Caracterizare Ion

Romanul realist ,,Ion’’ scris de Liviu Rebreanu(27 noiembrie 1885-1 septembrie 1944). Romanul este
compus din 13 captiole si 2 volume, ,,Glasul pamantului’’ , respectiv ,,Glasul iubirii’, iar acesta a fost
publicat in anul 1920, reprezinta primul roman obiectiv din literatura romana, autorul inspirandu-se
pentru scrierea romanului din intamplarile petrecute in satul sau natal, Prislop.

Romanul apartine curentului literar realist interberlic, obiectiv, social cu note naturaliste datorita
tematicii sociale, obiectivitatii, perspectivei narative, veridicitatii si crearea de tipologii umane. Stilul
scriitorului este impersonal, clar, precis, un stil anticalofil. Raportandu-ma la trasatura de crearea
tipologiei umane, Ion este tipul arivistului care doreste cu orice pret sa dobandeasca ceea ce isi doreste,
indifrent de consecintele faptelor acestuia. O alta trasatura a realismului este prezenta naratorului
obiectiv, omniscient omniprezent care redea eventimentele la persoana a III-a.
Ion este personajul principal, eponim al operei literare. Protagonistul are aspect rotund, complex,
acesta este un erou puternic invidvidualizat, iar acestuia i se accentueaza dezumanizarea sa, prin patima
pentru pamant, care il determina sa piarda toate valentele pozitive.

Statutul social al eroului este acela de taran, sarac si fara pamant, care se aseamana indistinctibil cu
exponentul taranimii ardelenesti de la inceputul secoulului al XX-lea, lipsiti de zestre si educatie, avand in
putere sa faca orice pentru a obtine un bun in avantajul acestora. Inițial, Ion are o poziție socială
modestă : „sărăntocul satului” ceea ce îi generază un puternic complex de inferioritate însoțit de dorința
obsesivă de schimbare a statutului, indiferent de mijloace. Societatea în care trăiește îi pune în prim plan
pe cei cu averi semnificative, pe când cei săraci, fără pământuri, sunt deopotrivă marginalizați, lucru ce
alimentează obsesia protagonistului. În urma căsătoriei cu Ana, statutul acestuia se transformă, devenind
un om înstărit cu o avuție impresionantă, însă acest nou statut nu îl salvează pe deplin în ochii societății,
fiind considerat principalul vinovat pentru decăderea psihologică și morală a Anei.

Din punct de vedere moral, Ion reprezinta a fi un arivist fara scrupul, care vrea sa parvina, sa urce pe
scara sociala prin mijloace necinstite, luand posesia pamanturilor Anei printr-o metoda imorala si
irevocabila. Ion este caracterizat atât de hărnicie, care reiese din faptul că „ îi plăcea să muncească și
respectea toate orele de muncă, exact ca ceilalți săteni, care se trezesc la primele ore ale dimineții”,
ambiție – atitudinea față de pământ și dispoziția sa de a trece peste orice ca să își atingă scopul și
inteligența nativă, care se desprinde din ideea lui Ion de a se căsători cu Ana pentru a se îmbogăți.

Statutul psihologic al protagonistului este ambitios, dezumanizat de lacomie, mereu hotarat sa obtina
ceea ce isi doreste, slabiciunea sa cea mai mare este reprezentata de iubirea fata de Florica, care ulterior
devine nevasta lui George Bulbuc, fosta relatie a Anei. Căsătoria cu Ana și intrarea în posesia
pământurilor lui Vasile Baciu îl face pe Ion să fie mai încrezător în sine „semeț și cu nasul pe sus”.
Ulterior, realizează că fericirea sufletească nu constă în lucruri materiale, ci în liniștea și împlinirea pe
care o resimte în momentul în care este cu persoana iubită

Trasatura principala a lui Ion este un om imoral, caracterizat in mod indirect prin felul de a gandi, o
secvență relevantă ce intruchipeaza aceasta trasatura este scena în care Ion se întoarce nervos de la
socrul său din cauza faptului că nu a obținut pământurile dorite. Pentru a se descărca de frustrări, Ion
devine agresiv și violent cu Ana „O lovi greu peste obrazul drept și apoi cu dosul palmei, repede peste
obrazul stâng”. Această ieșire extremă contrastează foarte puternic cu dragostea pe care și-o imagina
Ana, și o conduce la decădere morală și psihologică. Situația se degradează constant pe parcursul operei,
sfârșitul găsind relația dintre cei doi într-un punct critic, în care Ana, nemaifăcând față disperării, își ia
viața.. De asemenea protagonistul se autocaracterizeaza spunandu-si ,,Ma molosesc ca o baba naroada.
Parca n-as mai fi in stare sa ma scutur de calicie […]’’, conform citatului este subliniat faptul ca acesta nu
avea o parere buna de sine. Astfel, domnul Herdelea evidențiază calitățile țăranului: „e băiat cumsecade,
harnic și isteț”. În contrast, Belciug pune accentul pe latura lui negativă „ești un bătăuș și un om de
nimic”. Faptele, gesturile, atitudinile și limbajul reliefează în mod indirect agresivitatea acestuia,
impunându-și voința prin forță. În duminica horei, jignit fiind de Vasile Baciu, Ion reacționează potrivit
firii sale impulsive, violente, fapt ce reiese din secvența „îi clocotea sângele și parcă aștepta înadins să-l
atingă barem cu un deget ca să-l poată apoi sfârteca în bucățele”.

Ion este lacom, trasatura reliefata in mod indirect prin fapte,asadar, in capitolul ,,Sarutarea’’, Ion , dupa
moartea sotiei, este preocupat doar de pastrarea zestrei obtinute cu greu de la socrul sau, nici moartea
copilul nu-l induioseaza. Se simte fericit doar atunci cand i se confirma faptul ca a pastrat pamanturile,
moment in care are loc sarutarea humei, evidentiandu-i patima fata de pamant. Dupa obtinerea
pamanturilor Ion este ‘’un urias din basme’’, iar pamantul devine ‘’dusman doborat’’. Structura ‘’lupte
grele’’ face referire la conflictul cu Vasile Baciu si lupta lui Ion pentru obtinerea pamantului. Straiele de
sarbatoare sugereaza, din perspectiva personajului, importanta primului contact cu pamantul obtinut cu
atata efort si umilinta, semnifica victoria personajului asupra tuturor celor care erau impotriva lui. El isi
atinge telul vietii si constientizeaza ca un lucru material nu poate inlocui iubirea adevarata.

Tema romanului reprezinta lupta unui taran sarac pentru a obtine pamantul si consecintele actelor
acestuia, tema dezvaluie preocuparea scriitorului de-a lungul creatiei sale :viata satului transilvanean si
locul omului in colectivitate sa masoara in functie de avere, de pamant.

Titlul este simbolic, sugestiv întrucât numete personajul principal al romanului. Titlurile celor doua
parti, ,,Glasul pamantului ‘’ si ,,Glasul iubirii’’ prezinta o dominanta sufleteasca a personajului principal
care este mai puternica decat el insusi. In scurta existenta a lui Ion, cele doua ,,glasuri’’ se impletesc, cel
dintai fiind insa mereu prezent.

In concluzie, Ion este un personaj care reflecta speranta oricarui om de a avea succes, chiar daca
necesita punerea in practica unor actiuni imorale. Personajul este construit sa faca tot ce ii sta in putinta
pentru a obtine lucrul dorit, adica pamantul.ss