BOTNARENCO EUGENIA

GRUPA 104 ISTORIE ȘI GEOGRAFIE

FACULTATEA FILOLOGIE ȘI ISTORIE
TEMA NR 9
Teme de reflecţie
1.Identificați rolurile profesorului școlar și argumentați
necesitatea transpunerii acestuia în multitudinea de roluri.
2. Ce competenţe trebuie să demonstreze un profesor
postmodern?
3. Care este relația dintre competențele profesionale ale unui
cadru didactic și stilul preferențial?
4. Care este principalul obstacol ce ține de personalitatea elevului
în formarea comportamentului normativ şcolar?
5. Argumentați valorificarea factorilor dezvoltării psihice a
personalităţii şi factorilor educativi.
REZOLVARE
1.Identificați rolurile profesorului școlar și argumentați
necesitatea transpunerii acestuia în multitudinea de roluri.
Rolurile profesorului școlar
Profesorul școlar are o serie de roluri complexe și variate, care se pot împărți în două categorii
principale:
Roluri profesionale, care se referă la activitățile specifice de predare și învățare. Aceste roluri
includ:
Predarea, care presupune transmiterea de cunoștințe și abilități elevilor.
Evaluarea, care presupune măsurarea progresului elevilor în învățare.
Consilierea, care presupune oferirea de sprijin elevilor în dezvoltarea lor personală și profesională.
Roluri sociale, care se referă la relațiile pe care profesorul le are cu elevii, părinții, comunitatea și
societatea în general. Aceste roluri includ:
Modelul, care presupune că profesorul este un exemplu pentru elevi în ceea ce privește valorile,
comportamentul și abilitățile.
Colaboratorul, care presupune că profesorul lucrează în parteneriat cu părinții, comunitatea și
societatea pentru a asigura o educație de calitate pentru toți elevii.
Necesitatea transpunerii profesorului în multitudinea de roluri
Transpunerea profesorului în multitudinea de roluri este necesară pentru a asigura o educație de
calitate pentru toți elevii. Fiecare rol are o importanță deosebită în dezvoltarea elevilor, atât din
punct de vedere academic, cât și din punct de vedere personal și social.
Rolurile profesionale sunt esențiale pentru asigurarea unui învățământ eficient și eficient. Predarea
presupune transmiterea de cunoștințe și abilități elevilor într-un mod care să fie atât informativ, cât
și captivant. Evaluarea permite profesorului să măsoare progresul elevilor și să identifice eventualele
lacune în învățare. Consilierea oferă elevilor sprijin în dezvoltarea lor personală și profesională,
ajutându-i să facă alegeri informate și să își atingă potențialul maxim.
Rolurile sociale sunt, de asemenea, importante pentru dezvoltarea elevilor. Modelul este un rol
important, deoarece profesorul este un exemplu pentru elevi în ceea ce privește valorile,
comportamentul și abilitățile. Colaboratorul este un rol important, deoarece profesorul lucrează în
parteneriat cu părinții, comunitatea și societatea pentru a asigura o educație de calitate pentru toți
elevii.
În concluzie, profesorul școlar are o serie de roluri complexe și variate, care sunt esențiale pentru
asigurarea unei educații de calitate pentru toți elevii.

2. Ce competenţe trebuie să demonstreze un profesor

postmodern?
Competențele unui profesor postmodern
Profesorul postmodern este un profesionist care se adaptează la noile realități ale societății și care
este capabil să ofere elevilor o educație de calitate, care să le permită să se dezvolte pe toate
planurile.
În acest context, profesorul postmodern trebuie să demonstreze o serie de competențe, printre care:
Competențe profesionale, care se referă la abilitățile și cunoștințele necesare pentru a preda într-un
mod eficient și eficient. Aceste competențe includ:
Cunoștințe de specialitate, care se referă la domeniul în care profesorul predă.
Abilități de predare, care se referă la capacitatea de a transmite cunoștințele și abilitățile elevilor
într-un mod clar, concis și captivant.
Abilități de evaluare, care se referă la capacitatea de a măsura progresul elevilor în învățare.
Abilități de consiliere, care se referă la capacitatea de a oferi sprijin elevilor în dezvoltarea lor
personală și profesională.
Competențe sociale, care se referă la abilitățile și cunoștințele necesare pentru a relaționa cu elevii,
părinții, comunitatea și societatea în general. Aceste competențe includ:
Abilități de comunicare, care se referă la capacitatea de a comunica eficient cu diferite tipuri de
oameni.
Abilități de colaborare, care se referă la capacitatea de a lucra eficient cu alții.
Abilități de rezolvare a problemelor, care se referă la capacitatea de a găsi soluții eficiente la
probleme.
Abilități de adaptare, care se referă la capacitatea de a se adapta la schimbări.
Competențe personale, care se referă la abilitățile și cunoștințele necesare pentru a se dezvolta pe
plan personal și profesional. Aceste competențe includ:
Autocunoaștere, care se referă la capacitatea de a înțelege propriile puncte forte și puncte slabe.
Autocontrol, care se referă la capacitatea de a-și gestiona emoțiile și comportamentul.
Abilități de învățare pe tot parcursul vieții, care se referă la capacitatea de a continua să înveți și să
te dezvolți.
Abilități de reflecție, care se referă la capacitatea de a reflecta asupra propriei practici și de a învăța
din experiențe.
În concluzie, profesorul postmodern este un profesionist care se adaptează la noile realități ale
societății și care este capabil să ofere elevilor o educație de calitate, care să le permită să se dezvolte
pe toate planurile.
Iată câteva exemple specifice de competențe pe care profesorul postmodern trebuie să le
demonstreze:
Să fie capabil să utilizeze tehnologia în mod eficient pentru a preda și a evalua.
Să fie capabil să lucreze în echipă cu alți profesori, părinți și membri ai comunității.
Să fie capabil să abordeze diversitatea elevilor din clasă.
Să fie capabil să se adapteze la schimbările din societate și din domeniul educației.
3. Care este relația dintre competențele profesionale ale unui
cadru didactic și stilul preferențial?
Relația dintre competențele profesionale ale unui cadru didactic și stilul preferențial
Competențele profesionale ale unui cadru didactic se referă la abilitățile și cunoștințele necesare
pentru a preda într-un mod eficient și eficient. Aceste competențe includ cunoștințe de specialitate,
abilități de predare, abilități de evaluare, abilități de consiliere, abilități de comunicare, abilități de
colaborare, abilități de rezolvare a problemelor, abilități de adaptare, autocunoaștere, autocontrol,
abilități de învățare pe tot parcursul vieții și abilități de reflecție.
Stilul preferențial se referă la modul în care o persoană preferă să învețe și să lucreze. Există o serie
de stiluri preferențiale diferite, care sunt adesea clasificate în două categorii principale: stiluri de
învățare și stiluri de lucru.
Stilurile de învățare se referă la modul în care o persoană preferă să primească și să proceseze
informații. Există o serie de stiluri de învățare diferite, cum ar fi:
Vizual (preferă să învețe prin imagini și diagrame)
Auditiv (preferă să învețe prin ascultare)
Kinestezic (preferă să învețe prin mișcare)
Verbal-lingvistic (preferă să învețe prin cuvinte și discuții)
Logic-matematic (preferă să învețe prin raționament și logică)
Stilurile de lucru se referă la modul în care o persoană preferă să lucreze și să interacționeze cu
ceilalți. Există o serie de stiluri de lucru diferite, cum ar fi:
Independent (preferă să lucreze singur)
Colaborativ (preferă să lucreze cu alții)
Concurent (preferă să concureze cu alții)
Analitic (preferă să analizeze și să gândească critic)
Creativ (preferă să fie creativ și inovator)
Relația dintre competențele profesionale ale unui cadru didactic și stilul preferențial este complexă și
nu există o singură soluție care să se potrivească tuturor. Cu toate acestea, există câteva aspecte
cheie care trebuie luate în considerare.
În primul rând, este important ca cadrele didactice să fie conștiente de propriul stil preferențial.
Acest lucru le va ajuta să înțeleagă modul în care învață și lucrează cel mai bine.
În al doilea rând, cadrele didactice ar trebui să fie capabile să adapteze propria predare și abordare
pentru a satisface nevoile elevilor cu stiluri preferențiale diferite. Acest lucru poate fi realizat prin
utilizarea unei varietăți de metode și activități de predare, precum și prin crearea unei clase care să
fie incluzive și să răspundă nevoilor tuturor elevilor.
În al treilea rând, cadrele didactice ar trebui să încurajeze elevii să-și exploreze propriile stiluri
preferențiale de învățare și lucru. Acest lucru le va ajuta pe elevi să-și dezvolte propriile abilități și
să-și atingă potențialul maxim.
Iată câteva exemple specifice de relații între competențele profesionale ale unui cadru didactic și
stilul preferențial:
Un cadru didactic cu un stil vizual preferențial poate fi mai eficient în utilizarea imaginilor și
diagramelor în predare.
Un cadru didactic cu un stil auditiv preferențial poate fi mai eficient în utilizarea discuțiilor și
prezentărilor în predare.
Un cadru didactic cu un stil kinestezic preferențial poate fi mai eficient în utilizarea activităților
practice și a jocurilor în predare.
Un cadru didactic cu un stil verbal-lingvistic preferențial poate fi mai eficient în utilizarea discuțiilor
și a explicațiilor în predare.
Un cadru didactic cu un stil logic-matematic preferențial poate fi mai eficient în utilizarea sarcinilor
de rezolvare a problemelor și a exercițiilor de gândire critică în predare.
În concluzie, cadrele didactice care sunt conștiente de propriul stil preferențial și care sunt capabile
să adapteze propria predare pentru a satisface nevoile elevilor cu stiluri preferențiale diferite sunt
mai susceptibile de a fi eficiente și de a oferi o educație de calitate pentru toți elevii.
4. Care este principalul obstacol ce ține de personalitatea elevului
în formarea comportamentului normativ şcolar?

Principalul obstacol ce ține de personalitatea elevului în formarea comportamentului normativ

școlar este lipsa de motivație. Motivația este o forță internă care ne determină să acționăm într-un
anumit mod. În cazul comportamentului normativ școlar, motivația este esențială pentru ca elevii să
doreasca să respecte regulile și normele școlii.
Lipsa de motivație poate avea o serie de cauze, cum ar fi:
Lipsa de interes pentru școală. Uneori, elevii nu sunt interesați de ceea ce se predă la școală și, prin
urmare, nu văd rostul în a respecta regulile și normele școlii.
Lipsa de așteptări pozitive din partea profesorilor și a părinților. Atunci când elevii nu cred că pot
reuși la școală, ei sunt mai puțin motivați să respecte regulile și normele școlii.
Probleme de comportament sau de învățare. Elevii care au probleme de comportament sau de
învățare pot fi mai puțin motivați să respecte regulile și normele școlii, deoarece se simt frustrați sau
neînțeleși.
Pentru a depăși acest obstacol, este important ca profesorii și părinții să lucreze împreună pentru a
crea un mediu școlar care să fie motivant pentru elevi. Acest lucru poate fi realizat prin:
Crearea unei atmosfere de învățare pozitivă și stimulantă.
Oferirea de oportunități pentru elevi de a se implica în activități care le sunt interesante.
Oferirea de feedback pozitiv și constructiv elevilor.
Oferirea de sprijin elevilor care au probleme de comportament sau de învățare.
De asemenea, este important ca profesorii să înțeleagă cauzele lipsei de motivație a elevilor și să
adapteze abordarea lor în funcție de nevoile individuale ale fiecărui elev.

5. Argumentați valorificarea factorilor dezvoltării psihice a

personalităţii şi factorilor educativi.
Factorii dezvoltării psihice a personalității sunt acele elemente care influențează evoluția
personalității umane, atât din punct de vedere individual, cât și social. Acești factori pot fi clasificați
în două categorii principale:
Factori endogeni, care sunt factori interni, proveniți din interiorul organismului uman. Acești factori
includ:
Ereditatea, care reprezintă totalitatea caracteristicilor genetice transmise de la părinți la copii.
Natura, care reprezintă totalitatea factorilor biologici care influențează dezvoltarea personalității,
cum ar fi structura și funcționarea sistemului nervos, sistemul endocrin, sistemul imunitar, etc.
Factori exogeni, care sunt factori externi, proveniți din mediul înconjurător. Acești factori includ:
Mediul familial, care reprezintă primul și cel mai important mediu de dezvoltare a personalității
umane.
Mediul școlar, care reprezintă un alt mediu important de dezvoltare a personalității umane.
Mediul social, care include interacțiunile cu ceilalți, grupurile de apartenență, etc.
Factorii educativi sunt o subcategorie a factorilor exogeni, care se referă la toate acele influențe
menite să promoveze dezvoltarea personalității umane. Acești factori includ:
Educația formală, care se realizează în școală și care are ca scop transmiterea de cunoștințe și
abilități.
Educația informală, care se realizează în afara școlii și care are ca scop dobândirea de cunoștințe și
abilități prin experiență.
Educația nonformală, care se realizează în afara școlii și care are ca scop dezvoltarea personalității
prin activități extracurriculare, cum ar fi activitățile de voluntariat, activitățile artistice, etc.
Valorificarea factorilor dezvoltării psihice a personalității și a factorilor educativi este esențială
pentru asigurarea unei dezvoltări armonioase a personalității umane.
Factorii endogeni reprezintă fundamentul dezvoltării personalității, dar factorii exogeni, inclusiv
factorii educativi, au un rol important în modul în care se manifestă personalitatea umană.
Educația formală, informală și nonformală contribuie la dezvoltarea personalității umane în
următoarele moduri:
Transmiterea de cunoștințe și abilități. Educația este un proces de transmitere de cunoștințe și
abilități, care sunt necesare pentru dezvoltarea personalității umane. Prin educație, elevii dobândesc
cunoștințe despre lumea înconjurătoare, despre ei înșiși și despre relațiile lor cu ceilalți. De
asemenea, prin educație, elevii dobândesc abilități cognitive, sociale și emoționale, care sunt
esențiale pentru o viață de succes.
Dezvoltarea gândirii critice și a creativității. Educația promovează dezvoltarea gândirii critice și a
creativității, care sunt abilități importante pentru o viață de succes. Gândirea critică permite elevilor
să analizeze informațiile și să ia decizii informate. Creativitatea permite elevilor să genereze idei noi
și să găsească soluții originale la probleme.
Formarea atitudinilor și valorilor. Educația contribuie la formarea atitudinilor și valorilor elevilor.
Atitudinile sunt modalitățile în care ne raportăm la lucrurile din jurul nostru, iar valorile sunt
principiile care ne ghidează comportamentul. Educația poate ajuta elevii să dezvolte atitudini și
valori pozitive, care să le permită să trăiască o viață fericită și împlinită.
Promovarea echității și incluziunii. Educația poate contribui la promovarea echității și incluziunii,
prin crearea unui mediu educațional care este accesibil și incluziv pentru toți elevii, indiferent de
originea lor socială, economică sau culturală.
În concluzie, valorificarea factorilor dezvoltării psihice a personalității și a factorilor educativi este
esențială pentru asigurarea unei dezvoltări armonioase a personalității umane. Educația este un
proces complex, care are un impact semnificativ asupra dezvoltării personalității umane.