proaste poate fi o sarcină dificilă.
Este important să
1.Ingrijirea paleativa in sistemul de
sanitate.Definitea.Aspecte esentiale.
„Îngrijirea paliativă este o abordare a îngrijirii care se
concentrează pe îmbunătățirea calității vieții
persoanelor care se confruntă cu o boală care pune
viața în pericol. Se concentrează pe ameliorarea
simptomelor și a stresului, oferind sprijin emoțional
și spiritual pacienților și familiilor acestora.Îngrijirea
paliativă poate fi oferită în orice cadru, inclusiv
spitale, clinici, case de îngrijire medicală și acasă.
Este furnizată de o echipă de profesioniști din
domeniul sănătății, inclusiv medici, asistente
medicale, asistenți sociali, consilieri și capelani.
Aspectele esențiale ale îngrijirilor paliative includ:
*Controlul simptomelor: Îngrijirea paliativă se
concentrează pe controlul simptomelor, cum ar fi
durerea, greața, oboseala și dificultățile de respirație.
Echipa de îngrijire paliativă va colabora cu pacientul
pentru a dezvolta un plan de gestionare a
simptomelor care să satisfacă nevoile individuale ale
acestuia.
*Sprijin emoțional și spiritual: Îngrijirea paliativă
oferă sprijin emoțional și spiritual pacienților și
familiilor acestora. Acest lucru poate include
consiliere, terapie de grup și asistență spirituală.
*Luarea deciziilor: Îngrijirea paliativă ajută pacienții
și familiile acestora să ia decizii cu privire la
îngrijirea lor. Echipa de îngrijire paliativă va oferi
informații și sprijin pentru a ajuta pacienții să ia
decizii informate cu privire la obiectivele lor de
îngrijire.
*Comunicarea: Îngrijirea paliativă pune accent pe
comunicare. Echipa de îngrijire paliativă va
comunica în mod regulat cu pacientul și familia sa
pentru a se asigura că nevoile lor sunt îndeplinite.
Îngrijirea paliativă este o parte importantă a îngrijirii
persoanelor care se confruntă cu o boală care pune
viața în pericol. Poate ajuta la îmbunătățirea calității
vieții pacienților și a familiilor acestora prin
ameliorarea simptomelor, oferind sprijin emoțional și
spiritual și ajutând la luarea deciziilor”.
2.Comunicarea vestilor proaste.Vestea proasta-
definitia si exemple.
O veste proastă este o informație care este probabil să
provoace tristețe, supărare sau anxietate. Poate fi
orice, de la pierderea locului de muncă până la un
diagnostic de boală gravă.Comunicarea veștilor
fii empatic și sensibil la sentimentele celeilalte
persoane. Iată câteva sfaturi pentru comunicarea
veștilor proaste:
 Alegeți un cadru privat și liniștit.
 Fii direct și sincer.
 Oferă informații într-un mod clar și concis.
 Permiteți celeilalte persoane să-și exprime
emoțiile.
 Oferă sprijin și resurse.
Iată câteva exemple de vești proaste:
 Pierderea unei persoane dragi
 Un diagnostic de boală gravă
 Pierderea locului de muncă
 Sfârșitul unei relații
 Un dezastru natural
Comunicarea veștilor proaste nu este niciodată
ușoară, dar este important să o faci într-un mod
grijuliu și plin de compasiune. Urmând sfaturile de
mai sus, poți ajuta la ușurarea procesului pentru toată
lumea implicată.”
3.Modele de comunicarea vestilor
proaste.Principiile modelului Nedezvaluirii.
Modelul Nedezvăluirii este o abordare specifică în
comunicarea veștilor proaste, elaborată de oncologul
american Stephen F. Wear. Spre deosebire de alte
modele care presupun dezvăluirea directă a
informațiilor dificile, modelul Nedezvăluirii se
bazează pe ideea că unii pacienți pot prefera să nu
primească toate detaliile legate de diagnosticul și
prognosticul lor.
Principiile fundamentale ale modelului Nedezvăluirii
includ:
1. Respectarea autonomiei pacientului: Pacientul are
dreptul de a decide cât de mult dorește să știe despre
boala sa.
2. Evitarea suprainformarii: Oferirea excesivă de
informații poate fi copleșitoare și poate provoca
anxietate inutilă pacientului.
3. Centrarea pe nevoile pacientului: Comunicarea
este adaptată la nevoile și preferințele individuale ale
pacientului.
4. Utilizarea limbajului clar și empatic: Informațiile
sunt explicate într-un mod ușor de înțeles, cu
compasiune și respect pentru sentimentele
pacientului.
5. Abordarea holistică: Se ia în considerare starea
emoțională, psihologică și spirituală a pacientului,
oferindu-i sprijinul necesar.
Etapele modelului Nedezvăluirii:
1. Pregătirea:
 Alegeți un cadru privat și liniștit pentru
conversație.
 Asigurați-vă că aveți suficient timp pentru a
discuta cu pacientul.
 Pregătiți informațiile pe care doriți să le
transmiteți într-un mod clar și concis.
2. Introducere:
 Explicați pacientului că aveți informații
importante de discutat cu el.
 Asigurați-l că sunteți acolo pentru a-l
sprijini.
3. Evaluarea dorinței de informare:
 Întrebați pacientul cât de mult dorește să știe
despre boala sa.
 Respectați decizia pacientului, indiferent
dacă dorește să primească toate detaliile sau
nu.
4. Dezvăluirea selectivă a informațiilor:
 Oferiți pacientului informațiile pe care le
solicită, într-un mod clar și concis.
 Evitați oferirea de informații suplimentare
care ar putea provoca anxietate inutilă.
5. Monitorizarea reacțiilor pacientului:
 Fiți atent la reacțiile emoționale ale
pacientului și adaptați comunicarea în
consecință.
 Oferiți sprijin emoțional și reasigurare dacă
este necesar.
6. Încheiere:
 Asigurați pacientul că sunteți disponibil
pentru a discuta cu el în continuare.
 Oferiți-i informații de contact pentru a putea
obține sprijin suplimentar.
Avantajele modelului Nedezvăluirii:
 Respectă autonomia pacientului de a decide
cât de mult dorește să știe despre boala sa.
 Reduce riscul de suprainformare și
anxietate.
 Permite o comunicare mai personalizată și
adaptată nevoilor individuale ale
pacientului.
 Poate fi benefic pentru pacienții care nu sunt
pregătiți să facă față informațiilor dificile.
Dezavantajele modelului Nedezvăluirii:
 Poate fi dificil să determini cu exactitate cât
de mult dorește să știe pacientul.
 Pacientul ar putea regreta ulterior că nu a
primit toate informațiile.
 Poate duce la neînțelegeri și confuzie dacă
pacientul nu este clar informat.
Concluzie:
Modelul Nedezvăluirii este o abordare specifică în
comunicarea veștilor proaste care poate fi benefică
pentru unii pacienți. Utilizarea acestui model necesită
o evaluare atentă a nevoilor și preferințelor
individuale ale pacientului, precum și o comunicare
empatică și respectuoasă.
Este important de reținut că nu există un model
universal de comunicare a veștilor proaste. Alegerea
abordării potrivite depinde de o serie de factori,
inclusiv tipul de informații care trebuie transmise,
caracteristicile pacientului și experiența medicului.
4.Modele de comunicare a vestilor
proaste.Principiile modelului dezvaluirii in
detaliu.
Modelul dezvăluirii este o abordare specifică în
comunicarea veștilor proaste, elaborată de oncologul
american Robert Buckman. Spre deosebire de alte
modele care pot fi aplicate în diverse contexte,
modelul dezvăluirii este conceput special pentru a
facilita transmiterea informațiilor dificile legate de
diagnosticul și prognosticul bolilor grave.
Principiile fundamentale ale modelului dezvăluirii
includ:
1. Dezvăluirea treptată: Informațiile nu sunt oferite
pacientului simultan, ci treptat, permițându-i timp
pentru a procesa și a asimila fiecare etapă a
comunicării.
2. Adaptarea la pacient: Ritmul dezvăluirii și nivelul
de detaliu sunt ajustate în funcție de nevoile
individuale ale pacientului, ținând cont de factori
precum starea emoțională, nivelul de educație și
preferințele personale.
3. Utilizarea limbajului clar și concis: Informațiile
medicale complexe sunt explicate într-un mod ușor
de înțeles, evitând jargonul tehnic și ambiguitățile.
4. Empatia și compasiunea: Comunicarea este
realizată cu respect și sensibilitate față de emoțiile
pacientului, oferindu-i spațiu pentru a-și exprima
sentimentele și a primi sprijin.
5. Verificarea înțelegerii: Pe parcursul comunicării,
se verifică periodic dacă pacientul a înțeles corect
informațiile transmise și dacă are nelămuriri.
Etapele modelului dezvăluirii:
1. Pregătirea:
 Alegeți un cadru privat și liniștit pentru
conversație.
 Asigurați-vă că aveți suficient timp pentru a
discuta cu pacientul.
 Pregătiți informațiile pe care doriți să le
transmiteți într-un mod clar și concis.
2. Introducere:
 Explicați pacientului că aveți informații
importante de discutat cu el.
 Asigurați-l că sunteți acolo pentru a-l
sprijini.
3. Dezvăluirea treptată:
 Începeți prin a oferi informații generale
despre boală.
 Treptat, oferiți detalii specifice despre
diagnosticul și prognosticul pacientului.
 Fiți atent la reacțiile emoționale ale
pacientului și adaptați ritmul comunicării în
consecință.
4. Verificarea înțelegerii:
 Asigurați-vă că pacientul a înțeles
informațiile transmise.
 Răspundeți la întrebările și nelămuririle
pacientului.
5. Oferirea de sprijin:
 Oferiți pacientului sprijin emoțional și
informații despre resursele disponibile.
 Discutați despre planul de tratament și pașii
următori.
6. Încheiere:
 Asigurați pacientul că sunteți disponibil
pentru a discuta cu el în continuare.
 Oferiți-i informații de contact pentru a putea
obține sprijin suplimentar.
Avantajele modelului dezvăluirii:
 Permite pacientului să proceseze treptat
informațiile dificile, reducând riscul de
supraîncărcare emoțională.
 Facilitează o comunicare mai deschisă și
mai sinceră între medic și pacient.
 Ajută pacientul să ia decizii informate cu
privire la planul de tratament.
 Oferă pacientului sprijinul emoțional
necesar pentru a face față diagnosticului.
Dezavantajele modelului dezvăluirii:
 Poate fi o abordare mai lentă și mai
consumatoare de timp decât alte modele de
comunicare a veștilor proaste.
 Necesită abilități de comunicare avansate
din partea medicului.
 Poate fi dificil de aplicat în situații de
urgență.
Exemple de aplicare a modelului dezvăluirii:
 Comunicarea diagnosticului de cancer
 Transmiterea informațiilor legate de un
prognostic nefavorabil
 Informarea pacientului cu privire la o
complicație gravă a unei intervenții
chirurgicale
Recomandări pentru utilizarea modelului dezvăluirii:
 Adaptați abordarea la nevoile individuale ale
fiecărui pacient.
 Fiți atent la reacțiile emoționale ale
pacientului și oferiți-i sprijin.
 Utilizați un limbaj clar și concis, evitând
jargonul medical
5.Modele de comunicare a vestilor
proaste .Principiile modelului dezvaluirii
individualizate.
Modelul dezvăluirii individualizate este o abordare
specifică în comunicarea veștilor proaste, elaborată
de oncologul american Robert Buckman. Spre
deosebire de alte modele care pot fi aplicate în
diverse contexte, modelul dezvăluirii individualizate
este conceput special pentru a facilita transmiterea
informațiilor dificile legate de diagnosticul și
prognosticul bolilor grave, ținând cont de nevoile
individuale ale fiecărui pacient.
Principiile fundamentale ale modelului dezvăluirii
individualizate includ:
1. Centrarea pe pacient: Această abordare pune
accent pe nevoile, preferințele și valorile individuale
ale pacientului.
2. Comunicarea empatică: Medicul manifestă
compasiune și înțelegere față de emoțiile pacientului.
3. Adaptarea la context: Informațiile sunt adaptate la
contextul specific al pacientului, luând în considerare
factori precum starea emoțională, nivelul de educație,
experiențele anterioare și suportul social disponibil.
4. Parteneriatul: Medicul și pacientul lucrează
împreună pentru a dezvolta un plan de comunicare
care să satisfacă nevoile specifice ale pacientului.
Etapele modelului dezvăluirii individualizate:
1. Pregătirea:
 Alegeți un cadru privat și liniștit pentru
conversație.
 Asigurați-vă că aveți suficient timp pentru a
discuta cu pacientul.
 Pregătiți informațiile pe care doriți să le
transmiteți într-un mod clar și concis.
 Gândiți-vă la posibilele reacții ale
pacientului și la modul în care le veți
aborda.
2. Introducere:
 Explicați pacientului că aveți informații
importante de discutat cu el.
 Asigurați-l că sunteți acolo pentru a-l
sprijini.
3. Evaluarea nevoilor pacientului:
 Întrebați pacientul ce știe deja despre boala
sa și ce dorește să afle.
 Ascultați cu atenție răspunsurile pacientului
și fiți receptiv la nevoile sale emoționale.
4. Dezvăluirea informațiilor:
 Oferiți informațiile într-un mod clar și
concis, adaptând limbajul la nivelul de
educație al pacientului.
 Evitați jargonul medical și explicați termenii
tehnici pe care pacientul ar putea să nu-i
înțeleagă.
 Verificați periodic dacă pacientul a înțeles
informațiile transmise și dacă are nelămuriri.
5. Oferirea de sprijin:
 Oferiți pacientului sprijin emoțional și
informații despre resursele disponibile.
 Discutați despre planul de tratament și pașii
următori.
 Asigurați pacientul că sunteți disponibil
pentru a discuta cu el în continuare.
6. Încheiere:
 Rezumați principalele puncte ale discuției.
 Oferiți pacientului informații de contact
pentru a putea obține sprijin suplimentar.
Avantajele modelului dezvăluirii individualizate:
 Permite o comunicare mai personalizată și
adaptată nevoilor individuale ale
pacientului.
 Ajută pacientul să ia decizii informate cu
privire la planul de tratament.
 Oferă pacientului sprijinul emoțional
necesar pentru a face față diagnosticului.
 Reduce riscul de supraîncărcare emoțională
a pacientului.
Dezavantajele modelului dezvăluirii individualizate:
 Poate fi o abordare mai lentă și mai
consumatoare de timp decât alte modele de
comunicare a veștilor proaste.
 Necesită abilități de comunicare avansate
din partea medicului.
 Poate fi dificil de aplicat în situații de
urgență.
Exemple de aplicare a modelului dezvăluirii
individualizate:
 Comunicarea diagnosticului de cancer
 Transmiterea informațiilor legate de un
prognostic nefavorabil
 Informarea pacientului cu privire la o
complicație gravă a unei intervenții
chirurgicale
Recomandări pentru utilizarea modelului dezvăluirii
individualizate:
  Adaptați abordarea la nevoile individuale ale
fiecărui pacient.
 Fiți atent la reacțiile emoționale ale
pacientului și oferiți-i sprijin.
 Utilizați un limbaj clar și concis, evitând
jargonul medical.
 Ascultați cu atenție pacientul
6.Ascultarea active.Definitia.Elementele.
Ascultarea activă este o abilitate esențială în
comunicare care presupune mai mult decât simpla
auzire a cuvintelor rostite de cealaltă persoană.
Implică o implicare activă din partea ascultătorului,
care se concentrează pe înțelegerea mesajului
transmis, atât verbal, cât și nonverbal.
Elementele cheie ale ascultării active includ:
1. Atenție:
 Acordați-i celeilalte persoane toată atenția
dumneavoastră, evitând distragerile.
 Mențineți contactul vizual și o poziție
corporală deschisă.
2. Empatie:
 Încercați să înțelegeți perspectiva celeilalte
persoane și sentimentele sale.
 Reformulați mesajul transmis pentru a
demonstra că l-ați înțeles corect.
3. Răspuns:
 Oferiți feedback relevant și constructiv.
 Puneți întrebări pentru a clarifica aspecte
neclare și a obține informații suplimentare.
4. Nonverbalitate:
 Folosiți gesturi și expresii faciale care să
demonstreze că sunteți interesat de ceea ce
spune cealaltă persoană.
 Evitați întreruperile și gesturile care pot fi
interpretate ca fiind nerespectuoase.
Beneficiile ascultării active:
 Îmbunătățește comunicarea și colaborarea.
 Crește încrederea și respectul reciproc.
 Ajută la rezolvarea problemelor și la luarea
deciziilor.
 Reduce stresul și tensiunile.
Exemple de ascultare activă:
 Reformularea mesajului transmis: "Deci,
ceea ce spui este că..."
 Punerea de întrebări: "Poți să-mi explici mai
detaliat ce vrei să spui?"
 Utilizarea indiciilor nonverbale: Menținerea
contactului vizual, înclinarea capului
Recomandări pentru a îmbunătăți abilitățile de
ascultare activă:
 Practicați ascultarea activă în mod regulat.
 Fiți conștienți de propriile prejudecăți și
emoții.
 Oferiți feedback constructiv și acceptați
feedback-ul primit.
 Participați la cursuri sau ateliere de
dezvoltare personală.
Ascultarea activă este o abilitate esențială care poate
fi învățată și îmbunătățită prin practică. Utilizarea
acestei abilități poate contribui semnificativ la
îmbunătățirea relațiilor interpersonale, la rezolvarea
problemelor și la luarea deciziilor eficiente.
7.Empatia.Definitia.Elementele.
Empatia este capacitatea de a înțelege și de a
împărtăși sentimentele, gândurile și experiențele altei
persoane. Este o abilitate esențială care ne permite să
construim relații semnificative, să oferim sprijin
emoțional și să rezolvăm conflictele în mod
constructiv.
Elementele cheie ale empatiei includ:
1. Recunoașterea emoțiilor:
 Abilitatea de a identifica și de a numi
emoțiile altei persoane.
 Observarea indiciilor nonverbale, precum
expresia facială, limbajul corpului și tonul
vocii.
2. Înțelegerea perspectivelor:
 Abilitatea de a vedea lucrurile din
perspectiva altei persoane.
 Luarea în considerare a experiențelor,
valorilor și credințelor sale.
3. Simțirea emoțiilor:
 Abilitatea de a experimenta emoții similare
cu cele ale altei persoane.
 Rezonarea cu sentimentele sale și conectarea
la nivel emoțional.
4. Exprimarea empatiei:
 Abilitatea de a comunica înțelegerea și
compasiunea față de cealaltă persoană.
 Utilizarea unui limbaj empatic care să
demonstreze că sunteți receptiv la
sentimentele sale.
Beneficiile empatiei:
 Îmbunătățește comunicarea și colaborarea.
 Crește încrederea și respectul reciproc.
 Ajută la rezolvarea problemelor și la luarea
deciziilor.
 Reduce stresul și tensiunile.
Exemple de empatie:
 Spunerea "Îmi pare rău să aud că te simți
trist"
 Oferirea de sprijin emoțional: "Sunt aici
pentru tine"
 Ascultarea activă: "Poți să-mi spui mai
multe despre asta?"
Recomandări pentru a îmbunătăți abilitățile empatice:
 Practicați empatia în mod regulat.
 Fiți conștienți de propriile emoții și
prejudecăți.
 Încercați să vedeți lucrurile din perspectiva
altei persoane.
 Oferiți feedback constructiv și acceptați
feedback-ul primit.
 Participați la cursuri sau ateliere de
dezvoltare personală.
Empatia este o abilitate esențială care poate fi
învățată și îmbunătățită prin practică. Utilizarea
acestei abilități poate contribui semnificativ la
îmbunătățirea relațiilor interpersonale, la rezolvarea
problemelor și la luarea deciziilor eficiente.
8.Comunicarea vestilor proaste.Strategia de anunt
in 6 etape.Etapa S-Setting.Pricipiile etapei.
Etapa S-Setting este prima etapă a strategiei de anunț
în 6 etape, elaborată de oncologul american Robert
Buckman, pentru comunicarea veștilor proaste.
Această etapă are ca scop crearea unui cadru adecvat
pentru conversație, asigurând un mediu privat și
liniștit, unde pacientul să se simtă confortabil și în
siguranță.
Principiile etapei S-Setting includ:
1. Alegerea locului:
 Alegeți un loc privat și liniștit, unde
pacientul să nu fie deranjat.
 Evitați locurile aglomerate sau zgomotoase.
 Asigurați-vă că există suficient spațiu pentru
ca pacientul să se simtă confortabil.
2. Asigurarea confidențialității:
 Verificați dacă pacientul dorește să fie
prezentă o altă persoană în timpul
conversației.
 Respectați confidențialitatea informațiilor
pacientului.
3. Alocarea suficientului timp:
 Asigurați-vă că aveți suficient timp pentru a
discuta cu pacientul și pentru a răspunde la
întrebările sale.
 Nu vă grăbiți și nu întrerupeți pacientul.
4. Crearea unei atmosfere confortabile:
 Adoptați o atitudine calmă și empatică.
 Oferiți pacientului posibilitatea de a se
relaxa și de a se simți în siguranță.
5. Explicarea scopului conversației:
 Spuneți pacientului că aveți informații
importante de discutat cu el.
 Asigurați-l că sunteți acolo pentru a-l
sprijini.
Exemple de S-Setting:
 "Aș dori să discutăm despre rezultatele
analizelor dumneavoastră. Aveți un moment
liber pentru a vorbi?"
 "Aici este un loc liniștit unde putem vorbi în
privat."
 "Vă rog să luați loc și să vă relaxați. Avem
suficient timp pentru a discuta."
Recomandări pentru etapa S-Setting:
 Acordați o atenție deosebită creării unui
cadru adecvat pentru conversație.
 Fiți receptiv la nevoile pacientului și
adaptați-vă abordarea în consecință.
 Asigurați-vă că pacientul se simte
confortabil și în siguranță.
Etapa S-Setting este o etapă esențială în comunicarea
veștilor proaste. Crearea unui cadru adecvat va
facilita conversația și va ajuta pacientul să proceseze
informațiile dificile pe care le va primi.
9.Comunicarea vestiilor proaste.strategia de anunt in
6 etape.EtapaP-perception.Principiile etapei.
Etapa P-Perception este a doua etapă a strategiei de
anunț în 6 etape, elaborată de oncologul american
Robert Buckman, pentru comunicarea veștilor
proaste. Această etapă are ca scop evaluarea
percepției pacientului asupra bolii sale și a
prognosticului, pentru a adapta mesajul și abordarea
la nivelul său de înțelegere și la nevoile sale
specifice.
Principiile etapei P-Perception includ:
1. Evaluarea cunoștințelor pacientului:
 Întrebați pacientul ce știe deja despre boala
sa și despre prognostic.
 Ascultați cu atenție răspunsurile pacientului
și identificați eventualele neînțelegeri sau
informații eronate.
 Exemple de întrebări:
o "Ce v-a spus medicul despre boala
dumneavoastră?"
o "Ce așteptări aveți cu privire la
tratament?"
o "V-ați gândit la ce s-ar putea
întâmpla în viitor?"
2. Identificarea emoțiilor pacientului:
 Fiți atent la reacțiile emoționale ale
pacientului în timpul conversației.
 Oferiți-i spațiu pentru a-și exprima
sentimentele și oferiți-i sprijin emoțional.
 Exemple de afirmații:
o "Observ că sunteți trist. Ați dori să
vorbiți despre asta?"
o "Este normal să vă simțiți speriat
sau furios. Mulți oameni se simt așa
în această situație."
3. Adaptarea mesajului la nivelul de înțelegere al
pacientului:
 Folosiți un limbaj clar și concis, evitând
jargonul medical.
 Explicați termenii tehnici pe care pacientul
ar putea să nu-i înțeleagă.
 Adaptați detaliile și complexitatea
informațiilor la nivelul de educație și
experiență al pacientului.
4. Verificarea înțelegerii pacientului:
 Asigurați-vă că pacientul a înțeles
informațiile transmise.
 Reformulați mesajul dacă este necesar și
răspundeți la întrebările pacientului.
 Exemple de întrebări:
o "Puteți să-mi spuneți cu propriile
cuvinte ce v-am spus?"
o "Aveți nelămuriri cu privire la ce
am discutat?"
Exemple de P-Perception:
 "Aș dori să discutăm despre rezultatele
analizelor dumneavoastră. Ce știeți deja
despre ele?"
 "Observ că vă simțiți tensionat. Ați dori să
luați o pauză?"
 "Să încerc să explic acest lucru într-un mod
mai simplu."
 "Vă rog să mă întrebați orice nu vă este
clar."
Recomandări pentru etapa P-Perception:
 Ascultați cu atenție pacientul și fiți receptiv
la nevoile sale.
 Adaptați mesajul și abordarea la nivelul de
înțelegere al pacientului.
 Asigurați-vă că pacientul a înțeles
informațiile transmise.
 Oferiți pacientului sprijin emoțional și spațiu
pentru a-și exprima sentimentele.
Etapa P-Perception este o etapă importantă în
comunicarea veștilor proaste. Evaluarea percepției
pacientului asupra bolii sale și a prognosticului va
permite medicului să personalizeze mesajul și să
ofere pacientului sprijinul emoțional de care are
nevoie.
10.Comunicarea vestiilor proaste.Strategia de
anunt in 6 etape.EtapaI-invitation.Principiile
etapei.
Etapa I-Invitation este a treia etapă a strategiei de
anunț în 6 etape, elaborată de oncologul american
Robert Buckman, pentru comunicarea veștilor
proaste. Această etapă are ca scop obținerea
consimțământului pacientului pentru a primi
informații dificile.
Principiile etapei I-Invitation includ:
1. Oferirea unei opțiuni:
  Spuneți pacientului că aveți informații
importante de discutat cu el, dar oferiți-i
posibilitatea de a alege dacă dorește să le
afle în acel moment.
 Respectați decizia pacientului, chiar dacă
acesta alege să nu primească informațiile
imediat.
2. Prezentarea beneficiilor aflării informațiilor:
 Explicați pacientului că informațiile îl pot
ajuta să ia decizii importante cu privire la
tratament și la îngrijirea sa.
 Asigurați-l că veți fi alături de el pentru a-l
sprijini în acest proces.
3. Abordarea temerilor pacientului:
 Anticipați posibilele temeri ale pacientului
legate de aflarea veștilor proaste și adresați-
le în mod direct.
 Asigurați-l că nu este singur și că există
resurse disponibile pentru a-l ajuta să facă
față situației.
Exemple de I-Invitation:
 "Am informații importante de discutat cu
dumneavoastră despre rezultatele analizelor.
Ați dori să le aflați acum?"
 "Înțeleg că poate fi dificil să primiți vești
proaste, dar este important să aveți aceste
informații pentru a putea lua cele mai bune
decizii pentru dumneavoastră."
 "Știu că vă este teamă de ce s-ar putea
întâmpla. Vreau să vă asigur că voi fi alături
de dumneavoastră la fiecare pas al
drumului."
Recomandări pentru etapa I-Invitation:
 Fiți respectuos cu autonomia pacientului și
oferiți-i posibilitatea de a alege.
 Explicați beneficiile aflării informațiilor și
adresați temerile pacientului.
 Adaptați abordarea la personalitatea și
nevoile individuale ale pacientului.
Etapa I-Invitation este o etapă importantă în
comunicarea veștilor proaste. Obținerea
consimțământului pacientului va ajuta la crearea unui
climat de încredere și respect, facilitând comunicarea
ulterioară a informațiilor dificile.
11.Comunicarea vestiilor proaste.Strategia de
anunt in 6 etape.Etapa K-knowledge.Principiile
etapei.
Etapa K-Knowledge este a patra etapă a strategiei de
anunț în 6 etape, elaborată de oncologul american
Robert Buckman, pentru comunicarea veștilor
proaste. Această etapă are ca scop transmiserea
informațiilor dificile pacientului într-un mod clar,
concis și empatic.
Principiile etapei K-Knowledge includ:
1. Folosirea unui limbaj clar și concis:
 Evitați jargonul medical și explicați termenii
tehnici pe care pacientul ar putea să nu-i
înțeleagă.
 Folosiți un limbaj simplu și direct, adaptat la
nivelul de educație al pacientului.
2. Prezentarea informațiilor într-o manieră
organizată:
 Începeți cu informațiile generale și apoi
treceți la detaliile specifice.
 Folosiți materiale vizuale, cum ar fi
diagrame sau imagini, pentru a facilita
înțelegerea informațiilor.
3. Verificarea înțelegerii pacientului:
 Asigurați-vă că pacientul a înțeles
informațiile transmise.
 Reformulați mesajul dacă este necesar și
răspundeți la întrebările pacientului.
4. Oferirea de sprijin emoțional:
 Fiți receptiv la reacțiile emoționale ale
pacientului și oferiți-i sprijin emoțional.
 Ascultați cu atenție și validați sentimentele
pacientului.
Exemple de K-Knowledge:
 "Din păcate, rezultatele analizelor arată că
aveți cancer."
 "Acest tip de cancer este caracterizat de..."
 "Există mai multe opțiuni de tratament
disponibile, dar fiecare are propriile sale
riscuri și beneficii."
 "Înțeleg că este o veste dificilă de primit.
Sunt aici pentru a vă ajuta să faceți față
situației."
Recomandări pentru etapa K-Knowledge:
 Fiți clar, concis și empatic în comunicarea
informațiilor dificile.
  Adaptați mesajul la nivelul de înțelegere al
pacientului.
 Verificați înțelegerea pacientului și oferiți-i
sprijin emoțional.
Etapa K-Knowledge este o etapă esențială în
comunicarea veștilor proaste. Transmiterea
informațiilor dificile într-un mod clar și empatic va
ajuta pacientul să proceseze informația și să ia decizii
informate cu privire la tratament și la îngrijirea sa
12.Comunicarea vestiilor proaste.strategia de
anunt in6 etape.Etapa E-empathy.Principiile
etapei.
Etapa E-Empathy este a cincea etapă a strategiei de
anunț în 6 etape, dezvoltată de oncologul american
Robert Buckman, pentru comunicarea veștilor
proaste. Această etapă are ca scop exprimarea
empatiei și a sprijinului emoțional pentru pacient.
Principiile etapei E-Empathy includ:
1. Recunoașterea emoțiilor pacientului:
 Validați sentimentele pacientului și
asigurați-l că este normal să se simtă așa
cum se simte.
 Evitați să minimalizați sau să negați emoțiile
pacientului.
2. Oferirea de sprijin emoțional:
 Ascultați cu atenție pacientul și fiți receptiv
la nevoile sale emoționale.
 Oferiți-i pacientului spațiu pentru a-și
exprima sentimentele.
3. Exprimarea empatiei:
 Comunicați-i pacientului că înțelegeți prin
ce trece.
 Folosiți afirmații de empatie, cum ar fi "Îmi
pare rău să aud asta" sau "Pot să înțeleg de
ce vă simțiți trist".
4. Oferirea de speranță:
 Ajutați pacientul să se concentreze pe
aspectele pozitive ale situației.
 Oferiți-i informații despre resursele
disponibile pentru a-l ajuta să facă față
situației.
Exemple de E-Empathy:
 "Este normal să vă simțiți speriat și furios.
Mulți oameni se simt așa în această situație."
 "Sunt aici pentru a vă asculta și pentru a vă
sprijini."
 "Înțeleg că este o veste dificilă de primit.
Vreau să vă asigur că există opțiuni
disponibile și că vom face tot posibilul
pentru a vă ajuta."
Recomandări pentru etapa E-Empathy:
 Fiți empatic și receptiv la nevoile
emoționale ale pacientului.
 Ascultați cu atenție și oferiți-i pacientului
spațiu pentru a-și exprima sentimentele.
 Evitați să judecați sau să oferiți sfaturi
nesolicitate.
Etapa E-Empathy este o etapă importantă în
comunicarea veștilor proaste. Exprimarea empatiei și
a sprijinului emoțional va ajuta pacientul să se simtă
susținut și înțeles în această perioadă dificilă.
13.Comunicarea vestiilor proaste.Strategia de
anunt in 6 etape.Etapa S-summary and
strategy.Principiile etapei.
Etapa S-Summary and Strategy este a șasea și ultima
etapă a strategiei de anunț în 6 etape, elaborată de
oncologul american Robert Buckman, pentru
comunicarea veștilor proaste. Această etapă are ca
scop rezumarea informațiilor transmise și colaborarea
cu pacientul pentru a elabora un plan de acțiune.
Principiile etapei S-Summary and Strategy includ:
1. Rezumarea informațiilor:
 Recapitulați punctele cheie ale conversației.
 Asigurați-vă că pacientul a înțeles
informațiile esențiale.
2. Verificarea înțelegerii pacientului:
 Oferiți-i pacientului posibilitatea de a pune
întrebări și de a clarifica eventualele
neclarități.
3. Colaborarea cu pacientul:
 Discutați cu pacientul despre opțiunile sale
și implicați-l în luarea deciziilor.
 Elaborați un plan de acțiune care să satisfacă
nevoile și preferințele pacientului.
4. Oferirea de resurse și sprijin:
  Informați pacientul despre resursele
disponibile pentru a-l ajuta să facă față
situației.
 Asigurați-l că va primi sprijinul de care are
nevoie pe parcursul procesului.
Exemple de S-Summary and Strategy:
 "Așadar, am discutat despre diagnosticul
dumneavoastră, despre opțiunile de
tratament disponibile și despre posibilele
efecte secundare. Aveți întrebări?"
 "Este important să luați o decizie cu privire
la tratament, dar vreau să vă asigur că nu
sunteți singur în acest proces. Vom colabora
pentru a găsi cea mai bună soluție pentru
dumneavoastră."
 "Vă voi oferi informații despre resursele
disponibile pentru a vă ajuta să faceți față
situației. De asemenea, vă voi pune la
dispoziție numărul meu de telefon pentru a
mă contacta dacă aveți nevoie de sprijin."
Recomandări pentru etapa S-Summary and Strategy:
 Rezumați clar și concis informațiile
transmise.
 Asigurați-vă că pacientul a înțeles
informațiile esențiale și are posibilitatea de a
pune întrebări.
 Colaborați cu pacientul pentru a elabora un
plan de acțiune care să satisfacă nevoile și
preferințele sale.
 Oferiți pacientului resurse și sprijin pentru a-
l ajuta să facă față situației.
Etapa S-Summary and Strategy este o etapă
importantă în comunicarea veștilor proaste.
Rezumarea informațiilor, verificarea înțelegerii
pacientului și colaborarea cu acesta pentru a elabora
un plan de acțiune vor contribui la asigurarea unei
comunicări eficiente și la sprijinirea pacientului în
această perioadă dificilă.
14.Dureria..Definitia.Clasificarea durerii.
Durerea este o experiență senzorială și emoțională
neplăcută, asociată cu leziuni tisulare reale sau
potențiale sau descrisă în termeni care se referă la
astfel de leziuni. Este o experiență subiectivă care
este influențată de o varietate de factori, inclusiv
factori fizici, psihologici și sociali.
Clasificarea durerii:
Există multe moduri diferite de a clasifica durerea. O
modalitate comună este după durata durerii:
 Durerea acută: Durerea acută este de obicei
de scurtă durată și este cauzată de o
vătămare sau o boală specifică, cum ar fi o
tăietură, o arsură sau o infecție. De obicei,
dispare odată ce cauza care stă la baza
acesteia este vindecată.
Durerea cronică: Durerea cronică durează mai mult
de 3 luni și poate persista chiar și după ce cauza care
stă la baza acesteia a fost vindecată. Poate fi cauzată
de o varietate de afecțiuni, inclusiv artrită, cancer și
dureri de spate.
O altă modalitate de a clasifica durerea este după
locația durerii:
 Durerea somatică: Durerea somatică provine
din piele, mușchi, oase și articulații. Este de
obicei descrisă ca o durere ascuțită,
dureroasă sau pulsantă.
Durerea viscerală: Durerea viscerală provine din
organele interne. Este de obicei descrisă ca o crampa,
durere sau senzație de arsură.
Durerea neuropată: Durerea neuropată este cauzată de
leziuni ale nervilor. Este de obicei descrisă ca o
arsură, furnicături, amorțeală sau durere ascuțită.
Durerea poate fi, de asemenea, clasificată în funcție
de cauză, cum ar fi:
 Durerea nociceptivă: Durerea nociceptivă
este cauzată de activarea nociceptorilor, care
sunt fibre nervoase sensibile la stimuli
nocivi, cum ar fi căldura, frigul și
substanțele chimice.
 Durerea neuropată: Durerea neuropată este
cauzată de leziuni sau disfuncții ale
sistemului nervos.
 Durerea psihogenă: Durerea psihogenă este
cauzată de factori psihologici, cum ar fi
stresul, anxietatea și depresia.
Este important de reținut că clasificarea durerii nu
este întotdeauna clară. Diferitele tipuri de durere pot
coexista și durerea poate fi cauzată de o varietate de
factori.
15.Dureri in cancer.Definitia.Caracteristica
Durerea în cancer este durerea cauzată de cancer sau
de tratamentul acestuia. Poate fi acută sau cronică și
poate fi resimțită oriunde în organism.
Cauzele durerii în cancer:
  Tumora: Tumora în sine poate provoca
durere prin creșterea și exercitarea presiunii
asupra țesuturilor și nervilor înconjurătoare.
 Tratament: Unele tratamente pentru cancer,
cum ar fi chimioterapia și radioterapia, pot
provoca durere ca efect secundar.
 Alte afecțiuni: Persoanele cu cancer pot
avea, de asemenea, durere din cauza altor
afecțiuni medicale, cum ar fi artrita sau
durerea de spate.
Tipuri de durere în cancer:
 Durerea nociceptivă: Durerea nociceptivă
este cel mai frecvent tip de durere în cancer.
Este cauzată de activarea nociceptorilor,
care sunt fibre nervoase sensibile la stimuli
nocivi, cum ar fi căldura, frigul și
substanțele chimice.
 Durerea neuropată: Durerea neuropată este
cauzată de leziuni sau disfuncții ale
sistemului nervos. Este adesea descrisă ca o
arsură, furnicături, amorțeală sau durere
ascuțită.
 Durerea mixtă: Durerea mixtă este o
combinație de durere nociceptivă și
neuropată.
Caracteristicile durerii în cancer:
 Durerea poate fi variabilă: Durerea poate
varia ca intensitate de la ușoară la severă și
poate veni și pleca sau poate fi constantă.
 Durerea poate fi debilitantă: Durerea poate
face dificilă efectuarea activităților zilnice și
poate afecta calitatea vieții.
 Durerea poate fi subtratată: Durerea în
cancer este adesea subtratată, dar există
multe opțiuni de tratament disponibile
pentru a ajuta la gestionarea durerii.
Este important să discutați cu medicul dumneavoastră
dacă aveți dureri de cancer. Medicul dumneavoastră
vă poate ajuta să determinați cauza durerii și să vă
elaboreze un plan de tratament pentru a vă ajuta să
gestionați durerea.
Opțiuni de tratament pentru durerea în cancer:
 Medicamente: Există multe tipuri diferite de
medicamente disponibile pentru a trata
durerea în cancer, inclusiv analgezice
opioide, analgezice nonopioide și
medicamente adjuvante.
 Terapie cu radiații: Radioterapia poate fi
utilizată pentru a reduce dimensiunea
tumorilor și pentru a ameliora durerea.
 Chirurgie: Chirurgia poate fi utilizată pentru
a îndepărta tumorile sau pentru a
decomprima nervii.
 Terapii complementare și alternative: Unele
persoane consideră că terapiile
complementare și alternative, cum ar fi
acupunctura și masajul, sunt utile în
gestionarea durerii.
Managementul durerii în cancer este un aspect
important al îngrijirii paliative. Îngrijirea paliativă
este o abordare a îngrijirii care se concentrează pe
ameliorarea simptomelor și îmbunătățirea calității
vieții persoanelor cu boli cronice sau care pun viața
în pericol.
16.Dureri
neuropata.Definitia.Caracteristica.Simptomele.
Durerea neuropată este durerea cauzată de leziuni sau
disfuncții ale sistemului nervos. Poate afecta orice
parte a corpului și poate varia de la ușoară la severă.
Cauzele durerii neuropate:
 Leziuni traumatice: Leziunile traumatice,
cum ar fi accidentele de mașină sau căderile,
pot deteriora nervii.
 Infecții: Infecții, cum ar fi zona zoster, pot
deteriora, de asemenea, nervii.
 Afecțiuni medicale: Afecțiuni medicale,
cum ar fi diabetul, bolile de rinichi și bolile
hepatice, pot provoca leziuni nervoase.
 Medicamente: Unele medicamente, cum ar
fi chimioterapia, pot provoca leziuni
nervoase ca efect secundar.
Caracteristicile durerii neuropate:
 Durerea este adesea descrisă ca o arsură,
furnicături, amorțeală sau durere ascuțită.
 Durerea poate fi constantă sau poate veni și
pleca.
 Durerea poate fi declanșată de anumite
stimuli, cum ar fi atingerea, frigul sau
căldura.
 Durerea poate fi însoțită de alte simptome,
cum ar fi slăbiciune musculară, amorțeală și
dificultăți de coordonare.
. Simptomele durerii neuropate:
 Arsură
 Furnicături
 Amorteala
 Durerea ascuțită
 Slăbiciune musculară
 Dificultăți de coordonare
  Sensibilitate la atingere
 Sensibilitate la temperatură
Dacă aveți oricare dintre simptomele durerii
neuropate, este important să discutați cu medicul
dumneavoastră. Medicul dumneavoastră vă poate
ajuta să determinați cauza durerii și să vă elaboreze
un plan de tratament pentru a vă ajuta să gestionați
durerea.
Opțiunile de tratament pentru durerea neuropată
includ:
 Medicamente: Există multe tipuri diferite de
medicamente disponibile pentru a trata
durerea neuropată, inclusiv antidepresive,
anticonvulsivante și opioide.
 Terapie fizică: Terapia fizică vă poate ajuta
să vă îmbunătățiți forța și flexibilitatea și să
reduceți durerea.
 Terapie ocupațională: Terapia ocupațională
vă poate ajuta să învățați modalități de a vă
efectua activitățile zilnice cu mai puțină
durere.
 Stimulare nervoasă electrică: Stimularea
nervoasă electrică este o tehnică care
utilizează impulsuri electrice pentru a bloca
semnalele de durere.
 Chirurgie: Chirurgia poate fi o opțiune
pentru persoanele cu durere neuropată
severă care nu a răspuns la alte tratamente.
17.Puseul dureros(durerea
breakthrough).Definitia.Caracteristica.
Un puseu dureros este o creștere bruscă și severă a
durerii la o persoană care are deja durere cronică.
Puseele dureroase pot apărea la persoanele cu orice
tip de durere cronică, dar sunt cel mai frecvente la
persoanele cu cancer.
Caracteristici:
 Puseele dureroase sunt de obicei de scurtă
durată, dar pot dura câteva minute sau chiar
ore.
 Pot fi foarte severe și pot interfera cu
activitățile zilnice.
 Puseele dureroase pot fi declanșate de
anumite evenimente, cum ar fi mișcarea,
stresul sau consumul anumitor alimente.
Cauze:
Cauza exactă a puseelor dureroase nu este pe deplin
înțeleasă, dar se crede că este cauzată de o combinație
de factori, inclusiv:
 Inadequata control al durerii
cronice: Puseele dureroase pot apărea dacă
durerea cronică nu este controlată
corespunzător.
 Modificări ale nivelului de
analgezice: Puseele dureroase pot apărea
dacă nivelul de analgezice scade prea mult.
 Factori declanșatori: Anumiți factori
declanșatori, cum ar fi mișcarea, stresul sau
consumul anumitor alimente, pot provoca un
puseu dureros.
Tratament:
Tratamentul puseelor dureroase se concentrează pe
ameliorarea rapidă a durerii și prevenirea apariției
acestora. Opțiunile de tratament includ:
 Medicamente cu acțiune
rapidă: Medicamentele cu acțiune rapidă,
cum ar fi opioidele cu acțiune scurtă, pot fi
utilizate pentru a ameliora rapid durerea.
 Creșterea dozei de analgezice: Creșterea
dozei de analgezice regulate poate ajuta la
prevenirea apariției puseelor dureroase.
 Tehnici de relaxare: Tehnicile de relaxare,
cum ar fi respirația profundă și meditația,
pot ajuta la reducerea stresului și la
prevenirea apariției puseelor dureroase.
 Evitarea factorilor declanșatori: Identificarea
și evitarea factorilor declanșatori pot ajuta la
prevenirea apariției puseelor dureroase.
Dacă aveți pusee dureroase, este important să
discutați cu medicul dumneavoastră. Medicul
dumneavoastră vă poate ajuta să determinați cauza
puseelor dureroase și să vă elaboreze un plan de
tratament pentru a vă ajuta să le gestionați.
Sfaturi pentru gestionarea puseelor dureroase:
 Păstrați un jurnal al durerii: Urmăriți când
aveți pusee dureroase, cât durează și cât de
severe sunt. Acest lucru vă poate ajuta să
identificați factorii declanșatori și să vă
ajustați planul de tratament.
 Aveți la dumneavoastră medicamente cu
acțiune rapidă: Asigurați-vă că aveți
întotdeauna la dumneavoastră medicamente
cu acțiune rapidă pentru a putea trata rapid
un puseu dureros.
 Spuneți-i medicului dumneavoastră despre
puseele dureroase: Dacă aveți frecvent pusee
dureroase, discutați cu medicul
dumneavoastră. Este posibil să fie necesar să
vă ajustați planul de tratament.
Managementul eficient al durerii cronice este esențial
pentru prevenirea apariției puseelor dureroase. Dacă
aveți dureri cronice, discutați cu medicul
dumneavoastră despre opțiunile de tratament
disponibile.
18.Durere totala.Definitia.caracteristica.
Durerea totală este un concept care a fost introdus de
Cicely Saunders, fondatoarea mișcării de îngrijire
paliativă. Durerea totală este definită ca fiind
experiența completă a durerii, care include aspecte
fizice, psihologice, sociale și spirituale.
Caracteristicile durerii totale includ:
 Durerea fizică: Durerea fizică este senzația
neplăcută care este cauzată de leziuni
tisulare.
 Durerea psihologică: Durerea psihologică
este suferința emoțională care este asociată
cu durerea. Poate include sentimente de
anxietate, depresie, frică și furie.
 Durerea socială: Durerea socială este
impactul pe care durerea îl are asupra
relațiilor și interacțiunilor sociale ale unei
persoane. Poate include izolare, retragere și
dificultăți financiare.
 Durerea spirituală: Durerea spirituală este
lupta unei persoane pentru a găsi sens și
scop în viața sa în fața durerii. Poate include
întrebări despre credință, religie și moarte.
Modelul durerii totale este un instrument util pentru
înțelegerea complexității durerii. Aceasta ne ajută să
recunoaștem că durerea este mai mult decât o simplă
senzație fizică și că are un impact profund asupra
tuturor aspectelor vieții unei persoane.
Abordarea durerii totale este o abordare holistică a
gestionării durerii care se concentrează pe toate
aspectele durerii, nu doar pe durerea fizică. Această
abordare include adesea o echipă de profesioniști din
domeniul sănătății care lucrează împreună pentru a
satisface nevoile individuale ale pacientului.
Opțiunile de tratament pentru durerea totală pot
include:
 Medicamente: Medicamentele pot fi utilizate
pentru a trata durerea fizică și psihologică.
 Terapie: Terapia poate ajuta oamenii să facă
față aspectelor emoționale și sociale ale
durerii.
 Terapii complementare și
alternative: Terapiile complementare și
alternative, cum ar fi acupunctura și masajul,
pot fi utile pentru unii oameni.
 Îngrijire spirituală: Îngrijirea spirituală poate
ajuta oamenii să găsească sens și scop în
viața lor în fața durerii.
Managementul eficient al durerii totale este o parte
importantă a îngrijirii paliative. Îngrijirea paliativă
este o abordare a îngrijirii care se concentrează pe
ameliorarea simptomelor și îmbunătățirea calității
vieții persoanelor cu boli cronice sau care pun viața
în pericol.
19.Scara de analgezie
OMS..Definitia .Caracteristica
Scara analgezică a Organizației Mondiale a Sănătății
(OMS) este un instrument utilizat pentru a evalua
severitatea durerii și pentru a ghida prescrierea
analgezicelor. A fost dezvoltată de OMS în 1986 și
este utilizată pe scară largă în rândul profesioniștilor
din domeniul sănătății.
Caracteristici:
 Scara este formată dintr-o scară de la 0 la
10, cu 0 fiind „fără durere” și 10 fiind „cea
mai rea durere imaginabilă”.
 Pacienții sunt rugați să evalueze severitatea
durerii lor pe scară.
 Scara poate fi utilizată pentru a evalua
durerea acută sau cronică.
Scara analgezică OMS
Utilizarea scalei analgezice OMS:
 Scara analgezică OMS poate fi utilizată
pentru a:
 Evaluați severitatea durerii unui pacient
 Monitorizați eficacitatea tratamentului
durerii
 Ghidați prescrierea analgezicelor
 Comunicați cu privire la durerea unui
pacient cu alți profesioniști din domeniul
sănătății
Limitări ale scalei analgezice OMS:
 Scara analgezică OMS este un instrument
subiectiv și se bazează pe auto-raportarea
pacientului cu privire la durerea sa.
 Scara poate să nu fie fiabilă pentru toți
pacienții, cum ar fi copiii sau persoanele cu
dizabilități cognitive.
 Scara nu ia în considerare alți factori care
pot influența durerea, cum ar fi starea
emoțională a pacientului sau experiențele
anterioare cu durerea.
În ciuda limitărilor sale, scara analgezică OMS este
un instrument util pentru evaluarea severității durerii
și pentru ghidarea prescrierii analgezicelor.
20.Evaluarea durerii.Scala de evaluare a durerii.
Evaluarea durerii este procesul de măsurare a
severității și intensității durerii. Este un pas important
în gestionarea eficientă a durerii.
Există multe instrumente diferite care pot fi utilizate
pentru a evalua durerea. Alegerea instrumentului
potrivit va depinde de o serie de factori, inclusiv
vârsta pacientului, starea cognitivă și tipul de durere.
Scalele de evaluare a durerii
Scalele de evaluare a durerii sunt unul dintre cele mai
comune instrumente utilizate pentru a evalua durerea.
Acestea sunt simple de utilizat și pot fi ușor înțelese
de pacienți.
Există multe tipuri diferite de scale de evaluare a
durerii. Unele dintre cele mai frecvent utilizate scale
includ:
 Scara numerică de evaluare (NRS): NRS
este o scară de la 0 la 10, cu 0 fiind „fără
durere” și 10 fiind „cea mai rea durere
imaginabilă”.
 Scara analogă vizuală (VAS): VAS este o
linie de 10 cm cu „fără durere” la un capăt și
„cea mai rea durere imaginabilă” la celălalt
capăt. Pacienții sunt rugați să marcheze pe
linie un punct care indică severitatea durerii
lor.
 Scala fețelor: Scala fețelor este o serie de
fețe care arată expresii de durere diferite, de
la fericit la foarte încruntat. Pacienții sunt
rugați să aleagă fața care corespunde cel mai
bine severității durerii lor.
Alte metode de evaluare a durerii
Pe lângă scalele de evaluare a durerii, există și alte
metode care pot fi utilizate pentru a evalua durerea.
Acestea includ:
 Observație: Profesioniștii din domeniul
sănătății pot observa comportamentul
pacientului pentru semne de durere, cum ar
fi grimasarea, neliniștea sau plânsul.
 Interviu: Profesioniștii din domeniul
sănătății pot intervieva pacienții pentru a
afla despre durerea lor, inclusiv locația,
severitatea și durata acesteia.
 Teste fiziologice: Unele teste fiziologice,
cum ar fi măsurarea tensiunii arteriale și a
ritmului cardiac, pot fi utilizate pentru a
evalua severitatea durerii.
Este important să alegeți instrumentul de evaluare a
durerii potrivit pentru pacientul individual. Evaluarea
corectă a durerii este esențială pentru a asigura faptul
că pacienții primesc tratamentul adecvat pentru
durerea lor.
21.Principii generale OMS de management
farmaco,ogic al durerii.Principii.Caracteristica.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a elaborat o
serie de principii generale pentru ghidarea
managementului farmacologic al durerii. Aceste
principii sunt concepute pentru a asigura o abordare
sigură și eficientă a ameliorării durerii.
Principiile generale ale OMS includ:
1. Utilizarea treptată a analgezicelor:
 OMS recomandă o abordare treptată a
managementului durerii, începând cu
analgezice non-opioide și trecând la opioide
dacă este necesar.
 Această abordare ajută la minimizarea
riscului de apariție a efectelor secundare și a
dependenței.
2. Evaluarea regulată a durerii:
 Durerea pacientului trebuie evaluată în mod
regulat pentru a monitoriza eficacitatea
tratamentului și pentru a face ajustări după
caz.
 Utilizarea instrumentelor de evaluare a
durerii, cum ar fi scara numerică de evaluare
(NRS) sau scara analogă vizuală (VAS),
poate ajuta la o evaluare mai precisă a
durerii.
3. Ajustarea dozei de analgezice:
 Doza de analgezice trebuie ajustată
individual pentru a obține un control adecvat
al durerii.
 Este importantă monitorizarea pacientului
pentru semne de supradozaj, cum ar fi
somnolență, confuzie și dificultăți de
respirație.
4. Utilizarea adjuvantă a altor metode:
 Pe lângă analgezice, pot fi utilizate și alte
metode pentru a ameliora durerea, cum ar fi
fizioterapia, terapia ocupațională și tehnici
de relaxare.
  Această abordare multimodală poate fi mai
eficientă decât utilizarea analgezicelor
singure.
5. Asigurarea calității vieții:
 Scopul managementului durerii este de a
îmbunătăți calitatea vieții pacientului.
 Planul de tratament trebuie să fie
individualizat și să ia în considerare nevoile
și preferințele pacientului.
Caracteristicile managementului farmacologic al
durerii conform OMS:
 Individualizat: Planul de tratament trebuie să
fie adaptat nevoilor individuale ale
pacientului.
 Holistic: Planul de tratament trebuie să ia în
considerare toate aspectele durerii, inclusiv
cele fizice, psihologice și sociale.
 Echilibrat: Planul de tratament trebuie să
echilibreze eficacitatea cu siguranța.
 Flexibil: Planul de tratament trebuie să fie
flexibil pentru a se adapta la schimbările
stării pacientului.
Respectarea principiilor generale ale OMS de
management farmacologic al durerii poate ajuta la
asigurarea unei abordări sigure și eficiente a
ameliorării durerii.
22.Modalitatiile de tratament a dureriicronice
associate cancerului.Principii .Caracteristica.
Principii:
 Managementul multimodal: Utilizarea
combinată a mai multor metode de tratament
este adesea mai eficientă decât o singură
metodă.
 Individualizare: Planul de tratament trebuie
adaptat nevoilor individuale ale pacientului,
luând în considerare tipul de cancer, stadiul
bolii, severitatea durerii și alte probleme de
sănătate.
 Evaluarea regulată: Durerea pacientului
trebuie evaluată periodic pentru a monitoriza
eficacitatea tratamentului și a face ajustări
după caz.
 Comunicare: Este importantă o comunicare
clară și deschisă între pacient, medic și
echipa de îngrijire.
Metode de tratament:
1. Medicație:
 Analgezice:
o Non-opioide (ex: paracetamol,
ibuprofen)
o Opioide (ex: morfină, codeină)
 Adjuvante:
o Antidepresive
o Anticonvulsivante
o Corticosteroizi
2. Terapii non-medicamentoase:
 Radioterapie: Poate reduce durerea cauzată
de tumorile osoase.
 Chimioterapie: Poate reduce durerea cauzată
de tumorile care se micșorează ca răspuns la
tratament.
 Terapie fizică: Poate ajuta la îmbunătățirea
mobilității și funcției fizice.
 Terapie ocupațională: Poate ajuta pacientul
să își adapteze activitățile zilnice pentru a
reduce durerea.
 Terapie psihologică: Poate ajuta pacientul să
facă față stresului emoțional al durerii
cronice.
 Acupunctura: Poate fi benefică pentru unii
pacienți.
 Tehnici de relaxare: Meditația, yoga și alte
tehnici de relaxare pot ajuta la reducerea
stresului și a durerii.
Caracteristicile tratamentului durerii cronice asociate
cancerului:
 Este un proces continuu: Durerea cronică
necesită adesea un tratament pe termen lung.
 Necesită o echipă multidisciplinară: Un
medic oncolog, un specialist în durere, un
fizioterapeut, un psiholog și alți profesioniști
din domeniul sănătății pot colabora pentru a
elabora un plan de tratament individualizat.
 Poate avea efecte secundare: Este important
să se discute cu medicul despre riscurile și
beneficiile fiecărei metode de tratament.
Este important ca pacienții cu cancer să nu sufere în
tăcere. Există multe opțiuni de tratament disponibile
pentru a ajuta la gestionarea durerii cronice. Pacienții
trebuie să discute cu medicul lor despre cele mai
bune opțiuni de tratament pentru ei.
23.Dispneea.Definitia.Clasificarea.
Definiție:
Dispneea este termenul medical pentru dificultăți de
respirație. Poate fi descrisă ca o senzație de lipsă de
aer, respirație grea sau senzație de sufocare. Dispneea
poate fi un simptom al multor afecțiuni diferite, care
afectează sistemul respirator, sistemul cardiovascular  Insuficiență cardiacă congestivă
sau alte sisteme ale organismului.  Infarct miocardic
 Boală valvulară cardiacă
Clasificare:  Pericardită

Dispneea poate fi clasificată în funcție de severitatea, Alte cauze ale dispneei includ:
durata și momentul apariției acesteia.
 Anxietate
 Anemie
După severitate:
 Obezitate
 Reflux acid
 Dispnee ușoară: Dispneea apare doar cu  Tumori
efortul intens.
 Dispnee moderată: Dispneea apare cu
efortul moderat, cum ar fi urcatul scărilor. Diagnostic:
 Dispnee severă: Dispneea apare cu efortul
minim sau chiar în repaus. Diagnosticul dispneei se bazează pe istoricul medical
al pacientului, examenul fizic și testele diagnostice.
După durată:
Testele diagnostice care pot fi utilizate pentru a
 Dispnee acută: Dispneea apare brusc și evalua dispneea includ:
durează de obicei mai puțin de câteva zile.
 Dispnee subacută: Dispneea durează de la  Radiografie toracică
câteva zile la câteva săptămâni.  Spirometrie
 Dispnee cronică: Dispneea durează mai mult  Tomografie computerizată (CT) a toracelui
de câteva săptămâni.  Ecocardiogramă
 Teste de sânge
După momentul apariției:
Tratament:
 Dispnee de efort: Dispneea apare cu efortul.
 Dispnee de repaus: Dispneea apare chiar și
în repaus. Tratamentul dispneei depinde de cauza care stă la
 Dispnee paroxistică: Dispneea apare brusc și baza acesteia.
se rezolvă spontan, adesea în decurs de
câteva minute. Tratamentul cauzelor respiratorii ale dispneei poate
 Dispnee nocturnă: Dispneea apare noaptea, include:
trezind adesea pacientul din somn.
 Medicamente bronhodilatatoare
Cauze:  Steroizi
 Terapie cu oxigen
 Reabilitare pulmonară
Dispneea poate fi cauzată de multe afecțiuni diferite,
care afectează sistemul respirator, sistemul
cardiovascular sau alte sisteme ale organismului. Tratamentul cauzelor cardiovasculare ale dispneei
poate include:
Cauzele respiratorii ale dispneei includ:
 Medicamente pentru insuficiență cardiacă
 Angioplastie și stent
 Astm
 Chirurgia de bypass coronarian
 Boală pulmonară obstructivă cronică
(BPOC)
 Pneumonie Tratamentul altor cauze ale dispneei poate include:
 Embolie pulmonară
 Fibroză pulmonară  Medicamente pentru anxietate
 Edem pulmonar  Transfuzie de sânge
 Scădere în greutate
Cauzele cardiovasculare ale dispneei includ:  Medicamente pentru refluxul acid
 Chimioterapie
Management:
Pe lângă tratamentul cauzei care stă la baza dispneei,
există multe măsuri care pot fi luate pentru a ajuta la
gestionarea simptomelor. Acestea includ:
 Tehnicile de respirație
 Exercițiu regulat
 Menținerea unei greutăți sănătoase
 Renunțarea la fumat
Dispneea poate fi un simptom sever care poate afecta
semnificativ calitatea vieții. Dacă aveți dispnee, este
important să consultați un medic pentru a determina
cauza și a primi tratament.
24.Scopul managementului dispneei la
pacienti cu cancer.Scala de evaluare a
dispneei.
Scopul managementului dispneei la pacienții cu
cancer este de a îmbunătăți calitatea vieții prin
reducerea severității și frecvenței dispneei și prin
ameliorarea simptomelor asociate, cum ar fi
anxietatea și oboseala.
Obiectivele managementului dispneei includ:
 Reducerea severității dispneei
 Îmbunătățirea calității somnului
 Creșterea capacității de efort
 Reducerea anxietății și depresiei
 Îmbunătățirea calității vieții
Managementul dispneei la pacienții cu cancer poate
include:
 Măsuri de tratament:
o Terapie cu oxigen: Oxigenul
suplimentar poate ajuta la
reducerea dispneei la pacienții cu
hipoxemie.
o Bronhodilatatoare: Bronhodilatatoa
rele pot ajuta la deschiderea căilor
respiratorii și la îmbunătățirea
fluxului de aer la pacienții cu
bronhospasm.
o Sterioizi: Steroizii pot ajuta la
reducerea inflamației și la
îmbunătățirea funcției pulmonare la
pacienții cu obstrucție a căilor
respiratorii.
o Diuretice: Diureticele pot ajuta la
reducerea retenției de lichide și la
ameliorarea dispneei la pacienții cu
insuficiență cardiacă congestivă.
 Măsuri non-farmacologice:
o Tehnici de respirație: Tehnicile de
respirație, cum ar fi respirația
diafragmatică și respirația cu
buzele strânse, pot ajuta la
îmbunătățirea eficienței respirației.
o Exercițiu fizic: Exercițiile fizice
regulate pot ajuta la îmbunătățirea
funcției pulmonare și la reducerea
dispneei.
o Pierdere în greutate: Pierderea în
greutate poate ajuta la reducerea
dispneei la pacienții care sunt
supraponderali sau obezi.
o Suport psihologic: Suportul
psihologic poate ajuta la reducerea
anxietății și depresiei, care pot
agrava dispneea.
Scala de evaluare a dispneei:
Scalele de evaluare a dispneei pot fi utilizate pentru a
evalua severitatea dispneei și pentru a monitoriza
eficacitatea tratamentului.
Unele dintre cele mai frecvent utilizate scale de
evaluare a dispneei includ:
 Medical Research Council (MRC) Dyspnea
Scale: Scala MRC este o scară de la 0 la 5
care evaluează severitatea dispneei în
funcție de gradul de dificultate cu care
pacientul respiră în timpul diferitelor
activități.
 Borg Dyspnea Scale: Scala Borg este o scară
de la 0 la 10 care evaluează severitatea
dispneei pe baza percepției pacientului
asupra efortului de respirație.
 Scala de dispnee modificată a British
Medical Research Council (mMRC): Scala
mMRC este o versiune modificată a scalei
MRC care este mai ușor de utilizat pentru
pacienții cu boală pulmonară obstructivă
cronică (BPOC).
Alegerea scalei de evaluare a dispneei potrivite va
depinde de nevoile individuale ale pacientului.
25.Tusea in cancer.Definitia .Clasificarea
Tusea este un reflex natural care ajută la menținerea
căilor respiratorii curate. Poate fi cauzată de o
varietate de factori, inclusiv iritarea căilor
respiratorii, mucusul în exces sau infecția. Tusea este
un simptom frecvent la pacienții cu cancer, care poate
fi cauzată de tumora în sine, de tratamentele pentru
cancer sau de alte afecțiuni medicale.
Clasificare:
Tusea la pacienții cu cancer poate fi clasificată în
funcție de mai mulți factori, inclusiv:
 Durata:
o Tuse acută: durează mai puțin de 3
săptămâni
o Tuse subacută: durează 3-8
săptămâni
o Tuse cronică: durează mai mult de
8 săptămâni
 Severitate:
o Ușoară: nu interferează cu
activitățile zilnice
o Moderată: interferează cu
activitățile zilnice
o Severă: interferează cu somnul sau
respirația
 Productivitate:
o Tuse seacă: nu produce mucus
o Tuse productivă: produce mucus
 Sunete:
o Tuse lătrătoare: sunet ascuțit, uscat
o Tuse convulsivă: serie de tuse
scurte, spasmodice
o Tuse cronică: tuse joasă, umedă
Cauze:
Tusea la pacienții cu cancer poate fi cauzată de:
 Tumora: Tumora poate irita căile respiratorii
sau poate bloca căile respiratorii, provocând
tuse.
 Tratament pentru cancer: Radioterapia,
chimioterapia și imunoterapia pot provoca
tuse ca efect secundar.
 Alte afecțiuni medicale: Infecțiile
pulmonare, pneumonia și bronșita pot
provoca tuse.
Diagnostic:
Diagnosticul cauzei tusei la pacienții cu cancer se
bazează pe istoricul medical al pacientului, examenul
fizic și testele diagnostice.
Testele diagnostice care pot fi utilizate pentru a
evalua tusea includ:
 Radiografie toracică
 Tomografie computerizată (CT) a toracelui
 Bronhoscopie
 Teste de sânge
Tratament:
Tratamentul tusei la pacienții cu cancer depinde de
cauza care stă la baza acesteia.
Tratamentul cauzelor tumorale ale tusei poate
include:
 Radioterapie
 Chimioterapie
 Terapie țintită
 Imunoterapie
Tratamentul cauzelor legate de tratament ale tusei
poate include:
 Medicamente pentru tuse
 Schimbarea regimului de tratament pentru
cancer
Tratamentul altor cauze medicale ale tusei poate
include:
 Antibiotice pentru infecții
 Bronhodilatatoare pentru astm
 Steroizi pentru inflamație
Management:
Pe lângă tratamentul cauzei care stă la baza tusei,
există multe măsuri care pot fi luate pentru a ajuta la
gestionarea simptomelor. Acestea includ:
 Bea multe lichide: Lichidul ajută la diluarea
mucusului și îl face mai ușor de tuse.
 Umidificarea aerului: Aerul umed poate
ajuta la calmarea căilor respiratorii iritate.
 Utilizarea unui umidificator: Un
umidificator adaugă umiditate aerului.
 Suportul cu tuse: Suportul cu tuse este un
dispozitiv care ajută la îndepărtarea
mucusului din plămâni.
 Tehnicile de tuse: Tehnicile de tuse pot ajuta
la îndepărtarea mucusului din plămâni.
Tusea poate fi un simptom sever care poate afecta
semnificativ calitatea vieții. Dacă aveți tuse, este
important să consultați un medic pentru a determina
cauza și a primi tratament.
26.Sughitul.Definitia.Semnele si simptomele.
Sughițul este o contracție involuntară și spasmodică a
diafragmei, mușchiul care separă pieptul de abdomen.
Această contracție bruscă face ca glota să se închidă,
producând un sunet caracteristic.
Semne și simptome:
  Contracții involuntare ale diafragmei
 Închiderea glotei
 Sunet caracteristic ("hic")
 Poate apărea la intervale regulate sau
neregulate
 Poate dura câteva minute, ore sau chiar zile
Escarele (decubitus) sunt leziuni ale pielii și
țesuturilor moi care apar ca urmare a presiunii
prelungite și neîntrerupte. Presiunea comprimă vasele
de sânge, limitând fluxul sanguin și ducând la
ischemie (lipsa de oxigen) și necroză (moartea
celulelor).

Cauze: Cauze:

 Presiune prelungită: statul sau așezatul în

Cauzele exacte ale sughițului nu sunt complet
elucidate, dar pot fi provocate de:
 Iritarea diafragmei sau a nervului frenic
 Distensia stomacului
 Schimbări bruște de temperatură
 Consumul excesiv de alcool sau băuturi
carbogazoase
 Anumite medicamente
 Afecțiuni medicale (ex: reflux
gastroesofagian, boală hepatică, meningită)
aceeași poziție pentru perioade lungi de timp
 Forțe de frecare: frecarea pielii de lenjerie
de pat, haine sau alte suprafețe
 Umiditate: transpirația, incontinența urinară
sau fecală pot menține pielea umedă și
fragilă
 Malnutriție: deficitul de proteine și vitamine
poate afecta vindecarea pielii
 Afecțiuni medicale: diabetul, bolile
vasculare și paralizia pot crește riscul de
escare

Diagnostic: Locații de apariție:

De obicei, diagnosticul se bazează pe simptomele Escarele pot apărea oriunde pe corp, dar sunt mai
pacientului. În cazuri rare, pot fi necesare teste frecvente în zonele osoase cu puțină grăsime
suplimentare pentru a exclude alte afecțiuni medicale. subcutanată, cum ar fi:

Tratament:  Sacrum
 Coccis
 Călcâie
Tratamentul sughițului depinde de severitatea  Maleole
acestuia și de cauza care stă la baza sa.
 Omoplați
 Urechi
 Cazuri ușoare: De obicei, se rezolvă spontan  Spate
în câteva minute.  Picioare
 Cazuri mai severe: Pot fi necesare
medicamente sau tehnici specifice (ex:
stimularea nervului vag, respirație Factori de risc:
profundă).
 Imobilitate
Recomandări:  Incontinență urinară sau fecală
 Malnutriție
 Afecțiuni medicale (ex: diabet, boli
 Respirați profund și lent
vasculare, paralizie)
 Beți apă rece
 Vârsta înaintată
 Țineți-vă respirația
 Slăbiciune musculară
 Înghițiți o linguriță de zahăr
 Faceți gargară cu apă rece
Prevenție:
Important:
 Schimbarea frecventă a poziției (la fiecare 2
ore)
Sughițul persistent (mai mult de 48 de ore) poate fi  Utilizarea de saltele și perne speciale pentru
un semn al unei afecțiuni medicale grave și necesită prevenirea escarelor
consult medical.  Menținerea pielii curate și uscate
 Hidratarea pielii
27.Escarele.Definitia.Cauzele.Locurile de aparitie.  Nutriție adecvată
 Monitorizarea pielii pentru semne de escară
Tratament:  A: Escară superficială
 B: Escară cu grosime totală
Tratamentul escarelor depinde de severitatea leziunii
și poate include: De exemplu, un decubit de stadiul 2B este o leziune
cu grosime totală care expune derma.
 Pansamente speciale
 Debridare (îndepărtarea țesutului mort) Clasificarea escarelor este importantă pentru a
 Antibiotice determina severitatea leziunii și pentru a stabili
 Intervenție chirurgicală planul de tratament adecvat.

Escarele pot fi prevenite prin îngrijire adecvată și Pe lângă stadiu, se pot lua în considerare și alți
monitorizare. Dacă aveți un risc crescut de escare, factori:
este important să discutați cu medicul dumneavoastră
despre măsurile de prevenție.
 Locația escarei
 Dimensiunea escarei
28.Escarele.Clasificarea plagii escarelor dupa  Prezența infecției
stadia.  Starea generală de sănătate a pacientului
Clasificarea plagii escarelor după stadiu
Un medic sau o asistentă medicală specializată în
Escarele (decubitus) pot fi clasificate în funcție de îngrijirea escarelor pot evalua leziunea și pot stabili
severitatea leziunii în 4 stadii: planul de tratament adecvat

Stadiul 1: 29.Aplicarea pansamentului cu unguent in escare.

Etapele.
 Pielea este intactă, dar roșie și caldă la
atingere. Materiale necesare:
 Poate fi dureroasă sau sensibilă la atingere.
 Nu se albește la presiune.  Mănuși sterile
 Ser fiziologic steril
Stadiul 2:  Comprese sterile
 Unguent pentru escare
 Pielea este ruptă, expunând derma (stratul de  Pansament absorbant
piele aflat sub epidermă).  Bandă adezivă
 Rana poate fi superficială sau adâncă.
 Poate fi prezentă sângerare sau exudat. Etape:

Stadiul 3: 1. Spălați-vă mâinile cu apă și săpun.

2. Puneți mănuși sterile.
 Leziunea se extinde prin toate straturile 3. Curățați rana cu ser fiziologic steril și
pielii și ajunge la țesutul adipos subcutanat. comprese sterile.
4. Aplicați un strat subțire de unguent pentru
 Poate fi prezentă o cavitate.
escare pe rană.
 Poate fi prezentă necroză (moartea
5. Acoperiți rana cu un pansament absorbant.
țesutului).
6. Fixați pansamentul cu bandă adezivă.

Stadiul 4:
Sfaturi:

 Leziunea se extinde prin țesutul adipos

 Schimbați pansamentul zilnic sau conform
subcutanat și ajunge la fascia, mușchi sau
instrucțiunilor medicului.
os.
 Mențineți rana curată și uscată.
 Poate fi prezentă necroză extinsă.
 Monitorizați rana pentru semne de infecție.
 Poate fi prezentă fistulă (o cale anormală
 Consultați un medic dacă observați semne
care conectează o cavitate internă cu pielea).
de infecție, cum ar fi roșeață, căldură,
umflare, durere sau puroi.
Stadiile pot fi subclasificate cu literele A și B:
Important:
  Nu aplicați niciodată unguent antibiotic pe o
rană uscată.
 Nu aplicați niciodată unguent pe o rană care
este infectată.
 Consultați un medic dacă aveți diabet sau o
altă afecțiune medicală care vă poate crește
riscul de infecție
30.Toaleta plagii in escare cu aplicarea
pansamentului cu unguent.Etapele..
Sfaturi:
 Schimbați pansamentul zilnic sau conform
instrucțiunilor medicului.
 Mențineți rana curată și uscată.
 Monitorizați rana pentru semne de infecție,
cum ar fi roșeață, căldură, umflare, durere
sau puroi.
 Consultați un medic dacă observați semne
de infecție.

Materiale necesare: Important:

 Mănuși sterile  Nu aplicați niciodată unguent antibiotic pe o

 Ser fiziologic steril rană uscată.
 Comprese sterile  Nu aplicați niciodată unguent pe o rană care
 Pince sterile este infectată.
 Unguent pentru escare  Consultați un medic dacă aveți diabet sau o
 Pansament absorbant altă afecțiune medicală care vă poate crește
 Bandă adezivă riscul de infecție.

Etape: Recomandări suplimentare:

 Este recomandat să consultați un medic sau

1. Pregătirea:
o asistentă medicală specializată în îngrijirea
escarelor pentru a primi instrucțiuni
 Spălați-vă mâinile cu apă și săpun. specifice privind toaleta plăgii și aplicarea
 Puneți mănuși sterile. pansamentului.
 Așezați pacientul într-o poziție confortabilă.  Există o varietate de tipuri de pansamente
 Asigurați-vă că zona din jurul plăgii este disponibile pentru escare. Medicul
curată și uscată. dumneavoastră vă poate recomanda tipul de
pansament potrivit pentru rana
2. Toaleta plăgii: dumneavoastră.

 Cu o compresă sterilă înmuiată în ser Respectarea cu atenție a etapelor de toaletă a plăgii și

fiziologic steril, curățați ușor marginile
plăgii de sus în jos.
 Nu frecați rana.
 Îndepărtați crusta moartă sau slăbită cu
pense sterile.
 Spălați rana cu ser fiziologic steril până când
este curată.
 Uscați ușor zona din jurul plăgii cu o
compresă sterilă.
3. Aplicarea pansamentului:
 Aplicați un strat subțire de unguent pentru
escare pe rană, folosind o compresă sterilă.
 Acoperiți rana cu un pansament absorbant.
 Fixați pansamentul cu bandă adezivă.
4. Finalizarea:
 Spălați-vă mâinile cu apă și săpun.
 Notați data și ora schimbării pansamentului.
 Monitorizați rana pentru semne de infecție.
aplicare a pansamentului cu unguent este importantă
pentru a preveni infecția și a promova vindecarea.
31.Escarele.Profilaxia
Profilaxia escarelor este esențială pentru a preveni
apariția acestor leziuni la pacienții cu risc crescut.
Măsuri preventive:
1. Schimbarea frecventă a poziției:
 Pacienții imobilizați la pat trebuie schimbați
de poziție la fiecare 2 ore.
 Se recomandă poziții laterale, decubit dorsal
și decubit ventral.
 Este importantă evitarea poziției șezânde
prelungite.
2. Utilizarea saltelelor și pernelor speciale:
  Saltelele anti-escare distribuie uniform
presiunea corpului.
 Pernele speciale pot fi utilizate pentru a
reduce presiunea în zonele cu risc crescut,
cum ar fi sacrumul și călcâiele.
3. Menținerea pielii curate și uscate:
 Pielea trebuie curățată zilnic cu apă și săpun.
 Se recomandă utilizarea de produse
hidratante pentru a menține pielea hidratată.
 Trebuie evitată umezeala excesivă a pielii.
4. Nutriție adecvată:
 O alimentație bogată în proteine și vitamine
este importantă pentru vindecarea pielii.
 Se recomandă hidratarea adecvată a
pacientului.
5. Monitorizarea pielii:
 Pielea pacientului trebuie monitorizată zilnic
pentru semne de escară, cum ar fi roșeață,
căldură, durere sau sensibilitate.
Alte măsuri preventive:
 Evitarea frecării pielii de lenjerie de pat sau
haine.
 Utilizarea de protecții pentru călcâie.
 Renunțarea la fumat.
 Controlul glicemiei la pacienții diabetici.
Educația pacientului și a familiei este importantă
pentru a înțelege riscurile și măsurile de prevenire a
escarelor.
Implementarea cu atenție a strategiilor de profilaxie
poate reduce semnificativ incidența escarelor la
pacienții cu risc crescut.
Este important de reținut că profilaxia este mult mai
eficientă și mai puțin costisitoare decât tratamentul
escarelor.
Recomandări suplimentare:
 Consultați un medic sau o asistentă medicală
specializată în îngrijirea escarelor pentru a
primi instrucțiuni specifice privind
profilaxia escarelor.
 Există o varietate de resurse disponibile
pentru a vă ajuta să preveniți escarele,
inclusiv broșuri, site-uri web și programe
educaționale.
Prin implementarea cu succes a strategiilor de
profilaxie, escarele pot fi prevenite, îmbunătățind
calitatea vieții pacienților cu risc crescut.
32.Halitoza.Definitia .Cauze.Manifestari.Tratame
ntul.
Halitoza, cunoscută și sub numele de respirație urât
mirositoare, este o afecțiune obișnuită care poate fi
cauzată de o varietate de factori.
Cauze:
 Igiena orală precară: Acumularea de placă
bacteriană și resturi alimentare pe dinți și
limbă poate duce la halitoză.
 Gura uscată: Saliva ajută la neutralizarea
acizilor din gură și la spălarea bacteriilor.
Xerostomia, sau gura uscată, poate reduce
producția de salivă și poate duce la halitoză.
 Afecțiuni medicale: Halitoza poate fi un
simptom al unor afecțiuni medicale, cum ar
fi boala de reflux gastroesofagian (BRGE),
diabetul sau afecțiunile hepatice.
 Fumatul: Fumatul poate provoca respirație
urât mirositoare și poate crește riscul de boli
ale gingiilor.
 Anumite alimente: Consumul de alimente
precum usturoi, ceapă și cafea poate provoca
temporar respirație urât mirositoare.
Manifestări:
 Respirație urât mirositoare
 Gust neplăcut în gură
 Gură uscată
 Mucus alb sau galben pe limbă
Tratament:
 Igiena orală bună: Periați-vă dinții de două
ori pe zi și folosiți ață dentară zilnic.
 Curățați-vă limba: Folosiți un instrument de
curățare a limbii sau o periuță de dinți pentru
a îndepărta bacteriile de pe limbă.
 Beți multă apă: Rămâneți hidratat pentru a
ajuta la producerea de salivă.
 Evitați alimentele care provoacă halitoză:
Renunțați la fumat.
 Consultați un medic: Dacă halitoza persistă
după ce ați luat măsuri de auto-îngrijire,
consultați un medic pentru a exclude o
afecțiune medicală subiacentă.
Folosiți ață dentară zilnic.
Sfaturi:
  Mestecați gumă fără zahăr sau bomboane
tari pentru a stimula producția de salivă.
 Folosiți un spray bucal sau apă de gură
pentru a vă reîmprospăta respirația.
 Consultați un medic dentist sau un igienist
dentar pentru curățări profesionale regulate.
Halitoza este o afecțiune frecventă, dar poate fi
jenantă și poate afecta calitatea vieții. Prin
identificarea cauzei și luarea de măsuri pentru a o
trata, puteți scăpa de respirația urât mirositoare și vă
puteți îmbunătăți sănătatea bucală.
33.Xerostomia.Definitia.Cauze.Manifestari.Trata
mentul
Definiție:
Xerostomia, cunoscută și sub numele de gură uscată,
este o afecțiune în care gura nu produce suficientă
salivă. Saliva este importantă pentru a menține gura
umedă, pentru a ajuta la digestie și pentru a proteja
dinții de carii.
Cauze:
 Deshidratare: Consumul insuficient de
lichide poate duce la gura uscată.
 Anumite medicamente: Unele medicamente,
cum ar fi antidepresivele, antihistaminicele
și decongestionantele, pot provoca gura
uscată ca efect secundar.
 Afecțiuni medicale: Gura uscată poate fi un
simptom al unor afecțiuni medicale, cum ar
fi sindromul Sjogren, boala Parkinson și
diabetul.
 Radioterapia și chimioterapia: Tratamentele
pentru cancer pot deteriora glandele salivare
și pot duce la gura uscată.
 Îmbătrânire: Pe măsură ce oamenii
îmbătrânesc, produc mai puțină salivă.
Manifestări:
 Gură uscată și lipicioasă
 Dificultăți la vorbire și înghițire
 Senzație de arsură în gură
 Fisuri la colțurile gurii
 Afte bucale
 Carii dentare
Tratament:
 Beți multe lichide: Consumați 8-10 pahare
de apă pe zi.
 Evitați cofeina și alcoolul: Acestea pot
deshidrata corpul și pot agrava gura uscată.
 Mestecați gumă fără zahăr sau bomboane
tari: Stimulează producția de salivă.
 Folosiți un înlocuitor de salivă: Un spray sau
un gel care poate ajuta la menținerea gurii
umede.
 Consultați un medic: Dacă gura uscată este
severă sau persistă, consultați un medic
pentru a exclude o afecțiune medicală
subiacentă.
.
Sfaturi:
 Folosiți un umidificator pentru a adăuga
umiditate aerului.
 Respirați pe nas în loc de gură.
 Evitați alimentele uscate și lipicioase.
 Mențineți o igienă orală bună: Periați-vă
dinții de două ori pe zi și folosiți ață dentară
zilnic.
Xerostomia poate fi o afecțiune inconfortabilă și
poate duce la probleme de sănătate orală. Prin
identificarea cauzei și luarea de măsuri pentru a o
trata, vă puteți ameliora simptomele și vă puteți
proteja sănătatea.
34.Greata si
voma.Definitia.Cauze.Manifestari.Tratament.
Definiție:
 Greața: Senzația neplăcută de vărsătură
iminentă.
 Voma: Expulzarea forțată a conținutului
stomacului prin gură.
Cauze:
 Afecțiuni gastrointestinale: Gastroenterită,
gastrită, ulcer peptic, boală de reflux
gastroesofagian (BRGE).
 Intoxicație alimentară: Consumul de
alimente contaminate cu bacterii, virusuri
sau paraziți.
 Migrene: Dureri de cap severe însoțite de
greață și vărsături.
 Sarcină: Greața matinală este frecventă în
primele luni de sarcină.
 Medicamente: Anumite medicamente pot
provoca greață și vărsături ca efect secundar.
 Afecțiuni ale sistemului nervos
central: Traumatisme craniene, tumori
cerebrale, meningită.
 Anxietate și stres: Emoțiile puternice pot
declanșa greața și vărsăturile.
Manifestări:
  Greață
 Vărsături
 Salivație excesivă
 Dureri abdominale
 Pierderea poftei de mâncare
 Slăbiciune
 Amețeli
Tratament:
 Repaus alimentar: Evitați alimentele solide
timp de câteva ore.
 Hidratare: Consumați lichide clare, cum ar fi
apă, ceai de ghimbir sau sucuri de fructe
diluate.
 Medicamente: Antiemetice (medicamente
antivomitive) pot fi prescrise pentru a calma
greața și vărsăturile.
 Remedii naturiste: Ghimbir, mentă,
acupunctura.
Sfaturi:
 Mâncați porții mici și frecvente de alimente
ușor de digerat.
 Evitați alimentele grase, picante sau acide.
 Evitați cafeaua și alcoolul.
 Odihniți-vă suficient.
Greața și voma pot fi simptome ale unei varietăți de
afecțiuni. Dacă simptomele persistă sau sunt severe,
consultați un medic pentru a stabili cauza și a primi
tratament adecvat.
35.Anorxia.Definitia.Cauze.Manifesteri.Tratamen
tul
Definiție:
Anorexia nervoasă este o tulburare alimentară
caracterizată de o frică intensă de creștere în greutate
și o imagine corporală distorsionată. Persoanele cu
anorexie se pot înfometa, pot face exerciții fizice
excesiv sau pot folosi laxative, diuretice sau clisme
pentru a evita creșterea în greutate.
Cauze:
Cauzele exacte ale anorexiei nu sunt pe deplin
înțelese, dar se crede că sunt implicate o combinație
de factori genetici, psihologici și de mediu.
Factori de risc:
 Sex feminin
 Vârsta de 15-25 de ani
 Istoric familial de tulburări alimentare
 Antecedente de abuz fizic sau sexual
 Presiune socială pentru a fi slab
 Tulburări de anxietate sau depresie
Manifestări:
 Refuzul de a menține o greutate corporală
sănătoasă
 Frică intensă de creștere în greutate
 Imagine corporală distorsionată
 Restricția alimentară severă
 Exerciții fizice excesive
 Utilizarea laxativelor, diureticelor sau
clismelor
 Amenoree (lipsa menstruației)
 Piele uscată și fragilă
 Păr fragil și căderea părului
 Lanugo (creșterea părului fin pe corp)
 Oboseală
 Stare de spirit scăzută
 Anxietate
 Izolare socială
Tratament:
Tratamentul pentru anorexie implică de obicei o
combinație de terapie și medicamente.
Terapie:
 Terapia cognitiv-comportamentală (TCC)
poate ajuta persoanele cu anorexie să-și
schimbe gândurile și comportamentele
nesănătoase.
 Terapia familială poate ajuta la
îmbunătățirea comunicării și a relațiilor în
familie.
Medicamente:
 Antidepresivele pot fi utilizate pentru a trata
depresia și anxietatea.
 Medicamentele antipsihotice pot fi utilizate
pentru a trata gândurile și comportamentele
delirante.
Imagini:
Sfaturi:
 Dacă dumneavoastră sau cineva cunoscut se
luptă cu anorexia, solicitați ajutor de la un
profesionist calificat în domeniul sănătății
mintale.
  Există multe resurse disponibile pentru a
ajuta persoanele cu anorexie, inclusiv
grupuri de sprijin online și în persoană.
 Recuperarea de la anorexie este posibilă, dar
necesită timp și efort.
Anorexia este o tulburare alimentară gravă care poate
pune viața în pericol. Dacă dumneavoastră sau cineva
cunoscut se luptă cu anorexia, solicitați ajutor de la
un profesionist calificat în domeniul sănătății mintale.
36.Diareea.Difinitia.Cauze.Manifestari.Tratament
Definiție:
Diareea este o afecțiune caracterizată prin scaune
apoase și frecvente (mai mult de 3 scaune pe zi).
Cauze:
 Infecții: Virale (rotavirus, norovirus),
bacteriene (Salmonella, E. coli), parazitare
(Giardia).
 Intoxicații alimentare: Consumul de
alimente contaminate.
 Afecțiuni medicale: Boala inflamatorie
intestinală (rectocolită ulceroasă, boala
Crohn), celiachie, intoleranță la lactoză,
diabet.
 Medicamente: Antibiotice, antiacide,
laxative.
 Stresul: Emoțiile puternice pot provoca
diaree temporară.
Manifestări:
 Scaune apoase și frecvente
 Nevoia imperioasă de a defeca
 Dureri abdominale
 Crampe abdominale
 Balonare
 Febră
 Slăbiciune
 Deshidratare
Tratament:
 Rehidratare: Consumul de lichide clare, cum
ar fi apă, ceai de ghimbir sau sucuri de
fructe diluate.
 Electroliți: Soluții de rehidratare orală
pentru a înlocui electroliții pierduți prin
diaree.
 Regim alimentar: Alimente ușor de digerat,
cum ar fi orez fiert, banane, pâine prăjită.
 Medicamente: Antidiareice (loperamid) pot
fi recomandate pentru a reduce frecvența
scaunelor.
Sfaturi:
 Evitați alimentele grase, picante sau acide.
 Evitați cafeaua și alcoolul.
 Odihniți-vă suficient.
 Spălați-vă frecvent pe mâini pentru a
preveni răspândirea infecției.
Diareea poate fi o afecțiune minoră, dar poate fi și un
simptom al unei probleme medicale mai grave. Dacă
diareea persistă mai mult de 3 zile, este severă sau
este însoțită de febră, sânge în scaun sau deshidratare,
consultați un medic.
Recomandări suplimentare:
 Consultați un medic pentru a stabili cauza
diareei și pentru a primi tratament adecvat.
 Există multe resurse disponibile online și în
biblioteci cu informații despre diaree și
despre cum să o preveniți.
Prin respectarea sfaturilor de mai sus, vă puteți
ameliora simptomele diareei și vă puteți recupera
rapid.
37.Constipatia.Definitia.Cauze.Manifesteri.Trata
mentul.
Definiție:
Constipația este o afecțiune caracterizată prin
dificultăți la defecare sau scaune rare (mai puțin de 3
scaune pe săptămână).
Cauze:
 Dieta săracă în fibre: Fibrele ajută la
menținerea scaunelor moi și voluminoase,
ceea ce le face mai ușor de eliminat.
 Deshidratare: Consumul insuficient de
lichide poate duce la scaune tari și uscate.
 Lipsa de activitate fizică: Activitatea fizică
ajută la stimularea motilității intestinale.
 Anumite medicamente: Antidepresive,
antihistaminice, analgezice.
 Afecțiuni medicale: Boala inflamatorie
intestinală (rectocolită ulceroasă, boala
Crohn), cancer de colon, hipotiroidism.
Manifestări:
  Dificultăți la defecare
 Scaune tari și uscate
 Senzație de evacuare incompletă
 Nevoia de a se încorda pentru a defeca
 Dureri abdominale
 Balonare
Tratament:
 Creșterea aportului de fibre: Consumați
multe fructe, legume și cereale integrale.
 Creșterea aportului de lichide: Beți multe
lichide clare, cum ar fi apa, ceai de ghimbir
sau sucuri de fructe diluate.
 Activitate fizică regulată: Faceți exerciții
fizice moderate timp de cel puțin 30 de
minute pe zi.
 Laxative: Laxativele pot fi recomandate
pentru a înmuia scaunele și a facilita
defecația.
Sfaturi:
 Stabiliți un program regulat pentru defecație.
 Nu ignorați nevoia de a defeca.
 Creați un mediu relaxant pentru defecație.
 Încercați să vă ridicați picioarele pe un
taburet în timp ce defecați.
Constipația poate fi o afecțiune inconfortabilă, dar
poate fi de obicei tratată cu ușurință prin modificări
ale stilului de viață. Dacă constipația persistă sau este
severă, consultați un medic pentru a exclude o
afecțiune medicală subiacentă.
Recomandări suplimentare:
 Consultați un medic pentru a stabili cauza
constipației și pentru a primi tratament
adecvat.
 Există multe resurse disponibile online și în
biblioteci cu informații despre constipație și
despre cum să o preveniți.
Prin respectarea sfaturilor de mai sus, vă puteți
ameliora simptomele constipației și vă puteți regla
tranzitul intestinal.