KINETOTERAPIA ÎN DELIMITĂRI TERMINOLOGICE
GERIATRIE-GERONTOLOGIE
CURS NR. 1
• Cadrul teoretic al gerontologiei şi conceptul de
bătrâneţe.
• Bătrâneţea ca etapă de vârstă.
• Date epidemiologice, noţiuni clinice, anatomo-
fiziologice şi implicaţii diagnostice în gerontologie.
Conceptul de bătrâneţe
 Îmbătrânirea populaţiei este un proces inevitabil.
 13% din populaţia Globului intră în categoria
vârstnicilor (vârsta peste 65 de ani).
 Se estimează că în anul 2030 acest procent va
atinge 20%, iar 10% din populaţie va fi octagenară.
 Îmbătrânirea individului trebuie înţeleasă ca un
proces fiziologic, care debutează încă din momentul
concepţiei.
 Constă dintr-o serie de modificări cantitative şi
calitative, morfo-funcţionale, care se succed de-a
lungul vieţii, interesând în mod diferit şi asincron
diferitele aparate şi sisteme ale organismului.
Compartimente ale gerontologiei şi arii
de interes:
 1. Studiul modificărilor la nivel fizic, mintal şi social
asociate cu procesul de îmbătrânire.
 2. Investigarea procesului intrinsec de îmbătrânire
(biogerontologia).
 3. Determinarea efectelor îmbătrânirii populaţiei la
nivelul societăţii (modelul tranziţiei demografice,
efectele fiscale ale pensionării, asigurările de viaţă
şi de sănătate, planificarea pensionărilor etc.).
 4. Aplicarea cunoştinţelor menţionate în domeniul
politicilor sociale, al programelor de asistenţă
socială la nivel macrosocial (planificare
guvernamentală) sau microsocial (perspectiva
îngrijirilor la domiciliu), în scopul asigurării
securităţii sociale a persoanelor vârstnice.
 Gerontologia – concept introdus pentru prima
dată în anul 1903 de Metchnikoff, se defineşte ca

fiind ştiinţa proceselor legate de îmbătrânire.
Termenul de gerontologie derivă din punct de
vedere etimologic din cuvintele greceşti „geron” =
bătrân (sau „geras” = vârstă înaintată) şi „logos” =
ştiinţă.
 Geriatria („iatros” =tratamentul unei boli) studiază
dizabilităţile şi bolile degenerative care afectează
persoanele vârstnice.
 În cercetările de gerontologie pot exista mai multe
perspective, cum ar fi cele biologice, psihologice
sau sociologice.
Caracteristicile procesului de îmbătrânire
(după Strehler, 1986):
 este distructiv (compromite funcţionalitatea);
 este progresiv şi ireversibil;
 este intrinsec, fiind determinat mai degrabă de
factori intrinseci decât de cei extrinseci;
 este universal, toţi indivizii aceleiaşi specii
prezentând un pattern uniform de îmbătrânire, cu
anumite variaţii intragrup.
Nota bene: mediul înconjurător exercită de asemenea
influenţe asupra procesului de îmbătrânire.
Îmbătrânirea din perspectivă
gerontologică:
 o creştere exponenţială a mortalităţii cu vârsta;
 multiple şi complexe schimbări fiziologice în sensul
unui declin funcţional;
 creşterea susceptibilităţii la anumite boli;
 scăderea vitalităţii şi creşterea vulnerabilităţii
individului;
 modificări ale statusului social.
Îmbătrânirea nu trebuie privită doar ca un proces
de involuţie (discordanţa între nevoi şi posibilităţi),
ci şi ca un proces de evoluţie, prin crearea unor noi
concordanţe, echilibre, adică plasarea organismului
pe noi nivele de homeostazie!
1
Bătrâneţea ca
etapă de vârstă:
STADII ONTOGENETICE
 Prima copilărie – 0-3 ani.
 A doua copilărie (vârsta preşcolară) – 3-6 ani.
 A treia copilărie (vârsta şcolară) – 6-18 ani.
 Perioada de adult – 18-35 ani.
 Maturitatea – 35-65 ani. La femei maturitatea se
încheie o dată cu instalarea menopauzei (după 50 de
ani).
 Bătrâneţea (senescenţa) – peste 65 ani.
Bătrâneţea (senescenţa) începe imediat după
instalarea maturităţii (după unii autori ea debutează
odată cu momentul concepţiei); este condiţionată, de
caracteristicile perioadei de creştere şi dezvoltare,
esenţială pentru evoluţia organismului.
 ALŢI TERMENI UTILIZAŢI ÎN GERONTOLOGIE folosesc prefixul
„presbi-”, de la cuvântul grecesc „presbys” sinonim cu bătrân.
 De exemplu, presbicardie (senescenţa cordului), presbiacuzie
(scăderea acuităţii auditive induse de îmbătrânire), presbiţie
(scăderea acuităţii vizuale la vârstnic) etc.
 Se apreciază că denumirea de „vârsta a treia” este mai potrivită
decât cea de persoană în vârstă (OMS) deoarece evocă sectorul
populaţiei care a depăşit mijlocul vieţii.
 În prezent, cei mai mulţi autori propun eliminarea apelativelor de
vârstnic sau bătrân în schimbul utilizării termenului de „persoană
de vârsta a treia”, deoarece astfel se elimină conotaţiile negative,
peiorative, cu trimiteri la starea de dependenţă, fragilitate,
vulnerabilitate fizică şi socială, neputinţă, nevoia de ocrotire etc.
ÎN CONCLUZIE:
 Îmbătrânirea fiziologică (biomorfoza, ortobioza
sau ortogeria) este un proces normal, continuu
şi dinamic, heterogen şi asincron, comun
diverselor organe şi ţesuturi.
 În schimb, îmbătrânirea patologică este similară
cu starea de boală, presupunând degradarea
rapidă, precoce şi/sau avansată a diverselor
organe şi ţesuturi, ceea ce duce la instalarea
unui decalaj evident între vârsta cronologică
(anografică) şi cea biologică.
Substadii ale senescenţei:
 între 65 (60)-75 de ani: trecerea spre bătrâneţe sau
perioada de bătrân;
 între 75-85 (90) de ani: bătrâneţea medie sau perioada
de vârstnic;
 peste 85 (90) de ani: stadiul marii bătrâneţi sau
perioada de longeviv (Bogdan, 1992).
Clasificare Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS):
 adult vârstnic: 55-65 ani;
 vârstnic (vârsta a III-a): 65-75 ani;
 vârstnic mediu: 75-85 ani;
 vârsta a IV-a (longeviv sau macrobiot): peste 85 ani;
 centenar: peste 100 ani.
 Îmbătrânirea patologică poate fi reprezentată, în limba
română, mai degrabă prin termenul de „senilitate”.
 Acest termen a fost utilizat iniţial în sensul de
îmbătrânire, în prezent în literatura anglo-saxonă el
referindu-se mai ales la declinul mintal asociat cu
procesul de îmbătrânire (indus de demenţă, boala
Alzheimer sau ateroscleroză, ştiindu-se faptul că
demenţa apare la 5% dintre vârstnicii de 65 de ani, iar
la 80 de ani acest procent creşte la 20%).
 Termenul echivalent pentru îmbătrânirea normală,
frecvent utilizat în lumea academică, este cel de
„senescenţă”, derivat din latinescul „senex”, cu
semnificaţia de bătrân sau vârstă înaintată.
CELE 4 STADII
ALE PIERDERII
PĂRULUI LA
BĂRBAŢI ÎN
CURSUL
ÎMBĂTRÂNIRII