Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FILOSOFIE - Sinteze Filosofie Bz3hybft0m0c
FILOSOFIE - Sinteze Filosofie Bz3hybft0m0c
Facultatea de Drept
A. Continut:
B. Sinteza:
Obiective:
1. identificarea premiselor dialogului dintre filosofie si drept;
2. prezentarea sumara a celor mai importante teorii despre natura
umana
Obiective:
1. trasarea legaturilor intre conceptul juridic de lege si cel moral;
2. identificarea teoriilor etice fundamentale si a legaturilor acestora
cu relativismul moral;
In primul capitol am discutat despre legi la modul foarte general, ceea
ce desigur constituie un neajuns. „Lege umana” poate face referire la ceva
juridic (ceea ce intereseaza studentul la drept), dar se poate referi si la
morala, care reprezinta de fapt sursa dreptului. In capitolul de fata ne vom
referi la acest sens al notiunii de lege, cel moral.
Etica (sau morala) este acea parte a filosofiei care se ocupa de
evaluarea actiunilor umane, ca fiind dezirabile sau indezirabile, bune sau
rele. Sigur ca actiunile nu sunt in sine „bune” sau „rele”. Ca ele sa poata fi
incadrate astfel, este nevoie ca ele sa se desfasoare in interiorul unui „spatiu
moral”, spatiu in care oamenii sa posede instrumente de discriminare/
categorizare a tuturor tipurilor de actiuni posibile.
Daca ar exista un singur sistem de incadrare a tuturor actiunilor, adica
daca toti oamenii ar fi de acord cu privire la ceea ce inseamna bine/rau, am
putea vorbi de „absolutism moral”. Intr-un asemenea caz, nu ar mai exista
dezbatere etica, asa cum nu exista dezbatere aritmetica. Opusul
absolutismului moral il constituie relativismul moral, conceptia protrivit
careia notiunile morale sunt relative la cei care le produc – la extrema,
fiecare individ poate poseda un sistem de evaluare propriu, ceea ce ar
distruge complet ideile de bine si rau. Chiar mai dramatic decat aceasta,
orice sens al acordului moral si-ar pierde substanta.
Exista totusi o forma de relativism mai interesanta, anume
relativismul cultural, care evita pericolele amintite mai sus. Acesta sustine ca
fiecare cultura elaboreaza un sistem de valori proprii, iar notiunile de bine si
rau sunt relative la nivelul culturii respective. Cu alte cuvinte, oameni
apartinand aceleiasi colectivitati ar impartasi aceleasi idei despre ceea ce
este bine, insa nu exista un bine si un rau valabil pentru toate colectivitatile
umane. Ce e bine pentru o colectivitate poate sa fie rau pentru alta si
viceversa. De exemplu, bigamia este condamnabila in societatile crestine,
insa e acceptate in cele musulmane. Relativismul se potriveste foarte bine cu
asemenea exemple. Exista situatii mai dificile, care face ca aceasta forma de
relativism moderat sa fie pusa sub semnul intrebarii. Poate cineva educat
intr-o cultura care pune pret pe viata si libertatea umana sa accepte alte
culturi in care libertatile sunt incalcate, oamenii sunt torturati, ca alternative
morale autentice? Suntem gata sa admitem ca libertatea, egalitatea sunt doar
valori ale culturii noastre, si ca alte culturi pot avea pur si simplu alte valori?
Ca sa raspundem la o asemenea intrebare, ar trebui sa urmarim cateva mari
teorii morale.
II.1.a Aristotel
II.1.c. Utilitarismul
II.2.a. Kant
Care teorie este cea mai buna? Nu se poate da un asemenea raspuns, cu cat
chiar si astazi exista dezbateri teoretice semnificative intre filosofi. Si astazi
exista luari de pozitie kantiene sau utilitariste. Scopul acestui capitol nu este
acela de a ne schimba atitudinile morale, ci de a examina presupozitiile,
implicatiile si dificultatile lor.
Teste de autoevaluare:
1. Care este teoria etica pe care o considerati cea mai adecvata vietii
cotidiene? De ce?
2. Sunteti de acord cu teoria utilitarista cand sustine ca minciuna nu este
un rau in sine, ci doar consecintele acesteia ar putea fi evaluate ca
fiind bune sau rele?
3. Credeti ca relativismul moral este o provocare serioasa la adresa
valorilor traditionale?
Obiective:
Sunt morala si dreptatea sinonime? Unii considera ca da, insa cei mai multi
teoreticieni insista asupra distinctiilor dintre ele:
Morala ar face trimitere la acele clase de actiuni a caror nerespectare
nu este sanctionata legal;
Dreptatea ar face trimitere la acea clasa de actiuni a caror nerespectare
este sanctionata de lege;
Obiective:
IV.1 Libertatea
Platon crede ca fiinta umana este libera atat timp cat eul superior
controleaza eul inferior. In caz contrar, este vorba de sclavie si cadere in
animalitate. Aceasta viziune asupra libertatii umane a cunoscut o larga
popularitate in cultura europeana. Crestinismul, de exemplu, a imbratisat
integral ideea libertatii pozitive.
Paradoxul inerent al acestei perspective este ca, in numele libertatii
autentice (adica a eului rational) oamenii pot fi constransi sa urmeze o
anumita linie de actiune, in pofida dorintei lor. Aceasta, pentru ca se poate
asuma ca dorintele lor nu sunt altceva decat produsul instinctualitatii
animalice. Constrangerea ar fi necesara pentru ca exista partea inferioara din
om. Daca toti oamenii ar fi guvernati de ratiune, constrangerea si-ar pierde
sensul existentei.
Putem spune ca viziunea libertatii pozitive poate fi sustinuta doar in
conditiile acceptarii unor presupozitii extrem de discutabile cu privire la
natura umana:
1. exista un singur scop veritabil pentru toti oamenii, acela de a conduce
rational existenta;
2. finalitatile tuturor se armonizeaza intr-un intreg;
3. orice conflict e cauzat de confruntarea dintre ratiune si instincte;
4. atunci cand oamenii vor fi complet rationali, vor asculta de legile
rationale ale propriei lor constiinte, vor respecta legea si vor fi
complet liberi.
Teste de autoevaluare
Obiective:
Teste de autoevaluare
Obiective:
In gandirea juridica, faptele sunt foarte importante – teoriile etice, cele ale
egalitatii sau dreptatii nu ar avea nici o semnificatie in lipsa faptelor
concrete. Desigur, nu toate faptele sunt la fel de importante – mai cu seama
in ultima suta de ani, odata cu multiplicarea mijloacelor de investigatie
stiintifica, putem afirma ca ne confruntam cu o „explozie a faptelor”. Cum
putem distinge intre fapte relevante si fapte nerelevante? Nu exista un
raspuns simplu la intrebarea aceasta. Distinctia intre relevant/nerelevant tine
de un proces decizional, iar premisele deciziei nu sunt de cele mai multe ori
constientizate.
Teme de autoevaluare: