Bazele kinetoterapiei

Căile motorii involuntare ale activităţii tonice

 Bazele kinetoterapiei

Căile motorii involuntare ale activităţii tonice

Celule nervoase din cornul anterior

Fusul muscular
Organul tendinos Golgi
Receptori articulari
Mecanoceptori cutanaţi
 Căile motorii involuntare ale activităţii
tonice
1. Celule nervoase din cornul anterior
a. Motoneuronii gama și alfa
- Motoneuronii gama - de la ei pornesc fibre de TIP A pentru fusul
muscular:
- Gama dinamici, ai cărei axoni se opresc în zona polară a fibrei
intrafuzale
- Gama statici, cu axoni care ajung
în zona ecuatorială a fibrei intrafuzale.
 Căile motorii involuntare ale activităţii tonice
1. Celule nervoase din cornul anterior

Motoneuronii Alfa (MNα) – axonii lor inervează fibrele musculare

extrafusale la joncțiunea neuromusculară.
1. Celule nervoase din cornul anterior
a. Motoneuroni gama și alfa

b. Celulele Renshaw: sunt neuroni

intercalari specializaţi,
- determină fenomene inhibitorii
pentru toţi neuronii din
vecinătate,

dar mai ales pentru

motoneuronul alfa.

Celula
Renshaw
1. Celule nervoase din cornul anterior
a. Motoneuroni gama și alfa
b. Celulele Renshaw

c. Neuroni intercalari:
- fac legătura între neuronii motori și senzoriali,
- între terminaţiile tracturilor nervoase cerebromedulare şi
motoneuroni.

d. Neuronii cordonilor homolaterali şi heterolaterali: fac legătura

între etajele medulare în cadrul cordoanelor medulare.
 Căile motorii involuntare ale activităţii
tonice
2. Fusul muscular
- este un receptor la întindere, aflat în corpul muscular, care
detectează modificări în lungimea mușchiului;
- este un organ receptor specializat, dispus între fibrele musculare,
învelit de o capsulă formată din lamele celulare concentrice.
- În interiorul capsulei se află 3-10 fibre musculare (fibre
intrafuzale).
- Funcţionează independent de conştiinţa noastră
- Un muşchi: 6 – 1300 fusuri musculare
- Fibrele musculare intrafusale au mult mai puţine miofilamente
decât cele extrafusale

 O forţă foarte slabă – de 36 ori mai slabă

 Căile motorii involuntare ale
activităţii tonice
2. Fusul muscular
- are trei regiuni
a. Zona polară
b. Miotub: face legătura între zona polară şi cea
ecuatorială
c. Zona centrală:
aici se găseşte terminaţia
anulospirală
 2. Fusul muscular

- are 2 tipuri de fibre

intrafuzale:
a. Fibre cu sac nuclear
b. Fibre cu lanţ nuclear
 Inervaţia senzitivă
- 2 tipuri de receptori pe fibrele intrafusale:

• Receptorul primar - în zona centrală  terminaţia anulospirală,

alcătuită din fibre mielinizate.

• Receptorul secundar (eflorescenţa Ruffini) - spre periferia fibrei

intrafusale, mai ales pe fibrele cu lanţ nuclear.
 Inervaţia senzitivă
Căile aferente care pleacă de la aceşti receptori:

• De la receptorul anulospiral – fibre nervoase A1 (Ia)

• De la receptorul Ruffini - fibre nervoase A2 (IIa)

aferenţă
Ia
aferenţă
IIa

Receptor primar Receptor secundar

anulospiral Ruffini
 Inervaţia motorie
Căile eferente motorii principale către fusul muscular – vin de la
neuronii gama:
 dinamici  ajung la “plăcile terminale” din zona polară
 statici  ajung la “plăcile terminale” din zona juxtaecuatorială

aferenţă
Ia
dinamic aferenţă
IIa
static
x

Receptor primar Receptor secundar

anulospiral Ruffini
 Inervaţia motorie

• Motoneuroni alfa (1 fazic şi 2 tonic)  către fibrele extrafusale

• Motoneuroni gama (static şi dinamic)  către fibrele intrafusale

(fusul muscular)

• Motoneuroni beta  către fibrele extrafusale şi intrafusale.

 3. Organul tendinos Golgi
• în tendon, lângă joncţiunea acestuia cu muşchiul.
• de la el pornesc aferenţe de fibre mielinice groase de tip IB
spre motoneuronii alfa.
• Aprox. 10 fibre extrafusale se află într-un organ Golgi

• Este considerat monitorul forţei

musculare
 4. Receptori articulari
- în capsula articulară, ligamente, ţesut conjunctiv moale;

- Răspund modificărilor mecanice de poziție articulară și joacă

un rol important în kinestezie și propriocepție.

• Terminaţiile Ruffini
• Corpusculii Pacini
• Terminaţii Golgi
• Terminaţii nervoase libere
 4. Receptori articulari
• Terminaţiile Ruffini – semnalizează poziţia articulaţiei, deplasarea
segmentelor, viteza deplasării, presiunea intraarticulară

• Corpusculii Pacini – detectează acceleraţia articulară

• Terminaţii Golgi – monitorizează

starea de tensiune din ligamente –
mai ales la amplitudinea maximă a
amplitudinii de mişcare

• Terminaţii nervoase libere –

receptori ai durerii (nociceptori) –
se activează când articulaţia este
supusă unui stres mecanic intens
sau unor agenţi chimici.
 5. Mecanoceptori cutanaţi
- Sunt exteroceptori – răspund la informaţii venite din mediu şi
influenţează articulaţia.
- Răspund la stimuli mecanici ce rezultă din interacțiunea fizică,
presiune, vibrații;
- Sunt localizați în piele.
 5. Mecanoceptori cutanaţi

• Discul Merkel – semnalizează presiunile verticale pe piele

• Corpusculii Meissner – sensibili la presiunea susţinută a

tegumentelor

• Terminaţii Ruffini – sensibili la

întinderea pielii pe suprafeţe
mari.

• Corpusculii Pacini – activaţi de

schimbările rapide ale stimulilor
de presiune.
 “Sistemul articulaţiei unice”
Sistemele:
nervos + muscular + articular = aparatul kinetic
(neuro-musculo-artrokinetic)

Unitatea morfofuncţională a aparatului kinetic =

= Sistemul articulaţiei unice:
1. Os 5. Muşchi
2. Cartilaj
6. Nerv
3. Articulaţie
7. Receptorul senzitiv
4. Tendon şi Ligament
Unitatea motorie:
- cea mai mică unitate
morfofuncţională neuromusculară

(Liddel şi Sherrington, 1925)

- corpul celular al neuronului

- dendritele
- axonul
- ramif. sale terminale
- terminaţiile axonale
- fibrele musculare la care
ajung terminaţiile.
Unitatea motorie (UM):

Punerea în acţiune a UM are

loc pe baza unei suite de
procese complexe la nivelul
componentelor ei

având ca rezultat
contracţia musculară.
Unitatea motorie (UM):
Componenta neurală a UM

Excitabilitatea neuronului ~ mărimea lui (Hanneman, 1957)

- diametrul somei
- mărimea suprafeţei ei
- numărul de dendrite
- grosimea axonului
Unitatea motorie (UM):
Componenta neurală a UM
- Motoneuronii (MN) mici – mai excitabili
- MN mari au un ritm mai mare de excitabilitate
- MN mari inervează fibre
musculare rapide
- MN mici inervează fibre
musculare lente

- Axonii cu diametru mare – vit de

propagare a PA mai mare (viteza
mai mare de transmitere a
influxului nervos) – către fibrele
rapide
Unitatea motorie (UM):
Componenta musculară a UM
 O fibră musculară primeşte semnal excitator de la un singur
neuron.
 Un neuron excită mai multe fibre musculare.

Raportul dintre un neuron şi nr. de fibre musculare pe care le

inervează = Raport de inervaţie sau Coeficient de inervaţie.

Raport de inervaţie mare = nr. mic de

fibre musculare inervate de un axon
 necesar mulţi neuroni pt excitaţia
tuturor fibrelor musculare.
Unitatea motorie (UM):
Componenta musculară a UM

 Numărul de fibre musculare incluse într-o U.M. variază în

funcţie de gradul de implicare kinetică a diverselor grupe
musculare:
 1 - 4 fibre la muşchii implicati in mişcări fine de precizie
(muşchi extrinseci ai globului ocular),
 400 -2000 la muşchii implicaţi în mişcări grosiere (biceps
brahial, quadriceps).
Unitatea motorie (UM):
Componenta musculară a UM
 Tipul de fibre musculare este identic în cadrul aceleiaşi U.M.
(roşii- lente sau albe- rapide).
 Cu cât un muşchi va avea rapoarte de inervare mai mari, cu atât
muşchiul respectiv va avea o activitate mai fină.

 Un mușchi poate avea mai multe UM

pentru fibre diferite.
Unitatea motorie (UM):
Componenta musculară a UM

 O dată cu avansarea în vârstă

 motoneuronii se degenerează
 cei rămaşi înmuguresc spre fibrele rămase fără inervaţie
 nr. fibrelor inervate de un neuron creşte
 raportul de inervare scade.

Scleroza musculară, atrofia musculară, poliomielită,

neuropatia diabetică (Mc.Comas, 1991)
Unitatea motorie (UM):
Componenta musculară a UM

 Descărcarea unei UM (output)  contracţia fibrelor musculare

respective  secusă.

 Mai multe secuse = tetanusul

Unitatea motorie (UM):
Componenta musculară a UM
Parametrii unei secuse:
- Timpul de contracţie (tc) = timpul de când începe până la fv
- Forţa de vârf (fv) ) = val. max. a forţei de contr.
- Jumătatea timpului de relaxare (jtr) = momentul în care fv s-a
redus la jumătate.
Factori neuronali care
cresc forţa musculară

 sumaţia spaţială
 sumaţia temporală
 sincronizarea
 Factori neuronali care cresc forţa musculară

 sumaţia spaţială
- este efectul declanșării unui potențial de acțiune în neuron, de la
unul sau mai mulți neuroni presinaptici.
- Este suma algebrică a potențialelor de la diferite zone de input, de
obicei la dendrite.
 Factori neuronali care cresc forţa musculară
 sumaţia temporală
- Creșterea frecvenței stimulilor.
- Frecvența cu care impulsurile ajung la fibrele musculare
- Unitățile motorii vor răspunde stimulilor printr-o secusă –
o scurtă perioadă de contracție urmată de relaxare.

• Semnalele se
suprapun ajungând
la un neuron
postinaptic.
 Factori neuronali care cresc forţa musculară
 sincronizarea neuronală
- Stimularea bombardării cu neuroni;
- Sincronizarea duce la recrutări mai eficiente de unități motorii.
 Factori neuronali care cresc forţa musculară
 sincronizarea neuronală
- Activitatea asincronă determină o contracţie lină, lent crescândă, de
forţă scăzută.
- Sincronizarea determină o contracţie tetanică puternică.
- la un antrenat este 80%, iar la un neantrenat 20%.
Factori neuronali care cresc forţa musculară
 sincronizarea spațială
 sincronizarea temporală
 sincronizarea neuronală

Neural syncronization