plan referat II

doctorand Pîrvuloiu Dionisie

Tertulian, un ctitor al latinei creştine

I. Religie şi limbaj.
 influenţa reciprocă dintre limbă şi concepţiile religioase
 creştinism şi limbaj- propagandă orală şi prin intermediul textelor sacre,
interferenţa limbilor greacă şi latină în propovăduirea creştină
 creştinismul, religie a cărţii?
 Christianitas latina
specificul creştinismului apusean de limbă latină

II. Problematicul şi controversatul concept de "latină creştină "

 Stadiul cercetării problemei pe plan internaţional şi naţional,
controverse, orientări, şcoli;
 diversele accepţiuni ale limbii latine vorbite de creştini: limbă
propriu-zisă, limbaj funcţional, limbă specială, variantă stilistică a
latinei târzii, limbaj tehnic ş.a.
 subdiviziunile latinei creştinilor : latina biblică, liturgică, vorbită,
literară(preliterară şi literară propriu-zisă, stiluri şi orientări
estetice divergente), latina bisericească
 atitudinea şi viziunea păgânilor privind latina şi literatura creştine
 factori care au contribuit la transformările survenite în latina
vorbită de creştini:
- noutatea pe plan religios a doctrinei creştine, realităţi noi, idei, concepte
şi atitudini faţă de lume şi viaţă noi
- structura socio-profesională şi cultura vorbitorilor, adevăraţii creatori ai
noii "limbi", noile relaţii dintre aceştia-organizarea eclesial-comunitară,
(solidaritatea profundă)
- atitudinea creştinilor faţă de civilizaţia şi cultura greco-latină şi faţă de
lume în general-tensiune, respingere, distanţare şi influenţă-preluare-
valorificare intenţionate sau nu, nelipsită de controverse, conştiinţa
creştinilor că sunt o nouă "societate", tertium genus după iudei şi păgâni
- unitatea lingvistică şi cultural-politică relativă asigurată de imperiul
roman
- influenţa profundă a latinei vulgare
- rolul formativ şi normativ al traducerilor latine(Afra şi Vetus Itala) în
cristalizarea morfo-sintaxei şi lexicului
- noua literatură creştină
- influenţa ebraică

1
 - influenţa greacă- greaca-limba oficială a creştinismului apusean până în
veacul al II-lea p.Chr.
- nelegitimitatea lingvistică şi gramaticală a conceptului de "latină
creştină"

III. Caracteristici generale ale latinei creştinilor, comparativ cu

latina clasică, postclasică şi cu cea vulgară
 conservatorism-spirit inovator(latina creştină-veritabilă revoluţie
lingvistică-C.Mohrmann), personalism, sobrietate, caracter
pregnant simbolic metaforic, varietate stilistică, apetenţa pentru
alegorie şi limbaj figurat, libertate faţă de normele clasice,
vitalitate, efevescenţă creatoare etc.

IV. Lexicul creştinismului în general şi lexicul creştinismului de limbă

latină
 trăsături definitorii

V. Tertulian.Contribuţii esenţiale la crearea vocabularului

teologiei creştine de limbă latină
 Ctitor al latinei creştine? (Harnack, I.G. Coman)
 Terminologia creştină în opera lui Tertulian
- modalităţi de creare a noilor termeni creştini(derivare şi compunere,
împrumut, calc )
- termeni consacraţi care primesc un conţinut nou
(ex: sacramentum, statio)
- termeni creaţi de Tertulian (ex: trinitas)
- termeni împrumutaţi sau calchiaţi din limba greacă(ex.oikonomia)
- termeni împrumutaţi sau calchiaţi din limba ebraică (ex.satanas)
- hapax legomena
- neologisme şi arhaisme
 termeni latini profani neologici creaţi sau atestaţi prima sau
singura dată în opera lui Tertulian(ex. romanitas)
 caracteristici generale ale lexicului autorului african, originalitate,
inovaţie frapantă, conservatorism şi fidelitate faţă de tradiţie,
valorificare personală a lexicului latin literar clasic, al latinei
vulgare, al latinei juridice, al retoricii asianiste şi al latinei vorbite
de creştinii contemporani
 tensiunea dintre transcendenţa misterelor dogmei creştine şi
contingenţa limbajului uman
 efortul lingvistic tenace de a găsi ori crea termeni cât mai adecvaţi
pentru a surprinde cât mai adecvat şi mai corect realităţile
inefabile ale doctrinei creştine
2
 VI. Analiza unor termeni fundamentali ai vocabularului teologiei
creştine apusene din opera lui Tertulian
 termeni privind doctrina creştină: angelus, apostolus, catholicus,
charisma, christianus, diabolus, ecclesia, Filius, Logos,
monarchia, oikonomia, Paracletus, persona, regula fidei, salus,
sanctus, satisfactio, sermo, substantia, trinitas, unitas,etc.
 termeni morali: caro, castitas, disciplina, frater, humilitas,
martyrium, militia Christi, misericordia, monogamia, mortificare,
saeculum, temptatio, timor, virtus, vitium etc.
 termeni liturgici: aliluia, baptisma, catehumenus, chrisma,
eucharistia, exomologesis, paenitentia, pax, peccatum,
sacramentum, statio, etc.
 termeni referitori la disciplină şi organizare eclesială: concilium,
laicus, lex, paganus, papa, praescriptio, vidua, etc.
- etimologie, origine, sens primar în latina clasică şi evoluţie diacronică
- analiză lingvistic-semasiologică şi teologică
- originea termenului-preluat de Tertulian din latina creştinilor
contemporani sau "creaţie" proprie
- statutul ulterior al cuvântului respectiv-integrarea în lexicul teologic
apusean sau căderea lui în desuetudine

VII. Concluzii
 rolul decisiv al scrierilor lui Tertulian în edificarea vocabularului
teologiei creştine occidentale
 decelarea în opera sa(cu predilecţie în limbaj) a germenilor
principalelor trăsături specifice teologiei creştine apusene
 contribuţia lui Tertulian la dezvoltarea limbii latine târzii
 locul său în cadrul literaturii latine postclasice