Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
4. Toxiinfectii alimentare ??
Cei mai intalniti agenti patogeni, in cat timp de la infectare debuteaza simptomele si care sunt
sursele de contaminare.
CAMPYLOBACTER
Debut: 2 - 5 zile
Simptome: Diaree (adesea cu sange), crampe / durere de stomac, febra.
Contaminare: Carne de pasare de curte cruda, lapte crud (nepasteurizat) si apa contaminata.
NOROVIRUS
Debut: 12 - 48 de ore
Simptome: Diaree, greata, dureri de stomac, varsaturi.
Contaminare: Alimente contaminate: salate, fructe proaspete, crustacee (stridii), apa sau
atingerea suprafetelor contaminate.
SALMONELLA
Debut: 12 - 72 de ore
Simptome: Diaree, febra, crampe la stomac, varsaturi.
Contaminare: Oua, carne cruda sau preparata necorespunzator, lapte sau suc nepasteurizat,
branza, fructe si legume crude.
LISTERIA
Debut: 1 - 4 saptamani
Simptome: Femeile insarcinate au simptome asemanatoare gripei: febra, oboseala si dureri
musculare. Alte persoane prezinta dureri de cap, gat rigid, confuzie, pierderea echilibrului si
convulsii, in plus fata de febra si dureri musculare.
Contaminare: Lapte nepasteurizat, branzeturi moi, germeni, pepene, hot dog, pateuri, fripturi,
fructe de mare afumate.
Infectii respiratorii
6. Difteria (pag 87)
- antroponoză
- Sursa de agent patogen o constituie omul (bolnav sau purtător de C. diphtheriae)
- incubatie 1-7 zile
- Durata portajului este de 2-4 săptămâni, în cazurile de boală sub formă gravă durata poate fi de
până la 3 luni
- modul principal de transmitere este respiratoriu
- Transmiterea agentului patogen este realizată prioritar pe cale aerogenă, prin inhalarea
aerosolilor lichizi si solizi
- Contaminarea poate avea loc și indirect, prin obiectele mediului extern și mâinile contaminate,
dar și pe cale alimentară, prin produse (lapte, creme, salate etc.) contaminate
- Difteria cutanată se transmite și prin contact direct cu bolnavii cu ulcere difterice cutanate
masuri profilactice
- depistarea și asanarea purtătorilor de C. diphtheriae toxigene.
- Pentru depistarea precoce a bolnavilor se efectuează supravegherea medicală obligatorie a
bolnavilor cu angină, laringită, laringotraheită și alte boli suspecte
- Întreruperea mecanismului de transmitere este realizată prin efectuarea sistematică a
dezinfecției profilactice în instituțiile de copii, spitale.
- vaccinarea populației cu anatoxină difterică și menținerea nivelului înalt (˃ 85%) al păturii
imune antidifterice în comunitate.
- inoculări:
1. 2, 4 și 6 luni
2. 22-24 de luni (prima revaccinare)
3. 6-7 ani cu vaccin DT (a doua revaccinare)
4. 14-15 ani, si la adulti 20, 25, 30 (a treia revaccinare)
masuri antiepidemice
- informeze imediat Serviciul de Stat de Sănătate Publică și să notifice cazul prin completarea
formularului nr. 058/e.
- Bolnavul este supus în mod de urgență spitalizării și seroterapiei
- Ancheta epidemiologică a focarului, de regulă, este efectuată de epidemiolog
- Toate persoanele care au fost în contact – examen bacteriologic, supraveghere 7 zile
- După internarea bolnavului (purtătorului) în focar se efectuează dezinfecția terminală.
- În focarul de difterie sunt supuși vaccinării: toate persoanele de contact, copiii și adulții
nevaccinați contra difteriei; toate persoanele care urmează să fie revaccinate; persoanele la care,
în urma investigațiilor serologice, a fost depistat un titru protector de anticorpi antidifterici mai
mic de 0,03 UI/ml.
Infectii parenterale
Hepatita virala B (201)
Agent pathogen:Hepadnaviridae genul Orthohepadnavirus
Sursa:omul bolnav si purtatorul de Ag HBs.
Contagiozitate: activitatea procesului pathologic in ficat si concentratia a ntigenului in
singe.Virusul apare in:singe,hepatocitee,sperma,secret vaginal,LCR,lichid synovial,lapte
matern,secret vaginal inaintea bolii clinice mentininduse in perioada de boala mai mult de 2-8
sapt.
Perioada de incubatie:60-180 zile.
Perioada de contagiozitate medie-69-95 zile. (15-60 zile din incubatie, 10-14 zile din prodrom,
14-21 zile din manifestari clinice)
Persistenta mai mult de 3 luni denota starea de cronicizare.
Mechanism de transmitere:parenteral,sexual,vertical,
Manifestari:asymptomatic,symptomatic.
Asimptom-subclinic(nivele crescute ale aminotransferazelor dar sunt absente simpt clinice si
icterul),inaparent(se depisteaza serologic).
Perioada preicterica-1sapt4 sapt,mediu 1-2sapt.debut lent,pierderi pofta de
mincare,greata,voma,dureri epigastrale,slabiciune generala.modificarea culorii urinii bruna-
cenusie,cenusie cu 1-2 zile inainte de aparitia icterului.
Perioada icterica-subicter scleral,initial galben deschisatinge pragul la a 2 saptamina.--
>semne de intoxicatie generala-anorexie,greata,voma,cefalee,oboseala.durata 3-4 saptamini.
Diagnostic:biochimice(ALAT,ASAT,LDH) Teste specific-AgHBs
Masuri profilactice:
- vaccinuri:derivate din plasma si recombinate genetic. Primele 24 h de la nastere;2 luni,4 luni,6
luni.
++lucratorii medicali,din hemodializa,centre de transfuzie,hemofilici,laboratoare de analize.
- Nespecific:utilaj medical de unica folosinta,norme de curatenie,gestionarea corecta a
deseurilor dina ctivitatile medicale,limitarea transfuziilor de singe,screening pentru prezenta
AgHBs din organelle donate,testarea personalului medical,evitarea intepaturilor,evitarea
relatiilor sexuale de unica folosinta,educatia sanitara a populatiei.
Masuri antiepidemice:formular 058/e,se anunta sanatatea publica,bolnav cu forma acuta se
spitalizeaza,
Pe parcurs de 6 luni sunt contraindicate vaccinurile,nu s recomandate interventiile
chirurgicale,evitarea sarcinii.
Toate persoanele ce au suportat si care au forma cronica---sunt luate la evidenta. Examin la 1
luna,3,6 luni.
In focare:dezinfectia curenta pina la spitalizarea bolnavului,in cele cu hepatita cronica-
permanent.toate obiecteledecontamiare,
Persoanele ce au contacta sunt luate la evidenta,supuse supravegherii pt 6 luni,
Profilaxia de urgenta cu imunoglobulina specifica contra HVB.
Agent pathogen:Flaviviridae.
Sursa:oameni bolnavi cu forme acute si cornice,pericol in perioada de incubatie-cu 1-2 sapt pina la aparitia
semnelor clinice.in perioada prodromala,pe tot parcursul bolii in caz de cronicizare.
Mod de transmitere:parenteral,sangvin.
Manifestari:faza acuta des e inaparenta,doar in cea transfuzionala in 25 % e si icter.
Per de incubatie:7-140zile.
Diagnostic:PCR,biochimic(ALAT,ASAT,bilirubina).
Nespecific:prevenirea
HIV (240)
Agent pathogen:Retroviridae,Lantivirus.
HIV1 persoane bolnave, in toate periioadele de dezvoltare a inf. Perioada de transmitere e mai mare in per
de incubatie.
Manifestari:
Asimptomatic’
SIDA:infectii oportuniste.
Diagnostic:ELISA,Western Blot,PCR.
In caz de accident:se favorizeaza scurgerea de singe,locul lezat se prelucreaza cu alcool 70* sau H2O2 timp
de 2 minute si apoi pansament impermeabil.
Sursa:om bolnav,paduchi vestimentar in ultimile 1-2 zile de incubatie, ce dureaza 21-23 zile,toata perioada
febrile 17 zile,primele 2-3 zile de apirexie.
Diagnostic:metode serologice.RHI,RFC.
Malaria (394)
Personae ce fac deplasari in tari endemic-chimioprofilaxie cu antimalarice. Incepe cu 1-2 saptamini inainte
de intrare in zona endemic si continua inca 4 saptamini..
Holera 35
Sursa de agent pathogen: bolnavii cu forme aparente sau inaparente, precum şi purtătorii
convalescenţi sau sănătoşi de vibrioni, cu durata de la câteva zile până la o lună. Deosebit de rar se
observă vibrioportaj îndelungat.
Perioada de incubaţie în boala holerei durează între 1 şi 6 zile, primul semn clinic pronunţat este
diareea, care apare 41 pe neaşteptate, vomă, dureri burtă, hipotermia.
În perioada epidemică (de la primul caz confirmat până la a 10-a zi de la înregistrarea, izolarea sau
decesul ultimului caz confirmat de boală) o măsură de prim-plan este depistarea precoce a
bolnavilor (vibriopurtătorilor) şi internarea lor obligatorie şi fără întârziere. Este justificată
internarea provizorie a persoanelor care suferă de disfuncţie sau boli cronice ale tractului
gastroduodenal, precum şi a persoanelor suspecte de holeră. În focarul de holeră toate aceste
persoane vor fi monitorizate și vor fi efectuate trei examinări bacteriologice ale maselor fecale.
Izolarea contacţilor este justificată în privinţa unui cerc îngust de persoane, aflate în anturajul
nemijlocit al bolnavului (vibriopurtătorului) şi în condiţii egale prin riscul de contaminare. Acestei
grupe de contacţi le este indicată prescripţia tetraciclinei timp de trei zile. Chimioprofilaxia în masă
în raioanele afectate provoacă obiecţii motivate, din cauza formării disbacteriozei şi rezistenţei
vibrionilor, cu un efect de sanaţie de scurtă durată. Depistarea purtătorilor de vibrioni se
efectuează prin examinarea bacteriologică a contacţilor prin trei investigaţii ale maselor fecale.
Pesta 301
Yersinia pestis are ca rezervor principal rozătoarele. De la animale la om Y. pestis se transmite prin
intermediul puricilor. Molipsirea poate avea loc și prin praf de dejecte ori prin produse animaliere.
Y. pestis poate pătrunde prin piele, căile aeriene, conjunctivă, orofaringe, tubul digestiv.
Pasagerii sositi din zonele enzootice sunt supuși carantinei timp de 6 zile înainte de plecarea dintr-
o zonă cu pestă pulmonară și 6 zile după sosire
Măsuri antiepidemice În urma depistării sau suspectării cazului de pestă, instituția medicală
informează în mod de urgență, timp de 2 ore, Ministerul Sănătății, Centrul Național de Sănătate
Publică, Centrul de Sănătate Publică teritorial, iar timp de 24 de ore MS informează Punctul de
control al OMS. Persoana bolnavă sau suspectă de pestă este supusă spitalizării obligatorii, cu
transport specializat, în staționarul de boli infecțioase cu pregătire specială. Până la spitalizarea
bolnavului lucrătorul medical rămâne în focar, cu izolarea lui ulterioară ca persoană care a intrat în
contact cu bolnavul de pestă. Până la spitalizarea bolnavului în focar se efectuează dezinfecția
curentă, după care dezinfecția terminală. Totodată, în focar sunt efectuate măsuri de dezinfecție și
deratizare. Decontaminarea cadavrelor celor decedați de pestă se efectuează prin cremațiune sau
înmormântare la o adâncime de 1,5-2 m și presărarea cu clorură de var. După depistarea
bolnavului cu formă bubonică se instituie măsuri de restricție, iar a bolnavilor cu formă pulmonară
– carantina.
Manifestările procesului epidemic Febra galbenă este răspândită geografic, fiind în funcție de
biologia agentului vector și de rezervorul animal de virus. Este prezentă în America Centrală,
America de Sud și Africa, unde evoluează sporadic – endemic, epidemic și enzootic.
Manifestările procesului infecțios: Forma clinică comună (tifosul amaril) debutează brusc, cu febră
înaltă, frisoane, cefalee, dureri musculare generalizate, prostrație, grețuri și vărsături. − faza
congestivă (infecție și viremie) − faza de remisiune, scurtă, inconstantă. - faza icterică (faza
toxică).:diateza hemoragică profuză. − ultima fază, între a 5-a și a 7-a zi, cu hipertermie și tulburări
nervoase,
Măsuri profilactice Imunizarea activă cu vaccin amaril viu atenuat 17 D: − Vizează toate
persoanele supuse riscului, începând cu copiii în vârstă de 9 luni sau mai mari, cele cu ocupații în
zone endemice, rezidenții sau cei ce călătoresc.
În febra galbenă urbană se practică imunizarea în masă, începând cu persoanele expuse riscului și
cele care locuiesc în zone infestate cu Aedes aegypti și care au fost vaccinate în ultimii 10 ani: − se
identifică locusurile în care se pot înmulți țânțarii și se asanează; − se dezinsectizează toate
locuințele comunității (controlul epidemiilor urbane).
În febra galbenă silvatică este indicată imunizarea tuturor rezidenților și a celor care pătrund în
zonele forestiere.
Antrax 259
Ca surse de agent patogen în antrax servesc animalele domestice erbivore: vitele mari și mici
cornute, cabalinele și suinele. Ca rezervor al B. anthracis servește solul poluat de obicei în urma
înjunghierii animalelor bolnave de antrax sau a cadavrelor de animale, dar și prin dejecțiile
animalelor bolnave de antrax, formând în așa fel focare telurice.
Transmiterea agentului patogen la om poate avea loc prin contact direct cu animalele bolnave în
timpul îngrijirii, acordării asistenței veterinare, în special în timpul sacrificării, tranșării etc., dar și
indirect, ca urmare a manipulării și consumării produselor provenite de la animalele bolnave. Ca
factori de transmitere pot servi sângele, carnea, pielicelele, lâna, oasele
Agentul patogen pătrunde în organism, de regulă, prin pielea sau mucoasele lezate, dar și prin
înhalarea prafului poluat cu B. anthracis sau consumarea produselor din carne insuficient
prelucrată termic.
Manifestările procesului infecțios la om pot lua forme clinice variate (cutanată, intestinală,
pulmonară, septică), fiind în funcție directă de calea de pătrundere a agentului patogen în
organism. Predomină evident forma cutanată sau carbunculoasă (95-99%), cu localizarea
carbunculului (,,pustula maligna’’) de obicei pe părțile descoperite ale corpului (față, gât,
membrele superioare, mai rar pe membrele inferioare sau corp)
măsuri antiepidemice: În cadrul anchetei este important de a stabili sursa de agent patogen,
localizarea teritorială și limitele focarului, persoanele expuse riscului de contractare a infecției,
locul și modalitatea de nimicire a cadavrului (îngropare, ardere, transformare în făină proteică
animală), cu deschiderea sau fără deschiderea lui. În cazul când nu se confirmă animalul sau
produsele animaliere ca sursă sau factori de transmitere, se va ține cont și de alte condiții și factori
posibili de contaminare (lucrări de asolament, colectarea rădăcinoaselor, prelucrarea pielicelelor
sau lânii, purtarea blănurilor, lucrul cu tulpini ale B. anthracis în laborator etc.). Bolnavul cu antrax,
indiferent de forma de manifestare sau cu suspecție de îmbolnăvire prin antrax, este supus
spitalizării obligatorii și în mod de urgență în staționarul de boli înfecțioase, iar în lipsa lor – în
saloane separate de profil terapeutic. În focar este efectuată dezinfecția terminală, cu scontarea
particularităților agentului cauzal.
Tularemia 308
Rezervorul de F. tularensis îl reprezintă mai bine de 100 de specii de animale sălbatice (în special
iepurii de câmp, microtinele, țâstarii, șoarecele de casă, ondatra, alte rozătoare), dar și animalele
domestice (vite, oi, porci, câini, pisici).
Leptospiroza 290
Rezervorul natural al agentului patogen în leptospiroze este reprezentat de diferite specii de
rozătoare (șobolanul de casă și de câmp, șoarecele de câmp, șobolanul de apă, nutriile și altele.
În organismul omului leptospirele patogene pătrund de obicei parenteral, prin mucoasa sau
pielea lezată. Astfel, contractarea leptospirelor se produce preponderent în timpul scăldatului în
bazinele cu apă poluată de către animalele domestice sau xenantrope și prin apele reziduale de la
fermele de vite; în timpul îngrijirii animalelor, în special celor bolnave; prin solul contaminat de
dejecțiile rozătoarelor, îndeosebi în timpul cositului în lunci; în timpul sacrificării animalelor,
tranșării și prelucrării cărnii.
Clinica: După perioada de incubație de la 2 până la 20 de zile, în medie 10 zile, procesul infecțios
se manifestă printr-un debut brusc, cu febră, cefalee, mialgii puternice și stare generală alterată,
congestie conjunctivală, pneumonie atipică.
Bruceloza 274
Sursa de agent patogen este reprezentată de animalele bolnave, în primul rând de animalele
domestice (bovine, porcine, ovine, caprine, cămile, canine, pisici), dar și de cele sălbatice (bizoni,
mistreți, iepuri, reni, rozătoare). Principalele surse, totuși, sunt considerate animalele domestice –
ovinele, caprinele, bovinele și suinile.
Clinica: După o perioadă de incubație de 1-3 săptămâni (uneori până la 2 luni) boala se dezvoltă
treptat, rareori acut
Măsurile: Primul grup de masuri sunt realizate prin: a) Protecția teritoriului (gospodăriilor
zootehnice) de importul infecției; b) Efectuarea investigațiilor sero-alergice sistematice (planificate
și în baza indicațiilor epizootologice) în efectivele de animale, având ca obiectiv depistarea și
înlăturarea animalelor infectate; 280 c) Vaccinarea animalelor: a bovinelor cu vaccin viu atenuat.
Educația populației privind riscul consumului de lapte sau de produse din lapte nefiert sau
nepasteurizat de la fermele necontrolate privind bruceloza, vaccinarea persoanelor cu risc de
contractare a infecției în localitățile nefavorabile.
Raportarea cazului de bruceloză sau cu suspecție de bruceloză este obligatorie. Bolnavul este
supus spitalizării. Internarea este dictată de dificultățile de tratament, și nu de contagiozitate.
Ancheta epidemiologică este efectuată concomitent cu cea epizootologică, deoarece permite
depistarea surselor de origine animală și realizarea măsurilor antiepizootice. În focarele de
bruceloză este necesară intensificarea măsurilor de decontaminare a produselor alimentare și
respectarea igienei personale.
Hidrofobia(rabia) 326
Virusul rabic este patogen pentru un spectru larg de gazde: animale sălbatice (lupi, vulpi, enoți,
coioți, șacali, mistreți, bursuci, jderi, veverițe, lilieci, rozătoare etc.), domestice (câini, pisici,
bovine, ovine, cabaline, suine etc.), om
Sursa de agent patogen este reprezentată, de regulă, de animalul bolnav, cu excepția
cheiropterelor, care pot fi însă considerate și purtători sănătoși.
Virusul rabiei se transmite de la animale la om, de regulă, prin contact direct, în urma pătrunderii
salivei animalului bolnav prin afecțiunile produse de mușcături sau zgârieturi. Virusul nu pătrunde
prin pielea intactă. Din alte căi de transmitere, importanță epidemiologică (minoră, dar reală) au
contaminarea mucoaselor cu material infectant, transplantul de cornee infectată (până în prezent
sunt descrise 8 asemenea cazuri), pe cale aerogenă, prin aerosolii prezenți în peșterile unde se
adăpostesc liliecii, și în laboratoare.