moldovei, distins cu medalia „Dimitrie Cantemir” şi cu Or-
dinul Republicii, cea mai înaltă distincţie de stat, i s-a acordat
titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii de Stat a Mol-
dovei şi Premiul Congresului Mondial al Eminescologilor.
A fost şi rămâne pentru noi un model de dăruire cauzei naţi-
onale, de slujire limbii române, de profesionalism şi verticalitate
morală „într-o lume agitată”, de spirit de colegialitate şi comu-
nicare frăţească.
Dumnezeu să-l odihnească în pace cu drepţii.
CONDUCEREA ACADEMIEI DE ŞTIINŢE
A MOLDOVEI, CONSILIUL CONSULTATIV AL
ACADEMICIENILOR, SECŢIA ŞTIINŢE SOCIA-
LE, ECONOMICE, UMANISTICE ŞI ARTE
Academicienii Eugen SIMION şi Mihai CIMPOI
(Urmare din pag. 1)
El ne-a demonstrat cum poţi fi demn,
vertical într-o lume agitată, ca cea de azi,
cum poţi rămânea criteriul valoric în con-
diţiile presiunii autoritare a politicului şi
ideologicului şi a răsturnării valorilor –
vorba lui Max Scheler – cu susul în jos,
cum trebuie să fie actualmente o prietenie
intelectuală.
A fost un mare prieten al Basarabiei
printr-o deschidere cu adevărat spre noi,
înstrăinaţii, prin susţinerea generoasă a
instituţiilor academice şi universităţilor, a
intelectualilor, doctoranzilor şi prin studii-
le consacrate lui Stere, Vieru, Dabija, Ma-
tei, anexate la ciclul Scriitorilor români de
azi.
Am avut în persoana sa un mare coleg şi
prieten, care m-a sfătuit şi m-a încurajat în
întreprinderile mele eminescologice (vor-
bind despre Dicţionarul enciclopedic „Mi-
hai Eminescu” ca despre un proiect încheiat
cu succes), m-a angajat plenar în activitatea
Academiei Române, îngâduindu-mi chiar
s-o prezint la manifestările ştiinţifice şi cul-
turale la care lipsea şi în calitate de autor
şi coordonator la Dicţionarul general sus
menţionat.
Faptele deosebite caracterului său in-
coruptibil, modul de a sluji cultura şi sus-
ţine oamenii dedicaţi cercetării şi promo-
vării valorilor ne vor servi drept sprijin
şi de acum înainte în spaţiul nostru ba-
sarabean, cutreierat de rachete ruseşti şi
pus din nou sub ameninţătoarea sabie a
lui Damocles.
Acad. Mihai CIMPOI
Elena TAMAZLÂCARU
Rămân uriaşii
Oşteni ai Unirii
Academicianului Eugen SIMION
Cobori uşor peste-a peisajului romanţă
Blândă Lumină lină, plânsă Lumină lină,
Peste dumnezeiescul Bal autumnal –
Excelenţa Sa valsează cu superba Regină...
Şi urci apoi spre ceruri înalte de azur.
Pe Poduri imense de Carte păşeşti,
Alinând nedreptatea răstignitului Prut,
Şi durerile, grijile, speranţele româneşti.
Acolo Sus, la Domnul, la Bunul,
În Dimineaţa poeţilor cu Dabija, Stănescu
Creşteţi caratele naţionalei Culturi
Mereu Pe Urmele lui Orfeu, Eminescu...
Iar draga Basarabie-i rămasă orfană,
Şi revista preferată Literatura şi Arta,
Şi admiratori, cititori, prieteni – cu toţii...
Drag şi lui Dumnezeu, asta ţi-a fost soarta.
...Rămân uriaşii Oşteni ai Unirii
În amintiri luminoase rămân,
În inteligenţa Operei nouă lăsată,
În inimi recunoscătoare de români.

MOLDOVENII ÎN LUME
Foloasele şi daunele profesiei de judecător Realitatea deformată

Fiz i c i e n i i n o ş t r i La 19 octombrie în Republica Moldova a fost ziua juristu-

lui. Gânduri bune şi urări de sănătate celor care îşi fac cinstit
Apropo de plata muncii angajaţilor din domeniu. Republi-
ca Moldova a trebuit să îndeplinească nişte cerinţe ale Uniunii
tiţia moldovenească. Părere care a
fost, este şi nu are niciun motiv să

nominalizaţi această meserie. Ştiu, sintagma judecător cinstit este un oxi-

moron în Republica Moldova. Este ca şi cum ai spune tâlhar
onest ori trântor harnic. De izvod, eticheta negativă nu ţine ne-
Europene şi, prin 2012, a mărit considerabil salariile, pensiile
şi alte îndemnizaţii atribuite supraveghetorilor legii. Măsura
era prevăzută să consolideze statul de drept şi să elibereze lu-
se schimbe în viitorul apropiat, fi-
indcă recidivele în relele practici pe
care le mai comit şi azi judecătorii,

în topul celor mai buni apărat de creaţia populară. Folclorul este şi despre bine, şi des-
pre rău: binele îl cântă; răul îl ironizează ori îl biciuieşte. Despre
crătorii organelor de justiţie de tentaţia de a lua mită. Credeţi
că a dispărut tentaţia? Greşeală. În anii următori în Republica
sunt fapte care formează atitudinea
de mâine a poporului. A poporului
judecători (jurişti şi ei) însă, în popor se vorbeşte mai mult de Moldova a dispărut… justiţia: toată oastea ei vitează a îngenun- care îi plăteşte cu bucata ruptă de
În 2018, la100 de ani rău şi, repet, atitudinea nu vine dintr-o preconcepţie urâtă a lui. chiat în faţa politicului corupt. În complicitate cu el, din rezerva la gura copiilor goi şi a bolnavilor
de la Marea Unire, Asoci- Părerea, care în capul multora s-a făcut tare cât convingerea, statului s-au scos miliardele de lei, s-au devalizat bănci şi s-au mulţi pe care îi are.
aţia RePatriot a lansat pri- a fost insuflată nu de răuvoitori de altă profesie care şi-ar dori spălat miliardele de dolari murdari veniţi în tranzit din Rusia, Ca să ne dăm seama câtă contribuţie de jertfă face popu-
ma ediţie „Top 100 români discreditarea gratuită a nesuferiţilor de judecători. Nu. Părerea, din proprietatea statului (a cetăţenilor) s-au furat Aeroportul In- laţia ca judecătorul să nu admită compromisuri în exercitarea
de pretutindeni” în scopul transformată în convingere, vine din sfera de comportament a ternaţional Chişinău, magazinul UNIC, Hotelul Codru, fabrici, profesiei lui şi să nu intre în complicitate cu nimeni în ceea ce
selectării celor mai remar- judecătorilor înşişi. Dacă un pietrar este apreciat (preţuit) după uzine, cariere de nisip şi de piatră, terenuri în Chişinău şi în priveşte respectarea legii, vom aduce un exemplu simplu, dar
cabile personalităţi care ac- cât de drepţi sunt pereţii casei la care lucrează; un şofer după alte localităţi, multe alte bunuri. În urma concubinajului mize- relevant: pensia medie a populaţiei Republicii Moldova în anul
tivează în afara graniţelor cât de drept ţine drumul şi cât de bine respectă regulile de cir- rabil şi depravat al politicului corupt şi a justiţiei corupte a fost 2022 este de 2 595 de lei, în timp ce pensia medie a celor din
României şi „care merită să culaţie, un judecător este apreciat după cum judecă. Adică după posibilă falsificarea brutală a alegerilor parlamentare în 2014, clanul judecătoresc este de 27 500 de lei. Nu ştim dacă pensia
fie mai cunoscute şi aprecia- cum face ori apără dreptatea. Căci de aia se numeşte judecător: nu a devenit primar general legitim ales al Chişinăului Andrei cea mai mare fixată oficial de 120 000 de lei revine unui judecă-
te pentru ceea ce au realizat să facă judecată dreaptă. Năstase în 2015, şi a devenit pe ne-merit preşedinte de ţară Igor tor sau nu. Ceea ce ştim însă este că pensii de asemenea mărimi
şi pentru forţa lor inspiraţio- Ei, iată că tocmai cu treaba asta, cu judecata dreaptă, nu Dodon în 2016. Un avorton, rezultat din incestul politicului cu astronomice primesc toţi: şi cei care-şi fac onest profesia, dar
nală” (Marius BOSTAN, ini- se prea descurcă toţi judecătorii noştri. Şi, păcat, pentru că din justiţia este partidul tâlharului-fugar Şor, devenit azi principala şi cei care au judecat din interes pecuniar, licitând legea, şi cei
ţiatorul mişcării RePatriot, această meteahnă a lor suferă toţi. Suferă şi autoritatea judecă- sursă de poluare a mediului democratic, dar şi o serioasă ame- cate au intrat în complicitate cu criminalii, inclusiv cu cei care
Newsweek.ro, 2022). torului, şi omul pe care-l nedreptăţeşte, şi chiar statul, cel care ninţare la securitatea naţională. au furat Miliardul, Aeroportul, Banca de Economii, Hotelul Co-
Ediţia a 5-a a fost lan- l-a angajat şi îl plăteşte (foarte bine) ca să judece drept. Deşi Şi noţiunea de stat capturat, ca fenomen al realităţii noastre dru etc.
sată în vara anului curent şi toţi au studii universitare, au la îndemână legi după care judecă deformate, fixată într-o hotărâre de Parlament în 2019, se trage Parcă aud cum susură neputincios poporul: Câtă nedreptate!
s-a finalizat cu „Gala Top şi legi care îi obligă să judece drept, dar şi legi care le apără la fel din abdicarea nedemnă a juristului pocit în faţa politicului Oare recidivele ar continua dacă un amendament la legea sala-
100”, organizată în seara independenţa în luarea deciziei drepte, unii judecători au făcut contrafăcut. Ceea ce trădează faptul că, cel puţin până în acel an, rizării lucrătorilor din domeniu ar prevedea că un judecător care
zilei de 7 octombrie la Ho- o modă în a le ignora pe toate şi a face bani (foarte mulţi) din judecătorii şi-au ridicat lunar salariul, indecent de mare compa- judecă strâmb ori comite abateri de la statutul său este lipsit de
telul Internaţional din Iaşi. licitarea legii. Cum se face asta? Simplu: câştigă procesul cel rativ cu cel al restului populaţiei, fără să îl şi merite. Or, statul toate privilegiile atribuite funcţiei şi este coborât la un salariu
În cadrul ei 100 de personalităţi din zece domenii s-au învrednicit de care dă judecătorului mai mulţi bani. Ori: un criminal dovedit se consideră capturat atunci când justiţia îşi trădează misiunea şi mediu pe economie, iar pensia i se fixează cea pe care o primesc
premii: Antreprenoriat; Management; Profesionişti; Sănătate; Reli- că este ca atare se va alege cu mai puţini ani de puşcărie dacă trece de partea criminalităţii organizate fără să se împotrivească. majoritatea bieţilor cetăţeni – de 2595 de lei? Ce zice Uniunea
gie; Educaţie; Ştiinţă; Serviciu public şi legal; Artă; Sport – nomina- îşi răscumpără anii prevăzuţi de lege cu taxa de an-condamnare Justiţia moldovenească nu a schiţat niciun protest. Din contră: ea Juriştilor din Republica Moldova, măsura nu ar putea să stimu-
lizări făcute de comunitatea RePatriot, precum şi de cititorii revistei stabilită de judecător. În funcţie de gravitatea crimei, taxa pe an s-a conformat, a constituit în sine un sistem criminal, şi-a urmat leze o atitudine mai de respect a colegilor faţă de profesia de
Newsweek România. poate fi de o mie de euro (dolari), dar poate fi şi de o sută de interesele pecuniare în bătaie de joc de cele etico-profesionale. jurist, şi ce părere are poporul despre ea?
Fizician de formaţie, acad. Ion Tighineanu, preşedintele Academi- mii. Mai e de mirare de unde palatele, maşinile scumpe, averile, În Republica Moldova trădări dintre acestea au fost indecent de
ei de Ştiinţe a Moldovei, membru al Academiei Europene şi Membru luxul acestei tagme de „profesionişti” în ale justiţiei? multe. De aici şi părerea nu prea bună a poporului faţă de jus- Valeriu SAHARNEANU
de Onoare al Academiei Române, s-a remarcat de-a lungul carierei sale
profesionale prin contribuţii de rezonanţă la dezvoltarea cercetării şti-

A INTRAT ÎN HORĂ CRIMA

inţifice. A fondat Centrul Naţional de Studiu şi Testare a Materialelor
şi, împreună cu colegii săi, a realizat importante proiecte de cerceta-
re, inclusiv proiecte europene cu impact substanţial asupra evoluţiei
ştiinţelor interdisciplinare. În cuvântul său la ceremonia de înmânare
a distincţiilor din 7 octombrie, acad. Ion Tighineanu a remarcat că este
onorat să fie printre românii de pretutindeni care activează cu succes
în diverse domenii. Este cunoscut faptul că savantul are o contribuţie
personală la dezvoltarea ştiinţelor interdisciplinare ce ţin de domeniul
nanotehnologiilor. El e autorul primului material artificial cu proprietăţi
duale hidrofile-hidrofobe, care atrage şi concomitent respinge apa – un
fenomen fascinant, comentat în presa de specialitate. Totodată, vorbi-
torul a amintit că în anul 2022, declarat de Adunarea Generală a ONU
drept An Internaţional al Ştiinţelor Fundamentale pentru Dezvoltare
Durabilă, la AŞM a fost organizată Conferinţa Internaţională „Ştiinţele
Fundamentale pentru Dezvoltare Durabilă şi Pace” cu participarea unor
mari personalităţi ale lumii, inclusiv laureaţi Nobel din diverse domenii.
Concluzia generală cristalizată la finalul evenimentului este alarmantă,
dar, în acelaşi timp, şi mobilizatoare: „Cercetarea ştiinţifică nu este un
lux, ci o necesitate; doar dezvoltând ştiinţa vom putea face faţă provo-
cărilor Secolului XXI, inclusiv celor generate de schimbările climatice,
pandemii, conflicte militare etc.”.
Menţionăm că în „Top 100 de români de pretutindeni” a fost nomi-
nalizat şi acad. Ion Bostan, care, din păcate, a lipsit de la ceremonia de
înmânare a distincţiilor. Anterior, în cadrul primei ediţii a concursului
din 2018, în „Top 100 de români de pretutindeni” a fost nominalizat
scriitorul şi distinsul om public Nicolae Dabija, membru corespondent
al Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi membru de onoare al Academiei
Române.
Tatiana ROTARU
Noi, basarabenii, dragă cititorule, s-ar pu-
tea spune că suntem maeştri la producerea în
cantităţi industriale a speranţelor deşarte. Mi
se pare, am ajuns unicii proprietari ai cutiei
pe care naiva şi curioasa Pandora a deschis-o
şi în care (cutie) au rămas în final doar ele,
speranţele deşarte.
Cea mai nouă mostră de deşertăciune este
speranţa că mâine-poimâine vine geruleţul şi
face lucrul poliţiştilor, adică mătură corturile
de pe unde sunt ele amplasate. Mai mult, spe-
răm ca nişte romantici iremediabili, că peste
o zi-două se vor termina banii furaţi de Şor
din băncile noastre (ca şi cum ale lui) şi toţi
Nostalgie. George PETREA
cei prostiţi şi cumpăraţi vor merge pe la casele
lor ca să-şi spele şi să-şi hrănească urmaşii.
Speranţe pustii, mie mi se pare că toţi hoţii
din ţară şi din afara ei COTIZEAZĂ pentru a
distruge democraţia şi viitorul nostru, pentru a
deschide vraişte uşile celor ce vor să fure tot
ce-a mai rămas – pământ, aer, verdeaţă, ca să
nu mai vorbim de bani. Nu exclud faptul că
există un centru coordonator, membrii căruia
bat discret la uşile luătorilor de mită, crimi-
nalilor cu legea în mână, şi tuturor celor care
s-au îmbogăţit prin fărădelegi, şi-i roagă dis-
cret, ori îi şantajează ca să mai dea un milion-
două pentru a aduce înapoi ceea ce a fost.
Marele Victor Hugo scria că în spatele ori-
cărei averi stă o crimă. Crime au fost, crime ar
putea să urmeze. Oare nu este clar că protestele
cumpărate de Şor şi acoliţii lui, nu sunt jocuri
de copii? În joc este soarta ţării. Riscăm să
ajungem în mod democratic o Koree de Nord,
ţară în care poţi fi împuşcat doar pentru că nu
ţi-ai smuls părul din cap atunci, când conducă-
torul este trist. Protestatarii din Orhei şi de pe
ici-colea nu înţeleg că ţipetele lor sunt posibile
numai datorită democraţiei prevăzute de Con-
stituţie. Este de necrezut, dar asta e: ţipătorii
de azi vor să aducă înapoi timpurile, când cei
ieşiţi la proteste erau omorâţi în plină stradă.
Adevărul mereu iluzoriu
Dacă vor veni la
putere hoţii pe care
îi cheamă, aceştia o
să le ia în două clipe
piuitul. Cine vrea
un Pol Pot în ţară?
Pe buletinul de
vot nu scrie că cel
care l-a aruncat în
urnă este un rătăcit.
Opţiunea omului
este luată de bună, şi nici altruista Românie, care
rupe de la copiii săi ca să ne dea nouă, nici Uni-
unea Europeană, care vrea să ne salveze, deşi nu
facem parte din familia ei, nu ne vor putea ajuta,
considerând că boala noastră nu are leac.
La protestele trecute dominant a fost un sin-
gur slogan: Jos Maia Sandu! Dacă e să descifrăm
acest slogan, el ar putea suna aşa: Jos cea care nu
fură! Oare nu se vede că în Republica Moldova
nu este om care să fi adus mai mulţi bani decât
Maia Sandu? E una să prazi o ţară şi să faci un
scrânciob la Orhei, şi alta e să ai grijă de toţi cei
care trăiesc pe acest pământ bântuit de rele.
Ce mai, ţara se îneacă, iar noi visăm raiul
pe pământ, pentru că atâta ştim – să visăm.
Vlad SĂRĂTILĂ
Nr. 42 (4023), 27 octombrie 2022 Literatura şi arta 3
DIN SOMNUL CEL DE MOARTE!
LUPTELE CRÂNCENE CONTINUĂ SITUAŢIA DIN UCRAINA DICŢIONAR

Războiul blitzkrieg, planificat de „strate-

gul” Putin, a ajuns în cea de-a 240-a zi. Un
război, care a adus atâtea nevoi, atâtea distru-
geri, atâtea pierderi de vieţi omeneşti, absolut
nevinovate de copii de doar câteva zile de la
naştere. Este cea mai mare crimă împotriva
umanităţii din secolul XXI.
În oraşele eliberate (Liman, Bahmut, Krupyansk, Izium ş.a.)
continuă deshumarea a sute de cadavre, multe din ele cu urme de
torturi, a declarat şeful administraţiei militare din regiunea Harkov
a Ucrainei, Oleg Sîniehubov. Preşedintele ucrainean Volodimir
Zelenski a spus că descoperirea macabră de la Izium este încă o
dovadă (pe lângă cele de la Bucha), a crimelor de război comise de
ocupanţii ruşi în Ucraina.
Pe frontul de nord-est continuă lupte crâncene. Trupele ruse
au lansat noi atacuri cu rachete C-300 ş.a. asupra Harkovului, în
nord-estul ţării, soldate cu mulţi ucişi şi răniţi. Rusia „face progre-
se în Donbas”, dar este subminată de „lipsa severă de muniţii şi
personal”, declară oficialii ucraineni. Pe frontul de sud ucrainenii
înregistrează succese. Potrivit serviciilor de investigaţie, la Herson
se află în prezent între 20000 şi 25000 de soldaţi ruşi. Armata rusă
e aproape blocată pe malul Niprului, ca urmare a contraofensivei
ucrainene, iar Kremlinul nu vrea să spună dacă Putin a dat ordin
de retragere din Herson. Barajul de la hidrocentrala de la Kahovka
este minat de ruşi, care ameninţă cu aruncarea în aer, fapt ce ar
crea o catastrofă de proporţii la sud de Kahovka. Ucraina solicită
o misiune internaţională de observare a barajului de la Kahovka
Ternopol, Jitomir). Rachetele, bombele, proiectilele de artilerie,
aruncate asupra Ucrainei, distrug staţii electrice, infrastructura de
comunicaţii, dar şi case cu oameni în ele, terenuri de joacă pentru
copii etc., cu un singur scop: de a lăsa cât mai mulţi ucraineni, fe-
mei, copii, bătrâni, fără un acoperiş deasupra capului, fără căldură,
fără apă în plină iarnă. Aproape o treime din centralele electrice au
fost avariate. După ce nu a reuşit să folosească resursele energe-
tice ca armă împotriva Europei, „actuala conducere rusă a ordo-
nat să transforme sistemul energetic însuşi într-un câmp de luptă.
Consecinţele acestui lucru sunt foarte periculoase pentru noi toţi
în Europa”, a declarat preşedintele V. Zelenski. Rusia a avariat
peste 400 de instalaţii energetice din 16 regiuni ucrainene între 10
şi 20 octombrie. „Din cauza creşterii puternice a consumului de
electricitate, conducerea Ukrenergo se vede obligată să introducă
restricţii controlate temporare pentru consumul de energie elec-
trică în regiunile Kiev şi capitală, Chernigov, Cherkasy, Jitomir”,
precizează compania citată.
În total, forţele aeriene ucrainene au afirmat miercuri că, de la
mijlocul lui septembrie, au distrus 223 de drone iraniene. În ulti-
ma perioadă a mai avut loc un eveniment umanitar important: 108
femei ucrainence, unele de la Azovstal, Mariupol, au fost eliberate
din captivitatea rusească. Este un act umanitar extrem de important
în ziua de astăzi, fapt ce demonstrează că ucrainenii nimeriţi la
nevoi, nu sunt uitaţi.
Tot mai pregnant apare pericolul intrării Belarusului, condus
de dictatorul Lukashenko, în război împotriva Ucrainei. De fapt
prin folosirea de Putin a teritoriului Belarusului în primele zile de
Ajutoare umanitare vin de la partenerii Ucrainei (UE – 1,5
mlrd euro lunar, SUA), dar şi de la Arabia Saudită (400 mln Să vorbim corect!
dolari). După recentele atacuri cu rachete a întregului teritoriu Revoltații sau, mai exact spus, be­
al Ucrainei, NATO a luat decizia de a face „scut aerian” pentru
neficiarii osului aruncat de „șoricuț
Ucraina: Kievul va primi sisteme antiaeriene din SUA, Germa-
nia, Franţa, Spania şi UK. Statele Unite la moment discută cu
al nostru”, ÎNCĂ MAI, protestează.
partenerii NATO ai Kievului să contribuie la „peticirea” urgen- Guvernanții, adepți ai libertății de
tă a apărării antiaeriene ucrainene, prin acordarea de sisteme exprimare a omului, trec cu vede­
antiaeriene moderne la standarde NATO. Casa Albă a anunţat rea condițiile situației de urgență,
acordarea, de către SUA, de sisteme antiaeriene „NASAMS”, cu instituite de ceva timp și ÎNCĂ MAI
rază medie de acţiune. De asemenea, un anunţ similar a venit tolerează dezordinea și dezmățul din
din partea Germaniei, care s-a oferit să doneze sisteme Iris-T de centrul capitalei. În schimb, noi nu
ultimă generaţie. Franţa a anunţat că va livra sisteme antiaeri- putem accepta sintagma ÎNCĂ MAI, din simplul motiv
ene „cu rază scurtă” Crotale. Spania va livra Kievului sisteme că „încă” și „mai” exprimă același sens: în continuare.
antiaeriene „Aspide”, varianta locală a sistemului cu rază medie Prin urmare, vom folosi doar unul dintre aceste două cu­
de acţiune american „Hawk”. O astfel de apărare stratificată va vinte. Deci persoanele care, ÎNCĂ, n-au renunțat la „încă
permite Ucrainei să-şi apere obiectivele strategice: oraşe, ele-
mai”, sunt rugate să ia aminte. Că așa suntem noi: rugăm
mente de infrastructură, centrale electrice, împotriva rachete-
lor balistice, rachetelor de croazieră şi chiar împotriva drone-
frumos, rugăm incontinuu, chiar și atunci când regulile
lor. SUA mai poartă discuţii în secret cu Ucraina şi cu industria jocului, legile sunt călcate. Nu de alta, dar ce-o să zică lu­
de apărare cu privire la înarmarea armatei ucrainene cu baterii mea, ce-o să zică Moskova, ce-o să zică UE? Latinii aveau
Patriot şi avioane de luptă F-16. o maximă: „Legea e dură, dar e lege”.
Conducătorii Grupului G-7 au luat câteva decizii epocale.
Au fost evidenţiate şi condiţiile de a încheia războiul din Ucrai-
Constantin ŞCHIOPU
na, propuse de preşedintele V. Zelenski: restabilirea completă a
integrităţii teritoriale a Ucrainei (adică alungarea cotropitorilor
ruşi dincolo de frontiera de stat a Ucrainei, recunoscută inter-
GLOSE MARGINALII

(prim-ministru).
Pierzând pe fronturi, de asemenea, fiindu-i lezat amorul pro-
priu prin aruncarea în aer a unei porţiuni a mândriei sale – „Podul
lui Putin” din strâmtoarea Kerch, ţarul se răzbună, schimbând tac-
tica. A atacat masiv cu rachete întreg teritoriul Ucrainei (regiunile
Kiev, Hmelniţki, Lvov, Dnipro, Viniţa, Zaporojie, Sumy, Harkov,
Suntem români
război demonstrează că Belarusul este parte în război. Preşedintele
Ucrainei le-a cerut conducătorilor statelor occidentale crearea unui
scut antiaerian pentru a opri atacurile cu rachete şi avioane ruseşti.
El a cerut, de asemenea, ca liderii G-7 să nu admită intrarea Bela-
rus în război alături de Federaţia Rusă împotriva Ucrainei (a cerut
crearea unei Misiuni internaţionale de observatori).
Ce facem
naţional în 1991); asigurarea securităţii militare a ţării după
încheierea războiului; restabilirea economiei, inclusiv pe baza
reparaţiilor de război, pe care Rusia le va plăti; tragerea la răs-
pundere a persoanelor din Rusia, care au comis crime de război
în Ucraina.
Valeriu DULGHERU cu manipularea?
Acţiunile din ultima vreme, orientate spre destabilizarea
Pacificatorii din coastă situaţiei politice de la noi, vin să confirme încă o dată cât de
mare este pericolul dezinformării şi manipulării populaţiei. Este

Contraprotestul, o necesitate imperativă

Meleag scăldat în dorul copiilor tăi vrednici, o totală sfidare, o enormitate crasă ca acum, în toiul războiului
Deschide-ţi larg hotarul şi sufletul spre noi, dezlănţuit de Rusia împotriva Ucrainei, cineva să mai cuteze a
Ne-ntoarce şi ne-nalţă pe creste de munţi veşnici, îndemna făţiş populaţia la refacerea URSS-ului, cum se încearcă
Dezbracă-ne sclavia şi azvârle-o în puhoi! Colegiul Pedagogic „Ion Putin s-a trădat și pe sine însuși, demonstrând o L-a depășit și pe I. Dodon. Partidul socialiștilor la Comrat.
Creangă” din Bălți. Recent, crasă lipsă de respect față de toți românii. Ca răs- urmează, ca pondere, după șoriști. Televiziunile Acum, când armata lui Putin a desfăşurat un război total îm-
Trăim de atâta vreme aducerile aminte, am avut acolo o oră opțională puns, Președinta a concretizat că peste 180 de mii vorbesc numai despre protestele lui Șor. De abia potriva ucrainenilor – fraţi de acelaşi sânge cu ei, acum când
Încât trecutul iarăşi se-ntoarce înapoi – de „Istoria culturii”. La un de cetățeni moldoveni, dacă nu cumva am greșit se aud în surdină niște comentarii venite de la până şi ultimii prieteni ai Rusiei – Kazahstanul, Tadjikistanul,
Trezeşte irascibil străbunii din morminte moment dat, am fost curios cifra, au de asemenea cetățenie română. Ea nu se demnitarii PAS-ului. Nu e bine! Un cetățean stră- Kirghizstanul au început a-i întoarce spatele, când întreaga lume
Căzuţi pentru Unire cu moarte de eroi. să-i întreb pe elevi din ce sate duce la Moscova, chipurile, să cerșească gaze mai in, dar și mulți zăpăciți dintre ai noștri, ar crede că civilizată descoperă faţa adevărată a Rusiei! Care URSS? Ce re-
au provenit. Unul mi-a răs- ieftine, motivând că refuză să cedeze în schimb o în republica asta nimeni nu se află la putere. Dacă facere? E ca şi cum ai visa să resuscitezi nu doar un cadavru din
În ei e-ascuns curajul pierdut printre memorii... puns pe un ton solemn: „Sunt parte din teritoriul Moldovei. Părerea mea: doar schimbări radicale nu vor interveni, nu este ex- sicriu, ci unul deja înhumat. Este neîndoielnic că nici cei mai
În ei şi-n părtinirea de limbă şi de neam; din Risipeni, satul natal al ucrainenii ar putea să ne ajute la eliberarea Trans- clus ca Șor să câștige următoarele prezidențiale. mari demagogi ai Kremlinului nu mai cred în asemenea absur-
Răsuflă, Românie, e timpul ca-n istorii doamnei Maia Sandu”. Ca și cum s-ar fi aflat la nistriei de ruși, când vor repurta victorie în răz- Mă înfricoșează de pe acum perspectiva acestui dităţi, dar asta e specialitatea lor – să manipuleze lumea. În timp
Să iasă dârz în faţă din tine un oştean. un examen și examinatorul să fie atent, să nu uite boiul cu Rusia. Pe ucraineni nu-i aranjează, când hal fără de hal. De ce PAS-ul, mă întreb, nu orga- ce statele civilizate şi-au făcut un scop din modernizarea, tehno-
din ce localitate vine, când îl apreciază cu o notă. în coastele lor se află niște detașamente rusești cu nizează un contraprotest al susținătorilor săi, că logizarea societăţii, ridicarea nivelului de viaţă a cetăţenilor săi,
Nu e de-ajuns, fârtate, o zi de-nchinăciune, Dintre toți președinții Republicii Moldova, idealuri, cum se cred ele, pacificatoare. are încă de unde. Lipsa de acțiune se va solda, Rusia şi-a perfecţionat, mai mult decât orice, instrumentele de
Şi e Întâi Decembrie numai un mic popas Maia Sandu a reușit cel mai mult în politica exter- Dacă în politica externă Maia Sandu a obținut peste doi ani, cu dispariția PAS-ului de pe arena manipulare şi dezinformare a populaţiei, inclusiv şi a celei din
Zidit cu pietate din sânge şi tăciune, nă să ne facă prezenți în ochii lumii. Și la Bruxel- rezultate eminente, în politica internă Partidul politică a republicii. În genere, se vede de la o afara frontierelor.
Reîntronând conturul din vechiul nou atlas. les, și la Paris, și la Londra, și la Berlin, și tocmai Acțiune și Solidaritate, al cărui șef principal ră- poștă că partidele de dreapta se autovictimizează Cu toţii am avut ocazia să fim martori la cât de deplasată şi
la Washingtonul american. Pentru aceste realizări, mâne de asemenea ea, se comportă oarecum mo- benevol, adică își fac probleme grave cu propriile distonantă s-a dovedit a fi opinia publică europeană vizavi de
Nu sunt de-ajuns, fârtate, uralele deşarte merită interminabile aplauze. Și de fiecare dată, dest. Au trecut doi ani, însă justiția bate pasul pe mâini. Unioniștii mei continuă să se adăpostească motivele adevărate ale declanşării războiului de Rusia. Iar acesta
Cântate filantropic în van de sărbători, când o aud pe scandaloasa Marina Tauber din loc, refuză să se reformeze. De acord, PAS-ul are în tufișurile respectivei situații precare. e efectul „muncii” de peste ani şi ani ale toxicelor lor organe de
Nici versuri proiectate, nici steaguri fluturate, Orheiul șorist, țipând la mitingul cu manifestanți și anumite succese, dar guvernul cu miniștri ai Contraprotestul este absolut necesar. Nu mâi- spălare a creierilor, gen Sputnik, RussiaToday, câte şi mai câte
De nu-ţi fructifici crezul, chiar de ar fi să mori. rătăciți și plătiți „Jos Maia Sandu!”, involuntar o PAS-ului parcă s-ar rușina să le afișeze. Se lucrea- ne, ci azi. În caz contrar, nori negri, amenințători alte posturi TV şi ziare. Mediile de dezinformare n-au putut să
voce din străfundul sufletului îi răspunde aidoma ză insuficient cu populația. Se simte dominația se adună de asupra PAS-ului. Dacă nu toți cei de ocolească nici minţile concetăţenilor noştri, care au continuat să
Auzi cum ea ne cheamă? Ne-ngăduie pe ie unui trăsnet „Sus Maia Sandu!”. indiferenței. Pericolul a început. la PAS sunt unioniști, cel puțin aceștia se plasează trăiască în acest răstimp într-un spaţiu informaţional total ne-
S-arăm pământul sacru şi struguri să stropşim... Actuala Președintă a redus relațiile cu Neobrăzatul Ilan Șor, condamnat aici la șapte pe o poziție neutră. E o situație avantajoasă com- protejat, rămas la discreţia oricui. Nu-ţi răm�������������������
�����������������
ne dec������������
����������
t să-i com-
O, dragă Românie! Să ştii că pe vecie Federația Rusă la un nivel obiectiv, la realitate, ani și jumătate de pușcărie pentru că a contri- parativ cu forțele de stânga, proruse în esență. Să pătimeşti pe cei care au căzut pradă manipulărilor, lăsându-se
Români suntem în fapte, români o să murim! așa cum trebuie să fie. Președintele rus V. Putin, buit la furtul „miliardului”, veșnic negăsit, eva- fim realiști! Deci haideți la contraproteste! Salut! absorbiţi atât de tare de minciunile lor. Chiar este un cinism să
într-un fel, „a trădat-o”, acuzând-o că ea, conco- dat prin Transnistria în Israel, a devenit de facto îndemni azi, spre exemplu găgăuzii, în URSS-ul lui Putin, acum
Gheorghiţă PUŢINTICĂ mitent, este și cetățeană a României. Totodată, șeful opoziției proruse din centrul Chișinăului. Iulius POPA când el trimite pe post de carne de tun în Ucraina preponderent
minorităţile naţionale (bureaţi, udmurţi, kalmâci ş.a.), defavori-
zate până în prezent de conaţionalii lor mai mari.
Meditaţii pe verticală
JUSTIŢIA SĂ-ŞI RESPECTE LEGILE! Dar ce face oare statul nostru, î���������������������������
����������������������������
mpreună cu organele lui fi-
nanţate din bugetul public, ce măsuri întreprind pentru a proteja
�����������������������������������������������������������
n mod real de manipulare populaţia nevinovată şi dezinforma-
Avem impresia că justiţia noastră este înţelege, până la urmă, că nu-i cazul să scuipi într-un popor care te-a Şi chiar dacă săptămâna trecută, în cadrul întrunirii, au mai tă? Cum de s-a dovedit a fi atât de inapt în faţa acţiunilor unui
cea mai blândă şi... nepăsătoare justiţie din primit în sânul lui. fost identificați un număr de tineri care au provocat poliţiştii, penal ca Şor, care a reuşit „să îmbete” o mulţime de lume cu
lume: cu concursul organelor de drept, cei Şi asta după ce Ministrul Justiției, Sergiu Litvinenco, a afirmat chiar dacă au fost somați, până în cele din urmă Şor-iştii au absurdităţile sale despre kolhozuri şi despre
�������������������������
������������������
p�����������������
���������������
inea de 16 kope-
mai mari hoţi şi bandiţi sunt în libertate, se că şi Curtea de Apel a beneficiat de un „amalgam de informații și învinuit tot forţele de ordine, care nu i-au lăsat să-şi facă de cap ici? Şi aceasta în condiţiile în care în 30 de ani de independenţă
stabilesc în unele dintre cele mai frumoase probe care dovedesc în mod evident ilegalitățile” comise de deputata după bunul lor plac! populaţia RM a beneficiat de investiţii doar din partea lumii
(şi mai costisitoare) capitale europene şi, de Şor-istă, M. Tauber. Nu suntem, în niciun caz, pentru măsurile dure, dar susţinem, civilizate – peste un miliard de dolari din partea SUA, sute de
multe ori, intervin (citaţi de aproate toate Dar avem un sistem judecătoresc atrofiat, şi cu totul analfabet din tot sufletul, legile, care să-i vâre pe bandiţi, pe criminali, în milioane de euro din partea Uniunii Europene şi a Băncii Mon-
portalurile de Ştiri) în politica ţării, dându-i în majoritatea cazurilor. Tocmai de aceea la noi dreptatea-i încă la puşcărire, unde li-i locul, iar pe hoţi – la zdup, adică tot la în- diale, peste o sută de milioane de euro din partea României, aju-
sfaturi, lăudând-o sau criticând-o chiar pe fundul mării şi, din păcate, după cum stau lucrurile în acest domeniu/ chisoare, cu confiscarea tuturor averilor, declarate şi nedeclarate. toare nenumărate din partea Japoniei, Poloniei, Suediei, Norv-
doamna Preşedintă, Maia Sandu. direcţie, biata dreptate nu va ieşi curând la suprafaţă. egiei ş.a. În acelaşi timp donaţiile din partea Rusiei constituie
Ce să mai vorbim de hoţul de milioane Şor, care de la o vreme e Un singur exemplu, un caz, care a fost mediatizat intens chiar Nina JOSU zero. Chiar e umilitor pentru organele statului faptul că un ins ca
prezent (de pe ecranul televizorului) în fiecare duminică în Chişinău, zilele trecute: în luna iunie curent un cetățean, fără niciun motiv apa- Şor izbuteşte să captureze
ultima dată ajungând chiar în faţa Procuraturii Generale, unde câ- rent, a tras trei focuri de armă de la geam în ambulanţele sosite minţile atâtor oameni, în
teva sute de oameni (plătiţi cu dolari şi euro de către Şor, din banii la chemarea locatarilor blocului, rănindu-l în coapsă pe un lucrător mare parte nevinovaţi, iar
noştri, ai poporului, desigur) au rămas să doarmă în cele peste 300 de medical, şi a fost condamnat de judecătoria Buiucani din capitală la pe deasupra �������������
�����������
ncă mai reu-
corturi pe care le-au instalat. cinci ani de închisoare cu... suspendare, cu un termen de încercare şeşte şi „să tăvălească” pe
Nu-i nimic, zicem noi, dacă marele hoţ care se ascunde într-un de patru ani. Adică infractorul, după ce a împuşcat ne având ce face – jos de ani de zile justiţia
palat din Israel, a ajuns în faţa Procuraturii Generale la modul virtu- din plictiseală, probabil, rănind un om, a rămas în libertate şi, văzând moldovenească.
al, va ajunge şi în persoană în faţa judecătorilor. Şi sperăm că atunci că n-are de ce şi nici de cine se teme – căci justiţiei noastre prea Cine să ne mai ajute
nu va scăpa, că sistemul judiciar va fi curăţit/epurat în proporţie de puţin îi pasă de noi, cetăţenii acestei ţări – acest individ, nepedepsit, oare, dacă statul nu poate
cel puţin şaptezeci la sută. îi va putea agresa liber în orice zi şi de-acum înainte, și ce exemplu face mare lucru, chiar dacă
Odată eliberată din arest la domiciliu și plasată sub control ju- pentru alți descreierați! oficial a declarat stare de
diciar, Marina Tauber, vizată în două cauze penale pornite pe faptul …Iar hoţul Şor, informat de organizatorii partidului său anun- urgenţă, având în prezent
„acceptării cu bună știință a finanțării partidului din partea unui grup ţa, fericit, numărul manifestanţilor de pe ecranul televizorului, adică un război la frontieră!?
criminal organizat” și falsificarea raportului privind gestiunea finan- fără să-i vadă, cu ochii închişi, crezându-i pe cuvânt pe cei care-i Cum oare de alte state, mai
ciară a formațiunii, s-a apucat de ceea ce ştie să facă cel mai bine: de furnizau această informaţie. Tocmai de aceea, probabil, a „văzut” puţin afectate de flagel, si-
organizarea dezordinilor în masă, atrăgând la aceste anormalităţi (pe dintâi 20.000 de persoane (care, cică, n-ar fi putut ajunge la protest, tuate mai departe de zona
care gaşca şor-istă o numeşte proteste) înafară de tot felul de fluieră- în Chişinău, pentru că ar fi fost împiedicate de poliţie), apoi, tocmai acţiunilor militare, au re-
vânt, alcoolici şi oameni fără ocupaţii, şi destui rătăciţi, care nu ştiu 50.000… Dar îi vom zice şi noi: „Vrabia mălai visează!” uşit să întreprindă măsuri
pe ce lume se află şi nu-s deprinşi să gândească de sine stătător. Atât că oamenii legii şi unii cetăţeni cointeresaţi, înarmaţi chiar eficace pentru contracara-
Anume pentru această adunătură Marina Tauber a devenit (evi- şi cu drone, au numărat tocmai… 3.500 de protestatari! Da, aşa e, pe rea propagandei ruseşti?
dent, mulţumită justiţiei noastre) un fel de eroină „naţională”, o străzile din centrul capitalei au ieşit circa 3.500 de cetăţeni, în mare La ce ne putem aştepta noi
„martiră”, care, sărmănica de ea, a luat cunoştinţă de penitenciarul parte nişte gură-cască, plictisiţi să tot stea acasă fără nicio treabă. de la atâtea şi atâtea posturi
nr.13, unde „s-a odihnit” însă, după cum se vede, prea puţin timp. Iar poliţia noastră e de-o toleranţă incredibilă, chiar şi pentru tv şi ziare ruseşti, care ne
Regretabil că justiţia noastră se lasă influenţată de hoţi şi de ban- o democraţie atât de evoluată ca a noastră (mai ales în ultimul î�������������������������
mp�����������������������
���������������������
nzesc spaţiul informa-
diţi, care se odihnesc prin cele ţări străine – Marea Britanie, Israel timp, cu concursul PAS-ului), care credem că degrabă va deveni ţional? Ce facem noi în tot
ş.a., încercând să ne impună, prin organizarea a tot felul de mani- proverbială. acest răstimp pentru a ne
festaţii, o anume conduită, generatoare de haos, depăşită de toate Abia dacă i-a atins pe câţiva, şi asta după ce băieţii sportivi cu proteja cetăţenii de dezin-
timpurile şi rău blamată de toţi cei dispuşi să trăiască cu propria braţe vânjoase, antrenate pe la săli de fitness, s-au izbit cu toată forţa formare şi manipulare?
judecată, şi care nu se lasă cumpăraţi cu bani furaţi. Altfel, Marina în ei, răzbind prin cordonul de poliţişti, care, elementar, au trebuit să
Tauber ar sta mult şi bine în numitul penitenciar nr.13, şi poate ar se apere, încercând să-i împingă înapoi.
Lăcaş sfânt. George PETREA Ion GRAUR
 4 Literatura şi arta Nr. 42 (4023), 27 octombrie 2022

O MĂRTURIE A TENACITĂŢII NEAMULUI REVELAȚII EXTRASENZORIALE

Personalitatea
lui Nicolae Dabija
se înscrie în pagina
de erudiție spirituală
a neamului nostru,
stând sub semnul
prețuirii unei moșteniri culturale, care a
menținut și menține echilibrul spiritualității
românești, îndemnându-ne să zăbovim pe
răzoarele literaturii din răstimpuri. Într-un
fel, să ne complăcem în legănările aminti-
rilor, pășind cu iubire pe pământul natal, cu
pomi înfloriți, în haine policrome. Din aces-
te ramuri suspină o dulce melopee a acestui
pământ, iubită de razele de lumină care, ca
niște ANDRELE, se desprind din colacul
soarelui, vrând parcă să aducă mângâiere.
Din ochii poetului curg stihuri de iubire
pe pământ, peste dulcele sân al Basarabi-
ei și Bucovinei, cu ecouri de glas de dor și
alean către mama românilor de pretutindeni,
România. Din opera academicianului Nico-
lae Dabija se încheagă și o simțire superi-
oară, o cugetare de om de știință, scriitor,
o pagină de erudiție spirituală, o mărturie a
tenacității neamului nostru, care în vremuri
vitrege și-a păstrat credința și limba străbună
și n-a cedat presiunilor de orice fel, menite
a-l dezmoșteni de trecut, ori a-l dezbina de
națiune. Scrierile academicianului Nicolae
Dabija întronează între oameni spiritul cin-
stei, dragostei față de familie, față de muncă.
Viața și opera acestui om deosebit este
un imn al operele tuturor timpurilor, încât
cititorul săptămânalelor „Literatura și arta”,
„Flacăra”, etc., exprimă cu emoție: „Toate
acestea sunt realități care au făcut din lanțul
Carpaților, nu un zid, ci o coloană vertebrală
a unui popor care și în vremurile grele ale
istoriei avea conștiința unității sale, întru
OBÂRȘIE, limbă, cultură materială și spi-
rituală”.
Sunt momente care se perpetuea-
ză în inimă și se perpetuează de-a lungul
existenței noastre, momente hrănite cu seva
creatoare a atâtor veacuri de istorie!
Mulțumesc Bunului Dumnezeu că a bi-
necuvântat acest pământ cu astfel de oameni,
care prin educație au ajuns la o formă înaltă
de spiritualitate, cultivând un model înalt de
viață, semănând o sămânță prețioasă, adu-
când rod bogat spre susținerea ființei interi-
oare a românimii.
Realizările lui Nicolae Dabija arată pon-
derea sporită a educației, prin transformarea
valorilor (intelectuale, morale, religioase) în
principii de viață, lăuntric active și creative.
Modelul scriitorului implică societatea în-
tr-un exercițiu de schimbare pentru o nouă
afirmare a personalității, îndemnându-ne să
culegem roadele de preț ale civilizației mo-
derne.
Academicienii Eugen SIMION şi Nicolae DABIJA
Poetul Nicolae Dabija, delicat cu natura
cultivată, rămâne în inima noastră o perso-
nalitate originală, purtând instinctul vetrei
strămoșești, cu identitate trainică în peisajul
literar românesc și timpului, o conștiință care
a ars de setea cunoașterii absolute. Scrierile
sale și roiurile de expresii poetice reliefează
unitatea lor, o șlefuire și captivantă înaintare
față de conturarea mai fermă a unui spațiu
estetic, caracteristic operei abordate.
Contactul cu marea poezie a lumii, lec-
turile, i-au oferit posibilitatea de raportare
a poeților români, la marii lor confrați din
universalitate, punctând noi dimensiuni în
spațiile autohton și străin. Este un expert în
trimite pe pământ, oameni care, prin harurile
cu care sunt împodobiți, să creeze punți
între știință și spiritualitate. Pios omagiu și
o lacrimă aducem academicianului Nicolae
Dabija! Dumnezeu să-l odihnească în
lumină și bucurie veșnică! Cu lacrima ce-mi
brăzdează obrazul, trec „Podul de flori”, cu
iubire exprimându-mi gândurile în versuri:
Pios omagiu
Poetului Nicolae Dabija
Pe obrazul vremuit
Curge lacrima lin;
Şi alte lacrimi vin
Când mă despart de primăveri
aproximarea poesis-ului și un poet liric ce-și Ce-au nuntit,
va avea propriul „ORION” pe cerul poeziei Numele poetului iubit!
românești.
Pasiunea pentru limbă, vocația limbaju- Din bobocii gândului
Primăveri au răsărit;
lui personal, viziunea istorică asupra litera-
De dragul cuvântului
turii naționale și a altor popoare îi conferă Prin ani, în ramuri de vers s-au pitit;
o deschidere spre fenomenul Genezei și Purtând Cuvântul din Sfânta Lumină
spre un fond înălțător de idei caracteristice, Strălucind pe bolta senină!
țesând o rețea în jurul celulei germinative a
poeziei. Nicolae Dabija rămâne ancorat în Aleargă frunzele duse de vânt
realitatea culturală, literară și uneori politi- Prin zările plumbuite,
că, într-un mod atât de cuprinzător, emanând Pe harta sufletului înscriind
o misterioasă influență asupra conștiinței Limba acestui pământ,
omenești. Nemărginite întinderi luminând
Trăim cu speranța, că Dumnezeu va Şi dor de CUVÂNT!
Cuvânt cu ecouri prelungi
Ce exaltă văi şi lunci;
Cu BRIZE şi RÂURI de alint
Cu dor, ... cu dor de pământ;
De frunza ce şuieră plăpând,
De inima înflorită în Cuvânt!
Cum cade lacrima sufletului său
Binecuvântând pe Dumnezeu!
În glasul izvorului SPRINŢAR
Brăzdează al sufleului hotar,
Şi armoniile versului IUBIT
Urcă spre zenit!
Din unda timpului răzbate
Iubirea din a ochilor lumină
Şi urma din zi de vară senină;
Şi foşnetul ierburilor sfinte
Ce din dorurile noastre se aprinde
În nemuritoare cuvinte!
Din alba ninsoare
Curg izvoare de plânsoare;
Al primăverii blând zefir
Cu miros de trandafir,
Aduce doruri ce se sting în POTIR!
Şi amintirea, rămasă-n inima mea
Cu numele poetului ce semna,
Nicolae Dabija!
Prof. Paraschiva CĂRBUNAR,
membră în Liga Scriitorilor Români –
filiala Cluj

CREAŢIA DABIJIANĂ ÎN VIZIUNEA TANDEMULUI CRITIC

„Poeţi din toate ţările,
uniţi-vă!”
(Nicolae Dabija)
Prima ediţie a Colocviilor
Naţionale „Nicolae Dabija”
(în organizarea Asociaţiei Cul-
turale „Feed Back” şi a Editu-
rii „Princeps Multimedia”, cu
sprijinul Primăriei Municipului Iaşi şi al Muzeului
Municipal „Regina Maria”) a inclus, în bogata pano-
plie a manifestării, şi lansarea câtorva recente apari-
ţii editoriale (la Iaşi, Chişinău şi Târgovişte) dedicate
memoriei poetului, eseistului, romancierului, publi-
cistului, omului de ştiinţă, tribunului de excepţie ani-
versat la 74 de ani de la naştere (15 iulie 1948).
Una dintre cărţile lansate reprezintă o contribu-
ţie a vechii capitale valahe, un volum deosebit de
valoros nu numai ca demers critic, dar şi ca premie-
ră absolută, fiindcă are ca autori un valoros tandem
aparţinând ambelor maluri ale Prutului: acad. Mihai
Cimpoi, din partea stângă şi, respectiv, acad. Theo-
dor Codreanu, din cea dreaptă, doi piloni de nădej-
de ai podului cultural edificat prin deceniile de efort
postdecembrist pe ogorul literelor româneşti ce nu
ţin cont de graniţe şi vămi.
Apărută în excelente condiţii grafice, în colecţia
„Eseu” (coordonator Mihai Stan) a Editurii „Biblio-
theca” din Târgovişte, lucrarea realizată în coautorat
de cei doi reputaţi critici şi eminescologi este inspirat
precedată de Argumentul microsintezelor (semnat de
ambii autori) şi un bogat Itinerar biobibliografic, al-
cătuit de academicienii Mihail Dolgan şi Mihai Cim-
poi, cele două texte liminare având menirea de a-l
pregăti pe cititor pentru densa lucrare ce a rezultat
din această frumoasă şi deosebit de utilă colaborare
româno-română, pe axa literară Huşi-Chişinău.
O selecţie de referinţe critice (româneşti şi stră-
ine), mai multe file de album fotografic (parţial co-
lor) şi un inventar al lucrărilor apărute la editura
târgovişteană în colecţiile „Istorie literară” şi „Eseu”
completează în mod fericit acest volum ce poartă pe
coperta I figura academicianului-poet / poetului-aca-
demician Nicolae Dabija, pe cea de-a patra, textul
minunatului poem intitulat Baladă („Cât trăim pe-
acest pământ / Mai avem un lucru sfânt: / O câm-
pie, un sat natal, / O clopotniţă pe deal...”), devenit
(prin punerea pe note de către compozitorul Tudor
Chiriac) Imn al Mişcării de Eliberare Naţională din
Basarabia anilor ‘90, iar pe aripile de copertă, câte
o listă selectivă din apariţiile editoriale ale celor doi
valoroşi autori: Mihai Cimpoi şi Theodor Codreanu.
Structurându-şi pe capitole cu titluri sugestive
materialul critic inclus în volum, cei doi apreciaţi
truditori ai condeiului se străduiesc (şi reuşesc pe de-
plin, în opinia noastră) să aducă în prim-plan carac-
teristici esenţiale ale creaţiei dabijiene, mai ales că
în mărturisirea din debutul Argumentului se spune:
„Suntem doi critici care au urmărit evoluţia literară
a lui Nicolae Dabija sub formă de cronici de întâm-
pinare, eseuri, prezentări ale unor lucrări din diferite
Amurg. George PETREA
Mihai CIMPOI – Theodor CODREANU
etape, evidenţiind atât traiectul biografic excepţional
de om al scrisului şi om al cetăţii […], cât şi aspecte
specifice ale poeticii. Evaluările noastre s-au făcut
chiar în timpul vieţii poetului, care a excelat prin
exemplaritate deontologică, mutilateralitate pro-
fesională, pasiune de cunoaştere, slujire cu dăruire
cauzei naţionale şi Logosului, «limbii sfintelor caza-
nii».” Şi cei doi coautori adaugă: „Am adunat eseu-
rile noastre într-o lucrare cu caracter monografic, în
speranţa că oferim cititorilor o primă introducere în
universul unui poet militant, a cărui datorie sfântă
a fost păstrarea identităţii naţionale şi întoarcerea la
Logosul primordial.” De altfel, Întoarcerea la logos
îşi intitulează Mihai Cimpoi partea ce-i revine în
economia volumului.
O lectură atentă a zonei cimpoiene a cărţii îl va
convinge pe cititor de acribia cu care ne-a obişnu-
it criticul de-a lungul timpului, oferindu-ne prilejul
unui consistent itinerariu tematic şi artistic (în sensul
de relevare a artei literare) în opera dabijiană, par-
curs ce dovedeşte că nimic din ceea ce e important
în creaţia lui Nicolae Dabija nu-i scapă naşului său
literar, cel care l-a descoperit la vârsta aproape emi-
nesciană a debutului ca poet.
Apelând, din loc în loc, la opiniile unor nume
precum Constantin Ciopraga, Dan Mănucă, A.D.
Rachieru, Eugen Simion, Theodor Codreanu, Ioan
Alexandru, Vladimir Beşleagă, Grigore Vieru, Mi-
hail Dolgan, Alex Ştefănescu, Ion Rotaru, D. Micu,
Ioan Holban, Ion Ciocanu, Ana Bantoş, Victoria Fo-
nari, Nina Corcinschi, Victor Crăciun, acad. Mihai Exemplificarea se face cu versuri din poemul Tăceri
Cimpoi merge mai întâi Pe urmele lui Orfeu, scriere asurzitoare: „Tăcerile sunt pline de cuvinte, / Iar în
în care descoperă că „se întreţes, de fapt, două mari urma ultimei plecări – / numai tăcerea te va ţine min-
Teme: cea propriu-zisă a lui Orfeu şi cea a Cărţii, te… / Şi poate-o carte, plină de tăceri”.
ambele cu câmpuri de semnificaţii mitico-culturale, Vorbind despre ideea poetului legată de o „struc-
împreunate contrapunctic.” turare chiasmatică a lumii (observată de acad. The-
Apreciind că, în această valoroasă scriere de ti- odor Codreanu)”, criticul reproduce integral poemul
nereţe, „Nicolae Dabija ridică un adevărat imn Cărţii Clepsidră, pentru a dovedi că poetul s-a preocupat
şi Cărturarului”, acad. Mihai Cimpoi remarcă faptul (în maniera lui Apolilnaire) şi de „reprezentarea
că „notele de călătorie iau până la urmă formă de schematică a inversiei”.
medalioane, de contururi portretistice” însoţite de În ceea ce priveşte proza lui Nicolae Dabija, refe-
„paranteze exegetice”, cu trimitere la marii noştri rindu-se la romanul Tema pentru acasă, acad. Mihai
cărturari din veac, ale căror destine sunt reconstru- Cimpoi evidenţiază „darul romancierului de a împle-
ite de Nicolae Dabija „într-o perioadă vitregă pentru ti ficţionarul cu documentarul”, iar analizând nuvele-
cultură” (cartea apărea în 1983). le din volumul Nu vă îndrăgostiţi primăvara, aduce
Abordând latura poetică a creaţiei dabijiene, în discuţie „imaginaţia personificatoare” a lui Nico-
criticul comentează pe larg acea „po(i)etică a inver- lae Dabija în încercarea acestuia de a întreprinde o
siei”, „deloc sau puţin observată de critică” şi care „întoarcere la copilărie” printr-un procedeu bazat pe
are la bază încercarea „de a răsturna sensul actului împletirea realului cu fantasticul, ajungându-se până
creativ în materie de poezie”. O face pornind de la la esoteric şi mister. Criticul ne oferă şi cheia aces-
finalul poemului Aceste peisaje ale sufletului, unde tui volum străbătut de un evident „filon didactic”:
Nicolae Dabija spunea: „Nu-s poet, sunt / cel năs- „Trebuie să înţelegem că în intenţia autorului a fost
cocit de poeme”. Citându-l pe Al. Cistelecan, Mihai să ofere cititorului o carte de învăţătură morală, de
Cimpoi vorbeşte de cele „două linii” care se disting iniţiere în tainele existenţei, de îndemnuri de comu-
în lirica poetului, „una de resuscitare a conştiinţei nicare cu divinitatea”.
naţionale” şi una „mai atentă la pulsaţia lăuntrică”. Dimensiunea orfică a poeziei dabijiene e tratată
Acestea ajung a se intersecta, ne spune domnia sa, în capitolul intitulat Orfismul structural, menţio-
şi chiar a se suprapune, intrând astfel „în zona puri- nând că „la Dabija, orfizarea înseamnă, esenţialmen-
tăţii originare a Logosului, a Tăcerilor primordiale”. te, eminescianizare (a discursului liric) printr-o astfel
de simbioză a cântării-dragostei-naturii”, atrăgându-
ne atenţia că „orfismul înseamnă efectiv contopirea
poeziei cu muzica”. Citând din E.A. Poe, criticul
afirmă că „principiul poesc presupune punerea poe-
ziei pe acelaşi nivel cu muzica” şi apreciază studiul
Victoriei Fonari intitulat Creaţia lui Nicolae Dabija
sub semnul orfic (Iaşi, 2022).
Criticul evidenţiază (în capitolul Unicul poem al
Lumii) deschiderea de care a dat dovadă Nicolae Da-
bija faţă de confraţii de condei, el având „un dialog cu
cei mai reprezentativi poeţi ai actualităţii – români şi
străini”, dialog facilitat de participarea poetului la nu-
meroase festivaluri de poezie desfăşurate pe diverse
meridiane ale planetei, convins că sloganul său „Po-
eţi din toate ţările, uniţi-vă!” ar trebui pus în practică,
spre binele întregii Lumi. Traducerile lui Nicolae Da-
bija şi antologiile publicate au contribuit la realizarea
unor „adevărate punţi de comunicare între continentul
european, cel asiat şi cel american”, opinează acad.
Mihai Cimpoi, venind cu exemplificări de autori din
literatura italiană, coreeană, maghiară, chineză, ucrai-
neană, muntenegreană, cubaneză, albaneză, mongole-
ză, turcă, braziliană, spaniolă, americană.
Referindu-se la activitatea şţiinţifică a lui Nicolae
Dabija, autorul arată că: „Studiile şi eseurile [...] de
o valoare ştiiţifică cu totul deosebită sunt cele con-
sacrate literaturii române vechi […] el descoperind
texte inedite în arhive aparţinând poeţilor din perioa-
da aurorală a literelor noastre, precum şi eseurile cu
tematică istorică”.
Când vine vorba de activitatea de gazetar a poe-
tului, acad. Mihai Cimpoi consideră că „Nicolae Da-
bija scrie o publicistică în indiscutabilă descendenţă
eminesciană”, făcând „fenomenologie socială, isto-
riografie, portret literar, analiză sociologică”.
Intrarea în perimetrul codrenian al volumului se
face tot sub semnul orfismului. Dacă primul capitol
al contribuţiei lui Mihai Cimpoi la articularea acestei
cărţi se intitula Nicolae Dabija şi umbra moderatoa-
re a lui Orfeu, Theodor Codreanu începe cu Nicolae
Dabija – „Complexul lui Orfeu”. Analiza cărţii de
debut a poetului, Ochiul al treilea, se realizează mai
ales din perspectiva relaţiei poeziei basarabene cu
poezia modernă, având ca bază tocmai acest volum
văzut ca un fel de stindard, de program poetic menit
a duce la ceea ce Mihai Cimpoi (pe care Th. Codrea-
nu îl citează) denumise „reabilitarea esteticului”. În
opinia acad. Theodor Codreanu, creaţia din acest vo-
lum „înseamnă mai mult decât privirea interioară a
lucrurilor. El implică un tragism ontologic mai puţin
vizibil la şaizeciştii români”, criticul deosebindu-l pe
Nicolae Dabija de Nichita Stănescu şi de Ana Blan-
diana, dar apropiindu-l de Ioan Alexandru, de Marin
Sorescu şi mai ales de Cezar Ivănescu, „cel mai pur
poet orfic român”.
Acad. Theodor Codreanu analizează în profun-
zime răđăcinile orfismului dabijian, urmărind „com-
plexul sfâşierii” până la traco-dacii care au dat civili-
zaţiei europene figuri emblematice, în rândul cărora
intră, în străvechime, nu numai Orfeu, dar şi filozo-
ful Democrit, sfinţii împăraţi Constantin şi Elena ori
„Sfântul Dionisie Smeritul şi Areopagitul”.
Criticul consideră cartea Pe urmele lui Orfeu „un
amestec fermecător de investigaţie ştiinţifică şi nai-
vităţi ale fanteziei (asumate conştient de autor), de
visătorie poetică şi de intuiţii surprinzătoare într-o
limbă catifelată şi caldă”, subliniind că „ceea ce de-
monstrează […] Dabija e că Eminescu, punctul final
al volumului, a existat ca arhetip cultural de mii de
ani, cel mai vechi avatar al său fiind tracul Orfeu”.
Vorbind despre civilizaţiile „de falie” şi cele „de
nucleu”, prin analogie cu soarta lui Orfeu, care, în-
tors în Tracia, este „victima micilor Cronoşi femi-
nini, Menadele”, criticul evidenţiază preocuparea
lui Nicolae Dabija de a aduce în prim plan figuri le-
gendare aparţinând marginii, limesului, care au îm-
bogăţit cultural, civilizaţional centrul, dar au avut
parte de o soartă asemănătoare în patria lor adevă-
rată. Spunând că „întreaga creaţie a lui Nicolae Da-
bija este decisiv marcată de voinţa extraordinară a
recuperării arheale”, Th. Codreanu îi recunoaşte, de
fapt, meritele în ceea ce priveşte vocaţia de cerce-
tător, unul aparte, la care se îmbină curiozitatea cu
dorinţa arzătoare de a pune în lumină valorile nea-
mului şi tocmai de aceea, conchide criticul, destinul
lui Nicolae Dabija se apropie de al celor pe care el
i-a evocat, căci, şi în cazul său, „Menade încrânce-
nate ar dori să-l sfâşie pe acest modest şi cuminte
Orfeu al Basarabiei”.
Partea cea mai întinsă a contribuţiei codreniene
la această carte este capitolul Poetica zborului (46 de
pagini), menită, după cum însuşi titlul ne sugerează,
„a cântări, cu uneltele imperfecte ale criticii, averea
poetică pe care ne-o dăruieşte Nicolae Dabija”. De-
mersul critic din această secvenţă a cărţii debutează
cu o lungă listă de exegeţi (parte amintiţi şi de Mi-
hai Cimpoi, la rându-i) care s-au aplecat, de-a lungul
anilor, asupra bogatei şi diversificatei creaţii dabiji-
ene. Merită, credem, a reţine măcar câteva, care au
devenit între timp memorabile.
Câteva poeme dabijiene (unele din ele reprodu-
se în întregime în carte) atrag atenţia criticului. Între
acestea se află: Eminescu, Clepsidră (reprodusă in-
tegral, cum o face şi Mihai Cimpoi, de altfel), Fo-
tograful de fulgere. Poemul Eminescu, ne spune Th.
Codreanu, „străluceşte prin desăvârşire artistică”,
iar amplul poem Zburătorul e considerat „o sinte-
ză a creaţiei lui Nicolae Dabija”. Acestuia din urmă
criticul îi consacră nici mai mult nici mai puţin de
12 pagini. „Motivul zborului este atât de frecvent la
autorul Fotografului de fulgere, încât s-ar putea scrie
un studiu special pe această temă”, ne avertizează
domnia sa încă de la începutul analizei, după ce a
remarcat faptul că acest motiv „atinge culmi artistice
greu de egalat la Eminescu, iar în sculptură, la Con-
stantin Brâncuşi”.
Aşezându-l pe Nicolae Dabija în rândul poeţilor
care debutează strălucit („marea poezie a lui Nicolae
Dabija este cea din primele volume”) şi care […] dau
măsura personalităţii lor în primele cărţi”, îl alătură
pe poet lui Bacovia, subliniind faptul că o anumită
diluare s-a produs şi în cazul lui, dar „a ştiut să se
salveze prin concentrarea expresiei”.
Criticul remarcă tonul ludic al poemului „mus-
tind de ironie şăgalnică, moldavă, cronicărească”,
apropierile secvenţiale de Mioriţa, de Meşterul Ma-
nole, de Luceafărul eminescian, de drama lui Horia
Lovinescu (Moartea unui artist) şi, bineînţeles, de
legenda lui Icar.
Situat la aproximativă egalitate în ceea ce priveşte
spaţiul fizic acordat (13 pagini) cu poemul Zburăto-
rul, romanul Tema pentru acasă îi oferă prilejul lui
Theodor Codreanu de a stabili (cu intuiţia critică ce-i
este caracteristică) conotaţii deosebite, eroul dabijian
Mihai Ulmu fiind, în opinia domniei sale, un alt Toma
Nour din eminescianul Geniu pustiu. Criticul sesizea-
ză faptul că, în ambele romane, se produce o răstur-
nare de percepţie asupra infernului clasic marcat de
focul veşnic, înlocuit aici de frigul siberian, iar pe de
altă parte, „aşa cum pentru Toma Nour Siberia devine
deopotrivă infern şi paradis (prin Poesis), experienţa
existenţială se repetă în romanul lui Nicolae Dabija”.
Eminesciană e tema romanului însăşi, ţine să ne
amintească Theodor Codreanu: „Iar avatarul gulagu-
lui siberian, să nu uităm, începe de la o temă emines-
ciană propusă elevilor săi de către tânărul profesor,
în chiar momentul invaziei sovietice din 1940. În lo-
cul portretului lui Eminescu, un ofiţer atârnă chipul
noului «dumnezeu», pe cel al lui Stalin. Elevii însă
îl dau jos şi-l repun pe cel al tânărului geniu.”
Prin inserarea de către autor a câtorva pagini din
jurnalul propriu, Numere în labirint (aşa cum se în-
tâmplă şi în volumul Fragmente despre Eminescu),
cititorul are ocazia să-l vadă aici pe Nicolae Dabija
(alături de Grigore Vieru, Leonida Lari, Mihai Cim-
poi, Ion Vatamanu, Dumitru Matcovschi) pe barica-
dele luptei pentru Renaşterea Naţională a românilor
basarabeni, atât în anii de răscruce de înainte şi de
după 1989, cât şi de mai târziu şi să constate încă o
dată rolul uriaş pe care săptămânalul „Literatura şi
arta” (sub conducerea lui Nicolae Dabija) l-a avut
în toţi aceşti ani pentru trezirea conştiinţei naţiona-
le a românilor din stânga Prutului. Din aceste pagini
transpare totodată conectarea permanentă a autorului
(din postura de cititor – un timp chiar cu abonament
– al amintitei reviste, dar şi din cea de partener cul-
tural, participant activ la evenimente literare basara-
bene) la viaţa social-politică şi literară a aripii estice
a românismului.
Ultimele trei secvenţe textuale ce apar în aceas-
tă carte sub semnătura acad. Theodor Codreanu (La
aniversară: un mare caracter, În marea trecere:
«Născocit de poeme» şi In memoriam. Armonia per-
sonalităţii) se constituie într-o sinteză binevenită a
portretului lui Nicolae Dabija, pe care autorul (adău-
gând panopliei exegeţilor pe Ion Deaconescu, Eugen
Simion şi Victor Teleucă) ni-l dezvăluie ca pe „unul
dintre cei mai mari ziarişti români din toate timpuri-
le”, „publicist de forţă eminesciană”, un poet la care
secretul poeziei „vine din capacitatea lui unică de a
pune în poeme nu atât cuvântul, cât umbra cuvântului
(ecourile lui)” şi căruia, „după plecarea dintre noi a lui
Grigore Vieru, i-a rămas […] «povara» şi cinstea de a
duce mai departe, în cel mai înalt grad, năzuinţele şi
durerile renaşterii naţionale în Basarabia”.
Iată că cele două oglinzi critice, îngemănate prin
oglinda şerpuitoare a Prutului printre sălcii plângă-
toare (aflat încă în jalnica postură de graniţă între
fraţi), s-au dovedit a fi extrem de receptive la reflec-
tarea în ele şi a unui solid arc voltaic a cărui strălu-
cire o dă metafora dabijiană prezentă într-o operă de
o excepţională acurateţe lingvistică şi artistică, dar şi
a unui curcubeu al speranţelor, arcuit şi el, în semn
de omagiu, de acasă până acasă, cum îi plăcea lui
Nicolae Dabija să definească, de multe ori, drumul
din Basarabia în Ţară ori viceversa.
Încheind lectura acestei minunate cărţi ce poartă
semnătura a doi maeştri ai condeiului critic româ-
nesc, academicienii Mihai Cimpoi şi Theodor Co-
dreanu („unde-s doi, puterea creşte”), nu ne rămâne
decât să le mulţumim şi să-i felicităm pentru ideea
coautoratului, o idee purtătoare de mesaj prin ea
însăşi, materializată într-o exegeză de înaltă cotă a
operei unuia dintre creatorii ce s-au înscris pro me-
ritis în rândul valorilor de excepţie ale Neamului
Românesc – poetul, prozatorul, eseistul, gazetarul,
omul de ştiinţă, tribunul Nicolae Dabija.
Vasile FLUTUREL
Iaşi
Nr. 42 (4023), 27 octombrie 2022
Viaţa-mi ţine parte cu îngăduinţă...
Mihai MORĂRAŞ
ELOGIU VIEŢII
Aştept ceva de dimineaţă
Să mi se-ntâmple
Ca pieptul iar şi iar de viaţă
Să mi se umple.
Şi las tristeţea deoparte
Şi suferinţa,
Ca viaţa să-mi mai ţină parte
Cu-ngăduinţă.
Aştept şi ora cea de-amiază
Cu nerăbdare,
Ca să-mi strecoare-n viaţă-o rază
Întremătoare.
Şi iar mă iau cu gânduri bune,
Înaripate:
„Aşa-i mai bine”, viaţa-mi spune,
Şi-are dreptate.
Şi vine blânda înserare
De toate plină.
Şi sufletul nu mă mai doare
Şi nu suspină.
Iar viaţa curge înainte
Şi-mi dă povaţă:
„Orice ar fi, să iei aminte –
Viaţa-i – viaţă!”
NE VOM ÎNTOARCE...
Ne vom întoarce într-o zi,
ne vom întoarce neapărat,
Vor fi apusuri aurii,
cum au mai fost când am plecat...
Radu Gyr
Ne vom întoarce – acasă iar
Cu Burebista-n fruntea tuturor
Scântei vom scoate din (Amnar)
Unde-am copt pâine în cuptor.
Precum izvoarele răzbat
Chiar roca cea mai calcaroasă
Ele-şi găsesc neapărat
Şuviţa ce ajunge-acasă.
Aşa netunşi, nebărbieriţi,
Şi cu averea toată-n spate
Vom fi cu sufletul primiţi
De neamurile-n libertate.
Chiar de nu ne-om cunoaşte-atunci
De-atât amar de vreme-n pribegie
Oricum, vom închina câte-un pahar
Din scunda noastră avuţie.
Ne vom întoarce-ncetişor
Cum bruma tinereţii se risipă –
Cei din trecut, din azi, din viitor
Strânşi sub o singură aripă.
Ne vom întoarce înapoi
Căci altă cale nu există!
Ne-aşteaptă stâna în zăvoi
Şi ciobăniţa fluturând batista...
ELEGIA PRIMEI NOASTRE
PRIMĂVERI
În loc de romanţă
(Pentru Catinca)
Ne-am logodit în miez de primăvară
Când liliacul înflorea în toi –
Îţi aminteşti – era spre-amurg afară
Şi-n toată lumea ne aflam doar noi!
Nu ne-am dorit nici şoşoteli banale
Căci ele sincer chiar nu ne-au plăcut
Destinul nostru la-nceput de cale
L-am pus la încercare cu-n sărut.
L-ai acceptat cu-n fel de-mpotrivire
De parcă chiar că ţi l-aş fi furat,
Dar mă simţeam cel mai ferice mire
Şi poate cel mai nobil împărat!
Acum e toamnă iar afară
Dar primăvara noastră cea de-atunci
La fel ca celelalte ne-mpresoară
Cu un mister de lăcrimioare dulci ...
Literatura şi arta 5
MESAJ PE PORTATIV Cioplitorul de mituri şi balade MEDALION
Stimate, talentatule, cu mare spirit românesc Mihai MORĂRAŞ Mihai Morăraş înaintează prin viaţă – iată-l ajuns şi la o etapă munţilor noştri, de la „piciorul de plai”,
de pe pământurile furate şi uitate de lume, dar şi de noi, cea care este bilanţieră – ca un poet al vieţii, aşa cum i-a fost predestinată: cu şi-a propus nu doar să scrie cu bine cu-
Bucovina de Nord. vicisitudini, praguri şi încărcări/provocări de tot felul, adunate noscutele note pitoreşti bucovinene,
Din tot sufletul vă doresc sănătate şi mulţi ani împliniţi, bucurii genetic într-un lanţ existenţial al înstrăinării, pe care, cu o acu- – ci să taie în piatră, să-şi dăltuiască
de pe urma a tot ce faceţi şi ceea ce este primit cu dragoste pentru itate dramatică şi de care ţine să se mântuie printr-o seninătate poeziile, asemănătoare mai degrabă
oamenii buni. mioritică, rechemată din baladă. Cele două talere ale destinului cu desenele rupestre, cu inscripţiile la-
Vă împărtăşim învolburarea sufletului aromatizat cu aerul şi duhul s-au înclinat mereu, dar el a căutat să le menţină în echilibru, pidare, care să pecetluiască adânc un
carpatic, cu mirosul de lapte cald de la văcuţele de munte, unde graiul frumos, conservat invocând parcă eminesciana „neclintita limbă”. destin, o cântare în registru dramatic,
de timpuri priincioase, pe care le-am avut, dar şi de cele grele de mai încoace, ne întăresc Condiţia de „om al marginii”, de la extremitatea nord-bucovi- pigmentat de accente dureroase în spi-
conştiinţa de sine să înfruntăm curenţii sumbri şi aspri, toate acestea abătându-se peste noi. neană a spaţiului românesc, a sfidat-o cu ajutorul unei priviri agere, ritul Baladei lui Ciprian Porumbescu:
Mulţumesc că vă cunosc, vă stimez, vă citesc şi mă bucur că lumea noastră vă ştie, vă de fire scrutătoare şi răzbunătoare pe propriul eu (precum spune), „Dinspre Carpaţi, grei nouri curg,/ Ca
apreciază ca pe un talentat şi onest scriitor – om, bărbat, patriot. spre Centru, acolo unde îşi redobândeşte adevărata identitate. dintr-o baladă la vale...”.
La mulţi ani, dragă Mihai! Este un poet sensibil, un eseist subtil, atacând şi problema- Din acţiunile de cioplire rezultă nişte versuri concentrate în
Vă îmbrăţişez frăţeşte, cu căldură. tica stringentă şi spinoasă a actualităţii, dar mai întâi de toate chip de adagii, de sentimente, de iluminări de sensuri şi rosturi
Eugen DOGA o conştiinţă. Sub semnul întregitor al acesteia găsim la el în- ale existenţei: Balada clipei, scrisă în „registru modern”, con-
SUB SCEPTRUL POEME-N NEGRU-ALB semnele demnităţii, ale verticalităţii morale, ale bunei rânduieli, ţine „formula unei ecuaţii”: „Timpul – sus şi spaţiul – suspen-
instituite sub forme de cutume, norme, etichete de tradiţie. Cei dat”; în Balada cornului străbun stelele în noapte „scaldă rana
DE BALADĂ Profundului grafician care-l cunosc îndeaproape l-au văzut protestând energetic contra urmelor rămase”, în Ciuleandra, în Teiul din Copou e desluşită
încălcării acestora, fie în cadrul societăţii, al vieţii publice, fie în însăşi curgerea timpului „din rădăcini înspre ram”; în Balada
Iurie BRAŞOVEANU
Nicăieri decât la tine-acasă sfera culturii şi domeniul literaturii, fie în ritualurile religioase lutului de acasă lutul sprijină pereţii casei/ De singurătate sco-
Ceru-ţi este cel mai bun vecin sau nupţiale. (Are obişnuinţa în acest sens să-i „pună la respect” rojit”; zborul cocoarelor închipuite – o balanţă a lumii pline de
Când ca un colind din munţi se lasă
Poeme-n negru-alb
pe cei din administraţie, pe colegii-scriitori şi jurnalişti, sau pe mister (Balade vii pe cer).
stau toate-ngândurate – oratorii demagogi, sau chiar pe preoţi, cum s-a întâmplat în cazul Privită în ansamblu lirica lui Mihai Morăraş, ia înfăţişare de
Şi modest se-atinge de un pin.
Icoane suspendate funeraliilor lui Vasile Tărâţeanu la Cernăuţi). confesiune rapsodică sinceră, înmuiată în muzicalitate, pusă în
în spaţiile lor: A înfruntat, cu destoinicie, răbdare (cuvânt dacic) şi fermitate ramă de recitativ baladesc, în „liniştea tulburătoare a marginilor
Cerul şi pământul se-mpreună
PASĂREA, iat-o, etică acuzele de naţionalist, exmatricularea din Universitatea de Stat Ţării”, marcată de suferinţa înstrăinatului, dar înseninată şi de
Tot de Cel de Sus îngemănaţi
lângă Oul ei se zbate din Chişinău. „elogiul vieţii”.
Sub aceiaşi unică cunună
Şi, vai, cum îl păzeşte Menirea sa de poet, asociat aceleia de Om al Cetăţii o vedea Îi dorim, la ceas aniversar, să rămână o fiinţă sensibilă şi luptă-
Cu ploiţa blândă de Carpaţi.
de-un hulpav răpitor. în a fi un cioplitor de mituri şi – adăugăm noi – de balade. Fire toare.
corporativă, având şi caracterul „stâncos” al celor de la poalele Acad. Mihai CIMPOI
Zori de zi – alerg prin roua rece –
Iată, COPACU-NFIPT
Parcă zbor între pământ şi cer,
RECUNOŞTINŢĂ
adânc cu rădăcina-n
Încă-o zi şi încă-un veac mai trece –
Tectonice străfunduri, ÎNĂLŢARE
Ce-mi rămâne să aştept, să cer?
chiar dacă-s de granit! La plecarea în Nemărginitul Stelar
Dar seva şi-o adună a inegalabilei artiste Stela POPESCU, Rectoratul şi Senatul Universităţii de Stat din Moldova îi aduc bucovinea-
proaspătă şi plină de la Teatrul Naţional de Revistă „Con- nului Mihai MORĂRAŞ, cunoscut scriitor şi publicist, cele mai sincere şi căl-
Şi-o urcă pân’la ramuri stantin Tănase” din Bucureşti, duroase felicitări cu prilejul aniversar octogenar şi recunoştinţa noastră pen-
cu rodu-i împlinit. născută pe plaiuri orheiene. tru munca asiduă, depusă pe parcursul celor aproape 17 ani de la editarea în
A plecat la stele serie nouă şi neîntreruptă a ziarului universitar.
Iată şi SPICU-N PAI – Stela din Orhei. Îi dorim şi mai departe multă sănătate, energie şi inspiraţie nesecată în
cel aurit de Soare Cine să mai umple munca de creaţie şi în viaţa de toate zilele. LA MULŢI ANI!
Şi copt-răscopt din Ruga Golu-n locul ei?
ÎNTRUPAT ÎN PSALMI ÎNLĂCRIMAŢI...
truditului plugar,
Când se preface-n Pita Cine să ne-adune
rumenă şi mare Acasă înapoi
Acum câţiva ani, am avut plăcuta surpriză Fericita-i alianţă
Dar şi-n sămânţă nouă Să stăm la o masă
să deschid uşa unui neordinar colindător din dintre talent şi ca-
Ea se preschimbă iar. Alături – ea cu noi?
Chişinău. Mai bine zis, „colindătorul” mi-a racter îl ajută pe poet
Stela noastră, Stela – apărut nu în carne şi oase, adică în chip de ca glasul să-i răsune
Şi tot ce ţi se-ntâmplă om, ci doar cu sufletul, întrupat în psalmi în- combativ, melanco-
e în Transfigurare – Stea aprinsă, Sus –
Raza ei Cerească lăcrimaţi de poezie. Primindu-l în casa mare lizând tristeţea între-
Pământ şi apă, Aer a inimii, mi-am petrecut zilele eminesciene bărilor ce-l frământă
şi Dorul de săteni Fără de apus…
citind poezie, după „vremea colindelor”, cu un luminos surâs:
Cu Pasăre, cu Spic 26 noiembrie, 2017
simţind mai profund decât oricând nevoia de „A cui să fie oare as-
şi cu un Pom în floare
Şi cu copilăria MONOLOGUL
a intra în vraja mângâietoare a lecturilor.
La drept vorbind, Antologia „O sută şi
tăzi vina/ Că trebuie
atâtea vămi să treci/ Ca să ajungi acasă-n
Rămasă-n Copăceni… FRUNZEI TÂRZII una de poezii” a bucovineanului nostru în- Bucovina/ Şi lacrima la pieptul ei s-o-neci?”.
rădăcinat în capitala Moldovei, Mihai Moră- Fragilitatea lacrimii, duruta tristeţe nu-i vin
Mai saltă-o frunză sus pe ram raş, căci despre acest tandru oaspete-colindă- dintr-o neputinţă sau din umilinţă. În creaţia
ZBOR Că a rămas acolo una: tor este vorba, pe cât e de alinătoare, pe atât şi sentimentalului, visătorului Mihai Morăraş
„Ce tânără mai ieri eram, de răscolitoare. Ne înduioşează „dulce-uşor” şi lacrimile sunt luptătoare, ca o manifestare
Şi-un tril de ciocârlie ca armonia muzicii liturgi- exterioară a revoltei lă-
Dar vine ceasul meu totuna.
îşi are rostul lui ce, dar şi răvăşeşte dureri, untrice: „Sfiosul eu tot
Când puişorii-şi lasă sfredeleşte în suferinţele contemplu/ Orice aş da
Ce-i timpul, mă întreb acum,
ascunşi pe sub un grui. trecutului, varsă lacrimi şi orice-aş face/ Tristeţii
El unul e şi-i pestotlocul
peste proaspetele răni. mele mari un templu/ Să
Şi nimeni n-ar putea nicicum
Cântarea ei aprinde Să-mi schimbe altcumva sorocul”. Această antiteză este deo- i-l ofer, nu o găoace...”.
şi soarele-n tării – sebit de pronunţată în anto- Trist şi îngându-
Spectacolul luminii logia ce-i înglobează crea- rat, arzând pe rugul
cu neam de ciocârlii…
CU NIMBUL ţia poetică, fapt enunţat în suferinţelor românilor
DE PROFET… prefaţa exigentului critic înstrăinaţi, bucovinea-
Mihai Cimpoi, ca distincţie nul nostru, născut în
BĂTRÂNUL VULTUR Al meu nume o să-l poarte definitoare a respirărilor li- străvechea suburbie a
Secolii din gură-n gură… rice ale lui Mihai Morăraş. Cernăuţiului, Roşa, în
Inimile a o mie de potârnichi Mihai EMINESCU Exegetul îi clasează viaţa cele mai fine rânduri de
nu fac decât o singură inimă de vultur. şi creaţia, ambele cimen- poezie, ca şi în publi-
(Aforism oriental) Poemele pe rând tând un întreg inseparabil, cistică, rămâne un neîn-
noi azi în două registre: „... unul frânt al destinului – prin
A fost adevărat Vultan ţi le rostim, imnic, senin, apropiat de vocea-i răsunătoare de
cu-aripi ca de oţel aşa cum am crezut beethoviana „Odă a Bu- clopotar, neîmpăcat cu
şi nicio zburătoare-n cer
nu se-ntrecea cu el.
PARASCHIVEI în salvatoare curiei”, şi altul dramatic, pigmentat de o
nostalgică rememorare şi de accente mai
nedreptăţile. Durerea neamului său, purtat
în inimă şi în poezie, se preschimbă în me-
Predici.
„Mă chemi din depărtare şi te-ascult, dureroase în spiritul „Baladei” lui Ciprian lancolie, însă nicidecum în resemnare: „O,
Stăpân pe zări şi-mprejurimi n-o să te fac, iubito, să mă aştepţi prea mult”. Porumbescu, amintită într-o poezie”. neamule, ce-ai fost crucificat/ Şi de Pilat, şi
Tu ai rămas
şi fără-nsoţitori Tudor ARGHEZI De fapt, nu trebuie să fim Mihai Cimpoi de-ale lui imperii,/ Tu – pe Moşia ta înstrăi-
Trimisul
cu vânturile se-nfrunta pentru a observa aceste calităţi polare în ca- nat/ Adună-te la Masa Învierii”.
din I e r u s a l i m racterul, structura sufletească, implicit, în po- În poezie armele sale sunt frumuseţea, ar-
şi nu arareori Ea n-a fost cea cu-averi alese cu nimbul de Profet ezia lui Mihai Morăraş, pe care şi le dezlănţu- monia limbii eminesciene, seninătatea gându-
(S-o ademenească şi să o peţească) Destinul
cu-n glonte ce-l pândea de jos ie fulminant, abundent, cu naivitate de prunc rilor, lumina speranţei. Aş putea ilustra cu orice
Crezându-se din neam de preotese să ni-l predici … candid. Însă, numai un condei pe măsura dis- versuri din impresionanta-i antologie, adunate
să fie împăiat. Ce intră-n gura spartă omenească.
tinsului prefaţator poate să le estimeze şi să le aşa cum izvoarele se împreună într-un fluviu
Dar să rămână i-a fost dat
pe păsări împărat. POEM BUCOVINEAN etaleze la locul lor pe scara valorilor. Neîn- – când liniştit, când vertiginos. Dar dorinţa de
Nici el nu s-a crezut din os de Rege, doielnic, important rămâne, totuşi, ce emoţii, a-mi prelungi starea de miracol m-a făcut să
Dar numai Paraschiva i-a fost dragă Când stai ş-asculţi tăcerea din Carpaţi gânduri, stări sufleteşti va răscoli cartea în ini- aleg „Un vis-colind cu casa părintească”,
El n-a ştiut ce-i zboru-n stol (Căci cine-n lume poate să dezlege Ea strigă de sub fiecare piatră ma cititorului de rând, care habar n-are de te- strofe abundente în metaforice candori:
nici ţinta nu l-a prins,
chiar când bătrân se prăbuşea –
Enigmele ce două inimi leagă?) Şi-auzi cum dacii noştri-ncolonaţi oria literară. Ca simplu cititor, dar şi ca român
Străbat în marş spre-nstrăinata Vatră...
dar mândru, neînvins!... Să ţineţi minte, Feţi-Frumoşi,
din Bucovina înstrăinată a lui Mihai Morăraş, UN VIS-COLIND
care ştie ce înseamnă „Iarba-amară de pelin/
doar una – Pe Cetatea de Hotin”, înainte de toate m-am CU CASA PĂRINTEASCĂ
INTERFERENŢE Iubirea rămâne-va Sceptrul Sfânt bucurat de fericitul eveniment pentru concita-
(Ieri –Azi – Mâine) Şi îi răsfaţă din Castelu-i Luna dinul nostru de a-şi vedea acest volum, lansat Eu am avut un vis şi se făcea
Chiar şi pe-îmbrăţişaţii din mormânt. la Editura Academiei Române, în prestigiosul Că înverzise grinda casei noastre
(Deşi afară crunt mai viscolea,
Şi timpul scontează, în adevăr, ciclu „O sută şi una de poezii”, ce cuprinde
Troienii ajungând pân’la fereastră).
dar cel mai mare cămătar, dintre Notă: Poezia este un veşmânt personalităţi literare de mare renume – de la
toţi scontatorii, e tocmai timpul. în care ne îmbrăcăm iubirea şi moartea. clasici până la literaţi moderni.
Mihai EMINESCU Semnificativ pentru autor este că anto- Şi-n visul cela parcă o vedeam
Lucian BLAGA Pe Preacurata Maică cum coboară
S-a trecut ca roua logia a apărut în Anul Centenarului Unirii,
De pe Icoană spre-ngheţatul geam
Ziua cea de Ieri ― versurile selectate de dr. Dumitru Apetri din
Şi primăvară se făcea afară.
Şi ce-ţi mai rămâne ENIGMA GIOCONDEI cele patru cicluri („LA MASA ÎNVIERII”,
De la ea să ceri? „CIOPLITORUL DE MITURI”, „CLIPA Iar grinda era toată numai flori
Zâmbetu-i intrigant ― DE DUPĂ AMIAZĂ”, „ELOGIU VIEŢII”) Şi crengile nu încăpeau în casă
O nălucire? fiind ofranda poetului la altarul Unirii, dar şi
Iată-n geam îţi bate Şi toate se-agăţau de căpriori
Ce-o fi ascuns în ea recunoştinţa Patriei faţă de sacrificiile nea-
Azi ― o nouă zi, Şi-o-mbrăţişau le Maica Cuvioasă.
Această privire? mului românesc din nordul Bucovinei. Or,
Parcă te întreabă:
tragedia Ţării de Sus sângerează în orice cu- Şi era timpul cel prescris de Sus
„Mâine ce-o mai fi?”
Surâs misterios vânt, chiar şi (poate chiar mai mult) în cele Şi viscolea afară-a veşnicie –
Atins de frondă. mai blânde, mai suave versuri, cum sunt: În casa noastră se năştea Iisus
Acel Mâine care
Această zeiţă ― „Nu ştiu cum, adesea-mi pare/ Că şi vrabiei Şi izvora din grindă Apă Vie.
Stă pe la răscruci
Gioconda, la noi/ I se face dor de mare/ Când nu vin la
Şi e-n aşteptare ― Maria TOACĂ,
Gioconda… vreme ploi”.
(De-o să-l mai apuci ...) Grafică de Iurie BRAŞOVEANU scriitoare şi publicistă din Cernăuţi
 6 Literatura şi arta
„SALVATORUL DE INIMI”, ACADEMICIANUL MIHAI POPOVICI,
PĂŞEŞTE LEGITIMAT ÎN BREASLA NOBILIMII OCTOGENARILOR
E încă toamnă.
E un timp blând al
naturii, calendaris-
tic vorbind, pentru
un sfârşit de octom-
brie care se duce
şi el lin şi cu paşi
aproape nevăzuţi. Şi-a potrivit bătaia inimii cu
ritmul naturii şi cel despre care ne-am pus gând
să vorbim în continuare – academicianul Mihail
POPOVICI, o personalitate cu demnitatea de sa-
vant prin care se impune cu plenitudine în mediul
ştiinţific şi academic universitar un reprezentant
de onoare al generaţiei, aşa-numita „de aur”, de
savanţi dedicaţi medicinei, specialist de înaltă cla-
să în cardiologie, fondator al Serviciului de cardi-
ologie din Republica Moldova, implicat plenar în
dezvoltarea şi buna funcţionare a serviciului de
combatere a bolilor cardiovasculare din R. Mol-
dova, director fondator al Institutului de Cardi-
ologie, un manager de vocaţie, un patriot al nea-
mului, semnatar al Declaraţiei de independenţă,
care îşi face astăzi bilanţul octogenar.
Deşi ne înspăimântă pe toţi alergarea timpu-
lui, care se teme şi el să nu-l împovărăm cumva
cu greutăţile şi grijile noastre, pentru „salvato-
rul de inimi”, căci aşa îl caracterizează cei care
îl cunosc pe acad. Popovici, anii au trecut doar
cu gândul pe lângă el, iar frumuseţea, calmul şi
echilibrul octogenarului pare să ne scoată din tă-
ceri. Are chipul unui om pentru care cuvintele au
greutatea faptelor, a faptelor bune, bineînţeles.
Când îi vezi chipul, ţi se pare că e străjuit de o
expresie a înţelepciunii, este chipul unui om care
şi-a început drumul prin lume tot într-un sat, ca
aproape toţi intelectualii, parcă e o oglindă a îm-
păcării totale cu toţi şi cu toate, tot el venind cu
convingerea că relaţia sa cu inima a devenit ca
un sol purtător de preţuire a vieţii. Despre chipul
frumos al omagiatului mi-a mărturisit şi distin-
sul academician Gheorghe Paladi, când ne-am
propus să conspirăm cu o evocare dedicată ani-
versării octogenarului: „Mă bucur când îl văd în
faţa mea pe academicianul Mihail Popovici. Fi-
zic, a rămas aceeaşi persoană, frumoas la chip,
dar şi-a păstrat şi principalele calităţi umane…”,
mi-a spus acad. Paladi, ceea ce a conferit aserţiu-
nii mele o şi mai mare certitudine. Poate de atâta
nu s-a lăsat adulmecat de bruma lui octombrie şi
nici de toamna anilor care, după cum vedem, l-au
aşteptat cu îngăduinţă. Parcă-şi trăieşte cel de-al
cincilea anotimp, cel al stării de spirit care îi sub-
limează fiecare clipă a vieţii.
A deschis uşa spre medicină, spre cardiologie,
cu cheia speranţei purtătoare de frumuseţea pe
care o căutăm mereu în cineva sau ceva. A îmbră-
cat albul imaculat al halatului, fiind sigur că s-a
„înarmat” cu acea calitate care conferă demnita-
te şi frumuseţe în demersul său salvator de inimi.
Făcând o cântărire a şanselor, acum am putea
spune că aceasta a însemnat o pornire cu dreptul
Academician Ion
TIGHINEANU,
preşedinte al Academiei de
Ştiinţe a Moldovei:
Academicianul Mihail Popo-
vici este un veritabil pilon al
cercetării medicale din ţara
noastră şi un lider incontes-
tabil în domeniul cardiologi-
ei, fiind fondatorul Institutului de Cardiologie şi
al Școlii Știinţifice de Cardiologie Experimentală.
Prin lucrările de valoare publicate şi prezentările la
conferinţele internaţionale el a dus faima Republicii
Moldova departe de hotarele ei. Pe lăngă succese-
le remarcabile în cercetarea ştiinţifică, în decursul
anilor şi-a demonstrat calităţile de manager iscusit,
profesor talentat, dar şi om politic – deputat în Par-
lamentul Republicii Moldova, care în activitatea sa
a manifestat o abordare responsabilă a problemelor
cu care se confruntă societatea. A adus o contribuţie
importantă la elaborarea şi implementarea politici-
lor şi strategiei de combatere a factorilor de risc ai
maladiilor cardiovasculare şi a altor boli.
Opera ştiinţifică a lui Popovici este impresio-
nantă: a publicat peste 600 de lucrări, inclusiv 20 de
monografii, compendii şi ghiduri practice, este au-
tor a 17 brevete de invenţie, a pregătit 26 de doctori
şi doctori habilitaţi în medicină. Este preşedinte al
Societăţii de Cardiologie din Republica Moldova şi
membru al societăţilor profesionale de cardiologie
din mai multe ţări, membru al Comisiei Europene
pentru Probleme de Dezvoltare a Ştiinţei Medicale,
expert al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în pro-
bleme de elaborare a strategiei europene de comba-
tere a bolilor cronice necontagioase. Cu ocazia fru-
moasei aniversări, îi dorim academicianului Mihai
Popovici multă sănătate, noi împliniri alături de cei
dragi şi tradiţionalul „La mulţi ani!”
Academician Stanislav
GROPPA, prorector pentru
cercetare, Universitatea de
Stat de Medicină şi Farmacie
„Nicolae Testemiţeanu”:
Mihail Popovici, doctor
habilitat în ştiinţe medicale,
profesor universitar, membru
al Academiei de Ştiinţe din Republica Moldova
este cu adevărat un Om emerit şi unul dintre cla-
sicii care au lăsat brazde adânci în procesul de
fondare a medicinei contemporane. De-a lungul
anilor, Domnia Sa a manifestat un înalt poten-
ţial intelectual, perseverent şi creativ în toate
domeniile de activitate: managerială, ştiinţifică,
clinică si pedagogică.
Academicianul Popovici este pe bună drepta-
te considerat unul dintre fondatorii serviciului de
cardiologie din țară întrucât, prin activităţile sale,
a contribuit semnificativ la consolidarea serviciu-
lui cardiologic, susţinând astfel creşterea nivelului
în viaţă, deşi, după cum am aflat, declinase mai
multe oportunităţi. Despre menirea sa de a fi me-
dic, despre itinerarul parcurs într-o dificilă, dar
şi nobilă carieră în medicină, spune că o consi-
deră nu doar „cea mai umană profesiune, dar şi
cel mai tainic şi neţărmurit tărâm de cunoaştere”.
În modestia care-l caracterizează, acad. Popovici
evită să vorbească despre munca titanică depusă
în modernizarea medicinei profilactive, despre
importanţa serviciului cardiologic, căruia i-a de-
dicat întreaga viaţă. Consideră că despre aceasta
ar fi mai bine să vorbească alţii care l-au cunos-
cut, dar şi cu care a activat. În schimb, se bucură
nesimulat de întreaga sa familie, copiii – Victoria,
Ion şi Lucia – doctori habilitaţi în medicină, spe-
cialişti consacraţi în cardiologie, care au ales să
poarte aceeaşi haină a albului imaculat de urmaşi
demni ai lui Hipocrate şi acelaşi destin de tămă-
duitori de inimi.
Despre certitudinea pasiunii, dar şi a devota-
mentului pentru care nutrim convingerea că ar fi
chiar mai mult decât o pasiune, vorbesc convin-
gător virtuţile sale. Şi-a dorit să fie doctor, doc-
tor de inimi. Şi a reuşit. A reuşit pentru că simţea
că un ochi special al inimii sale vede ce se face
în inimile altora, inclusiv sau mai ales, în inimile
consângenilor săi din Transnistria, de unde îşi are
pornirile în drumul lung al vieţii, rădăcinile. Şi a
reuşit nu doar să-şi cultive vocaţia pentru inimi,
să readucă speranţa şi frumuseţea altor inimi care
aşteptau în disperare să bată în ritmul firesc de
altă dată, şi pe care doctorul Mihail Popovici le-a
tratat cu căldura şi empatia propriei inimi, dar a
venit cu tot ce a putut mai bun în meserie pentru
a dezvolta o cardiologie modernă, implicându-se
plenar în crearea şi buna funcţionare a serviciu-
lui de combatere a bolilor cardiovasculare din R.
Moldova. A fondat un laborator, apoi un centru
de cardiologie, culminând cu fondarea, în 1984, în
condiţii extrem de dificile, a Institutului de Cardi-
ologie. Din acest moment, în istoria serviciului de
cardiologie a început o nouă perioadă, marcată
de o activitate intensă de creştere a nivelului de
asistenţă cardiologică şi dezvoltare a cercetărilor
ştiinţifice în domeniul patologiei cardiovasculare.
A fost la cârma Institutului de Cardiologie preţ
de 30 de ani, astăzi institutul fiind una din institu-
ţiile medicale de elită din republică.
Activitatea managerială nu a fost un impedi-
ment în continuarea cercetărilor ştiinţifice, dim-
potrivă, a reuşit să realizeze ample cercetări în
domeniul cardiologiei experimentale în conexi-
une cu problemele clinice şi în profilaxia bolilor
cardiovasculare. Despre cercetările savantului
şi impactul lor asupra dezvoltării cardiologiei,
vor vorbi mai în detaliu, în cunoştinţă de cauză
în evocările lor specialiştii, colegii, discipolii sau
cei care au activat de-a lungul anilor cu acad.
Popovici. Noi vom remarca sumar doar că toată
munca de cercetare a distinsului cardiolog a fost
materializată în numeroase lucrări ştiinţifice va-
de asistenţă cardiologică şi dezvoltarea cercetărilor
ştiinţifice în domeniul patologiei cardiovasculare.
Profesorul Mihail Popovici a optat şi a muncit pen-
tru înfiinţarea Institutului de Cardiologie, instituţie
care, într-o perioadă relativ scurtă de timp, a de-
venit una elitară, reprezentând nivelul de vârf al
cardiologiei din ţară, cu un prestigiu binemeritat în
societate.
Interesele de cercetare ale acad. Popovici sunt
orientate spre problemele dificile şi prioritare ale
cardiologiei, principalele direcţii de cercetare fiind
elucidarea mecanismelor, care reglează metabolis-
mul structurilor funcţionale ale miocardului normal
şi pe fundalul diferitor leziuni cardiace induse ex-
perimental. Pe parcursul anilor de activitate prodi-
gioasă, acad. Mihail Popovici a reuşit să fondeze o
şcoală de savanţi, realizând împreună cu discipolii
săi o serie întreagă de cercetări clinico-experimen-
tale orientate spre rezolvarea unor probleme priori-
tare pentru cardiologie; citopatogenia, diagnosticul
şi tratamentul cardiomiopatiilor dilatative şi toxi-
ce, fiziopatologia insuficienţei cardiace congestive,
remodelării miocardului, a vaselor coronariene şi
periferice etc.
Dintre cele mai valoroase realizări pot fi enu-
merate: lansarea Concepţiei integrative asupra
cardiomiopatiilor, recunoscută în plan internaţi-
onal, argumentate prin rezultatele investigaţiilor
clinice şi fundamentale complexe.
În calitate de consultant în echipa de elaborare
a Strategiei Europene de combatere a maladii-
lor noncontagioase, pe lângă Biroul European al
OMS, care vizează estimarea conceptului „multi-
marker” la pacienţii expuşi angioplastiei cu im-
plantare de stent privind evoluţia complicaţiilor
respective şi în calitate de preşedinte al Societăţii
de Cardiologie a contribuit enorm la fortificarea
imaginii Republicii Moldova pe plan internațional
şi promovarea rezultatelor cercetării în afara ţării.
Iar pe plan naţional a avut o influenţă directă în
remodelarea Programului Național de Sănătate,
cu accente pe prevenţia maladiilor.
Mihail Popovici este unul din marii coordona-
tori ai cercetării ştiinţei medicale autohtone. Acest
fapt merită a fi subliniat şi menţionat frecvent. Re-
zultatele activităţilor ştiinţifice, didactice şi mana-
geriale ale academicianului Mihail Popovici sunt
concretizate prin următoarele cifre: peste 600 publi-
caţii ştiinţifice, inclusiv 20 monografii, compendii
şi ghiduri, 17 invenţii, dintre care 5 au fost distinse
cu medalii de aur, 6 cu medalii de argint, 1 – bronz,
1 – cu Marele Premiu, Chişinău, Moldova, partici-
pant la numeroase Congrese Naţionale, Europene
şi Mondiale ca raportor şi moderator, conducător a
28 de proiecte ştiinţifice, inclusiv 21 naţionale şi 7
internaţionale; director-coordonator al Programului
CINDI în Moldova din 1991 (The Countrywide In-
tegrated Noncommunicable Diseases Intervention),
conducător ştiinţific al celor peste 10 doctori şi 11
doctori habilitaţi în medicină.
Astfel, cu o muncă tenace, zi de zi, academi-
cianul Popovici a construit relaţii de colaborare
loroase şi articole publicate în reviste de medicină
de impact din ţară şi străinătate, ceea ce i-a adus
profesorului Popovici o largă recunoaştere inter-
naţională.
A creat şi coordonat o şcoală ştiinţifică, a pregă-
tit 26 de doctori şi doctori habilitaţi, şi-a cristalizat
un stil de lucru aparte cu discipolii săi, care avea
la bază principiul cunoaşterii, interesului asumat
faţă de profesie, responsabilitate, dedicaţie, ce fi-
naliza cu revelaţia de salvare a inimii, această
configuraţie însemnând nimic altceva decât a-ţi
valoriza fiinţa întreagă. Astăzi academicianul se
poate mândri cu numeroşi discipoli, specialişti re-
cunoscuţi care activează atât în R. Moldova, cât şi
în centre prestigioase de peste hotare, iar fiind şi
preşedinte al Societăţii de Cardiologie, a contribuit
esenţial la creşterea imaginii Republicii Moldova
pe plan internaţional.
În timp ce mulţi dintre noi ne pierdem vieţile-
n confuzii, acad. Mihail Popovici nu şi-a pierdut
timpul şi energia pe lucruri mărunte, şi-a îmbo-
găţit fiinţa muncind asupra a ceea ce dădea încre-
dere convingerilor sale. Şi-a îmbogăţit biografia,
şi aşa mare, cu prietenii luminoase care veneau
din partea oamenilor ce făceau să vibreze spațiul
din jur. De când îşi aminteşte, s-a străduit să evo-
lueze, să înţeleagă şi să-i bucure pe cei care aştep-
tau salvarea, luminându-le într-un fel clipele ce le
întunecau la un moment dat ființa. Dar, lucrând
toată viaţa la înfrumuseţarea şi îmbogăţirea oa-
menilor cu însemnele binelui, sufletul său culegea
din mers bucuriile celor, cărora reuşea să le facă
inima la loc să vibreze. Aşa se făcea, că venea la
muncă în halat alb, ca simbol al speranţei şi gene-
rozităţii, şi pleca îmbrăcat în haina unei bucurii
neaşteptate. Ce timidă tentativă de a te declanşa
în sentimentul fericirii nobilei dăruiri, dar şi îm-
pliniri!...
în cercetare atât la nivel naţional, cât şi inter-
naţional – cu instituţii de prestigiu – precum:
Institutul MaxPlanck de cercetări ale inimii şi
plămânului din Bad-Nauheim, Germania; Cen-
trul Max-Delbruck de Medicină Moleculară din
Berlin; Spitalul Riuniti di Bergamo, Italia; Insti-
tutul de Biochimie al AŞ din Belarus; colaborare
cu peste 35 de ţări europene şi Canada în cadrul
Programului CINDI etc. Toate aceste realizări, în
paralel cu o remarcabilă activitate pedagogică la
Alma Mater, în calitate de profesor universitar.
Mihail Popovici face parte din categoria rară
de lideri adevăraţi, care sunt capabili în deplina
măsură, chiar până la sacrificiu, sa-şi pună în ser-
viciul comunităţii toate talentele şi capacităţile cu
care este înzestrat cu prisosinţă. Acest Om este re-
marcabil şi inconfundabil prin rigoarea, disciplina
interioară şi fermitatea conceptelor ce-l reprezin-
tă. Dumnealui este pentru noi un coleg bun, un
profesor remarcabil, un excepţional organizator,
un cercetător notabil şi un Om deosebit. Activita-
tea sa clinică, ştiinţifico-didactică şi managerială
este pentru noi toţi un reper de aspiraţie.
La mulţi ani cu sănătate şi multe realizări în
viitor!
Academician Gheorghe
GHIDIRIM:
Ne cunoaştem din anii
studenţiei, ce-i drept, el a ab-
solvit facultatea după mine,
dar asta nu ne-a împiedicat
să stabilim legături amicale
chiar de la început. Era un
tânăr sobru, disciplinat şi eminent la învăţătură.
Toate aceste calităţi au facilitat alegerea lui, după
absolvire, la catedra de chimie biologică (şef –
profesorul Mihlin) în calitate de doctorand. Ta-
lentul cu care era înzestrat din copilărie, adăugat
la munca asiduă (moştenită tot prin ereditare) au
contribuit la cucerirea titlurilor ştiinţifice de doc-
tor (1970) şi doctor habilitat în medicină (1986)
în domeniul chimiei biologice. Se cere de men-
ţionat că profesorul Mihai Popovici face parte
din minunata cohortă de personalităţi născute
în Transnistria – medicii Chiril Draganiuc, fost
ministru al sănătăţii al RSSM, profesorii Tudor
Chiticari, Eugen Floca şi alţii, somităţi precum
Anatol Codru, Alexei Marinat, Vladimir Beşlea-
gă, Petru Soltan şi alţii care au participat activ
la renaşterea Republicii Moldova privind limba,
cultura, istoria, ştiinţa.
Un merit deosebit al academicianului Mihai
Popovici este dezvoltarea de la începuturi a car-
diologiei în Republica Moldova. Dumnealui este
fondatorul Institutului Naţional de Cardiologie
(actualul director – conferenţiarul Vitalie Mos-
calu). Împreună cu academicianul Vasile Anesti-
adi şi sprijinul esenţial al ministrului sănătăţii al
URSS acad. E. Ceazov, organizează la Chişinău
Congresul IV unional de cardiologie.
Nr. 42 (4023), 27 octombrie 2022
Din discuţiile cu cei care l-au cunoscut îndea-
proape pe acad. Mihail Popovici, am aflat şi cum
îşi ordona priorităţile existenţei, entuziasmând
colegii, dar şi discipolii cu proiecte temerare şi
de substanţă. Îi încuraja să spere în forţa bi-
nelui, sugerându-le să nu-şi etaleze cumva fră-
mântările şi dilemele interioare, deşi le dădeau
ghes. Ce miză a medicinei – personalitatea! În-
ţelepciunea, efortul sisific în muncă, demnitatea
în gândire, rigoarea în simţire ale redutabilului
specialist în cardiologie îl situează fără echivoc
în elita intelectualităţii, somităţilor republicii.
Acum, când a transferat atributele coordonă-
rii domeniului, cu mize la fel de grele, breslei
mai tinere de specialişti, acad. Mihail Popovici
rămâne a fi personalitatea încărcată de noble-
ţea spiritului dedicat cardiologiei, omul care a
punctat temerar mediul în care s-a aflat, dar şi
timpul cu evoluţiile sale prestante şi prestigioase
în medicina autohtonă.
Având mereu un aliat preţios, numit comu-
nicarea, îl urmăreşti adesea pe acad. Popovici,
fie la tribuna forului academic, fie la alte reu-
niuni ştiinţifice, încercând să înţelegi cum re-
uşeşte să extragă din vocabular cele mai potri-
vite cuvinte nu doar pentru a puncta aspectele
esenţiale ale unei probleme sau situaţii, dar şi
pentru a reliefa într-un mod convingător nece-
sitatea şi importanţa soluţionării acestora, fără
să-şi aducă în faţă grupul de critici mereu „la
datorie”. Diplomaţia în dialog, dar şi cunoaşte-
rea profundă a problemelor domeniului, la care
se adaugă calităţile manageriale, care îl fac dis-
tinct, i-au permis cu certitudine să colaboreze la
cel mai înalt nivel şi cu reputaţi specialişti din
ţară şi de peste hotare, inclusiv cu renumitul
cardiolog Evgheni Ceazov, membru al Acade-
miei de Ştiinţe din Federaţia Rusă, personalita-
te cunoscută la nivel internaţional în domeniul
cardiologiei, care l-a susţinut, alături de acad.
Vasile Anestiadi, prof. Chiril Draganiuc şi alţii,
în demersul său de modernizare a domeniului,
dar şi de pregătire a cadrelor în cardiologie,
atât de necesare la acea vreme pentru republi-
ca noastră. Graţie bunelor relaţii cu specialişti
cardiologi din străinătate, dar şi interesului ne-
stăvilit pentru cunoaşterea a tot ce era nou în
domeniu, profesorul Mihail Popovici participă
la diferite reuniuni ştiinţifice internaţionale, de
unde se întoarce cu noi experienţe, noi viziuni
care abia aşteptau să fie implementate acasă.
Îşi motivează colegii şi discipolii şi îi ajută să
meargă la stagii de înalt nivel în Italia, Ger-
mania etc., pentru a reuşi performanţa şi în R.
Moldova, a dezvolta domeniul şi a salva cât mai
multe vieţi. Deci, este omul care a reuşit să-şi
pună pe hârtie propriul mod de-a fi, alegându-
se în acelaşi timp cu un impresionant palmares
de realizări frumoase în demersul său profesi-
onal şi managerial, dar şi cu o impresionantă
colecţie de oameni frumoşi, or, un om frumos
Împreună cu soţia sa Lucia (conferenţiar uni-
versitar) au crescut şi educat trei copii: Victoria,
Ion şi Lucia – doctori habilitaţi în medicină, spe-
cialişti de frunte în cardiologia naţională. Distinc-
ţiile Domniei Sale, obţinute de-a lungul anilor vin
să confirme aportul deosebit în dezvoltarea medi-
cinei şi ştiinţei medicale.
Academicianul Mihai Popovici este o mândrie
nu doar a satului natal Podoima, dar şi reprezen-
tant de frunte al Neamului nostru!
La mulţi ani cu sănătate, dragă prietene!
Academician Gheorghe
DUCA:
La acest prag aniversar, am
onoarea şi deosebita satisfac-
ţie de a aduce un călduros
omagiu acad. Mihail Popovici
– profesor universitar, iscusit
cercetător şi manager, deţină-
tor al numeroaselor distincţii şi aprecieri naţionale
şi internaţionale.
Descendent din satul Podoima, o localitate si-
tuată la Nistru, Mihail Popovici a ales să-şi facă
studiile la medicină, parcă pentru a putea alina
rănile şi suferinţele, mai vechi şi mai noi, ale nea-
mului său din Transnistria. Treptele pe care s-a ur-
cat cu tenacitate, efort propriu şi ambiţie l-au adus
acolo, de unde poate vedea nu numai durerea şi
nevoile, ci şi calea demnă de urmat.
Vreau să mărturisesc că cuvintele spuse ră-
mân actuale şi astăzi. Mai mult ca atât, în aceşti
ani academicianul a adunat la cele deja realizate,
încă multle rezultate, ceea ce demonstrează cu
prisosinţă că Domnia Sa rămâne a fi un om foarte
activ şi productiv.
Pornind de la vasta experienţă practică şi com-
petenţele ştiinţifice acumulate, Mihai Popovici a
demonstrat rolul carenţei energetice, stresului oxi-
dativ şi impactului citokinic, elaborând mecanisme
patogenetice importante ce determină periclitarea
funcţiei lusitrope a ventriculului stâng. Conştient
fiind de faptul că a păşit pe un drum anevoios, a
depus toate eforturile pentru a fi mereu la înălţime.
La acest frumos popas aniversar, stimate dom-
nule acad. Mihail Popovici, vă aducem cele mai
călduroase felicitări, dorindu-vă multă sănătate,
energie creatoare şi noi realizări!
Academician Gheorghe
PALADI:
Acad. Mihail Popovici este
un adevărat savant, un adevă-
rat om al ştiinţei, un bun orga-
nizator, conducător de valoare,
pe care eu îl consider fondator
al uneia dintre cele mai impor-
tante ramuri ale medicinei – cardiologia. Îl cunosc
încă din anii studenţiei sale. M-a frapat interesul
studentului Mihail Popovici pentru carte, să cu-
este cel care face însuşi lumea frumoasă.
Despre rădăcini şi caracteristica de patriot al
neamului. Acad. Mihail Popovici a primit mereu
semne de înalt respect şi preţuire. Conaționalii
din Camenca l-au mandatat, acum trei decenii,
să-i reprezinte în primul Parlament al Republi-
cii Moldova (1990-1994). Să ne amintim doar că
din acel Parlament făceau parte reprezentanţi ai
elitei intelectuale a republicii, care au purtat pe
umerii lor povara constituirii statului suveran –
Republica Moldova. Unul din marele merite ale
primului Parlament democratic, intrat în conşti-
inţa naţională drept Parlamentul Independen-
ţei, a fost adoptarea Declaraţiei de Independen-
ţă a Republicii Moldova, acad. Mihail Popovici
fiind unul din semnatarii acestui important
document. Să remarcăm şi aportul incontesta-
bil al Domniei Sale, în susţinerea sistemului de
sănătate, fragil atunci, activând în comisia par-
lamentară pentru sănătate. Curajul cu care s-a
înscris în tranşeele acelor bătălii, alături de alţi
temerari intelectuali, nu poate să nu lase ecouri,
şi asta pentru că numele Domniei Sale a devenit
deja un etalon al conştiinţei exemplare.
Frumuseţea şi generozitatea acad. Mihail
Popovici o regăsim mai peste tot. În susţinerea
afirmaţiei vine şi gestul recent al distinsului sa-
vant de a face o donaţie Bibliotecii Ştiinţifice a
Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie
„Nicolae Testemiţeanu” (mai 2022), ce include
353 de exemplare de carte şi ediţii periodice. O
adevărată comoară, mai ales pentru cei care vor
veni să continue lupta pentru inimile oamenilor.
El nu consideră succesul a fi o virtute. Crede
în muncă cu dedicaţie, în a-i ajuta pe alţii să se
ridice, în respectul faţă de oameni, în a-i ajuta să
aibă inimi cât mai sănătoase, să se bucure pen-
tru tot ce le-a oferit destinul. Pentru noi rămâne
a fi omul care şi-a dat proba spiritului nobil şi
şi-a pus capacitatea în slujba altui om; omul cu
gândurile mereu pe chip, de mulţi poate nedes-
luşite, cu surâsul blând mereu la vedere, ca acest
octombrie din toamna lui octogenară.
Acum, când acad. Mihail Popovici păşeşte
legitimat în breasla nobilimii octogenarilor, îi
mulţumim pentru energia consumată, pentru
inimile salvate, pentru dragostea ce-o are față
de meserie şi pacienţii săi.
Avem privilegiul opţiunii de a veni la fru-
moasa aniversare a acad. Mihail Popovici cu
o colecţie inedită de omagii, evocări, aprecieri,
consideraţii, cu urări de sănătate, adresate de
personalităţii notorii din Republica Moldova,
România, Germania, SUA, de colegi, prieteni şi
discipoli, pe care vă propunem să le urmăriţi în
continuare.
Eugenia TOFAN,
Serviciul de Presă al AŞM
noască cât mai mult, să ştie cât mai mult în ale
medicinii. Îmi amintesc că intram în bibliotecă şi
dumnealui era mereu în mijlocul cărţilor, studia,
se interesa atât de procesul didactic, perfecţio-
narea acestuia, cât şi de aspectul ştiinţific. A fost
mereu preocupat de una din cele mai principale
specialităţi ale medicinei, care a fost şi rămâne a
fi cardiologia. A făcut tot ce i-a stat în puteri să
dezvolte această importantă ramură.
Acest lucru se datorează şi caracterului şi cali-
tăţilor deosebite ale acad. Popovici de a comuni-
ca, de a avea bune relaţii cu specialişti, oameni de
ştiinţă din străinătate, exemplu fiind şi colaborarea
strânsă cu acad. Academiei de Ştiinţe din Fede-
raţia Rusă Evgheni Ceazov, principalul cardiolog
din fosta URSS, personalitate cunoscută la nivel
internaţional în domeniul cardiologiei.
A organizat o serie de conferinţe, congrese
foarte importante, personal participa cu comuni-
cări ştiinţifice la multe reuniuni ştiinţifice în stră-
inătate, fapt ce i-a permis să aducă multe lucruri
inovative la noi acasă, să le implementeze, să dez-
volte domeniul, dar şi să vină în ajutorul suferin-
zilor. În pofida tuturor dificultăţilor, obstacolelor,
M. Popovici a reuşit să pregătească buni specia-
lişti în acest domeniu.
Mă bucur când îl văd în faţa mea pe acad. Mi-
hai Popovici. A rămas aceeaşi persoană frumoas
la chip, dar şi-a păstrat şi principalele calităţi
umane, fapt ce îi aduce respectul, admiraţia atât
a colegilor, discipolilor, dar şi a celor care îl cu-
nosc.
La împlinirea celor 80 de ani, îi doresc acad.
Mihail Popovici să se păstreze, să menţină acea
energie revigorantă, să promoveze în continuare
acele idei care au contribuit la dezvoltarea cardi-
ologiei ca ramură atât de importantă a medicinei,
cât şi a Institutului de Cardiologie, părintele fon-
dator al căruia este considerat. Sănătate şi succes,
dragă coleg Mihail Popovici!”
Academician compozitor
Eugen DOGA:
Mult stimate domnule aca-
demician, domnule doctor, dom-
nule mare specialist în tainele
inimilor omeneşti, celor care ne
aduc sănătate, dar şi celor care
ne aduc fiori. De câte ori aţi corectat mersul ritmic
după camertonul dirijat de ştiinţe şi intuiţie, pe care
vi le-a dat Domnul să acordați firele nervoase ale
inimii, ca strunele la pianele firmei de instrumente
muzicale, şi să prelungiți marşul vieţii pe portativul
destinaţiei a miilor de pacienţi.
Merg şi eu pe acest portativ datorită Dumnea-
voastră şi a colegilor din cardiologie.
Să vă dea Domnul viaţă lungă, sănătoasă şi îm-
plinită. Dar să nu uitaţi că şi dumneavoastră aveţi o
inimă, care tot cere din când în când să fie acordată.
Cu drag, vă felicit cu prilejul micului jubileu!
Nr. 42 (4023), 27 octombrie 2022
Irinel POPESCU, prof. dr.,
Institutul Clinic Fundeni,
Bucureşti, membru corespon-
dent al Academiei Române,
membru de onoare al Academiei
de Ştiinţe a Moldovei:
L-am întâlnit pe dl profesor Mi-
hail Popovici de câteva ori în cur-
sul vizitelor mele în R. Moldova. Ne leagă în spe-
cial apartenenţa la prestigioasa Academie de Ştiinţe
a Republicii Moldova, unde dânsul este membru
titular şi unde am avut onoarea să fiu primit şi eu, ca
membru de onoare.
În calitate de director al Institutului de Cardio-
logie (din 1997), dl academician Mihail Popovici a
avut o contribuţie importantă la dezvoltarea cardio-
logiei din Republica Moldova. La fel de importante
sunt şi contribuţiile pe care le-a adus în calitate de
director general al Institutului de cercetări în medi-
cina preventivă şi clinică, pe care l-a condus între
1988-1997.
Nu în ultimul rând trebuie menţionat aportul dlui
acad. Mihail Popovici la viaţa politică şi la conso-
lidarea instituţiilor democratice în R. Moldova în
calitate de deputat în Parlamentul Republicii Mol-
dova (1990-1994). În această calitate Academicia-
nul Mihail Popovici a sprijinit dezideratele Mişcă-
rii democratice de renaştere naţională a românilor
basarabeni – votarea tricolorului, a Avizului privind
aprecierea politico-juridică a pactului Ribbentrop-
Molotov, Declaraţia de Independenţă faţă de impe-
riul sovietic.
La împlinirea vârstei de 80 de ani, îi urez acade-
micianului Mihail Popovici sănătate şi viaţă lungă,
realizarea multor proiecte şi de aici înainte, în folo-
sul medicinei şi al cetăţenilor Republicii Moldova!
Dr. Vitalie MOSCALU,
director general al IMSP
Institutul de Cardiologie:
De fiecare dată când omagi-
em o personalitate, menţionăm
cele realizate de aceasta, dar
cuvintele devin neîncăpătoa-
re pentru a încadra multiplele
valenţe, calităţi, virtuţi ce i-au fost hărăzite şi pe
care le-a pus în serviciul prosperării şi progresului
cardiologiei din R. Moldova domnul academician
Mihail Popovici.
Fiind format în una din cele mai prestigioase
instituţii de învăţământ – Universitatea de Stat de
Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţeanu”, sub
bagheta iluştrilor profesori ai vremii, academicia-
nul Mihail Popovici a parcurs o carieră exemplară.
În ritm rapid a păşit ferm treptele carierei didactice
la Catedra de biochimie, a urmat mai multe stagii
în centre ştiinţifice de prestigiu, pentru ca ulterior,
pe tot itinerarul vieţii, să se poziţioneze în avangar-
da modernizării şi reformării sistemului de servicii
medicale în domeniul cardiologiei, fiind plenar im-
plicat în dezvoltarea şi buna funcţionare a servi-
ciului de combatere a bolilor cardiovasculare din
R. Moldova.
Savant, pedagog, organizator al Institutului de
Cardiologie din R. Moldova, om politic – în toate
aceste ipostaze domnul Mihail Popovici s-a mani-
festat ca profesionist, responsabil, onest, punctual,
corect cu toată lumea, exigent şi indulgent, un om
care ştie măsura în toate şi pe care mulţi discipoli şi
prieteni îl au drept model.
Simt o mândrie nemărginită că în anul 2014 am
preluat conducerea Institutului de Cardiologie de la
o personalitate de asemenea calibru. Am optat din-
totdeauna pentru crearea serviciului de chirurgie car-
diacă alături de serviciul de cardiologie şi cred că am
reuşit. Serviciul cardiochirurgical integrat înseamnă
astăzi dotarea unei săli de operaţie cu posibilitatea
efectuării intervenţiilor chirurgicale pe cord deschis
şi a unui bloc de reanimare specializată şi terapie in-
tensivă, dotat cu tehnică medicală şi echipament me-
dical pentru deservirea postoperatorie a pacienţilor.
În tot ceea ce realizăm astăzi în cadrul instituţiei
îl avem ca mentor pe academicianul Mihail Popo-
vici, care este întotdeauna dispus să ne ofere un sfat
sau să ne împărtășească din experienţa sa de-o viaţă.
La aniversarea unor ani de viaţă trăiţi în ritmul
unei maxime angajări sociale, întreaga comunitate
medicală vă urează, domnule academician Mihail
Popovici, să păstraţi acelaşi temperament calm, ace-
eaşi energie şi capacitate de muncă, hărnicie, sâr-
guinţă, exigenţă, izvorâte dintr-o raţiune luminată,
pragmatică şi realistă.
Sava COSTIN, profesor
universitar, dr. hab. în şt. med.,
Germania, Membru de onoare
al Academiei de Ştiinţe a
Moldovei, Membru de onoare
al Academiei de Ştiinţe Medi-
cale din România:
Am o deosebită plăcere de a fi
printre primii angajaţi ai Institutului de Cardiologie,
fondat în 1985, de către academicianul Mihail Popo-
vici, si mă consider unul dintre norocoşii promoţiei
1984 a Institutului de Stat de Medicina din Chişinău
prin faptul ca dumnealui m-a ales şi m-a convins să
ader la echipa de tineri specialişti din acea perioadă.
În calitate de director al Institutului de Cardio-
logie, academicianul Mihail Popovici a demonstrat
o capacitate deosebită de conducere, organizare si
gestionare a acestuia. Spectrul de activitate în func-
ţie de director de institut nu s-a redus numai la crea-
rea bazei materiale a serviciului de cardiologie, dar
şi la elaborarea unor strategii ştiinţifice în cunoaş-
terea mecanismelor maladiilor cardiovasculare. În
acest context, vreau să menţionez viziunile clare ale
dlui Mihail Popovici referitor la una din problemele
dificile ale cardiologiei fundamentale din anii ʼ80 si
anume cardiomiopatiile. În anul 1982, Organizaţia
Mondială a Sănătăţii a lansat o clasificare a cardi-
omiopatiilor şi a atribuit elucidării etiopatogeniei
acestor maladii cardiace o prioritate majoră. Anume
acest fapt a fost punctul de reper al activităţii ştiin-
ţifice de mai mult de trei decenii a acad. Mihail Po-
povici. Rodul acestei activităţi se reflectă în sute de
lucrări ştiinţifice publicate în jurnale internaţionale
de prestigiu, promovarea multor doctori şi doctori
habilitaţi în ştiinţă. Menţionez şi organizarea de că-
tre acad. Mihail Popovici a Departamentului clini-
co-ştiinţific „Cardiomiopatii si miocardite” care a
fost o revelaţie la nivel internaţional. Ulterior, acad.
Mihail Popovici implementează noi metode de cer-
cetare în domenii moderne de biologie moleculară şi
Literatura şi arta
celulară vizavi de studierea aterosclerozei şi infarc-
tului miocardic.
Menţiunile enumerate indică faptul că dl acad.
Mihail Popovici este fondatorul şi liderul incontes-
tabil al cardiologiei practice şi ştiinţifice moderne. În
calitatea sa de preşedinte al Societăţii de Cardiologie,
cât şi numeroşii lui discipoli, contribuie la creşterea
imaginii Republicii Moldova pe plan internaţional.
Cu ocazia frumosului jubileu, vă felicit din suflet,
urându-vă multă sănătate, noi realizări, putere şi ener-
gie creatoare în practica şi ştiinţa cardiovasculară.
Valeriu COBEŢ, dr.hab. în şt.
med., profesor universitar, şef
Catedră Fiziopatologie şi
Fiziopatologie Clinică USMF
„Nicolae Testemiţeanu”:
Biografia dlui Mihail Popo-
vici la conotaţia faptelor poate fi
scrisă de un număr impunător de
medici şi oameni de ştiinţă, dat fiind aportul infailibil
al Domniei Sale în fondarea, organizarea, propăşirea
şi excelarea cardiologiei clinice şi ştiinţifice în plan
naţional şi internaţional.
Începând cu anul 1985, când a fost inaugurat ofi-
cial Institutul de cercetări ştiinţifice în cardiologie în
R. Moldova, sub calota de concept şi oblăduire a dlui
Mihail Popovici, ştiinţa şi serviciul clinic cardiologic
au intrat în cadrul propensiunii de aliniere la stan-
dardele internaţionale. Fiind înrolat în anul1985 în
echipa de cercetare fundamentală la baza Laborato-
rului de Cardiologie Experimentală, am fost martorul
şi unul din promotorii unui model inconfundabil de
abordare, organizare şi realizare a celor mai stringen-
te şi imperative probleme ale cardiologiei, relevanţa
şi fezabilitatea căruia este şi la ora actuală dovedită
şi confirmată cu certitudine. De la bun început cerce-
tările au demarat pe un calibru mare atât în dimensi-
une, cât şi în profunzime, astfel că acestea au inclus
în sintonie notabilă studii funcţionale, biochimice şi
morfologice la nivel de organ izolat, celular şi subce-
lular, lucru posibil unei dotări ample cu echipament
tehnico-metodologic contemporan şi sofisticat. Deja
primele publicaţii ştiinţifice lansate în diferite reviste
de prestigiu de peste hotare, privind rezultatele ob-
ţinute propice descifrării mecanismelor patogenetice
ale cardiomiopatiilor, insuficienţei cardiace conges-
tive, dereglării metabolismului energetic, periclitării
endoteliului etc., precum şi posibilităţile de corecta-
re au fost înalt apreciate. Mai mult, aceste realizări
ştiinţifice au servit drept suport pentru perfectarea şi
optimizarea diagnosticului şi tratamentului diferitor
afecţiuni cardiovasculare prestate în Clinica de car-
diologie fondată în 1991 care, pe parcursul anilor şi
până în prezent, este catalogată drept instituţie clinică
terţiară de excelenţă. Într-un mod deosebit se impune
viziunea temerară de abordare a cardiologiei preven-
tive desfăşurată în Moldova sub aspectul implemen-
tării prevederilor Programului European de comba-
tere a bolilor non-transmisibile, CINDI, în care dl
Mihail Popovici a fost, timp de mai multe decenii,
membru al Comisiei internaţionale de experţi. Fiind
un prozelit al ştiinţei, acad. Mihail Popovici a conso-
lidat o şcoală ştiinţifică recunoscută internaţional şi o
pleiadă de discipoli care prin realizările iminente au
marcat şi marchează imaginea Republicii Moldova
în domeniul cardiologiei. Zeci de doctori şi doctori
habilitaţi care au obţinut titlul ştiinţific sub auspiciul
dlui Popovici, peste 600 de publicaţii ştiinţifice, in-
clusiv monografii, articole în reviste cu impact fac-
tor, prezentări la Congresele Europene şi Mondiale
de cardiologie, zeci de brevete de invenţie şi medalii
de aur şi argint la saloanele internaţionale de Info-In-
vent sunt valenţele unui succes firesc şi o bornă de
apreciere la justa valoare a activităţii prodigioase a
Domniei Sale.
Cu prilejul acestui remarcabil jubileu vreau să-i
urez din inimă dlui acad. Mihail Popovici multă sănă-
tate, iar apanajul ştiinţific şi experienţa înmagazinată
pe parcursul deceniilor privind abordarea şi rezolva-
rea eclatantă a diferitor probleme intricate în cardio-
logie să fie şi în continuare un far de exemplu şi încu-
rajare a specialiştilor de orice vârstă, care activează la
patul pacientului sau în laboratorul de cercetare.
Pintilie PÂRVAN, preşedinte-
le Consiliului de Coordonare
al Asociaţiei Obşteşti „Parla-
mentul Independenţei”:
Medic prin vocaţie, savant
prin erudiţie, manager prin ex-
cepţie şi patriot al neamului,
acad. Mihail Popovici s-a năs-
cut pe 29 octombrie 1942, pe malul stâng al Nistrului,
în satul Podoima, Camenca. Plin de iubire faţă de ţară
şi popor, pasionat de sănătatea şi libertatea oamenilor,
Mihail Popovici a absorbit dragostea de pământ şi de
oameni anume de pe acele plaiuri natale. Descendent
dintr-o familie de gospodari, obţine studii fundamen-
tale, iar după absolvirea Institutului de Stat de Me-
dicină din Chişinău este pasionat de cardiologie, de
mecanismele metabolismului şi biochimiei cardiace.
Linia de caracter, perseverenţa, previziunea, vir-
tuţile umane şi divine cu care e înzestrat, precum şi
tactul de a discuta cu oamenii, cu personalităţile tim-
pului, îl ridică pas cu pas, la înălţimea unui iscusit
manager, veritabil strateg în organizarea asistenţei
specializate cardiologice în rândul populaţiei repu-
blicii. Laboratorul clinic al cărui şef este între anii
1977-1983 devine un Centru de cercetare clinică
experimentală în cardiologie, ulterior Institut de Car-
diologie. Activitatea ştiinţifică, clinică, managerială,
metodologică îl face cunoscut pe Savantul Mihail Po-
povici în ţară şi peste hotare. Este apreciat ca fondator
şi creator al Cardiologiei în R. Moldova.
Astăzi academicianul Mihai Popovici este un
nume cunoscut şi recunoscut în ţară şi peste hotare,
deţine pe merit numeroase titluri onorifice, este ca-
valer al Ordinului Republicii, laureat al Premiului de
Stat pentru Ştiinţă şi producere, alte distincţii. Dar
dincolo de toate acestea este un Om cu demnitate şi
verticalitate, iubitor de oameni. Are un tact deosebit şi
rafinat în toate discuţiile, convorbirile, comunicările
cu cei de la ţară şi cu cei din elita intelectuală. Aces-
te linii de caracter au fost evidenţiate şi în activitatea
publică şi cea de deputat al poporului.
Atât discipolii, membrii Şcolii de Cardiologie, al
cărei fondator este acad. Mihai Popovici, comunita-
tea ştiinţifică, intelectualii ţării, cât şi noi, colegii de-
putaţi din Primul Parlament, îi dorim în continuare
perseverenţă, inspiraţie şi creaţie ştiinţifică, realizări
frumoase în domeniul fortificării sănătăţii populaţiei
Republicii Moldova.
Ion BĂHNĂREL, doctor
habilitat în medicină, profesor
universitar:
L-am cunoscut prima dată pe
actualul academician Mihai Po-
povici cu peste 50 de ani în urmă,
când Domnia Sa lucra ca lector
la Catedra de biochimie a Institu-
tului de Medicină din Chişinău. Au urmat multiple
activităţi în comun pe diferite domenii în medicina
practică, în ştiinţă, în pedagogie etc.
Dl Mihai Popovici rămâne să ne uimească în
permanentă cu fiinţa complexă a Domniei Sale şi
dimensiunile ştiinţifice, pedagogice, manageria-
le, omeneşti, colegiale atinse. Dl acad., profesor
universitar, doctor habilitat în medicină Mihai Po-
povici a parcurs cu dăruire de sine şi continuă să
demonstreze atât talentul unui cercetător înnăscut,
pedagog, cât şi ceea ce a luat de acasă – marea gri-
jă de aproapele său, de colegii săi, de neamul său.
Pe parcursul anilor a condus cu dibăcie mai multe
structuri şi instituţii, a îndeplinit şi multiple funcţii
obşteşti. A format şi educat cu măiestrie pedagogi-
că multe generaţii de savanţi, pedagogi, medici şi,
desigur, manageri.
Fiind o personalitate complexă, reprezentant al
valului III de savanţi în domeniu, autor al unor studii
de pionierat de talie naţională şi internaţională, pe-
dagog ilustru, îndrumător, coordonator şi organizator
al activităţii cardiologilor din R. Moldova, şi nu nu-
mai, dl Mihai Popovici a devenit un nume cunoscut
în domeniul medicinei naţionale şi internaţionale,
bucurându-se de o înaltă apreciere atât în ţară, cât şi
peste hotare. Pentru noi, cei de la sănătatea publică,
academicianul este foarte important, deoarece a sus-
ţinut şi susţine în continuare şi cu vorba şi cu fapta
profilaxia maladiilor.
Graţie firii delicate, dar şi mereu în căutare de
sine şi de noi valori, academicianul a creat din pro-
pria personalitate un etalon al cunoaşterii. Acestea au
fost demonstrate pe parcursul anilor, dedicate artei şi
ştiinţei medicale – Cardiologia. Multitudinea lucrări-
lor ştiinţifice – toate definesc o personalitate notorie
în medicina contemporană.
Să ne trăiţi, mult, stimate domnule academician
Mihai Popovici!
Vă dorim mulţi ani fericiţi, să rămâneţi mereu tâ-
năr, sănătos, viguros şi să vă ajute Dumnezeu în toate
aspiraţiile nobile la straja sănătăţii neamului!
Sofia ALEXANDRU,
director al Institutului de
Ftiziopneumologie „Chiril
Draganiuc”:
Exprimăm toată convinge-
rea, că inepuizabila forţă de
muncă, responsabilitatea, ver-
ticalitatea, profesionalismul,
onestitatea şi înţelepciunea,
care vă caracterizează plenar, vă vor aduce cu pri-
sosinţă şi în viitor respectul colegilor şi tuturor
celor care vă înconjoară, precum şi al numeroşilor
dumneavoastră discipoli. Fermitatea în perfecţio-
narea cunoştinţelor profesionale şi a capacităţilor,
scopul precis şi net determinat, talentul de orga-
nizator s-au manifestat permanent şi cu deplină
amploare în activitatea dumneavoastră.
Suntem deosebit de impresionaţi de capacităţile
dumneavoastră de comunicare, unitate colectivă, spri-
jin colegial, amiciţie, fidelitate în specialitate, corecti-
tudine comportamentală, fapt pentru care pretutindeni
şi în permanenţă percepeţi o stimă bine meritată, do-
bândind o autoritate indubitabilă, şi purtaţi mereu gra-
titudinea şi dragostea colectivului şi a întregii societăţi
ştiinţifico-medicale din republică şi străinătate.
În numele colectivului Institutului de Ftiziopne-
umologie „Chiril Draganiuc” din R. Moldova, vă
dorim să păstraţi acelaşi fel de a fi: cu temperament
calm, energie şi capacitate de muncă, hărnicie, sâr-
guinţă, izvorâte dintr-o sănătate deplină şi dintr-o or-
ganizare fizică şi spirituală perfectă. Să rămâneţi cu
aceeaşi voinţă cumpătată, blândă pe care nici rangul,
nici posturile înalte pe care le ocupaţi nu le pot înlo-
cui. Mulţi ani înainte, plini de realizări, sănătate de
fier, trecerea vremii să devină mai lentă pentru dum-
neavoastră, iar cei din jur să vă trateze întotdeauna cu
bunăvoinţă, căldură şi înţelegere.
Sergiu SÂRBU, SUA (Iowa):
În fiecare an, la 29 octom-
brie, eu unul îmi amintesc cu
drag şi toată recunoştinţa că
în această zi îşi serbează ziua
de naştere omul care a devenit
demult parte din viaţa mea. Şi
asta pentru că mi-a fost primul
şi cel mai important îndrumător pe calea devenirii
mele profesionale. Cred că am avut, totuşi, marele
noroc să întâlnesc un bărbat ce avea menirea să-
mi devină nu doar primul manager, ci şi primul
sfetnic în iniţierea carierei mele de cercetător. Am
fost angajat de Domnia Sa imediat după absolvi-
rea Facultăţii de igienă şi sanitărie. Activitatea în
Laboratorul de analiză a aminoacizilor, şi apoi în
Laboratorul de cardiologie experimentală, seriile
de experimente, care adesea necesitau a fi asis-
tate diurn, discuţiile intense şi analiza rezultate-
lor, coroborarea acestora cu informaţia de ultimă
oră privind experimentele cercetătorilor din alte
spaţii, apoi şi anii de pregătire postuniversitară la
Centrul Unional de Cardiologie de la Moscova –
toate acestea au constituit poate cea mai intens şi
plenar trăită secvenţă de viaţă...
Anul acesta academicianul Mihail Popovici,
dragul meu mentor şi prieten sincer, împlineşte
80 de ani. Cred că omagierea acestui mare om
va deveni un eveniment cu conotaţii aparte atât
în lumea academică, medicală, cât şi în suflete-
le a numeroase persoane care l-au cunoscut. Cu
siguranţă, domnule academician, veţi rămâne în
istoria Moldovei nu numai ca prim-fondator al
ştiinţei de bază în domeniul cardiologiei experi-
mentale, dar şi ca fondator al Institutului Clinic
de Cardiologie integrat cu serviciul cardiologic
republican.
Am admirat şi învăţat mereu, dragul meu dascăl
de suflet şi cuget, din reuşita dumneavoastră profesi-
onală, din stilul unic de a-ţi configura cariera şi imagi-
nea socială, iar cu prilejul celor 80 de toamne, vă urez
din tot sufletul multă sănătate, satisfacţie de la ceea
ce v-a reuşit să faceţi pentru semeni, dar şi multe alte
realizări de acum încolo.
La mulţi ani!
Rodica NEGRU-
CEMORTAN, în numele
7
ARTA PLASTICĂ
echipei Secţiei consultative a
Spectre
Institutului de Cardiologie:
La începuturi, Institutul de
Cardiologie prezenta doar un la-
din frumuseţile
borator experimental, la parterul
uneia dintre clădirile Institutului
de Medicina din Chişinău, pe Calea Orheiului (clădi-
re care găzduia la acel moment un cămin, o catedra
şi un institut de cardiologie).
Domnul Mihail Popovici a ştiut cum sa materiali-
zeze ideea de a crea un Institut de Cardiologie la Chi-
naturii
şinău, mai întâi, prin deschiderea laboratoarelor de Joia trecută Centrul
cercetare fundamentală, apoi prin demararea servi- Expoziţional „Constantin
ciului clinic, cu deschiderea Dispensarului de Cardi- Brâncuşi” din Chişinău a
ologie şi, ulterior, construirea spitalului. Toate aceste
găzduit inaugurarea noii
etape au însemnat nu doar ani de muncă asiduă, dar
şi abilităţi deosebite de conducător, negociator, co- expoziţii personale de pic-
municare, dar, cel mai important – de strateg. tură a plasticianului George
În vremuri nu tocmai uşoare, „corabia cardiolo- Petrea. Lucrările pline de
gica” moldovenească, la cârma căreia s-a aflat preţ culoare, transparenţă şi lu-
de peste 30 de ani acad. Popovici, a reuşit să se men- minozitate au bucurat ochii
ţină pe val şi să meargă înainte. vizitatorilor. ,,Vibraţia celei mai frumoase umbre a
Există, totuşi, un factor ce face diferenţa între spiritului uman”, astfel l-a caracterizat pe neobositul
instituţiile medicale din R. Moldova de atare nivel artist Vasile Dadic, membru al grupului de creaţie
– marea dragoste şi ataşament al directorului Mihail ,,Vibraţia” din care face parte şi autorul expoziţiei.
Popovici pentru cercetarea ştiinţifică, atât fundamen- Peste 60 de lucrări ale plasticianului au redat fru-
tală, cat şi cea clinică. Anii ʼ80-ʼ90 rămân în amin-
museţea naturii autohtone în toată splendoarea ei
tirea noastră cu laboratoare ce „fierbeau” de idei,
cu acea atmosferă de „vreau să ştiu” şi „pot să fac”. – „Cuibul părintesc”, „Punte”, „Amurg”, „Peisaj la
Ulterior, toate acestea s-au tradus în aderare totală Nistru” –, dar şi alte creaţii au demonstrat ataşamen-
la oportunităţile deschiderii către Europa şi lumea tul deosebit al pictorului de frumosul nostru spaţiu
întreagă, în implementarea rapidă a metodelor noi cosmic – natura plaiului românesc.
de diagnostic şi tratament, acad. Popovici rămânând,
pe parcursul anilor la fel de fascinat de cercetarea
ştiinţifică. Cred ca are o intuiţie remarcabilă în a
identifica noi direcţii de dezvoltare, dar şi fezabile
condiţiilor noastre.
Pentru noi, cei care activăm în continuare în Sec-
ţia consultativă, mai e de menţionat şi o latură emo-
ţională. Domnul acad. Popovici ne vizitează deseori,
şi nu doar pentru că ar putea fi nostalgic după „epoca
romantică”, după anii petrecuţi în acest sediu. Ştim
bine ca e şi din sentimentul de consideraţie, de res-
pect pentru toată echipa care rămâne la datorie, în
pofida tuturor circumstanţelor.
Domnul Popovici este posesorul multor calităţi
frumoase, dintre care se evidenţiază perseverenţa,
profunzimea, inteligenţa, asiduitatea, delicateţea,
dragoste de carte, de oameni şi de neam. Dumnealui,
fecior de oameni simpli, venit dintr-un sat de pe ma-
lul Nistrului, a ajuns un savant remarcabil, academi-
cian, un om despre care se va spune şi peste decenii
că este unul dintre părinţii-fondatori ai cardiologiei
moldoveneşti.
Pentru toate acestea, vă mulţumim şi vă aducem
omagii, dragă domnule Mihail Popovici.
La mulţi ani!
Viorel G. FLOREA, doctor
habilitat în ştiinţe medicale,
professor, Universitatea din
Minnesota, Minneapolis,
SUA:
Academicianul Mihail
Popovici a contribuit substan-
ţial la stabilirea structurii de „Culoare şi cuvânt” este titlul expoziţiei ce
acordare a asistenţei medicale îmbină armonios cele două „puteri” ale artistu-
în domeniul cardiologiei din Republica Moldova. lui: arta de a picta şi de a scrie versuri. „Albinuţa
Sub conducerea domnului Mihail Popovici s-a fon- cât trăieşte, / Miere dulce zămisleşte. / Pentru
dat Institutul de Cercetări Ştiinţifice în Cardiologie cine?/ Pentru cine? / Pentru cel ce face bine”,
din R. Moldova şi s-a stabilit legătura dintre acest îşi recita pictorul propriile încercări literare. În
centru şi serviciile în cardiologie din raioanele Mol- viaţa sa el a editat mai multe plachete de ver-
dovei. Profesorul Popovici a depus un efort major la
suri pentru copii: „Scump ca lumina”, „Stropi de
pregatirea multor specialiști în domeniul cardiologi-
ei care activeaza cu succes până în prezent atât în R. soare”, „Huţa-huţa cu crenguţa”, „Povestea unei
Moldova, cât şi în străinătate. flori”, „Visul peştişorului”, „Prinţesa codrului”,
Ne-am cunoscut cu domnul Mihail Popovici la „Iepuraşul Lulu” ş.a.
începutul carierei mele ca asistent la Catedra de Te- Originar din comuna Nişcani, Călăraşi, artistul
rapie a Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie îndrăgise de mic copil arta estetică, pictând iconi-
„Nicolae Testemiţeanu”. Domnul Popovici a avut o ţe pentru colegii săi. Iscusinţa de a mânui paleta şi
mare influenţă asupra drumului pe care l-am urmat pensula l-a urmărit mereu. Absolveşte Facultatea
în cardiologie şi unde sunt acum. Profesorul Mihail de Pictură şi Grafică de la Universitatea Unională
Popovici m-a îndrumat în pregătirea tezei de doctor de Artă Decorativă din Moscova, devenind ulteri-
habilitat în ştiinţe medicale şi m-a instruit să rămân or membru titular al Uniunii Artiştilor Plastici din
ferm pe calea mea profesională. Graţie acestui fapt,
Republica Moldova. Pe parcursul activităţii sale
în prezent activez ca profesor la Universitatea din
Minnesota şi cardiolog la Centrul Medical pentru plasticianul participă la o suită de expoziţii republi-
Veterani din Minneapolis, SUA, unde deţin şi func- cane de grup, la tabere de pictură atât din republi-
ţia de director medical al programului de reabilitare că, precum şi din Ţara-mamă. În ultimii zece ani de
cardiacă, şi sunt unul din directorii programului de creaţie, lucrările lui George Petrea au fost vernisate
insuficienţă cardiacă. la expoziţii internaţionale din România, Turcia, Bul-
Cu ocazia acestei aniversări, vreau să-l felicit pe garia, Grecia şi din alte ţări.
onoratul academician Mihail Popovici cu realizări-
le importante în domeniul cardiologiei şi ocrotirii Ana STEGARESCU
sanatatii în R. Moldova. Îi doresc mulți
ani cu sănătate, ca să continue calea sa
nobilă.
Nelea MĂTRĂGUNĂ,
doctor habilitat în
ştiinţe medicale, conf.
cercet., şef Laborator
ştiinţific de cardiologie
pediatrică a IMSP
Institutul de Cardiolo-
gie:
Fiind la primii paşi în calitate de şef
de laborator ştiinţific în cardiologia pedi-
atrică, am fost mereu ghidată şi susţinută
de domnul academician Mihail Popovici.
Sunt onorată şi profund recunoscătoare
că am avut norocul de-a lucra sub egida
academicianului. Pe această cale ţin să vă
mulţumesc pentru că aţi fost mereu ală-
turi, ghidându-mi paşii cu multă răbdare
şi dedicaţie oricând am avut nevoie. Pro-
fesionalismul, carisma şi onestitatea de
care aţi dat dovadă în orice circumstanţă
a fost şi va rămâne mereu o inspiraţie pen-
tru mulţi medici.
Ca un copac care are rădăcina sănă-
toasă, dumneavoastră, dle academician
Mihai Popovici, continuaţi şi astăzi să
daţi roadă prin discipolii pe care îi ghi-
daţi, prin proiectele pe care le coordo-
naţi etc.
Vă doresc multă sănătate, putere de
muncă în continuare în toate activităţile
de zi de zi. Fie ca fiecare moment să vă
aducă doar satisfacţie şi sentimente îm-
plinite în viaţă. Nostalgie. George PETREA
 8
Satirici la răspântie
Literatura şi arta Nr. 42 (4023), 27 octombrie 2022

NI S-A FURAT Beatrice ARZ-O FOCUL, DRAGOSTE!

Ni s-a furat şi numele şi Mama,
Ni s-a furat şi cerul şi văzduhul,
Dar ne-a rămas frumoasă toamna,
Credinţa fraţilor şi duhul.
Noi nu cerşim pâine străină
O creştem cu al nostru sânge,
În rugăciunea cea divină,
În lacrima ce-n Doruri plânge.
Noi nu furăm pământuri slave,
Ne-ajung pământurile noastre,
Pe veci numindu-se moldave,
Aici şi-n Univers cu astre.
Noi nu cântăm la balalaică,
Ci pe a inimii dragi strune,
Cântăm de Maică şi de Taică
Din zori pân’ soarele apune.
Când aste cântece răsună
Pân' în Carpaţi şi pân' la mare
Străinii Ţării urlă, tună,
Precum sălbaticele fiare.
...Dar Codrul freamătă în rouă
Şi grâul râde pe moşie,
Prevestitori de viaţă nouă,
Cu flacără de veşnicie.
Vladimir RUSNAC
ÎN OGLINDĂ
În oglindă se reflectă
Viaţa noastră, cea reală –
O imagine perfectă
Doar că este virtuală.
Câte-odată mi se pare
Că şi eu în ea trăiesc,
Şi atunci orice mişcare
Vreo jumătate de an prietenul meu
Ghiţă, contabil-şef la o firmă prosperă
de la aeroport, a tot umblat buimac,
parcă era nebun de cap. Cum divor-
ţase de nevastă-sa, Glafira, care era
cu vreo treisprezece ani mai coaptă,
nu se lipea de el nici cea mai necăjită
coţofană. Se vede că-i era făcut! Ce-i
drept, nici el nu-i rupt din soare, pleş-
căciunea îl dă de sminteală – se lăţeş-
te pe scăfârlie ca luna plină, iar nasul
coroiat e mai dihai ca la un hultan de
munte. Totuşi, trebuie să recunoaş-
tem, că în tinereţe Ghiţă avea trecere
la femei. Mamzelele îl asaltau pentru
că-i bărbat robust, vânjos: pribuluiau
ele că-i bun de ceva! Dar, de când a
Purtătorii de referințe păşit a patruzeci şi cincea treaptă a
vieţii, pupezele dracului se feresc de
dânsul ca vaca de streche.
Să vă spună Gheorghe Postolache Până într-o zi, când pe peronul de
sosire al aerogării dădu cu ochii de o
Când eram la anul întâi la Facultatea de Litere a Universităţii cuconiţă elegantă, curăţică, îmbrăcă-
de Stat din Moldova am avut o întâlnire cu domnul Ion Osadcen- ţică, tinerică. Ea, cum îl văzu prima
co, decanul. După ce ne-a felicitat cu titlul de student, ne-a spus dată, a pufnit în râs, dar de ici răspun-
că pentru a deveni buni specialişti, trebuie să frecventăm în mod dea cu ahotă la ispitele tomnaticului.
serios orele de curs şi să conspectăm minuţios tot ce ne predau – Mai bine ajutaţi-mi să prind un
lectorii şi profesorii. taxi, cochetă paţachina fardată ca o
Drept, mai aveam un student la anul trei, care era scutit de jucărie.
prezenţa la ore, dar noi suntem convinşi că, în timp ce colegii săi – Pleci departe? se interesă con-
de grupă şi de facultate conspectează în auditoriu noile teme, el tabilul-şef.
nu umbla brambura prin oraş, ci şede la o masă în bibliotecă şi-şi – La mama la Străşeni!
îmbogăţeşte cunoştinţele. Acel student la anul trei cu frecvenţă
liberă nu era nimeni altul decât cunoscutul om de ştiinţă şi de
– Fii pe pace, drăguţo, la Străşeni
te plimb eu! Maşina o am în parca-
cultură, căruia azi îi spunem cu toţii, fără rezerve, domnul acade- re, şi el îi ajută fetei să-şi tăbârcească
mician Mihai Cimpoi.
bagajele.
Ce intuiţie sănătoasă şi demnă de invidiat a avut atunci deca- Dintr-o vorbă în alta, cavalerul
nul şi întreg decanatul! află că maruşca abia poposise din Ita-
lia ca să-şi viziteze mama, rudele, pri-
*** etenii. Cinci ani nu călcase pe acasă
O plăcintă cu brânză de oi merge mai lesne pe gât, dacă por-
nită, petrecută şi însoţită la drum cu un pahar de vin roşu, prepa-
– n-o slăbea din ochi patronul, la care
se spetea în sudoarea trupului pentru
nişte gologani zgârciţi.
În drum spre destinaţie pe flăcău
îl curmă un gând anapoda: „Ei şi ce
dacă-i prea tânără că mi s-ar potrivi
drept fiică! Am s-o cuceresc!”.
Au făcut cunoştinţă. Fata s-a pre-
zentat că o cheamă Beatrice. (Acasă
toţi îi zic Băluţa).
– Vai, ce nume splendid – Bea-
trice! exclamă încântat companionul
de drum şi, cu toată obrăznicia, îi fixă
domniţei rendez-vous.
Fata acceptă propunerea. Urmau
să se revadă a doua zi, să ia împreună
prânzul la un local de lux din centrul
capitalei – la restaurantul Continen-
tal.
Deja la masă, după ce au servit
aperitivul, Ghiţă îi oferi fetei în dar
un inel bogat cu două diamante scli-
pitoare. Aceasta a fost greşeala con-
tabilului-şef. Uimită de cadoul excep-
ţional, Beatrice era în al nouălea cer
de fericire!
Cât au mai discutat amorezii în
doi despre sensul vieţii de azi şi mora-
vurile nonconformismului, au tot sa-
vurat ba o cinzeacă de tequila, ba un
strop de şampanie, până când fata se
trezi în casa lui Ghiţă. Contabilul-şef
intuia că paţachina e dornică de alint.
Ea îl săruta botoasă, tot netezindu-i
pleşcăciunea, nasul coroiat şi murmu-
ra mieros în braţele bărbatului: „Parcă
ne cunoaştem de un car de ani! Nu mă
mai satur de îmbrăţişările tale...”.
Din ziua păcatului Ghiţă şi Beatri-
ce au început să-şi întemeieze gospo-
dăria. Ei, ce mai tura-vura, de acum
se declarau soţ şi soţie! Însă giugiu-
lelile domniţei slăbeau vigilenţa con-
tabilului-şef şi el se supunea hatârului
iubitei. Mai întâi soţul i-a cumpărat
îngemănatei consoarte o salbă de ne-
stemate – colier din pietre scumpe de
Brazilia, iar în prag de iarnă i-a dăruit
o şubă de samur...
Într-o noapte marghioliţa şuşotea
dulce la urechea masculului: „Giţişor,
scumpule, stau zile întregi în casă, mă
plimb prin grădina ta, dar... mă plicti-
sesc. Aş vrea să am şi eu o slujbă, să
comunic cu lumea...”.
Ghiţă i-a făcut pe plac, deschizân-
du-i nevesticii un salon de frumuseţe
vis-a-vis de Grădina Publică. Apoi s-a
silit să-i cumpere şi maşină (fliorţotina
nu era să meargă pe jos la serviciu(!)
– un Fiat nou-nouţ de ultim model de
culoarea iubirii – roşu. După toate astea
obrăznicătura se încumetă să-i ceară so-
ţului un apartament pe măsura poftelor
sale. Aşa şi s-a întâmplat: un aparta-
ment din trei camere pe o stradă cen-
trală a urbei deveni curând proprietatea
şarlatancei. Într-un an de concubinaj în
mângâierile lui Ghiţă, tartoriţa se pri-
copsi cu atâta avere cât n-a câştigat nici
în vis, ţopăind cinci ani încheiaţi prin
restaurantele proprietarului italian...
De prea multă libertate câtă îi
acorda soţul-contabil-şef, cuconiţa
zburda ca o mânzoaică prin magazi-
ne, la spectacole teatrale... Drept, că
avea şi ea grijă de Ghiţişor – îi cum-
păra pastile, ierburi de leac. În nopţile
de taină îi gângurea drăgăstos: „Papa,
păpiciu, lângă tine mă simt atât de fe-
ricită!”. Apoi, după convulsiile amo-
roase, nesăţioasa fredona ca o pisicu-
ţă: „Păpiciu, mai vreau miau-miau!”.
Fascinată de viaţa unduioasă,
Beatrice credea că strălucirea ei nu o
va întuneca nimeni niciodată.
Dar într-o seară peste cuibuşorul
lor de nebunii se abătu nenorocirea:
un convoi de mascaţi l-au încătuşat
butuc pe contabilul-şef. Vedeţi, Ghi-
ţă îşi băgase prea adânc apetitul în
socotelile firmei. Când s-a văzut cu
brăţările pe mâini, contabilul-şef n-a
rezistat cumpenelor sorții şi răbufni
într-un plâns amarnic... După judeca-
tă, oamenii legii i-au confiscat averea
– casa, grădina, Mercedes-ul, dolăra-
şii dosiţi prin cotloane.
De ciudă şi necaz, Beatrice se
mută în aceeaşi zi în apartamentul ei
luxos, lingându-şi rănile. Ghinionul
îi dădu rânduielile peste cap. Dar n-a
tânjit prea mult. La scurtă vreme ea
cuceri inima patronului firmei, An-
drunea, un coţcar mai tânăr cu un
an decât contabilul-şef. Zice lumea
că pe Andrunea, distinsa iepuşoară îl
iubeşte mai avan decât pe Ghiţişor
şi-l înfruptă binişor din dulcele tainic.
Deocamdată directorul o ţine la dis-
tanţă – are nevastă şi două fiice cam
de seama amantei, dar îi mai aruncă
câte un oscior colea. Însă fufa visează
clipa când are să-i pună fusta în cap.
Ce să-i faci! Cu iubirea nu te
pune! Odată picată la masa raiului,
dragostea e capabilă de cele mai aiu-
rite sacrificii...
Andrei MOROŞANU

ă d e s atir ă Întâmplări trăite de Mihai CIMPOI

Parcă-i dintr-un dans grotesc.

Căci acolo, în oglindă,

rat de veselul poet şi seriosul gospodar Efim Bivol din Costeşti,
Ialoveni.
Nu scriu aceste cuvinte din auzite sau la îndemnul vreunui in ş Grigore VIERU, epigramistul Cu ocazia susţinerii tezei
iu
Pa g

Nici un sunet nu există.
Lumea parcă stă la pândă
Şi ascultă... Cum rezistă?
Cum să nu spui o părere
Sau ceva, ca să te aperi,
Să şopteşti o mângâiere,
Ori de ciudă să mai scaperi?...
Stau ca între două lumi,
Un hotar doar le desparte,
Ca la casa de nebuni –
Noi aici, iar ei – de-o parte!
Inima în piept tresare
Şi din vise mă trezesc –
Stau şi cânt în gura mare
Şi mă bucur... că trăiesc.
Petru IACOB
PIONEZE
Ivan Turbincă
Trezit moscalul peste secole
Cu dracii lui – duzină
A-mplut turbinca cu ghiulele
Şi le scapă-n… Ucraina.
Luptele din Ucraina
În vecina țară e război –
Luptele se dau în toi.
Făr-de lupte ruşii cad –
Putin „dă cu oiştea-n gard”
Vine iarna
Vine iarna şi e frig,
Bandiţii mereu adună-avere
Ici o tuşonkă, un covrig,
Ca s-ajungă… la putere.
Tudor BĂTRÂNAC,
or. Căuşeni
ADRESA REDACŢIEI:
„Literatura şi arta”,
str. Sfatul Ţării nr.2, cod poştal: 2009,
or. Chişinău, Republica Moldova
Tipografia „Universul” Com. nr. 1296
agent de reclamă. Efim n-are nevoie de un asemenea gest nici la de doctorat de mediocrul
scris, nici în gospodărie. Doar să-i dea Bunul Dumnezeu un car Grigore Vieru era, după Leonid CURUCI
cu patru boi de sănătate!
***
m or cum îşi pot aminti toţi cei care
au fost în apropierea lui, bu- Doamne, cum n-o fi război,
Mai deunăzi am răscolit o colecţie a ziarului „Tânărul Le- nătatea întruchipată. Adevărat Dacă-au ridicat şi-au pus
ninist” (azi „Florile Dalbe”) de prin anii ’50 ai secolului trecut, copil al firii, cu frică de Dum- Capul lui Curuci mai sus
anii mei de şcoală, şi am descoperit multe articolaşe, poezii, schi- nezeu, înzestrat cu un rar dar Decât trupul lui Cimpoi?
ţe, semnate de elevi din diferite şcoli din republică, mai apoi de- al comunicării empatetice – cu
venind nume în publicistică şi literatură: regretatul ziarist Pavel cei mici şi cu cei mari deopotri- Lui BUCOV (cu pseudoni-
Cristov, poeţii Ion Vieru, Titus Ştirbu, Gheorghe Ciocoi, prozato- vă –, punea preţ pe tot ce nu su- mul Radu VASILE), revoltat
rul Victor Dumbrăveanu... păra natura şi naturaleţea. Era că public prea mult Mihai CIMPOI văzut
Deci, dacă-şi dă târcoale scrisul şi vrei să-l îmblânzeşti, trebu- un om etic şi-l supăra ceea ce de Bira DANTAS (Brazilia)
ie să începi de mititel, sau, cum se spune în nordul republicii, de era certat cu bunul-simţ, mani- Tipăriţi-mi numele pe toate
mâţâţăl. Şi vei reuşi! Scriitorilor care plecau
festându-şi supărarea sub for- filele,
*** la Casa de Creaţie din Ialta
mă de replică publicistică, iar În ciuda a tot ce-i neînsemnat
Ilan Şor s-a grozăvit că s-ar duce până la Kremlin în genunchi uneori şi sub formă de epigra- şi mic,
Îşi fac rău
până în faţa lui Putin şi ar cere gaz pentru Republica Moldova. – Fiule, treci şi spală vasele! mă. Ar trebui să reconstituim Nu vă uitaţi ce spune în
La Chişinău
Mai bine ar veni până la Chişinău tot aşa, în genunchi, şi ar acest compartiment mai puţin „Nistru” un Radu Vasile,
cere iertare pentru ceea ce deja a înfăptuit în şi pentru Republica – Care sunt cuvintele magice? cunoscut al creaţiei sale. Iată, Uitaţi-vă la Em. Bucov,
Şi se iartă
Moldova. E mai aproape şi mai puţin periculos. – Te las fără net! pentru început, câteva. care nu spune nimic.
Pe la Ialta.
– OK.
Cu re fe r ire l a mu s af ir ii ne pof tiți
Tră sniţi c u pol oni c ul
Un şef Precauţie Petru Cărare – un fel de Ivan Susanin
al fabricii avicole Văzând că-i moare pacientul,
Stăteam odată cu Petru Cărare la o margine de locului, Ivan Susanin cunoştea potecile care duceau mâncatul nici la jumătate. Apoi mă scoate, mă lasă
mirişte, aşteptând un autobuz care să ne ducă la Chi- spre mănăstire, ştia unde anume se afla ţarul, dar pe iarbă, îmi spune ceva supărat, ameninţându-mă
Un chirurg ruga fără tupeu; şinău. Pe şosea trece, stârnind vrăbiile, un motoci- i-a condus pe năvălitori, prin troiene, într-un desiş cu degetul. Încalecă motocicleta şi pleacă, rupând
Noutatea v-o spun vouă:
Urgent s-achite tratamentul, clist. de netrecut, de unde aceştia nu aveau cum să iasă. pământul, în direcţie inversă. Abia atunci, mi-am dat
Vom avea o roadă nouă!
Pân” n-a trecut la Dumnezeu. Ştii, Prohinică, îmi zice Petru, privind în urma Ţăranul a fost omorât în chinuri groaznice. Ulterior, seama ce mi-a spus neamţul. Ei mă întrebau să le arăt
Chiar de-i cald şi nu mai plouă
Tot mai bine pentru ouă. motociclistului, am rotunjit, în februarie, cincizeci compozitorul rus Glinka i-a consacrat o operă... drumul care i-ar duce unde îi aştepta casa, iar eu le
Avansare de ani, dar n-am până acum nicio decoraţie. Deşi, „Odată, îşi depăna amintirile Petru Cărare, când arătam să meargă în direcţia, de unde veneau asupra
în timpul războiului, am fost şi eu un fel de Ivan se retrăgeau oştirile lui Hitler, mă jucam, în Zaimul lor tancurile...
Unui medic stomatolog Un hoţ în lege, azi, se ştie, Susanin... meu, lângă o fântînă. La un moment dat, se opreş- Victor PROHIN
Cu elan munceşte nu-n zadar, Eram treji ca nişte nou-născuţi, vorba lui Vitalie te în drum o motocicletă. O conducea un fascist cu
Un bolnav cuprins de jale, Tulnic, şi nu ştiam ce să-mi imaginez. Când s-a ter- pistolul automat spânzurat de gât. În ataş, stătea ca o
Şi-i ajutat de mulţi să fie...
Când durerea-l chinuia, minat războiul, interlocutorul meu avea zece ani şi cloşcă pe ouă un alt neamţ, cum sunt prezentaţi aceş-
Deasupra legii, parlamentar.
A glumit că-ţi dă parale; câteva luni. tia în filme – cu o cască pe ochi şi burduhos. Acel cu
Şi-ai scos ultima măsea. Celor care nu prea au idee de Ivan Susanin, le automatul la gât mă întreabă ceva în germană, din
Ion CUZUIOC
ofer o informaţie dintr-un care eu nu pricepeam o boabă. Judecând după ges-
calendar enciclopedic editat turile lui, mi-am dat seama că vrea să ştie încotro s-o
E x ege ții pe timpul lui Nicolai al II- apuce. Ce aveai să faci în locul meu? I-am arătat, la
LA BAL lea. Ivan Susanin a fost un
ţăran rus din gubernia Kos-
întâmplare, cu mâna. Cel din ataş îmi aruncă, drept
recompensă, o ciocolată. Motocicleta lasă în urmă o
Frumoasă este doamna, ca artista troma, forţat, în 1613, de un dâră de fum care mirosea, pentru mine, ca parfumul
Ce ştie că e mult apreciată, detaşament de leşi şi litoveni şi se topeşte peste deal. Nu reuşesc să dau de gustul
să le arăte drumul spre o mă- ciocolatei, că o muşcam de la o mărginuţă, să-mi lun-
Şi îmi zâmbeşte galeş de îndată
năstire, unde se adăpostea, gesc plăcerea, cum motocicleta cu cei doi hitlerişti se
Ce scapă-n faţa mea, uşor, batista.
împreună cu mama, ţarul întoarce şi frânează mânioasă lângă mine. Coboară
proaspăt ales, Mihail Fiodo- din şa acelaşi neamţ, îi transmite arma burduhosului
Cochetă şi fâşneaţă, decoltată,
Ar vrea acum să-şi completeze lista rovici. Catolicii vroiau să-l din ataş, mă prinde şi, ţinându-mă strâns de călcâie,
(În care nu-i prezent doar Burebista) omoare pe tânărul ţar pentru începe a mă scutura, cu capul în fântână. M-a scu-
De fraieri ce-i dădură leafa toată. a-l urca pe tron pe unul de-al turat, până mi-a căzut din buzunar ciocolata în apă.
lor, Vladislav. Om din partea Îmi pare rău până acum de ciocolată, n-am ajuns cu
Mă uit la ea cum vrea să îmi întindă
O cursă fermecată cu de toate, Pentru abonare în Republica Moldova adresaţi-vă: la Poşta Moldovei şi
Făcând cu ochiul, tainic, în oglindă, MoldPresa. Abonamentele se pot perfecta şi online posta.md. BANCUL ZILEI
Abonamentele în România se vor face prin Asociaţia Casa Gratis Pro
Gândind că voi porni acuşi asaltul, Deo, sponsorul săptămânalului nostru. Eu sunt propriul meu şef. Aşa că dacă
Dar cum deştept mă ştiu din facultate, Contul Asociaţiei (CIF 25537930) Banca Transilvania:
Batista lasꞌ să o ridice altul… RO79 BTRL 0450 1205 N265 36XX mă veţi vedea vorbind singur, să ştiţi că
Detalii: tel. +40 727 374 129 E-mail: editura.maritain@gmail.com sunt într-o şedinţă.
Gheorghe BÂLICI
Redactor-şef Doina DABIJA
Telefoane: Publicaţia „Literatura şi arta”
Membru de Onoare al colegiului redacţional:
Redactor-şef: 022.21.02.12, 0(67)131737 respectă dreptul la opinie. Redactor-şef acad. Mihai CIMPOI
Secretar general de redacţie: 022.21.02.12. Responsabilitatea pentru fondator Publicistică şi informaţie: Andrei MOROŞANU,
Secţia literatură, cultură, publicistică:
conţinutul şi corectitudinea Elena TAMAZLÂCARU; Literatură: Nina JOSU;
(serie nouă)
022.23.82.16.
materialelor aparţine în ex- Cultură: Iulius POPA; Machetare şi design: Andrei
e-mail: literaturasiarta1954@gmail.com
Nicolae DABIJA DORGAN; Ilustrator: Iurie BRAŞOVEANU;
clusivitate autorilor.
http://www.litart.press Management cultural: Ion DOBZEU; Contabil:
Denis CERCHINA; Corector: Ana SURDU.