a

, . .
-7 -
.
=
.
RY
Mo
'
„A - “i
m 7 , hi
-
”
. RA 7Ă R
.

'
-
.
24
NR
EI
.
. pă
ae?
-

.Ă
+
.
„.
Sas&.
31
„

.
ȘI7
1
N
|
.-

.
LIB
-
- De
-
a
_ - Pites7.
,
i

|A
1d
1 e
fi,
|
-

,
-

,
.

i
2|
i ”
TY
-
I « .
RS
VE I
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
BC
U
IA
SI/C
EN
TR
AL
UN
IVE
RS
ITY
LIB
RA
RY
 Y
AR
R
LIB
ITY
RS
VE
NI
A LU
TR
EN
I/C
IAS

Ta -

aere ape Te pere Wa

iti
=

A .
U

3
BC

- „1 Lita
BC
U
IA
SI/C
EN
TR
AL
UN
IVE
RS
ITY
LIB
RA
RY
CULTUL CABIRILOR

RY
RA
IN

DACIA

LIB
“STUDIU ARCHEOLOGIC ŞI MYTILOLOGIC ASUPRA UNOR MONUMENTE ANTICE,
IN MABE PARTE INEDITE ȘI DESCOPERITE IN REGIUNILE ISTRULUI

TY
DE

SI
TEOHARI ANTONESCU
„Absolvent al Scilet Normale Superiire
din Jiucuresct,

=>
ER
5

.-.
-
IV

CD
s
Cn XII tabeie lithografice 157 *

III
o
UN

199479
B.C.U. - IASI
AL

N
TR
EN

mata rea zu,

-.
Pi
TAL LS
st!
/C
SI

BUCURESCI
IA

LIBRĂRIA LUI ALEXANDRU DEGENMANN

93, —- Calea Victoriey. — 53.
1889, | Al
U
BC
 RY
RA
LIB
, în

REL 1580
2 3 hi
lă d

i
TC, pla. ES ctscu”
: 1AȘI t
i

ITY
N Li
ba. LS
AOHGANAAUNA AAA ag

RS
SR 26. 954
ca
a

aaabe
u Bibl. Ege. Filol. Files,
a Psih. ri Îst. Geogr. n
ui

Er
VE
az ze
ri

„A oana G0ISat
I
UN
AL
TR
EN
SI/C
IA
U
BC
 Y
Da N

AR
ISTORIE Ati CA)
PP

R
LIB
ITY
RS
d)omnualai
a |
VE
OV//panidliu SJ (i (ee
PROFESOR DE ARCHEOLOGIE ȘI ANTICHITĂȚI LA FACULTATEA DE LITERE
NI

DIN BUCURESCI
LU

în sem
de vespecluos devotameul.
A
TR
EN
I/C
IAS
U
BC

Ca
N E pet = Page a
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
TY
LIB
RA
RY
 |
IEE, Dan
Fac. Filol. Filos.
DEI IPOTEZ

Geogr.
PARTEN

RY
lit.
Pod
Bibioteca
bsih.

RA
rar

LIB
În basa raporturilor favorabile ale D-lor profesori
A. Odobescu și E. Francudi, cari ai examinat acestă
thesă, se aprobă tipărirea.

ITY
Decanul Facultățer de Litere
EP. FRANCUDI,

RS
VE
COMIS. UNEA EXAMINATORE
LOVI
I
UN

Președinte : P- f. Poosescu
Sufraganţi A F. ȚRANCUDI
A N. QUINTESCU
AL

N PR. p. Țocir escu

P. ȚERNĂTESCU
TR

y. A. |REcHIĂ
B. P. PHasDeu
EN

” p. ȚROLLo.
/C
SI
IA
U
BC
BC
U
IAS
I/C
EN
TR
A LU
NI
VE
RS
ITY
LIB
R AR
Y
 Y
R AR
LIB
PRECUVENTA RE

ITY
RS
Cu vre-o câte-va decinil de vecui îndărăt, un po-
por munten de aceiași seminţie cu nemurile venite
din centrul Asiei și răsipite peste tâtă suprafaca Eu-
IVE
ropei, cu graiul și obiceiurile sale, precum și cu o
proprie manifestaţiune de viaţă, îsi făcu din plaiurile
a

înalte ale Frygici și din nordul peninsulei Balcanice,

UN

locașul săi predilect. Aci și în Asia-mică trăi dînsul

une-ori în armonie, adese ânsă în luptă cu poporele
din împrejurimi și tot aci își desăvârși el natura sa,
AL

aducând, după cum vom vede, în desvoltarea psycho-

logică a lumei o idee sei o concepţiune nouă care
TR

dăinuiesce âncă, deşi subt o altă formă. Frygienii

şi Thracii, — acestea sunt numele acelui popor, —
chiar din luminişul istoriei au dispărut, au fost ab-
EN

sorbiți de vecini, în sînul cărora naționalitatea lor

s'a contopit, căci în lupta pentru traiu, ci au fost
I/C

mai slabi. Dar not ni se pare că, odată cu dispa-

rițiunea lor, nu s'a stins orice influență a lor a-
IAS

supra gândirei omenesci. Se scie că popârele potu

să dispară ethnograficesce, să înceteze de a forma un
corp compact cu un limbagiu particular, cu o viaţă
socială şi politică-a lor, ânsă ideile lor, atunci mai
U

ales când ele ai avut o concepţiune durabilă, nu r&

BC
 XII

Y
mâni sterpe ci, trecând din vecinătate în vecinătate,

AR
cutreieră ţările și, modificate, se perpeluă în concep-
țiunile altor popore înzestrate cu mai multă vi-
talitate. |

R
In sînul naţiunei thraco-frygiene, am dis, se născu

LIB
o idee care se întrupă în cultul Cabirilor.
Ore în ce se resumă dinsa?
La început, când Frygianul scă Thracul primitiv, a-

ITY
runcat în mijlocul naturei, vădu fenomenele schim-
păci6se şi cele permanente ale ci, neputându'și da
semă de apariţiunea și disparițiunea lor, și totuși
cercând a și le explica
ca nisce aparenţe sâu ca RS
6re-cum, el le închipui
resultatul voinţei, ades ca-
priciâse, ale unor. fiinţe -cu aceleaşi forme și patimi
VE
ca și dinsul, fiinţe ascunse în penumbra acestor fe-
nomene. Cefa ce atrase și mai mult atenţiunea a-
NI

celui om primitiv-a tecbuit, foră înduoială, să fie sorele

cu regulata lui rotaţiune în jurul locașului nostru
LU

terestru; cât timp astrul își revărsa lumina pe pă-

ment inrodindu'i ogârele, veselia sa, ca om, n'avea
margini; perind ânst acel focar, mâhnirea îi co:
A

prindea tot sufletul și, plin de spaimă, el Credea că

TR

dispariţiunea sorelui după bolta cerâscă nu s'a pu-

tut eleciua decât în urma unui omor. Punând în co:
EN

relațiune sârele, transformat acum sub mândrul chip

al unui tenâr, cu lucefărul din amurgul serci și cu
cel din revărsatul dorilor, el “și a dis că nimeni nu
I/C

putea fi ucigașul deului luminos decât fraţii sti, lu-

ceferii. Omul întristat nu se putea bucura şi mântui
IAS

decât cu reinvierea mortului, ascuns sub pământ scii

in mare,
Aşa dar, acestă doctrină cabirică s'a resumat, cum
vedem, în dogma mântuirer naturel prin mârtea
U

,
BC
 XIII

Y
Qeului principal, căreia veneau să 'se adaoge pt-

AR
riodica lui reînviere și apotheosare. La urmă, cultul
acesta cabiric, luând un corp definit, cu dogmele,

R
cu mysteriele și practicile sale, a fost împins să a-

LIB
dopie un symbolism 6re-care; dar de vreme ce 'un
“popor nu se pâte sustrage nici odată influențelor,
fie ale nemurilor mai denainte locuitre pe acelaș:
tărâm, fie ale celor dinprejur, ba chiar şi ale unor

ITY
popâre mai depărtate, s'a întâmplat ca Frygienii să.
introducă ca un semn al sacrificiului deului lor,
symbolul pescelui,al cărui cult era re&spândit în
RS
cercul Asiei şi slujise la o destinaţiune religi6să âncă
mai de mult. Așa se făcu că principiul fundamental al
IVE
Cabirismului, - adică conceptul mântuirei prin sacrificiu,
necunoscut până atunci lumii, să ajungă a fi symbo-
lisat printrun pesce.
UN

Acestă credință cu strania'i concepţiune și cu

felul ci caracteristic de symbolism, când pe la sfer-
şitul republicei romane și în primii duoi, trei secoli
AL

ai cerci n6stre, se desăvârși acea amalgamare 'scă

mai nemerit acea fusiune de idei filosofice și reli-
TR

giose ale popârelor lumei vechi, fusiune ajutată și

de curentul unificator către care societatea de atunci
tindea fatalmente, tocmai din pricina multiplicităţei
EN

crescânde -a raporturilor sociale și din neputinţa în

care se găseau religiunile de a mulțumi scepticismul
I/C

răspândit ! purure în, atmosfera 6menilor, mai ales

în periddele. cu civilisaţiuni desvoltate, acestă idee
a Mântuirei, dicem, prin Omor, esențială şi particu-
IAS

lară mai nainte numai Cabirismului, neapărat că a

trebuit să se înglobeze, tot așa precum ai făcut
Mithriacismul, Neo-platonismul şi într'un cuvânt mat
U

tote credinţele ce mișunaii în -Asia și pe costele Me-

BC
 XIV

Y
diteranci, să se endosmozeze, de ni se permite cu-

AR
vântul, în acel complex de dogme şi de practice curi-
0se, cari alcătuescit cela ce s'a numit tot pe atunci
Gnosticismul. Ast-fel concepțiunea cabirică a Mântauirei

R
prin morte, trecu la Creștini şi cu acestă trecere ca

LIB
planeză asupra nâstră a tuturora âncă și astă-qi.
Iată cum, print”o schiţă fugitivă, socotim noi să
fi demonstrat în același timp şi importanţa și. fru-

ITY
museţea ideci care ne a călăuzit în studiul de facă.
Dac acestă însemnătate ea un lustru și proporțiuni
mai mari pentru noi, de îndată ce alăturăm con-

RS
clusiunile la cari ne ai condus cercetările archeo-
logice și. mythologice provocate de unele monumente
VE
plastice, descoperite mai. tote în regiunile Istrului, în
coprinsul Dacici.
Nu ce vorbă, — și cu actsta vom sfârși, — con-
NI

clusiunile la cari am ajuns prin studiul present ne

ati fost suggerate, arătate chiar de către d-l profesor A.
LU

Odobescu,a cărui comâră nesfârșită de cunoscinţe varii

şi sigure nimenui nu'i este necunoscută. D-sa, cu o
A

bună-voință rară, ne a pus la disposiţiune aprope

tâtă bibliografia subiectului și o mulţime de notițe şi
TR

observațiuni adunate și înregistrate de d-sa âncă de

timp îndelung.
EN

Cu dece ani mai nainte, d-l profesor Gr. G. To-

cilescu, în crudila sa operă asupra Daciei înainte de
Romani, spusese publicului că «d-l Odobescu a adunat
I/C

un pregios material asupra cestiunei și așteptăm de

la studiile d-sale, tot-dV'auna consciincidse şi solide,
IAS

lumini noue asupra unui punt din cele mai com-

plicate din mythologia grecă. D-sa a bine-voil, cu-ama-
bilitatea'i cunoscută, a ne comunica mai multe desem-
U

nuri după monumentele cabirice despre cari vorbim».

BC
 XV

Y
În acel precios material, încredințat acum noă cu

AR
o deplină desinteresare de d-l Odobescu, am dat chiar
peste câle-va fragmente din descrierea monumente-
lor, făcută cu o exactitate și o aminunţime pe care

R
ne ar fi fost anevoic să le alingem și, atras de justeța

LIB
stilului, nu ne am sfiit de a copia în multe părți,
frase întregi. De altminteri, bunăvoinţei d-sale, lucra-
rea datoresce și seria de tabele atât de necesare și

ITY
importante pentru noi. Dâcă studiul de facă va ave
vre un merit Gre-care, apoi acesta de sigur îl dato-
resce fondului de noţiuni și îndrumărei ce ne-a dat

RS
d-l Odobescu; cât pentru defecte, deși nică o ostenclă
n'am cruțat spre a ne feri de ele, acelea râmântt tâte
IVE
în sarcina n6stră.
UN

PS EAI =
AL
TR
EN
I/C
IAS
U
BC
 Y
R AR
LIB
LISTĂ BIBLIOGRAFICĂ(!)

ITY
Freret, în Memoires de I Academie des Inscriptionis et Belles. Lettres-Tome
XAU. Paris 13.

RS
*Gutberleth, de Mysteriis deorum Cabirorum.
*]lad, Roland, De diis Cabiris. Utrecht.
Schelling, Ueber die Gottheiten von Samothrale. Stuttgard, 1815; 1 vol.
G. E. J]. baron de Sainte-Croix, Recherches historiques sur les Mystores du
VE
Paganisme, Paris, 1817; 2 vol.
Chr. Aug. Lobeck, Aylaophamus, sire de theoiogiae mysticue Graccoruni
causis. Noenigsberg, 1829, 2 vol.
NI

T. D. Emerie-David, Valeain, recherehes sur ce dieu, sur son culte ct les

monuments qui le representent. Paris, 1838; 1 vol.
LU

-C. Olfried Miiller, Orchomenos und die Mynier. Breslau, 1844; 1 vol.
Idem, Prolegomena zu ciner icisseuschajtlichen Mythologie. Goeltingen, 1825,
*Arnold, De religione Cabirica. 1834.
Fr. Creuzer, Symbolil und Mythologie «der alten Vrelt. Darmstat, 1819—
A

1836; 6 vol.
TR

J. D. Guigniaut, Jeligions ce Tantiquite, considerces principalement dans

leurs formes symboliques et mythologiqutes; ourrage traduit de tallemand
du Dr. Fred. Creuzer. Paris, 1539; 10 vol.
C. A. Bosttiger, Jdecn zur Munst- Mythologie. Dresden, 1826.
EN

Ed. Gerhard, Frrushisehe Spiegel, Berlin, 1339—1863; 4 vol.

“Idem Gesanunelte dAcademische Abhandlungen und Ileine Schriften.
Berlin, 1868-68; 2 vol.
I/C

*Idern Griechische Mythologie. Berlin, 1854—55; 2 vol,

(1 In acestă listă bibliogratică nu pretindem a fi înscris nici tote publicaţiunile ce am

IAS

consultat pentru prezenta lucrare, nici tte operele câte trateză pe deplin scă care numal
se atingi de relișiunea Cahirilor. O astfel de lucrare nu ne ar îi fost prin putință a o
executa, de 6re ce nu am avut posibilitatea de a consultă tot ce s'a cris asupra acestei
materii, lipsindu-no chiar unele opere capitale pe cari le am citat numai după alţi an-
tori. Po acelea însă am avut grijă a le însemna în lista de facă cu un asterisc*, ca ră no
ferim de acusaținnea că n'am utilisat tot materialul ce ele no ară fi putut oferi. Acestă
U

reservă ne credem datori a o face în prevederea lacunelor şi pote chiar și erorile ce ni

s'ară pute împuta.
BC
 -VTII

Y
Ed. Gerhard. Phrygische Goetter zu Pferd. Berlin, 1854.

AR
*]dem Samothrakische Gottheiten und Ilekate, Berlin, 1857.
Idem Die Geburt der Habiren. Berlin, 1862.
Fr. Welcker, Griechische Goctterlehre. Darmstadt,
1857; 2 vol.

R
1dem Die Aesehylische Trilogie, Prometheus und die habivenreihe

LIB
zu Lemncs. Darmstadt, 1824; 1 vol..
J. P. Rossignol, Les metauz dans PAntiquite ; origines veligieuses de la
meătallurgie ou les dieuz de la Samothrace et la gcographie. Paris, 1863;
1 vol.
*Petersen, Der geheime Goetterdienst der Griechen. 1848,

ITY
*Haupt, De Mysteria Graecorum causis et rationibus. 1885,
Alfred Maury, Ilistoire de veligions de lu Grice antique Paris, 185%—59;
3 vol. i
Cadmillos seu de Cabirorum cultu et mysteriis. Lip-

RS
*[. G. Neuhacuser,
siae, 1857; 1 vol.
L. Preller, Griechischa JMythologie. Leipzig, 1854; 2 vol.
Fr. Lenormant, articolele Cabires, Ceres şi Bacchus, în Dietionnaire des
IVE
antiguites grecques et vomaines, publi par M-rs Daremberg et Saglio.
Paris, 1873 et sq.
dem, Salazius în Rerue Archeologique. Paris, — 15.
1874
P. Decharme, Mythoiogie de la Grce antigue. Paris, 1819, 1 vol.
UN

P. Foucart, Des Associations veligieuses de la Grece; Thiases, Îranes,

Orgcons. Paris, 1873; 1 vol.
*]dem Inscription VAndania. în viwmarea opere! lu! Philippe Le Bas,
Voyage archeologiue en Grice et en Asie mineur e
: Peloponese, pagin.
AL

161--176, Paris
L. Heuzey et Daumet. Jission avcheologigue de Aucidoine, Paris. 1vol.
L. Heuză, Le panthdon des rochers de Philippes, în Percue Archeolo-
TR

gique. Paris, 1865.

Albert Dumont, Juscriptions et monuments figurts de la Thvace, Paris
1875; 1 bros.
EN

dem. DBepport sur un archtologique en Thrace.

Voyage Paris 1816;
1 broş. !
A. Conze, eise auf den Inseln des tlrakischen Meeres, Wien, 1860,
1 vol.
I/C

*ldem, Archarclogische . Untersuchungen auf Sumothrale. Wien, 1815—

1880; 1 vol.
Sauppe, Die Alysterieninschrift aus Andania. Leipzig, 1860; 1 vol.
IAS

Felix Lajard, Becherehes sur Ie culte public et les mysteres de Mithra

en Orient et en Occident. Paris, 1847. 1 vol. şi 1 atlas,
Idem, Memoire sur deuz Vas-reliefs.. mithriaques qui ont ete decouteris
en Trausilcanie. Paris, 1830; cu Additious cu Alimoire ete.
" 1dem, Obsercatious su» le bas-relief mithriaque de Borghise. Paris,
U

dem, Recherches sur le culte, les symboles. les atribuis et les monu-
BC

meuts figures de Venus, en.Orient «t en Occident. Paris.

 IN

Y
Fâl. Lejard, Recherches sur le cypres pyramidal chez les peuples cirilises

AR
de PAntiquite. Paris, 1847, 1 vol.
J. de Ilammer, JMithrinques, memoive sur le culte «le Îithra, son ori-
qine, sa nature et ses muysteres, Paris, 1833; 1 vol.
Toelcken, FErhlacrendes Vevzeichnis der antiken vertieftgeschnittenen

R
Steine der koenig. Preussisch, Gemmensammlung. Berlin, 1835; 1 vol.
F, C. Movers, Die Phoenizier, Untersuchungen iiber die Religion und die

LIB
Gottheiten. Bonn, 1841, 2 vol.
*Miiuter, Religion der Harthager, în Intiquarische Abhandlungen, Co-
penhagen, 1816.
J. Matter, Zlistoire critique du Gnosticisme, Paris, 1822; 2 vol.

ITY
J. ]. Chiflet, Abrazaz Proteus seu Gummae basilidianae multiformis por-
tentosa rarietas, Antverpiac, 1657; | vol.
C. W. King, The Gnostics and their remuins. London, 1864; 1 vol,
Idem, zÎntique gems, their origin, uses and value. London, 1866; 1 vol.
dem, „Antique gems
E. Myriantheus,
and
RS
rings. London,
Die Agrins oder arischen Dioscuren.
1812, 1 vol.
Leipzig, 1877.
VE
Albert Maurice, Je culte de Castor et Pollux en Italie. Paris, 1883.
Adolphe Pictet, Du culte des Cabires chez les auciens Irlandais. Gentve,
1824; 1 vol
C. Barth, Die Kabireu în Deutschland. Erlangen, 18850; 1 vol.
NI

Iacob Grimm, Deutsche Mytholoie. Goctlingen, 1855; 1 vol.

K. Simrock, Ilundbuch der deutschen AMythologie, mit Finsehluss der
LU

norăischer. Bonn, 1878.

Fncyklopedie er W'issenschaften, herausyegeben row Ersch und Gruber.
Griechenland, t. IUL.
W. Smith, Dictionuary of Greek and Roman Biography and Îlythology
A

London, 1844; 4 vol, ”

TR

W. Roscher, Lexicon der gricchischen und roemischen Mythologie. Leip-

zig, 1834 et sq.
Martigay, Dictionnaire des antiquites chretiennes. Paris, 1817; 1 vol,
Raf. Garruci, Les mysteres du, syncretisme phrygien dans les catacombes
EN

vomaines de Pretextul. Paris, 1856; 1 vol.

[. Neigebauer, Dacien aus den Ueberresten des Klassischen diterthuumus.
Kronstadt, 185 ; 1 vol,
I/C

M. 1. Ackner und Fr. Miller, Die oemischen Iuschoi/ten în Dacien

Wien, 1855; 1 vol.
W. Froehner, La colunne Zrajane, reproduite en photographie; 210 planches
IAS

atec texte, Puris, 1872, |

W. Tomaschek, Ueher Brumalia und hosalia nebst Demerhungen îiber
den Dessichen V'olstamm. Wien, 1863; 1 broş.
Gr. G. Tocileseu, Duciu înainte .de Nomani, cercetări asupra popurelor
cari ati locuit ţările ronuine de-a-stânga Dundrel mal nainte de concuista
U

lor de către împeratorele Traian. Bucuresci, 1839; 1 vol.

BC
 __ CULTUL CABIRILOR

Y
AR
IN DACIA

R
LIB
ITY
PARTEA 1.
MONUMENTELE CABIRICE
RS
DIN DACIA
IVE
CAP. 1.

DESCRIEREA MONUMENTELOR.
UN

„_Generaţiuni după generaţiuni se ducii, şi de la dinsele une

or nimic nu rămâne ; sâi-cel mult, tot ce aii mai cruțat in-
temperiile atmosferice oră schimbările aduse de urmași, aceia,
AL

cu scurgerea timpilor, ajunge să fie aprope de nerecunoscut.

Areheologul, stimulat de enigma acelor ruine, mai ades€ răsi-
TR

pite și amestecate în țărână, cală să reclădescă cu ele lumea

dispărută şi printr'insele s'o reinsuflețâscă, ”
Dâcă dinsul se călăuzesce de o judecată drâptă şi nu se a-
EN

măgesce cu teorii adimenitore, dâcă scie să desbrace rămăși-

țele monumentelor antice de influențele și de adaosele poste-
riore, atunci, pornind pas cu pas de la o basă sigură, plăz-
I/C

muirea sa devine o realitate, mai apropiată s6i mai depărtată

de adevăr, după cum și spiritul săi a fost mai metodice s€ă
mai disolut. Dâcă ânsă, el dă frâii liber nălucirilor sale, clă-
IAS

direa”i, une ori pote și frumosă, nu va av6 decât o existenţă

ilusorie, fantastică, trăită numai în mintea lui, iar opera sa
va fi o simplă alucinaţiune de archeologie.
Tocmai de acestă primejdie, cală. să ne ferim și noi în
U

studiul ce'l întreprindem. Ne măgulim totuși a dice că nic! te-

BC

1
 2 CULTUL, CABIRILOR

Y
în acestă lucrare, nu sunt și nu
melia nici reclădirea nostră,

AR
vorii fi lipsite de realitate. ,
Întmadevăr, de câte-va decenii incoce, printre nenumăra-
să-
tele monumente de metal, de pâtră și de lut, găsite prin

R
păturile din Transilvania şi din România , precum și în unele
părţi ale Ungariei orientale și ale Slavoniei, este o sâmă dintr'in-

LIB
sele a căror netăgăduită vechime ne duce, f5ră înduoielă, într'a
i,
lume tăinuită de cu mulţi secoli înapoi. Acele representațiun
lucrate pe bronz, pe plumb, pe pâlră ordinar ă scii pe petre
fine, și săpate cu nisce dălți în genere nu în de ajuns destol-

ITY
figure
nice, ne reportă totuşi mintea, —— considerând diversele
şi symboluri înfăgișate pe cle,—la ore-care mysterie religiose din
lumea veche. 'Totă greutatea ânsă constă în faptul că, allân-

RS
du-ne în faca unor monumente odinioră forte râspândite în re-
giunea Istrului, mai ales pe malu'i stâng și având deci ca fo-
car central Dacia, nu putem sei de îndată căror credințe din
VE
trecut, ele se aplică în mod necesar, Cu o problemă aşa de
grea se cere să întrebuințăm metodele cele mai exacte ce ni
NI

le pate da sciința archeologici.

Ni se impune dar, în prima linie, să facem o descriere a-
mănunţită a diverselor monumente venite pene acum la cu-
LU

noscinţa nostră; apoi, prin gencralisără crescende, să scoten

tot ecia ce este esenţial din acele representără, înlăturând de”
o camdată noţiunile secundare și, prin comparaţiuni si analo-'
A

git cu alte urme scii monumente mai bine statorite, să vedem

TR

nu cum-va se vorii pute rondui subt o rubrică mai cunoscută,

le
aceste ale nostre imagini ? nu cum-va vom fi în stare să
? să
atribuim uncii cepoce sigure scit cel pucin aproximalive
EN

ahicim chiar de ce anume mâni ele aii fost lucrate și căror

popore le era familiar cultul la care ele se referii? Noi suntem
că, în casul de facă, numai acest drum pote fi ur-
convinși
I/C

mat cu siguranță și ori ce altă cale ar fi greşită, căci, numai

pornind de la o busă reală și vădută, necunoscutul ajunge să
fie sciut; altminteri, oră ce muncă ar fi zadarnică.
IAS

Conformându-ne dar acestei metode, ne vom impune, mai

de tote, să facem deplină cunoscință cu cele vre o
ântei
dou&deci și patru de mici monumente pe metal şi pe potră,
care, purtând în sine învederate analogii, ai să fie pentru noi
U

Dasa unul studiii” minuţios, întemeiat atât pe figurile ce am a-:

BC
 DESCRIFREA MONUMENTELOR 3

Y
vut sub ochi cât și pe indicaţiuni curiose :culese de prin unii.

AR
scriitori vechi și moderni. Monumentele ce se mai află în fi-:
ință, și care sunt reproduse în tabelele aci anexate, le vom:
descrie pe cât se pote mai fidel şi mai amănunţit, stabilind:

R
âncă de acum între ele, o singură deosebire de ordine: adică

LIB
vom vorbi” mal ântci despre cele care ne înfășişâză un călă-
reț unic, și apoi. vom trece la monumentele în care călăreţii
sunt duoi și afruntaţi unul în faca celui-lalt.
Avem numai cinci exemple cu primul motiv, și- anume:

ITY
Pe Tabela ], Figura 1, este representat un monument inedit:
de bronz, aflat în România și avend o formă pentagonală, cu

RS
0,073 înălţime și 02,079 lărgime; el iînfăcișeză o ediculăal
cărui fronton este format din duoă linii răsucite, servind drept
caleane ; în tympan sunt duci şerpi lungi, cu corpul sinuos;
IVE
capetele lor, plecate în jos, parii a mușca tabulamentul ediculei ; :
la împreunarea caleanelor este o rosetă cu umbilic. Frontonul
se rezimă pe două columne al căror trunchiu, de la jumătatea '
sa în sus, e tors s6ii răsucit penă sub capitelul, compus din.
UN

trei foi învolte. 'T6te aceste forme architecturale dovedescii

un period târdiii şi decădut al artei romane. Intre cele ducă
columne vedem 'un călăreț cu tunică. scurtă, strinsă la breii
AL

și cu mantia pe umeri, amenduoă fâlfâind în vânt; cu mânat

drâptă ridică *n sus un polir sâii o cupă; pe cap portă ocă-.
ciulă frygiană sâii ţurcă adusă înainte; piciorul dă pinteni ca-.
TR

lului, carele e pornit spre drâpta. Dinaintea lui stă o femee, -

a cărei facă este forte alterată și frustă; cu mânele, acestă
figură tinde o pateră scii tipsie spre botul calului. Scena se:
EN

completză printr'un al treilea personagiii, asemănat cu -călă-

rețul şi stând la spatele lui; în mâna stângă acesta ţina, toc-
mai în dreptul codei animalului, un ce rotund, pâte o hircă
I/C

sâii cranii omenesc (?), iar pe cea dreptă o înalță în sus pat-
car turna cu dinsa dintr'un corn de băut sii rhytou. Pucin
IAS

mai sus de acest personagiii, pe câmpul tăblici, este un cap:

de berbece isolat, iar în partea opusă, un pesce în formă “de
crap, asemeni singuratic. -
Acestă placă se află în Muzeul de Antichităţi din Bucuresci, '
U

provenind din fosta colecţiune a lui Cesar Bolliac.

BC
 RY
E 23 CULTUL CARBIRILOR

Tot pe Tabela 1, Figura2 representă, dupe o placă de bronz

pătrată, având de tote părţile On,I1, figure al căror reliev

RA
se află acum cam şters, deși nu le lipsescii ore-care eleganţă șşi
corectitudine în desemn. Acest monument, : aat în România,
este âncă inedit. In partea lui de sus se vădii duoi șerpi, venind

LIB
unul spre altul, pentru a.forma o boltă, sub care sunt cele-lalie
figure : la.mijloc, stă ameninţător un călăreț lenăr, îmbrăcat
uşor eu mantie fâlfâindă și cu ţurcă pe cap; cu mâna dreplă
ridică în sus un vas lunguieţ, care este sii un rhylon s6i un

ITY
cyathus ori un cochlear, adică un corn, un ciăuş orio lingură.
Calul :său păşind spre drâpta, calcă peste un trup omenesc
lungit pe pântece, cu bracele întinse; acesta portă, ca și călă-

RS
reţul, tunică scurlă și căciulă frygiană. In faca calului, o femee
bine învăluită cu chyton pe trup și cu maramă pe cap, întinde
mânele spre călăreț ; la spatele ci un acolit, îmbrăcat la fel cu
IVE
bărbaţii descriși, stă întors cu spatele la ea şi cu piciorele în-
crucişate, el privesce la scena centrală, mânele lui sunt în jos.
Un al patrulea bărbat, cu acelaș costum caracteristic, stă toc-.
mai. din dosul ezlăreţului, şi, cu piciorul stâng adus peste cel
UN

drept, pare că se odihnesce, călând la ce din faca sa. In

mâna. stingă ţine. ânsă un glob ce. pare a fi o căpăţină - de
mort. D'asupra lui, pe câmpul liber, se .vede relievul unuf
AL

pesce, căruia corespunde, pe laturea opusă, un caduceii. De

desuptul acestor patru figure, se vădi rânduite în linie drâptă
trei. cratere la mijloc, și o amforă la colțul din drepta. Repre-
TR

sentaţiunea se complotâză printr'un cap isolat de berbece ce se

zăresce sub pântecele culului, d'asupra tânărului culcat sub
EN

piciorele acestui animal.

_Acâstă placă se păstreză în Muzeul de ntichităţi din Bu-
curesci, fără indicaţiune de epoca la carea intrat acolo.
I/C

La Tabelu 1], Figura 3, avem iarăș representaţiunea unci

plăci pătrate de bronz, care, din punctul de vedere al exactităţii
IAS

figurelor formate pe dinsa, este pote cea mai precis lucrată

dintre monuinentele nostre de metal. Ea se vede că este opera
unul artist mai îndemânatie decât cei cari în de obște fă-
ceai acest soiu de iconiţe, în regiunile răsăritene ale Istrului.
Placa pătrată, ca de 0m, 115 pe fie-care lature, este înconjurată
U

cu un breuleţ răsucit. La colțurile de sus se află, de o parte,

BC
 DESCRIEREA "MONUMENTELOR 5

Y
bustul s6relui cu capul! radiat, purtând pe umărul stâng o

AR
fibulă sâii chiotore ovală și având în loc de brace două
<6rne ; iar la partea opusă, e bustul lunei, care diferă de al
sorelui numai întru aceia că w'are nici fibulă pe umăr, nici

R
made pe cap. Lingă unul şi lingă altul se vede o stea neregu-

LIB
lată cu câte cinci spiţe.
Subt aceste constelaţiuni se formâză ca un fel de boltă, prin
convergerea a duoi şerpi groși ale căror trupuri, ornate cu
soli aparență, răsarii din duoi ciparoși pyramidali, 'aședaţi fie-

ITY
care pe o lature a plăcei. Capetele șerpilor muşcă dintr'o mască
de leii sbârlit, situată la mijloc, în partea superioră, ca cheie a
bolţii. Pe câmpul central al relievului este un călăreț, bărbos,

o secure
RS
cu ţurea pe cap, cu tunica legată la brâii, scurtă 'n pole și
la mânică, cu mantie pe pept și pe umeri, cu cilcuniîn piciore.
lâna lui dreptă înalță saii topor cu doue tăișuri, o
IVE
bipennă, pe care o ţine cu stângăcie între degete. Calul săi e
pornit în gonă spre drâpia ; el caleă cu copitele peste trupul
întins pe brânci al unui'tenăr cu aceiaș tunică, dar cu capul
gol, precum sunt și piciorele “i şi bracele”i lungite. O femee
UN

învăluită peste: tot, aforă de obraz, se repede cu bragele întinse

dinaintea calului. Din dosul ei, un bărbat tân&r și îmbrăcat la
fel cu călăreţul, ridică în sus penă în dreptul ochiului, un mare
AL

„corn de băut sâi rhylon; iar înapoi de călăreț un al patru-

lea bărbat păros carele, prin port și figură, se as6m&nă și mai
mult cu cavalerul, înalță cu bracul drept un obiect. indistinet,
TR

pote .un rhytou, pote o ramură, și în mâna stângă întinde

până pe c6psa calului, o hircă de om mort, destul de bine
figurată ca să nu lase nici o induoidlă asupra nalurei acestui
EN

obiect așa pucin usitat în arta plastică a antichităţii. D'asupra

pedestrului bărbos este un cap de berbece isolat; d'asupra
femeii este un alt obiect: care pote fi și o coșniță pătrată de
I/C

richită, adică o 'cistă, și un naiu sâii syrina cu opt iluiere.

Pe planul inferior, între tulpinele ciparoșilor, se vădii rondu=
IAS

ite:dela stânga spre drepla :. 0 văpaiță sâii lampă de formă

antică ardând la tălpile junelui călcat de copitele calului, iar
sub dinsa. un berbece; apoi un taur, un tripod d'asupra că-
ruia 'stă un pesce cu. soldi, şi în fine un crater elegant, de
U

Jesuptul căruia se moi vede și un corb. Sus, lingă capul. de

leii, şi jos, între piciorele taurului, se cască câte o gaură pă-
BC
 6 CUTTUI, CARIRII OR

RY
trată, în care ai încăput de sigur cuiele ce fixaii acestă
placă la locul unde era înfiptă ori atârnată.

RA
Ea se ailă-acum în Muzeul Anticuariii din Berlin; a fost
cumpărată pe la începutul acestui secol într'o vendare pu-
blică, la Roma. E reprodusă, descrisă și comentată cu mari

LIB
îndouieli în următorele opere: ,

Monumenti del Iustituto di correspondenza archeologica di Roma. . IV,

tab. 38, 1.
Fel. Lajard, Recherches sur le culte du cyprts pyramidal, pl. VII, 6.

ITY
Ea, Gerhard, Phrygische Getter zu Pferd în Denkmaehler und Fors-
chungen. Archeologische Zeitung. lahrgang XIL. Berlin, 185£. 5. 209—
217, Taf. LXV No. 3. ”
Fe. Lenormant, în articolul Sabazius. Jerue Archeologiquc. Paris, te
XXVII, 1874, p. 306.

La Tabela I1I, Figura 4 este un baso-reliev de marmură,

RS
IVE
găsit la 1867, în Apulum (Bălgradul Ardclului, - dis şi Alba-
lulia sii Carlsburg), înalt de '0",38 şi lat de 0,31. Intr'o
pescere boltită și ornată pe muchilei superiore cu duoi şerpi
afruntaţi, .se vede un călăreț bărbos; pe cap are țurea Îry-
UN

giană ; ca mâna dr6ptă înalță un vhyton sii o armă, secure

oră bipennd; el este ușor. îmbrăcat cu tunică scurtă, strinsă
la hrâii şi mantia îi e suflată de vent. Calul pare a călca în-
AL

cctinel spre drâpta peste trupul unui copil. O femee bine în-
fășurată, pare că vrea să oprescă calul în loc, cu mâna sa
drâptă; In spatele ci este o altă femee purtând mâna la gură.
TR

Sar păre că și din dosul calului a fost un personagiii, din

care ânst nu se. mai vădii decât talpa și pugin din lluierut
piciorului ; restul trupului a dispărut prin spărtura petroi.
EN

Asemeni a devenit indistinetă o figură care, pote, de acestă

parte, representa în câmpul superior, bustul sorelui, ast-fel
precum, în .partea opusă, sc distinge acela al lunci, alăturat
I/C

cu un mare cap de ogar, pus dasupra celor ducă figure fe:

meesci. "Trecând acum la basa plăcii de marmură, avem, între
IAS

duoă brâne 6b!c, o serie de representaţiuni, aședate de la

drepta spre stânga într'astfel: . un leîi ședând pe labele din
dărtt, un berbece, un tripod pe care. se vede un pesce, un
crater în care pare a fi unu stii ducă rhytone, un vultur scă
U

corb, un cap de ţap. ori de berbece dasupra căruia se. mai

BC
 DESCRIEREA MONUMENTELOR 7?

Y
“distinge și un obiect cu dungi sucite, fie acela un paner, cista,

AR
scii un syrinz:.ori naiu (9).
Acâstă placă 'se' află în Muzeul Bruckenthal din Sibiiu (Her-
“mannstadt). Aci e reprodusă după un model de ipsos datorit

R
de d-l Odobescu amabilităţii d-lui prof. Otto Benndorf.

LIB
Pe Tabela IV, Figura 5 este tot o placă de petră ordinară,
provenind din Transilvania, . de o lucrare cu totul barbară și
de 'o 'fârte prostă conservare. Ea se compune din tei caturi

ITY
s6ii registre suprapuse: cel mijlociii e cel mai lat şi mai im-
portant. Cu totul, pâtra are O ,17 nălțime și O ,135 lărgime,
In porţiunea'i de sus, la âmbele colțuri, se vădii busturile s0-
relui și
umărul RS
lunei, care aii îmbrăcăminte şi.-forme omenesci;
figurei bărbătesci a sorelui este prins veșmântul cu
pe

o fibulă; părul, ca o cunună, formeză podoba capului femeesc

IVE
al lunei. La mijloc, între aceste figuri, se vede un obiect co-
nic scii mai bine piriform, care amintesece despre petrâiele ce
simula în unele temple orientale pe deiţa producţiunei ;()
UN

pote ânse să fie o amforă rudimentară, către care se înalță

de fie-care parte, sâii capul unui șârpe seii coda unui delfin.
In centrul registrului al duoilea, este un calăreţ, al cărui cal,
fugind spre drâpta, calcă peste trupul unui copil. Omul călare
AL

e îmbrăcat cu un peptar și ține în mână un fel de unită

lungă ce semănă a fi, nu atâL un ciocan cât un biciu, fla-
gellum, wăsr:t, sâii una din acele vergele înduoite, numite la noi
TR

âmblăcie sei fustis (2), la Latini,cu care se bate în şură spicele,

spre a treera grâul și a “1 desprinde de plevă. In faca călăre-
EN

țului sunt trei persânagie femeesci cu eunune crestate pe cap;

una ţine mânele împreunate sub botul calului; a duoa duce
mâna ia gură, şi a treia ridică în sus ceva rotund, parec'ar
I/C

fi bătend întrun fympanon s6ii daierea. La spatele cavalerului

(2) Vedi: Felix Lajard, Recherches sur le culte, les symboles les attributs et
IAS

les monuments figures de Vânus, en Orient et eu Occident ;.p.p. 62--t4,

unde, bazându-se pe Tacit, Filostrat, Maxim din Tyr şi Serviă, vorbesce
de imaginea. Vinerel—Mylitta din Pafos; iar la tab. XV, fig. 9, reproduce
ca exemplu o medalie de bronz a lui Septimii Sever, bătută în colonia
Carrhes din Mescpotamia, cu conul afrodisiac pe revers.
U

(2) «Ipsa spicae melius fustibus cuduntur rannisque expurgantur.» Colu-

mella, II, 20, 4.
BC
 RY
8 "CULIUL CĂBIRILOR!

sunt duoi acoliți bărbați, âmbii înarmaţi ; dintre aceştia, cel

mai apropiat de călăreț ţine, la șoldul calului, un glob, pe care

RA
îl luăm drept capul de mcrt ce lam mai întâlnit și aiur6.
In fine, în registrul de jos, al cărui colț din drepta este rupt,
recunoscem numai duoi copii porniţi în mişcări repeqi,.ca și

LIB
cum ar alerga cu mânele întinse, unul către un trunchiu in-
form, celălalt către un tripod ce portă pe dinsul un obiect in-
distinct, neapărat iarăș un pesce.
Muzeul" naţional din Buda-Pesta posede acum acest monu-

ITY
ment, provenit din ruinele cetăţii Salina, astăqi “Turda în
Transilvania. EL este descris de:
Ncigebaur, Dacien aus den Ueberresten des klassischen Alterthums ; p.
208. No. 57. -
Henzen, în Butettino del'Instituto di RScorrespondenza
Panno 1818; p. 165, dupe un desenin, trămis de Neigebaur.
archeologica. per
IVE

Pe Tabela Y, Figura 6 representă o placă de marmură, groz-

nic de frustă, avend ca la 09,21 nălțime şi 0,15 lărgime,
deşi muchile îi sunt ştivbite de tote părțile. Ce a fost în
UN

partea de sus, sa şters cu tolul; se vădit ânst sub bolta

unei pesceri, unde la drepta numai, se distinge âncd bustul
forte rudimentar al lunci, pe când totul e indistinct la stânga,
trupuri sinuose de șerpi înălțându-se de
AL

se vădii, dicem, ducă

âmbele lature. La mijloc un călăreț, cu calul săii în repaos,
domină întrega scenă; el pare tânăr, are ţurcă pe cup și man-
TR

tie jluturând pe spate; în mâna drâptă înalță un obiect ce

pote a fost o armă scii un vas. Subt cal se vede un trup
omenese lungit pe pământ. O femee cu mânele împreunale
EN

dasupra capului vine în faca calului; altă femee stă lingă ea.
Pare că s'ar înţelege că şi din dosul calului va fi fosto fisură:
ceva mai distinct se zărescii între piciorele acestuia şi d'asu-
I/C

pra trupului lungit, botul și labele unui animal carele ar

semina cu un câne. Subt o linie despărțitore, și într'o con-
IAS

fusiune nedescriptibilă, presupunem, — inai mult dupe indica-

țiunile . celorlalte monumente analoge, — că se înşirai unul
dupe altul: o cistă stii un syrinz cu vergele oblice, un crater
cu torte, un tripod cu un-pesce, pote o acuilă și alte obiecte,
acum cu totul stricate. Observăm apof âncă, în partea de sus,
U
BC
 Y
DESCRIEREA

adică în laturi de capul călăr puli i, trei cruci crestate negre-

AR
șit cu cuțitul, în timpi: mult na
Acest grosolan monument de] p cel mai r&ăi- păstrat din
câte am descris până acum,:s ă în Muzeul din Belgrad in

R
Serbia; reproducerea lui e fi t& după un model de ipsos,

LIB
procurat. d-lui Odobescu, tot de d-l profesor Otto Benndorf.

Cu aceste şese monumente am sfârşit a descrie sera 'cxi-

stentă a celor ce ni se înfăcișeză numai cu un singur călăreț.

ITY
Să observăm ci, în unica Figură 7, a lipsit trupul lungit sub
piciorele calului. Călărețul inălțând o armă sâii un vas, femeia
învăluită ce'i vine în facă, bărbatul identic ce'i stă în dos, cu
“capul de mort în mână, aceste trei figure se repețescii pretu-
tindeni; une RS
oră ânsă se ivescii şi alți acoliţi, bărbaţi şi
De altă parte, pescele, sâii isolat.scii aşedat pe un tripod,
femei.
IVE
se reproduce asemeni pe tote monumentele, mai des chiar de-
cât capul de berbece sii insuși berbecele. Ceia ce se arată
asemeni pretutindeni, e părechia de șerpi, împrejmuind sâii
domiaând scena principală.
UN

După aceste constatări prealabile, să trecem la descrierea mo-

numentelor, şi mai numerose, a căror caracteristică capitală con-
sistă în presen;a a duoi călăreți puși în facă unul cu altul.
AL

Pe Tabela VI, Figura 7 este o mică placă pentagonală de

bronz, găsită în România; e înaltă de 0m,085 și lată de 0m,075.
TR

In partea de sus e terminată, ca Figura 1, cu un fronton tri-

unghiular, pe tympanul căruia se află sârele. și luna, primul
subt aspectul unui cap omenese încununat de rade, cea da
EN

doua de asemeni un cap având la git symbolul lunei sub

formă de sceeră. Intr'un colț al frontonului, despre lună, pare
a fi un pesce, figură de altminteri nu tocmai desluşită; la
I/C

celălalt unghiu este un delfin. Le desubtul acestei părți supe-

riore, se află duoi călăreţi în repaos, întorși unul spre altul;
âmbii sunt uşor îmbrăcaţi cu tunice scurte, cu căciule frygiane
IAS

pe cap şi cu mantii fâlfâinde. Intre dinşii o lemee, cu un ca-

lathos stii paner enorm pe creștet, întinde o mână către unul
din călărețişi alta către celălalt, ca şi cum ar voi să'i des-
U

partă, Sub călăreţul din drâpia, carele ţine în mână un st6g

cu șerpe, sâii dracone, stă culcat un trup de om. La capul
BC
 10 CULTUL, CABIRILOR

Y
calului e sorele radiat, iar d'asupra celui opus e luna în tormă

AR
de seceră. Duoă serii de obiecte și de animale se află supra-
puse sub acâstă scenă principală : în scria superioră stati
rânduite trei cratere ori potire, un tripod şi apoi, dupt o

R
presupusă amforă, câte-va obiecte grele de deslușit pe care le

LIB
putem crede că sunt scii patere s6ii cunune, în număr de trei.
In fine pe șirul de jos, s6ii pe al patrulea și ultim câmp,
sunt representate d'a rondul, de la drâpta spre stânga, un leit
având în fașă'i un cocoș răstit, en piciore și cu gât forte

ITY
lungă; iar de cealaltă parte, în urma unci mici spărturi a plă-
cii, se vede oaltă pasere, acuilă scii corb, îndreptându-se că-
tre un dobitoc cornut, care semănă iat mult cu un taur în-

RS
furiat, cu coda sumâsă.
Acestă placă aparține d-lui Loc.- Col. Dimit. Papazoglu, în
Bucurescă, carele a allat'o, dice-se, în săpături din România
VE
mică şi a publicato de câte-va ori pe tabele volante, fără de
explicațiuni sciinţifice.
NI

Pe Tubela VI, Figura 8 representă o rondelă de plumb, de

0.065 în diametru, aflată și aceia în România. Pe faca- scit
LU

aversul ei sunt grămădite, cu ore-care simetrie, o mulţime de

figure şi obicete diverse, execulate în mod grosolan şi adese
oră nedesluşit; ele trecii preste numărul de douădecă şi patru
RA

motive diferite. Partea centrală e ocupată de duci călăreți

bărboşi și păroşi, cari cu tunici şi mantii fălfâinde pe dinșii,
stati facă în facă, despărțiți numai prin trunchiul unci femei
T

ale cărei mână se întindii până la căpestrele cailor; subt a-

cel trunehiu e un pesce, aședat pe un tripod; duot forte mici
EN

unelte scii instrumente de tăiere, un pumnal şi o cenţitoie, pare

că staii între peptul cailor şi piciorele tripodului.
I/C

Apoi sub fie-care din âmbii cai, pare că distingem, lungită, câte
o fiinţă omenâscă cu tunică lată în pole. Una din aceste fiinţe
pare a av un cap de animal, asemănat cu al eului cgypţian
IAS

Anubis. O amforă cu buze largi desparte capetele acelor 0-

meni aședaţi orizontal în sens invers. Ne mai remâne a sem-
nala, âncă și mat jos, un patruped culcat—pote un taur,—la
stânga, o pasere—pote un cocoș—sub amforă, şi un leii um-
U

blând de la drepta spre stângi. La coda acestuia se vede-un

BC
 DESCRIEREA MONUMENTELOR 1

Y
“i
alt pumnal şi,: d'asupră'i sinuosităţile unui şârpe întortochiat

R
in dosul calului din. drepla.

RA
Suindu-ne. acum. la porţiunea rondelei care e d'asupra că-
lăreţilor, constatăm din dosul fie-cărui cap de călăreț câte o
mică femee ce pare. a:le depune o cunună pe -creștet. La mi-

LIB
jloc, de Jalurile trunchiului de femee, se vede, la: drâpta, bu-
stul radiat al sorelui, la stânga acela al lunei cu secera pe
frunte; ceva mai jos, la drâptă e o stea, la stânga o adevă-
rată seceră cu mâner ; între sore şi lună, un șerpe forte sinuos

ITY
care se confundă, în partea/i de sus, cu diferite linii încrucișate,
printre care s'ar put bănui sii un biclu sâii o âmblăcie. D'a stânga
acestor semne confuse este o femee bine învăluită, €e'și pune

RS
mâna la gură ; iar,în partea opusă, vedem unanimaleare pole
[i și o mică broscă (estosă şi un. gândac stii scarabeii; în
jos de dinsa, e un rhyton şi în fine, âncd: un pumnal.. Oră cât
IVE
„de numerose și de răsipile sunt tote aceste representări, mai
nică una din ele nu ne este străină, după cunoscința monu-
menlelor descrise până aci. Nu vom uila să adăogăm că,.pe
reversul acestei rondele de plumb, se vădii nisce dungi în formă
UN

de cruce, răsbătute de patru săgeți care, împreunându-se la

centru, taie în jumătate unghiurile r&serucei. E probabil că a-
ceste linii enigmatice aii fost trase cu o intenţiune cabalistică,
AL

âncd din vechime. |

Acestă rondelă a trecut din colecţiunea lu Cesar Bolliac,
in Muzeul de Antichității din Bucuresci şi n'a fost âncd. pu-
TR

blicată.

Pe Tabela VII, Figura.9 este o reproducere dupe o placă

EN

de plumb găsită, în anul 1809, la Mitrowiez în Sirmiii; e înaltă

şi lată de 0,075. Duoi stâlpi de ordine corintiană, susţinii o
boltă ornată cu şiruri de ove și de perle. In aforă de acea e-
I/C

diculă, de o parte şi de alta, archivoltele sunt ocupate de câte

un şerpe încolăcit, cu ochii facă în facă, cu.barbă sub gușă
IAS

si cu crâstă pe creșiet. In lăuntrui, bolla e împărțită orizon-

tal în trei registre suprapuse. Sus, sub semicereul boltit, pe
un car tras de patru telepari sprinteni, ese ca din dare sv-
rele, cu trup de om şi cu rade pe cap; palma'i dreptă deschisă
U

arată largul firmamentului, iar cea stângă ține un glob, simulacru

al pămentului ori și mai bine al lunet. Sub acestă imagine, care
BC
 12 "CULTUL, CABIRILOR

Y
umple spaţiul arcuit de sus, stă în piciore o femee-cu capul nea-

AR
coperit, dar îmbrăcată în veşminte lungi; cu âmbele mâni, ea își
ridică şorțul ca'şi cum ar da să înțelegă că ascunde ceva în
celor duoi cai, postați de o parte şi de

R
polă, sâii că dă nutreţ
alta, cu câte un călăreț pe dinșii. Aceştia ținii drepta ridicată

LIB
în aer, acătând-la duoă steluțe de lingă tâmplele femeii; ei
aii mantii suflate de -vânt. Sub calul din drâpla se distingi
urmele unui trup omenesc culcat, şi sub cel din stânga se
vede un pesce. La spatele celor duoi cavaleri, în drâpla avem

ITY
un: acolit bărbat, un ostaş cu coif, pavăză, peptar şi suliță:
iar în stânga, o acolită femee bine înfășurată și eu drepta ridi-
cată în sus. În al duoilea registru, la mijloc, e fizurat un 0s-

RS
pEț, unde trecă persone ședii pe un tricliniii semi-cireular, în
jurul unei mese, cu un taler purtând un pesce. Cele duct
persâne de la margini parii a se îndrepta către cel dintre ele,
VE
ca într'o altercaţiune. In drepta este un arbore cu ducă ra-
mure. de care e acățat un animal semEnând, dupe lungimea
wechilor, cu un iepure. Un om despintecă și cerceteză pân-
NI

tecele animalului aternat. Dincolo 'se

de trunchiul copacului
vede, asistând la acea : operaţiune, un personugiii criocefal,
LU

adică un om cu cap de berbece. In stânga mesci duoi tineri

cu totul despuiaţi, se ţinii de mână; unul din ci, arătând cu
degetul la triada ospăţului, ţine capul întors spre celălalt parcă
RA

Var conduce, vorbindu-i, pe când acesta privesee și înuinleză

cu sfială. In fine, pe al treilea și ultim registru, plecând de
ta drepta spre stânga, avem un tripod cu un pesce d'asupra,
T

un scarabeii scii alt solu de gândac, un şerpe încolăcit ce "și

EN

ridică capul pent la buzele unui crater cu urechi; apoi un

leii şedend jos, în faca craterului, altă insectă sei scarabeit
și în fine un Cocoş,
I/C

Acestă placă de plumb, care cu timpul a dobenâit o fru-

n6să palină albă-fumurie, se află adi în Muzeul naţional din
DBuda-Pesta. Ea a fost descrisă, reprodusă si discutată în ope-
IAS

rile următore, la un loc cu placa de sub Zig. 20, Zabela 1]:

Ant. Haliczky în Tudominyos Gyijtemeny gin anul 1818, IL. p. G(-65
Cimeliotheca Musei nationalis ILuugarici. Dude, 1925; p. 134. No. db,
U

la Tabela VII, Ligura 20 este reproducerea unei alte plăcă

de plumb, cu totul de natura precedentei ; ea s'a allut la 1819,
BC
 DESCRIEREA MONUMENTELOR 13

Y
în Slavonia, la Vucovar; patina et este de o colore și mai

R
lăptosă, ceia ce dovedesce că plumbul s'a. oxydat.şi mai tare.
E ceva maj mare, adică are 0,09 nălţime și 02,075 lăţime.

RA
Disposiţiunea subiectelor în reliev este aceiași, [Oră ca asemt-
narea să permită a.presupune că âmbele plăci ati fost tur-

LIB
nate în acelaș 'tipar. Chipurile tâte presentă re-care parti-
cularităţi diferenţiule, din care vom semnala numai. pe cele
mai importante; astfel, spre exemplu, cele. duoă steluțe care,
la Fig. 9, sunt puse în câmpul câlăreţilor, se vădii aci de o

ITY
parte și de alta a capului radiat al sorelui, chiar d'asupra
cailor, şi sunt aci.cu mult mai mari; apoi și pescele și o-
mul de sub picidrele cailor sunt aici mai bine lămuriţi şi Și

RS
ai schimbat fie cure locul, trecând pescele la stânga și omul
la drâpta. In al duoilea registru, observăm, afâră de multe alte
diferențe mai mărunte, faptul că âmbii tineri cari înainteză
IVE
spre ospăţul trinitar, cu trupurile gole, aii posiţiuni ânco și
mai smerite. În fine, la registrul inferior, ordinea si numărul
animalelor sunt altele: astfel, deși la margini aii rămas, de o
parte, tripodul cu pescele și, de altă parte, cocoşul precum şi
UN

craterul cu urechi la centru, âns€ aci leul e la drâpta crate-

rului și șerpele la stânga, iar insectele sfii scarabeii ai dis-
părut cu totul, deca nu cumva uuul din ele nu s'a confundat cu
AL

coda sumesă a leului; ceia ce se pote presupune din lovi-

tura transversulă cu o uneltă crestătore, ce a încercal acest
monument, probabil în momentul când a fost descoperit.
TR

Acostă plucă de plumb este ca cea precedentă, în Muzeul .

naţional din Buda-Pesta și a fost descrisă și reprodusă în ope-
rile mai sus citate,
EN

te Tabela VIII, sai întrunit patru petre gravate de prove-

ninţe diverse, pe care le am reprodus, în proporţiuni cu mult
I/C

mai mari decât originalele, culegend aceste șâse imagini

(patru aversuri și duog. reversuri), din diferite publicaţiuni,
fără ca să putem garanta, mai ales pentru Figurile 11 și 14%,
IAS

exactitatea imitării de pe săpăturile originale; deci, se pre pote

ca multe din figurele și obiectele de pe unele din aceste pelre
să fi fost interpretate cu erore de către desemnatorii pe care
U

noi "iam decopiat.

Figura 11 este representarea mărilă a âmbelor fece ale u-
BC
 14 CULTGI, CARIRILOR

Y
nui sigil antic de iasp sii. matostat și nu de chalcedoni,

AR
precum s'a. indicat “cu greşălă pe Zabela VIII: Acestă petră
gravată a: fost adusă: din Orient în Europa de către Rousseau,
un consul francez din Alep, după spusa lui Felix -Lajard. Pe:

R
una din fece,—facă ale cărei muchi ovale sunt retezate pie-

LIB
diş,—se :vede alergând în fuga mare un leii, d'asupra căruia!
lucesce o -steluță : pusă în “semicereul'lunei, dispus orizontal.:
Sub leii se citesee, cu litere elene 'de caracter archaistic, nu-
mele TAYAIL, “scris da'nderatele, de la drâpta spre stânga,

ITY
cum se face de ordinar pe sigile. Acest nume ne amintesce
întru cât-va pe- eul Zaaut, tatăl Cabirilor din Fenicia. Pe
cealaltă facă figurele,. mat: numerose și mai complicate, ne re-

RS
chiamă ânsă cu -totul în eereul monumentelor aflate în regiu-
nile Istrului. Sus, vedem capul -sorelui radiat şi în facăi, pe
al lunci: cu'semicereul pe frunte și cu securea lunară alături;
VE
ambele capete sunt : presentate în profil şi cată unul spre al-
tul; între. ele-stă o pasăre, un corb. Pe planul al duoilea rea-
iăm pe ai noștri duoi călăreţi, bărhoşi și cu căciuli pe cap,
NI

iar la mijloc și pe umeri incinşi cu brene ce fâlfâie; ci înalţă

cu mâna nisece urme de formă înduo:0ză, căci una semEnă
LU

cu un tridinte şi cea-laltă cu un tau, adică o literă T. Nu

vorii îi ore aceste amănunte, simple erori ale desemnatorului
carele a decopiat pâtra? Pe cai pari a "i despărţi cu forţa
o figură naltă, în lungă veșminte femeesci, care stă la mijloc
RA

între dinșii, ținând frânele cu bracele că înlinse. La fruntea fio-

ciirul cal:se zăresce o steluță, iu sub copitele lor sunt in-
T

tinse câte un trup,: forte vaz, de om ori de pesce; la coda:

cailor se mai vădii și câte o microscopică figurină de femee,
EN

din care una cel putin, tinde spre călăreț o cunună: iar din
dosul acestora, duoi serpi deseriii cu trupurile lor oble, în-
covoiclura ovală a petrei. Ne rămâne a mai constala pe pla-
I/C

nul inferior, un șir de obiecte, care, mergend de la dreptu

spre stânca, sunt: un pesee, un mic crater, un triporl cu
IAS

trei pome rotunde pe el, (şi acest accesoriii nvusitat pote să fie
o grașală de desemn); apoi duoă păsărele, divers dispuse, din
care una pote să fie un cocoș, iar cealaltă pare mai mult a fi
un corb; ' mii este şi un cap de berbece alături cu un mic
U

obiect neexplicil carele, cu multă invăduință, ar înfăcisa chiar

și un rhalon.
BC
 DESCRIEREA MONUMENTELOR 13

Y
Totuşi, desemnul ce a dat Felix Lajard despre pctra în

R
cestiune, schimbă: Ore-cum natura acestor accesorii ; la 'dinsul

RA
ele devinii, de o parte: tot pescele şi apoi o cupă, un panerâș
cu pome și tripodul cu cele trei globuri; iar, de aci înainte,
un leii ce se sumete in faca unui Cocoş, pe când un mic pum-

LIB
nal stă între dinșii; în-fine un rhyton pugia distinct, şi un
cap de berbece asemeni. Desemnul reprodus de Lajard ni .se.
pare, întru multe, mai veridic.
Acâstă petră gravată din colecţiunea lui Praun, în Englitera, -

ITY
a fost reprodusă și citată de:
Fel. Lajard, Pecherches sur le culte de Venus; pl. XIV, g. No. 3.
C. W. Ring, The Guosties and their remaius. London. Sc, Pl. 5
p. 236, no 16.

RS
1dem, Antique gems; their origin, uses aud value, London, 1866. p. 359,
ldem, Antique Gems and Rings. London, 1972. Pl. 1X. No. 5

A duoa pâlră gravată de pe Zatela VIII, iguwa 12,este o-

IVE
pastă de sticlă albastră, ce se află acuma în Muzeul Anticua-
riii din Berlin, şi care posede pentru noi un interes capital,
printw'aceia că, nu numai că este unul din monumentele cele
mai minuţios și mai corect lucrate dintre cele ce descriem,
UN

dar ne şi ofere elemente noui, care desvoltă mult și compli-”

nescii materia ce studiem. Originala gemă, cu mult mai mică
decât. desemnul (ea n'are în realitate nică. jumătate din mări-
AL

mea figurci nostre) e de formă ovală, și, în sens vertical, este

împărţită în trei regiuni sâii registre suprapuse, conţinend fie-
care o scenă diferită. Sus, vedem pe cei duoi călăreţi afrun-
TR

taţi, despuiaţi aci cu totul de vesminte, și fără căciuli, dar ţi-

uend fie-care în mână o lungă prăjină pe care se destinde în
linii oblice şi convergente câte un sârpe; acestă podobă, pe.
EN

care am întelnito și în alte monumente din prima serie, este

învederat stâgul numit dracone, pe care armatele romane laii
împrumutat de la Daci și care jocă un rol așa important în ba-
I/C

so-reliovile de pe columna lui Traian. Intre călăreţi şede jos o fe-

mec, pe deplin învăluită întrun chyton și purtând maramă pe
IAS

cap. Bracele ci se întindă de âmbele părți pent la gura cailor.

Subi ale ci piciore, e lungit pe pântice tiupul unui tenăr gol,
a cărui mână drâplă e singură ridicată mai sus de capul săi,
Scena se schimbă şi se complică pe registrul mijlociii: aci dăm
U

peste trei persone aședate da rondul pe un pat cu rezim&tori

laterale r&sfrânte; dintre cle numai cele duoă de la margini
BC
 16 CUI,TUL, CARBIRILOR

Y
sunt înarmate cu câte.un toiag; dar câte-și-trele se presentă

AR
cu spatele rezimat pe un morman de perne scii de petroie,
catând tote spre stânga, cu bracul întias, şi purtând ca o fășie
de stofă sâii de cure pe umtr. La stânga patului distingem, în

R
zâmpul: de sus, un. mic crater cu urechi și cu capac, iar în
partea opusă, un fel de pahar cercuit, de o formă cu totul.

LIB
neusitată în antichitatea clasică. Lot la stânga, jos, e o mare cistă
sGil coș de richilă cu mâner proeminent; apoi, mergend spre
drepta, vedem o carialidă inăruntă ce servă, de astă parte, ca

ITY
picior al patului; dupe dinsa vine._un șârpe sinuos ce "ȘI înalţă
capul pe un tripod ; de cealaltă parte un cocoş stă în faca tri-
podului și are dindosu'i, dincolo de al duoile picior al patului,
un leii aședat pe labe, dar cu capul ridicat; in fine d'asupra
leului vedem partea
erâstă şi cu guşă.
anterioră
RS
a .unui balaur

„ Coborându-neîn fine la regiunea inferioră, ne preintempină, la

scii pesce cu
VE
drepta, o jurcătate de ciur de venturat, rannus, di4uds, şi la stânga
un grătar, crales, tapo%s; amenduoă aceste unelte tot de o dată
casnice și mystice, parii a cşi din stâncele unei localităţi mun-
NI

tose, unde se mal văd, venind unul spre altul, un personagiăă

criocefal cu ușore veșminte bărbătesci, intindend bracul către o
LU

femee bine înfășurată şi cu mâna la gură; acâsta stă la stânga

lui. Între âmbele figure omenesci se mai allă, pe câmpul liber
de sus, un cap de berbece, iar pe pământ, caunfelde duplă
RA

vergea formând un triunghiu, ccia ce ar pute fi un isvor țişnind

in sus, dar, şi îmai probabil, o âmblăcie de bătut spicele,
Acostă petră gravată a fost succesiv semnalată, descrisă, re-
T

produsă şi comentată cu explicaţiuni mystice relative la cultul

EN

lui Mithra și al Cabirilor, în operele următore:

I. Chiflet, Abraxas Proteus seu genme busilidiune multiformis porten-
tosa rarictas. Anteerpi, 1037. p. 59, Tabela XI, No. 45.
I/C

Winckelinann, Deseription des pierres grucees du feu baron de Storch,

Florence, 1760, p 26. No. 122,
Tolken, Frklevrendes Ve zeichuisa der antiken rertiefigeschuittenen Steine
IAS

der Hănig. Preussischen Gemmensammlung. Berlin, 1835, p. 115, No. 239,

Ed. Gerhard, Gemmenbilder în Denkmeler und Forschungen. drchaolo-
gische Zeitung. lahrgang VIL. Berlin, 1549, p- 60—Gt, No. 9. Taf. VI.
No 9.
Figura 13 de pe aceiaşi Zulela VIII e o petră ovală de
U

lapis-lazuli, săpată cu ore care periecțiune artistică, deca ne

BC
 Y
DESCRIEREA - MONUMENTELOR 37

R
încredem în gravura făcută dupe dinsa, în al.-XVill-lea secol
de vestitul desemnator P. $. Bartoli. Aci scena, dispusă în

RA
largul ovalului, representă pe cei doui călăreţi, cu (urea pe
cap, foră nici un veşmânt pe corp, ţinend fie-care în mână

LIB
câte o lungă suliță a cărei extremilate înlerioră se înlige în
şoldul unui bărbat gol, lungit sub piciorele calului, iar cea de
sus menţine un lung șerpe ce se mlădie în linie orizontală;
ast-lel, capetele și bracele bărbaţilor de sub cai sunt afrun-

ITY
tate, precum și boturile căscate ale șerpilor, pe cari îl des-
parte o semi-lună dispusă orizonial. In acest fel de stâg se
recunosce lesne acel draco, Epărw, pe cure scriitorii antică
Vaii descris ca una din podobele cele mai împunătore ule o-

RS
ştilor persane, precum și ale Dacilor, de lu cari Vaii împrumu-
tat apoi şi eohortele călirimei romane (1) Subt acest semn și în-
IVE
tre două stele cari lucezci Wusupra capetelor enilor, se vede
o femee înaltă, cu părul râsfirat, cu chyton si peplu, ale cărei
mâni oprescii caii de bol. Din dosul călăreţului din stânga stă,
cu o mână în sus, un June cu țurcă și tunică seurtă, strînsă
UN

la mijloc; în dosul calului din drepla, o femee deplin înveş-

mentată, își pune degetul pe buze. În fine, pe câmpul de sus
se citesce, seris cu litere elene archaistice, cuvântul KIAnor,
AL

în care am pute recunâsee termenul grecesc 7izv63 stii zbavăs,

Albastru (s6ii pâtea lapis-lazuli ?); Yar jos, subt omenii căleaţi
in piciore, vorba SIAANC, în care un digamma iniţial înlocuesce
TR

spiritul aspru, spre a forma cuvântul “Atâne, Jadul.

Acestă petră a făcut parte din colecţiunea marchizului Odes-
EN

(Q) Ammiani Murcellini XVI, 10: «Purpureis subtleminibus texti cir-

cumdedere dracones, hastarum summitatibus illigati, hiatu vasto perila-
biles et ideo velut ira perciti sibilantes caudarumque volumina relinquen-
I/C

tes in ventum».—Suidas : «Xr,uziz orulră; Vpăzuaza fagi ninozdutva, & el

ldzav uxăaza 0stev Sizazzat, vai si vai Vpti 2abs Zipa guyatonati' Vad Zi Zvoă
însgpoutvr, fiz.s — Vegelii De Re Militar . IL, 13.— Luciani Quom. histor.
IAS

scri). 29,—Arriani Tuctic. XXXV, 3.—Sidonii Apollinari. Punegyr. 5. V.

Maioriaui, v. 403,
, «Jam textilis anguis
Discurrit per utramque aciem qui gultur adactis
'Purgescit zephyris : patulo mentitur hiatu
U

Iratam pictura famnem pannoque furorem

Aura facit, quoties crassatur vertite tergum
BC

Flatibus, et nimium jam non capit salvus inani».

 Y
18 CULLUL CABIRILOR

AR
calehi şi-a fost reprodusă subt titlul de. elmulelo in lapis-a=:
zulo»,de

R
p, S. Bartoli, Muescem Odesealcum. Jome, 1750; II, Tav. LX.

LIB
Ultima petră de pe Zubclu VII e repvrescentală pe amendouă'
ale ci părţi în Figura 74. Faca principală se aduce forte mult,”
prin subiectele ci, cu aceia a Fisurci 11, deși desemnat ce

ITY
ni sa păstrat din scenlul Xvul, este cu mult mai imperfeet şi!
mai supus lu îndoieli decât acela al petreci lui Rousscau și
Praun. În gema de chuleecdon de la Fig. 14, călăreţii afrun-

RS
taţi sunt aci și portă pe cap, unul un coif radiat, celălalt o'
cunună cu colţi; fie-care tinde o mână înuinte și cail amen-
duorura calcă pe câte un trup omeneze culcul pe spate. Între
VE
dinşii este o măruntă lizură încinsă la breii, ale cărei pi-
ciore sunt inlocuite printr'o mică tăblie; fisura “și intinde bra-
cale către cupul cailor; aceştia iii câte o stea l'usupra frun-!
NI

ței. Personaziele xcenci se compleieză prin câte duoi acoliţi

lu spatele cailor; cei din stânza portă suliţi seit toiege lungi;
LU

cet din drepta, mai mici la trup, se distingă, unul prin bra-
«ni înălțat, altul printeo lungă suliță seit lopată, ținută drept
in sus. De o parte și de alta, două corpuri oble de xerpi în-
RA

cingii acâstă grupă de nout ființe omenezci şi dont cui. Sus,

spuciul dintre gurile serpilor, este implinit, la mijloc, cu o
pasere, pote o ucuilă(2) vedută in facă și ținend un serpe în
T

cioc ; ea are la dreplai, profilul radiat al sorelui şi la stângai,

acela al lunci cu semicereul pe frunte; donă alte paseri, pote
EN

un cocoș(?), pote şi un corh(2), puri a se repedi către simu-

lucerele sorelui și lunei. De desubtul srupei principale, o bucată”
din petră e retezată, far pe porțiunea rămasă în fiinţă nai stai
I/C

patru obiecte forte indistinet reproduse; sur dice că sunt : un

crater cu dont urechiuşe și cu capac, un tripod(?), un patru
IAS

ped forte -indistinet, în fine -un fel de rondelă, ras sit cu:
unui 2). . .
lteversul ucestci petre, intrun câmp de un oval $o-
văit cet formeză retezarea piediză a muchilor petrei, ne a-
rată o disposiţiune symelrică de embleme, şi anume : la âm-
U

bele extremităţi laterale, câte un are neincordat, formit pote

BC

de șerpi părosi; upot duo& loicze asemeni:cu șerpi incolăciţi,

 Y
DFSCRIFREA MONUMENTELOR | 19

R
care cată unul spre altul; în centru, o cupă Vasupra -unui:
crater, despărțite

RA
prin duoă stele, una pe crater și alta la:
stânga cupei (!).
Acâstă petră a fost de mai multe ori reprodusă, dupe un

LIB
desemn primitiv; ea a fost ronduilă printre amuletele gnostice
și basilidiane de cătee- următorii seriitori::

]. Chiflet, Abra.ras Proteus, (citat ina sus); 1657, Tab. XV, No. 62, p. 111.

ITY
Bernard de Montfaucon, //antiguite expliquce. Paris, 1719; T. IL. pl. CLY..

Pe Tabele IN, Figura 15 ne dă representațiunea unei plăci

de petră găsită în Homânia și ânco inedită; nălțimea ci nu
trece preste 018, far lăvgimnea la basă peste 0,15; ca se
ângusteză în sus, unde înfăcişezi RS
bolta unci pesceri,
se petrece scena principală. Sunt duoi călăreţi afruntaţi cu țurcă
în care
IVE
pe cap şi cu mantie pe'spate, de altminteri neimbrăcaţi; în
mânile ce stai ascunse de trupul cailor, parii a ţine înclinate,
câte o priijină cu un șerpe încovoiat, un dracone dacie. Între ei
UN

se distinge o femee purtând pe cap un văl gros, din care esii ca

:duoă corne scii un enorm paner ori calath us; polele femei.
sunt ascunse de un tripod pe care stă un pesee. Sub picio-
rele calului din drâpta zace pe brânci un copil; mat aprope
AL

de tripod, pe jos, este un ce confus, pote un cap de berbece.

La spatele ucetuiaş călărej din deâpta, o mică lemee îi a-
TR

propie de cap o cunună; din dosul celuilalt e un fel de pă-

pușă cu ţurcă pe cap, licurând un acolit bărbat.
O a duoa scenă se desfăşură, în dimensiuni mai mici și
EN

cu relievuri mai conluse, pe un registru inferior, mai ângust.

Înecpând de la siânaa, se vădit trei busturi aserate pe câte un
postament pătrat; ele parecă amintlescii dexzpre cei trei 6s-:
I/C

poeţi de la Fizurele 9, 10 și 12; apoi vinii vre o pateu trupuri

și capete de copii pe care le acopere, în parte, o acuilă sei
un corb; pe urmă se vădii tret vergele diferit modelate, ce:
IAS

sarii asemăna cu o âmblăcie și cu un cuţii; în sferşit, cu 'spa-

(*).-In opera 'Thesaurus genmarun avtiguarum' astriferarum, publicată -

U

Ja 1750, în Florenţa, de Gori şi Passeri, se vede, la tab. 123, reprodu-

cerea unul sardonyx din Muzeul Medicis, presentând figuri analoge, cu:
BC

inscripțiunea “Yyiz,
 Y
20 , CULTUL, CABIRILOR

AR
tele întors la tote acestea, șede culeat un lei ul cărui bot-e
lipit de pămeat.
Acestă placă, forte rudimentur lucuată, se păstreză în Mu-

R
zeul de Antichilăţi din Burvuresci.

LIB
Figura 16 de pe Tabela X este numai un fragment din-
to placă de acelaș fel, descoperită lot în România, pote, dupe
cum se dice, la 'Tergovişte. Dintr'insa lipsesce o bună jumă-

ITY
tate a pescerei boltite în care cra representată scena âmbilor
călăreţi afruntaţi. A rămas numai unul din cr; este bărbos,
porlă ţurea caracteristică, tunică scurtă și striusă la breii;

RS
chlamida de pe peptii fălfâie la spate; în mâna dreptă ţine o
mică lance în care e înlipt orinzontal un șerpe. Printre spăr-
turile de la piciorele calului se dislingii încă dosul și umorul
VE
unui trup omenesc, culcat pe brânci; apoi sus, dasupra ş6r-
pelui, se recunosce bustul lunci și, la câfa călărețului, o ron-
delă radiată, care pote că represenlă o stea. Suntem cu to-
NI

tul intemeiaţi a bănui că acestui fragment, ce are acum nu-

mai o nălţime de On2l, şi o lărgime Oall, îi lipsescii, în la-
LU

turea corespundătore, cel puţin un bust al sorelui, o femee

si un tripod cu pesce care despărțeaii caii şi în finc un
al duoilea cavaler, cu tot cchipamentui ordinar.
Fragmentul existent în Muzeul de Antichităţi din Bucuresci,
RA

a mai fost publicat de :

Gr. G. Tocilescu, Dacia înainte de Romani. DBucuresci, 1550; Tab. U,

T

cap. XI, $.28 0).

EN

Subicetele din plăcile precedente sunt de trei ori repeţile,

cu mai multe sciăi mai pucine amenunte, pe Tulcea AN. Sub
I/C

Figura 17 avem o rondelă de marmură, de 0,06 în diametru,

ce se păstreză în Muzeul naţional din Buda-Pesta, cu oferită
de un d-n |. Briinek, carele a allat'o în Kapolna, din comita=
IAS

tul Abany, în Ungaria, pe la anul 1835. Deşi frustă şi cu fi-

(*) Ia citata operă a d-lui Gr. Tocilescu, la cap. XI, Ş 27, aflâm, în aota 354,
un resumat al crstiunel Cabirilor din Dacia, datorit notiţelor procurate
U

d-sale de d-l Odobescu, precum însuşi autorul declară, Tot acolo găsim
descrise succesiv monumentele care, în presenta lucrare, sunt înfăqişate
BC

prin Figurile 12, 9, 10, 5, 41,8, 7, 2,19,16, 1,l3şit4 »

 DESCRIEREA MONUMENTELOR 21

Y
“gurile nu tocmai: bine desluşite, totuși se vede, în porţiunea

AR
“superioră a cercuitului ci, scena celor duoi călăreți cu mari
“căciuli frygiane, alergând unul spre altul, astfel încât abic se
mai pote deosebi forma femeiască și iripodul ce'i despartii.
Nici âmbele trupuri de sub piciorele cailor, nici busturile s6-

R
relui și lunei din regiunile de sus, nu sunt mai distincte. A-

LIB
poi, când venim la porţiunea inferidră, despărțită de scena
principală printr'o linie transversală, aci abi6 ni se mai pare
a intrevede un pesce, un tripodși în fine un patruped ore-
care, berbece, taur ori câne, ce se depărteză fugind de cen-

ITY
tru, Nu putem sci dâca acest obiect, care a fost desemnat,
de mulţi ani, în vederea presentei lucrări, a mai fost pu-
blicat undeva.

Figura 15 de pe aceiași Zulbelă AZ, este o placă de petră

RS
ceva mai marc, deși e trunchiată la trei din colturile ci. Cu
IVE
coronumentul că semi-circular ea o boltă de pescere, ea a avut
vre-o U%,13 nălțime şi 0,11 lărgime. Pe dinsa se vede, în re-
gistrul superior,— cel inaă larg, — âmbi călăreţi afruntaţi ; unuia
UN

ânsă îi lipsesee capul; al celuilalt e acoperit cu ţurcă și âm-

bele trupuri sunt ușor îmbrăcate. Un trunchiu de femee cu un
tripod în facă“, pe care este un simulacru de pesce, ii des-
parte. Pote că din trupurile călcate de cai aii remas numai
AL

nisce simple dungi în reliov. De desubt, în al duoilea registru,

s'a păstrat, în centru, 0 grupă de trei omeni la masă, din
TR

care cei duoi mărginași parcă apucă în brage pe al treilea,

mai mic decât ci; în drepta se găsesce capul și bracul unui alt
om ce se repede spre dinşii. De cealalta parte, fosta ore un
EN

pesce stii un om, acea linie şovăili ce able se mai distinae ?

Acest monument din Muzeul naţional din Buda-Pesta provine,
pare-ni-se, din colecţiunea de antichităţi formată în 'Teansil-
I/C

rania și Banatul Timişorei de răposatul baron Jankovitz ; sub

raportul publicilăţii, acest fragment este peniru noi, în același
condițiuni ca și cel precedenl.
IAS

In fine mai avem în Figura 19 de pe Tabela NI, un all fras-

ment triunghiular de pâtră în care nu se vede, cu ore care
preciziune, decât partea inlerioră a nnui cal stând în repaos
' .. “ . .. - - . -
U
BC
 „93 + CULTUL CABIRILOR

Y
-și piciorul drept al unui călăreț, representate întrun dezemn
- chiar de mărimea originală. -De desubtul anirnalului sunt nisce-

AR
spărturi ale petreci, cari ascundă pole urmele unut om culeat.
la pământ. Când e vorba de colțulețul ce s'a păstrat din regi-
strul inferior al ucestei plăci, ce a fost pătrată, acolo totul devine

R
“cu desăvârșire confus. Acest neinsemnat fragment, din care ră-

LIB
“sarii totuşi puternice presumpţiuni că monumentul a fost o placă
“purtând pe eu scena călăreților aftuntați, este acum conservat
“în Muzeul din Cluj (Clausenburg), și n'ar fi eu neputinţă e
dinsul să fie una din rarele rămășițe adunate prin cenușă și.

ITY
-țărână, în urma devastaţiunilor petrecute, în anul 1848, la cas-
“telul comitelui J. Kemeny din Grind, în Transilvania,

RS
Cu aceste trei-spre-ece monumente, din care ducă sunt de
bronz, alte ducă de plumb, patru de petre dure și în fine cinci,
mai mult sc mai pucin fragmentate, sunt sculplure pe pelră
VE
ordinară, cu uceste trei-spre-dece plăci şi rondele, ale căror
«dimensiuni nu depășeseii nici o-dată modesta măsură de 20 de
centimetri, am sferșit înregistrarea monumentelor în fiinţă, care
NI

sunt caruacterisate mat cu semi prin scena afruntării a duot

călăreți, de ordinar cu căciuli frygiene, cu veșminte uzori și
LU

forte adese cu draconi în mâni; caii lor calcă sub piciore un

corp oinenesc carele une ori este înlocnil sti duplicat prin-
tun pesce; cavalerii sunt despărțiți printr'o femee dinaintea
căria stă mai tot dauna un tripod cu un pesce dasupră i. Ca
RA

un element noi şi de o însemnătate capitală, trebuie să men-

ționăm o ultă scenă: aceia unde se vede un oxpăj trinitar ca-
rele, cu diferite acesorii nu mai pugin notabile, ni se prezentă.
T

forte lămurit în Figurele 9, 10 si 12, mai pucin precis în Fi-

EN

wurele 15 şi 18, în fine numai symbolisat, pare: ni-sc, în Li-

vura 7. Pe lingă aceste duoă scene principale, — adfruntarea
călăreților și Ospiţul trinitar— mă sunt âncă şi accesori! in-
I/C

dispensubile sc numai incidentale, printre care vom semnala

câte-va, şi anume chipurile sârelut si June, precum și dou&
IAS

stele, puse adese pe creştelul cailor; apoi, inimale diverze ca

leul, taurul, berbecele, cocoșul, corbul, dur mai cu semă șerpii
si pescele ; în line, se mai vEdiă și unelte, ca panere, vase şi
arme felurite, referitore tele ln cult, la libaţiuni, la sacrificii,
U

la mysterie, | |
BC
 DESCRIEREA MONUMENTELOR 23

Y
Nu ne putem dispensa de a alătura pe lingă monumentele
descrise până aci, o curiosă statuelă de bronz, allată în Tran-

AR
șilvaaia, care, printrun forte - mare număr din lizurele symbo-
lice: ce portă pe dinsa, și mai ales prin tripodul cu pesce, ce

R
ocupă întinsa un loc de căpetenie, ni se impune ca un. obiect
-stând în legătură: intimă cu plăcile de care am vorbit mai sus.

LIB
Acâstă statuetă, naltă de vre-o 0,13. (Tabela NII, Figura 20),
are un cap și un grumaz de câne lățos, pe a cârut ecfă slă
în reliev'o formă -ctudală de animal ; s'ar crede că este o brosciă
țestosă, dâcă n'ar ave de fie-care lature a corpului scii oval,

ITY
câte patru picire, ceia ce o asemină mai mult cu un gândac
=6ii scarabeii. Mai jos de gât e un truneliu de femec cu țâțe
slabe și convergente ; pe pântece se vădi sinuosităţile unui
sârpe dispus verlical, precum și un corb
RS lorte dislinet.
bele brace sunt adunate în polă ; mâna drăptă depune un pesce
pe un tripod; cea stângă, de desubtul unui corn de abundanţă
Am-
IVE
ce stă înfipt în golul dintre braqe şi corp, cca stângă, dicem,
atinge pescele cu un lat instrument semicircular, care pote îi o
custură în forma unor presupuse brice antice de bronz &ngpă, (*)
UN

dar sâmănă forte şi cu o largă felie de pepene. Trunchiul de fe-

“mee se termină printr'un fel de mănuchin scii de toc conic, pro-
uătit spre a Îi băgat și proplit într'o gaură pătrată. Pe faca anto-
rioră a acoslui toc, se allă gravat tripodul. mai sus cilat, cu
AL

piciore ornamentate ; în parleai drâptă este o cruce cu tortă,

adică unul din acele symboluri religiose ale anticitătii, numi
cruz ansata ; la stânga tripoduiui esto un alt pesce în posiţiune
TR

verticală. MaT jos de acestea, se vâdii, la drâpta, un sore cu

rade îndesate, la stânga un miel de formă curiosă şedând jos.
Privind statueta pe partea opusă, adică în dos, ni se arală, la
EN

câda scarabeului, o unâltă neusilată cu duoi crăculeţi între

care stă o bobiţă ca într'o furcă; sar pute bănui că este un si-
mulacru obscen, pote un zzzis, pus d'asupra încovoilurei unui
I/C

are ce ocupă spagiul dintre spete, ca o. imagine a boltei ce-

IAS

(1) Despre bricele antice în formă de lună pe tre! sferturi, cu mâner,

"vedi: Gozzadini, Di un sepulereto etrusco seoperto presso Bolonia, tav. 10, 16,
-şi Intorno agli scari. archeologici fatti dul S. A, Arnoldi Veli presso ho-
-logna, 1877, p. 53; precum şi Ielhig în revista Imi neuen Reich, 1875, |,
U

'p. 13: Un obiect de felul acesta a fost descoperit la Cornesto.

BC
 24 CCLTUL CARIRILOR

Y
resci; şi actsta o presupunem căci, sub corda arcului, se
vede obrazul rotund al sorclui, subt el trei stele dispuse în

AR
triungh'u şi mai jos, secera lunci aședată orizontal. Pe por-
țiunea posterioră a tocului figurâză o făşie de nuori, din care
scapără duoă trăsnete gemene, îndreptate spre o văleea de

R
unde se saltă duoă linii crăcănate care simuleză s6ii un is-

LIB
vor ce ţisnesce şi recade pe stâncă, s6ii vergelele r&sfrânte
ale unei âmblăcii,
Acestă forte straniă statuetă, care provine din ruinele ve-
chei cetăți Salinie, astădi “Turda în Arde, se păstrâză acum

ITY
în Muzeul din Cluj; ca a fost descrisă și apoi reprodusă în

Neigebaur, Dacieu aus den Ueberresten des Klassischen silterthums, to-

pographisch zusammengestellt, p. 209, No, 18,

RS
Calendarulpe anul 1551. Iaşi (tipografia Buciumului Român); p. 49—61:
T, Stamati, Anticuitățile din Muncelul- Muntelui în Transile inia ; cu 2
stampe : Ido? din Saline de bronz, în mărime naturală (1),
VE

(0) «Un idol de bronz, desemnat pe âmbile părţi de cavalerul de Nei-

NI

gebaur, în colecţia contelui de Keimeny, mal nainte de isbucnirea revo-

luţiuner (din 1818), care a nimicit o mulţime de antichităţi». —in acelaş
articol se arată că «pe Muncelul muntelu! dintre Vulcan şi dintre pasul
LU

Turnului Roşu, între Sibilu şi Deva, pe spinarea munţilor principali ar

Carpaţilor sudvestici, întrun codru străvechlu, mergând tot în susul a-
pei, pe riul Sasvaroş stii Varoşviş. cam între al 45"36' de lăţime nor-
dică şi între al 40%,£1' de lungime, s'a allat o cetăţuls între duoă riurele
RA

reped!, spre amegădi de riul Alba şi spre nord de Balaga Albă; acolo
general-consulul Neigebaur, punend să sape la 11 iulie 18£7. a desco-
perit : 10, un val (troian) de vre o 1180 urme; 2), o cetate zidită cn pe-
T

tre vărbse cloplite; 3), o portă, despre mâqădi cu duo trunchiuri de

sielpi groși de porfir, it, un zid lung de peste 1000 uzme. cu altă portă
EN

şi cu un turn; 5', la vre 150 paşi spre sud-vest de prima porlă, zace o zi-
dire ce formeză un ziezac de petre cloplite fără cimur, înalte de vre o
ştse palmace și lunsi de mal bine de un piclor; zidurile din lăuntru
I/C

sunt de petre bucăţi; 60, dinaintea aceste părţi zacă inulte petre cloplite
şi ziduri măreţe, unde sa aflat, între alte obiecte,....; 1î, O perră rărdsa,
lungă de trei şi lată de duce urme; pe dinsa un bărbut în veliev cu lance,
IAS

calcă pe un altul mui mic ce zace sub diusul; aminduoi îns sunt goli.»—
Făcă înduotelă, acest baso-reliev a fost şi dinsul o tăbliță votivă, cu re-
laţiune la cultul de care ne ocupăm, şi am pult s'o enumerăm, sub
Îo. 24. printre monumentele cabirice, ca unul din cele aflate cu sigu-
ranţă în ruinele unei cetăţi antice din Dacia. Vei despre acest baso-
U

reliev ; Neigebaur, op, cit. p. 101, No.. 14, în.$ 25: Die Ruinen auf dem
BC
 DESCRIEIEA MONUMENTELOR 25

Y
Prin acest ultim monument, a cărui figură se află în tabelele

AR
nostre, nu putem totuși să închiiiem lista celor ce aparlinii
seriei de figure ce aii să servede basă lucrării nostre; căci,
pe lingă acele duoideci de hucăţi ce se allă âncă în fiinţă, mar

R
avem âncd cunoscință despre trei sâii patru altele, pe care le
a vădut scriitorul german Dr. J. Neigebaur. în “Transilvania

LIB
şi le a descris, mai ântei dinsul, — dar din nefericire în mod
pre succint — în cartea sa chiar acum citată ; apoi archeo-
logul german llenzen a vorbit și cl despre dinsele într'o dare
de scmă publicată în Bavletinao dell Instituto di correspondenzu

ITY
«reheologica din Roma, la noemvrie 1848, vorbind de aflările
făcule la Turda. Şi unul și aliul pomenescii despre trei plăci
de pelră, înfăgişând scena cu duoi călăreţi și de a patra, cu un
singur cavaler, pe care noi am deseris'o la Figura 5. Vom lra-
RS
duce aci deserierile făcute de dinșii pentru cele trei prime, dând
şi noi un număr de ordine special fie-căria din ele. (1)
IVE
Sub A. 27 vom semnala, dupe Neigebaur: «O placă de
marmură de 7!/, țoli (0,20) nălţime şi G țoli (0,16) lărgime,
în centrul căria un pesce este sacrilicat pe un tripod; de fie-
care lature se allă un călăreț cu căciulă feygiană și cu man-
UN

tie scurtă. Subt fie-care din cai e lungit pe spate un om, Dea-
supra călăreţilor se află trei busturi de femei şi ducă de bar-
baţi cu căciuli frygiane. Intr'un compartiment inferior se mai
AL

vedii un cul, un pasce și câte-va animale fabulose.»

Descrierea făcută în Roma de Ilenzen, dupe desemnele Lră-
mise acolo de Neigebaur, este mai completă, deşi ca co-
TR

Gedistyer Berge. Sar pute bănui ca acestă tăblie este chiar aceta de la
EN

Figura 4. unde trupul de sub piclorele calului e un trup de copil; dar

acolo nu se recunosce o lance în mâna călărețulur.
Printre sculpturile pe petră v&dute de Neigebaur, op. cit, p. 215, și
I/C

înregistrate de dinsul ca aflate în Turda, găsim, sub No. 193: «O petră

de patru urme cu un forle frumos reliev representând duo! bărbaţi ce
a îutre dinşir o femee, sub care mul sunt și duoi copil. Autorul a de-
IAS

semnat'o la 19 iunie 1857, în casa preotului reformist din Turda».—

Pote ză şi acestă pâtră ar av& Greşi-care raport cu cele descrise până
acum; dar nu cutezăm a afirma mal mult.
(2) Neigebaur, op. cit. p. 205, No. 54, 55 şi 56. — Ienzen, op. cit. p. 164.
Desemnele trămise la 1848 de Neigebaur la Institutul archeologic din Roma
U

n'aă putut fi regăsite acolo de dl Odobescu.

BC
 26 . CULTUL, CABIRILOR -

prinde la un loc câte și trele plăcile semnalate lui de Neige-

Y
baur : «tot-la 'Turda,— dice el.— saii găsit şi duoă lespedi

AR
„de marmură, din care una -se allă acum (1847) în colecţiunea
comitelui lem6ny, iar cea-laltă în Turda, Pe dinsele se vede.
între duoi călăreţi bărboșt, purtând o chlumidă si o căciulă

R
ce mi se pare la fel cu.aceia a Dacilor ca și cu cea frygiană,

LIB
o femee cu văl, ce ține un pesce mare pe un tripod. D'asupra
«Se găseseii busturi de bărbaţi și de femci, unit cu căciule de
cele sus numite, celelalte cu murame, aședate pare c'ar fi pri-
vitori, iar subt cat sunt culcaţi la pământ duoi omeni, dintre

ari unul este între
șia. Pe marginea de
și vase. Dl profesor
„servat că la 'Trova
ITY
piciorele unci fâre sălbatice gata a'l sfă-
jos mai sunt iușirate animale, paseri, pescă
Lersch, într'o adunare a Institutului, a ob-

RS
se află un usemenea monument, cu dife-
vența numai că, în locul femei cu pescele, se vede sorele, și
din aproprierea cu acest monument milhriac, se presupune că
VE
și lespedile nostre cală să aibă acelaș raport. DI Neigebaur
ne a mai trămis și desemnul unul al treilea mic monument, cu
aceiaș representare, dar cu mult mai incompletă, aflat și acela
NI

la Furda în aprilie din anul 1817.»

Reintoreendu-ne la notițele lui Neisebaur. subt No. 22 vom
LU

rondaui : <O placă de marmură de ![, țoli (0,11) in diametru,

cu aceiași representare, deosebindlu-se numai întru atâta că,
in despărţirea de jos, c un cul cn trei oment».
Sub Ao. 25 vom coprinde: «0 placă de marmură de 5 țoli
RA

(0213) în diametru, avend cu totul acciaş infăcișare, ăns€ fiind

mult mai nedeslușită în porţiuneui inferioră. Acestă ultimă pla-
că a fost presentată autorului, la 6 martie (1847), când se alla în
T

grădina spiţerului (din 'Turdu), ca un obicet ce se descoperise cu

EN

pucine dile inainte, chiar acolo, în partea deschisă a orașului ;

iar cele lalte duoă bucăţi sunt în stăpânire cunoscutului an-
ticar comitele Iosef de Kemâny. »
I/C

Noţiunile date de Neigchaur nu lisă indouiclă că aceste

câte-și trele monumentele craii întocmai de specia celor ce ne
ocupă; âns& descrierilor lui, desroltate Gre-cum de Ilenzen, le
IAS

lipsescii multe amărunte ce ne arii fi interesat ; intr'unele punte

este probabil că imperfecţiuneu lucrării de sculptură sc starea
(rustă a petre a făcut pe călătorul anticar să se amăzescă
asupra formelor
U

representate, cum, spre exemplu, el va fi luat

BC
 DESCRIEREA MUNUMENTEL.OR 27

Y
drept un ca? și drept animale-fabuluse, pe taurii, pe berbeci,
pe leii, pe corbii și pe coccșii, pe carei citeză în parle ar-

AR
eheologul Ilenzen şi pe cari îi vedem neincetat revenind pe
monumentele rămase în fiinţă.

R
Este mai mult decât.probabil că, atât cele ducă: pliică din
colecțiunea archcologică formată de comitele Kemeny.la pro-

LIB
prictatea sa Grindu, cât şi.cea de a treia pe care. Neigebhaur
a văduto la spiţerul din Turda, aii fost stricate sâii rătăcite
„în decursul fatalelov evenimente ce s'aii -peteecul la anul 1848,
“în Transilvania. Pote numai că fragmentul represenlal de noi la

ITY
Figura 19, să fie'o remășiță dinlr'una din ele,
Nol ânst, ținând sema şi de acele ducă stii trei bucăţi dispă-
rute, vom constata că, din duot-decă și patru monumente referi-
târe la aceleași idei, învederat religiose, avem neclintita siguranță
ci cinci-spre-dece din ele (şi anume cele cu.numerele 1, 2; î,
5, 7,8, 15, 16, 18, 19, 20, 21, 92, 23 şi 24) uii lost aflate în ve-
RS
IVE
„cehia Dacie, adică.în regatul Romîniei şi in Transilvania s6ii în
Banatul 'Timişorei; alte patru (cu'No. 6, 9, 10 şi 17) sunt găsite
"în (Gri cu totul învecinate, ca Ungaria şi Slavonia; și numai cinci,
adică o placă de bronz (Fig. 5) şi patru petre gravate (lig. 11,
UN

12, 13 și 14) nu ait, la eunoscinţa nostră, o proveninţă precișă ;

ceia ce nu exclude cu totul bănuicla că și acelea aii pulut fi fa-
“bricate în regiunile Istrului, oră cel pugin pentru usul locnitori-
AL

lor sii orizinarilor din aceste părţi.

Acum, spre a pune un sfârșit cu folos capitolului reservut des-
crierci amănunțite a monumentelor pe care avem de aci înainte
TR

a le analisa, nu ne mai remâne decât a întocmi, pentru. subiec-

tele representate pe ele, un fel de inventariii recapitulitiv :
EN

Ediculă cu columne şi fronton stă cu

DOĂ o... No. 1, 7, 9, 10,2

Pescere boltită . . . . . . o „> 4,6, 15, 16, î8,?

I/C

„SerpI formând boltă, sc ca ornamente

împrejmuitore . . . » 2,3, 4,5,6,8, 9, 10,11,
(De altmintrele sărpele nu lipsesce din 19, 14, 15
IAS

nici unul dintre aceste monumente).

Sorele şi Luna, în busturi stă în consle- > 3,4,5,6,1,8%, 10, 11
aţi o. . 14, 36, ]7, 20,2
Stele. 28, 8,9,10, 11, 13, 14,
U

16, 13, 20,2

BC
 "98 CULTUI, CABIRILOR *!

Un singur călăreț tenăe orl bărbos, de

Y
"ordinar cu căciulă feygiană, cu tunică

AR
scurtă, strinsă la breă, cu mantie fâl-
fâind pe umeri, ţinend un vas (rhyton
orl cupă) scii o armă (bipennă or!
âmblăcie ., . „ No.

R
I,
Un bărbat, la fel cu călăreţul singur,

LIB
stând în dosul acestuia, cu un craniă
omenesc stă cu un vas în mân! , 2, 3, 409), 5(2), 612)

-
-
Duo! călăreţi afruntaţi, în genere cu co- 6, 7, 3, 9, 10, 1], 12, 18,
stumul călărețuluI singur, ânst ţinend 14, 15, 16(2, 17, 16,

ITY
mal adese draconi în mână. . . . 192), 1, 22, 23,
O femee, de ordinar forte învăluită pe
trup şi pe cap, slând în faca călăre- 2, 3, 4, 5,6,7, 8,910,
țului singur, şi despărțind pe âmbil 11, 12, 13,14, 15, 16(9),

RS
călăreţi afruntaţr . 17. 18, 18(7), 21, 22, 23.
Un tântr, îmbrăcat stă gol, lungit pe
brâncI sub piclorele calului stii cailor 3, 3,5, 6,7, 8,9,10,
VE
(sub ale femei, numa! la No. 12); câte 10, 13, 14, 15, 16,17,
odată e înlocuit printr'un pesce. , 18, 21, 22, 28,24.
Un tripod purtând un pesce. . . . 4,.5,6,7.83,9, 10. 1142),
NI

15, 18, 20, 21, 22, 33,

Un pesce isolat, (crap, delfin ori alt
pesce) cc... . 2, 11, 20, 21, 92, 29,
LU

Acoliţi bărbaţi, ţinând vase stă arme 3, 3, 542), 9, 10, 13.15,

—

(ostaş, miles) o... 19,ro 21, 5»

22, 0
93,
Acolite femel, din care unele cu cunune
RA

în mâni, altele cu mâna la sură, altele 5, 6,8, 9, 10, îi. 13,

>

cu mâna în sus scă cu mânile pe cap. 13, 14(2), 15, 21,22. 23.
Un ospiţ, format de trei persone şedend
jos . [a . . 10, 12, 15, 18 7.
T

Personagle accesori! în compartimentele

EN

inferiore, (oficianţi). . . . 9, 10, 15,18, 24,3.

Personagiii criocefal sâă cynocefal 9, 10, 12, 20.
Cap de berbece—şi de câne; ogar. . , 3, 11, 12,—ă.
I/C

Derbece stă miel, . . . . . „ 242); 17(2). 20, 21o-

be

232309),
Leii —şi cap de lci.. 1,8, 9, 10, 11, 19,15,
IAS

21 —39—23(9),—3.
Taur, e... 3, 7, 847). 21 —22—93(9)
Câne? . o... 6.2), 2102), 2202), 2309).
Corb şi Acuilă orl Vultur n
46, 11, 14, 15, 20, 26,
U

. 4
» 2, 2349).
BC
 Y
DESCRIEREA MONUMENTELOR 29

AR
Cocoş, . . . o. e ae eee NO. 7, 8, 9, 10, 11, 12, 14,21,
22, 23(9).
Scarabeii, . cc... . 2 „9, 10(9), 20.

[e]

R
Vase isolate : crater, amforă, rhyton, > 2, 3,4, (9), 6, 7,8,9, 10,

LIB
cupă, potir . . . e . . . . . 11, 12, 14,2
Lampă arqend. ed Se
Instrumente de lăiere: pumnal, cuţit,
cuțitâle, seceră, briclu . . . . . . > SI, 13, 20.

ITY
Cistă să paner , . . eee 80), 409),12,

Syrinr stă nau. ce 809), 400), 6.

Fustis stă âmblăcie (orl isvor). . „o 25, 8, 12, 15, 20(9).

Grătar stă Crates şi Clur stă Vannus,

Caduceii, de
. >
RS
12
IVE
Cruce ansată , . cc... 20.
Nuori şi trăsnete. . . „cc . . . > 20.

Localitate muntosă . . . . . e ap 123 20.

UN
AL
TR
EN
I/C
IAS
U
BC
 Y
R AR
LIB
ITY
CAP. IL.

RS
ANALISA MONUMENTELOR.

O dată cu descrierea monumentelor am trecut din pracul

necunoscutului, într'un cere ceva mai
VE
luminos, unde ni se de-
semneză, deşi cu conturnuri vage, un sir de svmboluri cari, la
prima inspecţiune, se presentă ca resturi ale unor culte dis-.
NI

părute de mult. Asupra acestora este necesar să aplicăm totă

atențiunea nostră, si prin puterea cercetărilor, să aflăm cum cele
LU

sait introdus pe tabelele nostre şi ce vorii să arate dinsele.

Așa dar, analisa externă mai ântci, cea internă lu urmă, se
impunii de lu sine, dâcă voim cu ni numai bau cercetăroi
nostre să lie sigură și sciinţilică,
RA

In adevăr, analiza internă ne arată că, între nenumăratele

infăcișări, sunt o semă dintrinsele, cari varicză din tabelă în
tabelă, și nu de acestea ne vom ocupa noi de o cam dată ;
T

altele se repelezcii necontenit pe ori ce monument, asa încât

EN

ele formeză ore-cum simburele in jural cărnia celelalte apari

ea secundare, Mărginindu-ne in acelea, vom desprinde ca parte
aenerală :
I/C

1%, Un călăreț cu mantia făltăind, sei despuict, cu căciuli

feygiană, june oră bâtren, avend în mână o cupă, o secure,
(bipennii (stii o amblăcie) fustis); sâit duo cclereți afruntaţi, cu
IAS

calul în repaos seci în mişcare și îmbrăcămintea aceiaș cu

a călărețului descris mai sus, avend ânsă mat adese-ori ca
inseinn, lic-care scii numai unul, câle un dracone;
2, 0 femee care, când este un singur călăreț, îi iese inainte,
U

jur când sunt duoi, îi desparte, fiind imbrobodită de cele mut

BC

multe ori cu văl, scii acoperită bine peste tot trupul;

 Y
ANALIZA MONUMENTELOR AL

AR
3 Un trup omenese,-subt picidrele calului unui călăreț. stil
al amânduorura, deca sunt duoi, care trup se preschimbă une-
ori în pesce. Pescele se vede ades6 sus, pe un tripod, dinain-

R
tea femeci, dar unc-ori ocupă şi alte posiţiuni isolate;

LIB
1 In fine, mai mulţi acoliți, în dosul cailor, dintre.curi u-
nii sunt bărbaţi, câte o dată înarmaţi și alte dăţi purtători de
vase, în deosebi rhylone, iar alţii femei, scii cu degelul:.
de
adus la gură, sâii întindend cunune, .scii ridicând bracele..

ITY
“Vote celelalte representaţiuni ni .se parii a fi de natură acce-
sorie, cu atât mai mult că ele varicză de.la un monument lu
altul.
Dâcă prin analisu externă am fost în stare, din diversele.
symboluri și reprezentaţiuni, să ajungem la cele pateu grupe
de mai sus, prin cea internă âns& sperăm că vom pătruade
RS
înțelesul chiar ul acestora, „fie el cât de ascuns. E cu nepu-
IVE
tinţii ca aședurea lor să fie datorită. unei simple întemplără ;
noi o credem, din contra, născută din intențiunea de a ex-
prima 0 idee religiosă, un cult râspândit odiniora, mai ales
UN

prin Dacia, unde am spus că sati găsit cele mai multe din
acele monumente, Ce însemneză ore acei duoi călăreți postați
unul în faca celuilalt, înoemaţi sei nu, tineri scit mai în
vârstă, căleând în tot-dauna peste un trup întins sub copi-
AL

tele calului lor, decă nu înfăcişarea învinaerei și ucidercă u-

nuă personagiii, care, dupe perfecta asemănare la înveșmen-
TR

tare: cu dinşii, ne silosee să alăturăm, ca frate, de ceilalți

duci ? (!) Ore, ce anume cult în anticitate sărbata în myste-"
EN

(2) Actstă idee de a se representa învinsul tot-dW'auna călcat sub piclo-

rele calului adversarului, era forte rtspândită în timpul imperiului ro-'
I/C

man. Ânci de sub Traian se ivesce pe reversele medalionelor imperiale

un tip particularce representă pe împăratul înarmat şi călare, r&stur-
nând sub piclorele armăsarulul săă unul şi câte odată dot barbari în-
IAS

vinşi.- Penă în primele timpuri ale împărăției latine din Byzanţ se vedi
bătute asemenea medalione, ale căror legende sunt de ordinar sti”
PEDELLATORI QENTT, PDARNARR, scii VINTVS AvGG, LT CAESS ; scă GLOIRIA

nosxaxonem (vedi W. Frohner, es Mednillone de IIimpire romain). A

celeași tipuri 'se regăsescii sculptate * pe baso-relievuri de pctră, pe"
U

meme, pe tăblițe de ivoriii şi altele. Însă, nu numai la Romani vedem!

acestă” scenă representată: cu mal inultă:scă mal pucină mişcare artistică
BC

Monumente asiatice din aceleaşi epoce ne o. înfăciştză în mod“ mal sche-?

 Y
ty
CULTUT, CABIRILOR
2
|

AR
riele sale, mortea unui frate, prin cci-lalţi? lată o intrebare
de al cărui răspuns aternă problema nostră, problemi acum
așa de simplilicată, încât ne pulem măguli cu resolvirea ci.

R
In adevăr, în timpul imperiului roman, circula prin lume o
fabulă, care o găsim expusă în luliu Firmicu Maternu, cu ora-

LIB
care amenunţime : >In cultul Corybanţilor, paricidiul era ono-
raţ; căci un frate fu ucis de cei duoi fraţi ai sti și, de temă
ca nu cum-va vre-un semn Ore-care să destăinutescă omorul
comis, ucigașii consacrară jertfa la polele muntelui Olymp.

ITY
Pe acest Corybant, Macedonenii îl adoră cu o patimă nebună.
Acesta este Cabirul sângeros, căruia 'Thesalonicicnii odinioră
se rugaii cu mânile sângerânde» (*).

plină de respect a Macedonenilor

RS
Acestă alirmaţiune ânst nu ne satisface îndestul, find că
aci ni se vorbesce de cultul Coryhbunţilor, aci de adorațiunea
pentru Cabirul ucis; de si-
VE
zur că Firmicu presentă multă greutate; unc-ori pote cl oxte
de o seriozitate. excepțională; totuşi metoda exactă ne impinge
la o circumspeeţiune mai mare și la un control mai umânun-
NI

țit. E nevoie așa dar să alergăm și la sprijinul altor seriitori

ai anticilăţei.
LU

Ciement din Alexandria, relativ la acclaş cult, ne spune urmă-

inatic; ast-fel, pe baso-reliovurile colosale, sculptate pe unele stânci din

RA

Persia, pe timpul regilor Sasanigi, vedem adest scene cari, pînt la un

punt. ne rechilamă şi mal mult în inemorie figurile de pe plăcile nostre
cabirice. Vom cita numar câte-va : la Nakş-i-Rustam vedern, spre exem-
T

plu, duot regali călăreți afruntaţi avend subt copitele cailor alte perso-
nagil lungite pe pământ; apot la Tak-i-Bostan, vedem sub piciorele unul
EN

rege al Persiel, neapărat Șapur îl, corpul lungit al unul bărbat în costum
român; negreşit acesta representă pe îmnptralul Valerian, învinsul şi ro-
bitul de la 260 p. Ch. (Vedi Coste et Flandin, Voyage ru Perse. Paris
I/C

184:5—âs. Vol. 1 şi IV. pl.) Rămâne dar evident că, în totă lumea care în
primil secolal ere! creştine se bucura de o cultură Gre-care, atât în iîm-
periul roman cât și în cel persic, idea de înv.ngere, de supunere, de u-
IAS

cidere era symbolisată, în artele plastice, prin imaginea unul călăreț căl-
când subt piclore corpul răsturnat scă lunzit al victimel sale.
(:) lulii Firiwici Materni De rror. prof. p. lb, cd. Wower; «In sacris
Corybantum parricidium colitur; nam unus frater a duobus interemplus
est, el ne quod indicium necem featernx mortis aperiret, sub radicibus
U

Olympi montis a parricidis fratribus consecratur. Ilunc cundem Macedo-

num colit stulta persuasio, IMic est Cabirus cui Thessalonicenses quondarn
BC

cruento, cruentis mambus supplicataut»,

 ANALISA . MONUMENTELOR 33

Y
torele : «De voiesci să te iniţiezi în mysteriele Corybanţilor, află

AR
că aceştia aii ucis pe cel d'al treilea al lor frate, aii înfășurat
capul mortului într'uu zăbranic de purpură, dupe ce Vaii dus
pe un scut de aramă, încununândul, îl îngropară. Și preoții

R
lor, «inactotelestit, numind pe Corybanţi Cabiri, numescă şi

LIB
mysteriul, cabiric.» (1)
Prin acestă notiţă, nun numa că se întăresce spusa lui Fir-
micu, dar suntem însciințaţi în acelaş timp că mysteriul cory-
bantic e numit și cabiric, numire care va predomni atât de

ITY
mult încât numai incidental vom mai găsi pe cel coryban-
tic, deși, dupe cum vom dovedi mai târdiă, și unul și celălalt
facii parte din acelaş cere de credinţe.
AL treilea autor care ne vorbesce, de asemeni, despre
RS
cult și despre răspândirea lui în Anticitate, este Arnobiii, care
adaogă: «Să dăm uitării cultul Corybanţilor, în care se trans-
acest
IVE
mite acest myster ca sfânt : un frate măcelărit de frații săi.» (2)
In fine, pentru ca să nu insistăm pr6 mult timp asupra ex-
plicărei arătate, cată să ne indreptăm la pseudonymul Orfeii,
carele, intr'un imn al săă, se adresâză ast-fel către Cabir scii
UN

Corybant: «<Curet nocturn, Corybant care rătăcesce singur, Co .-

rybant sângerând, sfăşiat de cei duoi fraţi ai săi.» (2)
lată dar o sumă de scriitori, ce ne daii în chorun fel de
explicaţiune a numerâselor monumente cabirice, a căror des-
AL

cricre ne am silit s'o facem pe cât mai fidel posibil. Dar ana-
lisa nu trebue să se oprescă aci; aii mai râmas âncă trei
TR

grupe de figuri, ce aii necesilale de o deslusire ore care.

Să trecem la altă serie de monumente, unde în loc de ducă
persone călări, avem numai una. Ore tot la acelaș cult să se
EN

refere ? Sci avem aici a face cu o credință deosebită ? Și un

I/C

(5) Clementis Alexandrini Protrept. 20 p. 16, ed. Pott: «E? Vrăeis d'zoz-
. 7 . -3
—z3oat za ză hogulăuzunv Bpuz” Tov Zztzav abtAgov a styzv323 VITO, TI ASEaATV
205 vezzoă goruatăi anirahovăzry, 400 vazasztvayză tOzVăzry, gEgovzis 7 Yaris
IAS

dszidos Uno zas Vmwgstas 303 "Dăjuzoy, Ut 0: îezris, ot zâwvâz, 0! "Avarzozedzasză,

hafzigous zovs hocydavzas xxdoivzis, al Toy sedeziv Kagetgtri? razaYYEXĂOVItI, >
(2) Arnobii Ade. Aat. V, 19: <Oblivioni etiam Corybantia sacra donen-
tur, în quibus sanctum illud mysterium traditur: frater trucidatus a fra-
tribus.»> .
U

(2) Pseudo-Orphei Zymu. XXNIN: Nunzeztino Hoipriea, Eonubnăave? Noziav=a,

. “Potnov, ata Viza zx3tporpzo Uma 0taa65V.3
BC

3
 3 - CULTUL, CABINILOR

Y
cas şi celălalt e posibil, Ansă, în materie de mşthologie, ca și în

AR
ori ce atârna de nalura morală, să nu uităm evoluţiunea la
care polii [i supuse mythurile; căci nu e firesc ore ca, subit
impulsul unei sympatii mai mari, Cabirul ucis să capete o pre-

R
ponderantă din ee în ee crescândă, penă când, lăsând în um-
bră pe ecilalți, să devină singur obiectul unui cult particular,

LIB
încât săşi aibă chiar representările sale? Adică, nu sar pute
forte usor admite ca, subt împrejurări ascunse şi ncinţelese
chiar, personagiul culcat la păment și amestecat printre picio-

ITY
rele calului hiruitorilor, să sc [i ridicat gradat, gradat, pene
când să ajungă la o completă apotheosare ? Acestă presupunere
ihcoretică este, nu numai probabilă, dar își are uplicațiuneu sa
imediată în însuşi casul de facă, de ore-ce nu vom [i lipsiți de

superioră fraţilor sci.

Âncă din secolul al 1
RS
mărturii, în care Cubirul ucis ajunge la o adoraţiune de fapt,

înainte de Christ, vedem Macedonia

VE
că'și inițicză tinerimea în mysteriele cabirice şi, lucru curios,
ca arată o draroste cu mult mai mare pentru unul din Cabiri,
NI

dragoste pe care Laclenţiii ne o afirmă cu următorele cuvinte :

« Mucedonienii adoraii cu o venerațiune adiincă numai tz
Cahir>. (1)
LU

Afără de mărturia Anticităţoi exprimată prin peua lui Lace

tanţiii, avem ajutorul numismiticei, care limurit ne prezentă
acest cult ca răspândit numat în Macedonia; ca ne arată cu 0
RA

siguranță foră semen ei monetele macedonene, bătute pe tim-

pul imperiului roman, de la Clandiii încoce, nu ati alte înfă-
cișări decât un sinzur Cabir, X'avem decât să aruncăm pri-
T

virile pe monedele rămase de lu acest împărat şi de la urmașii

EN

sti, pentru ca să ne convingem pe deplin. Ast-fel, pe o me-

dalie găsită în Macedonia, ni se presentă, pe revers, o cununii
de stejar cu numele întrez al oraşului 'Thezalonie, săpat în
I/C

ciunpul acestei coronc, dasupra căreia un vultur îşi desfă-

șoră aripele. (2) Pe avers se distinge capul tentr și laureat al
lui Neron, cu levenda N, RABEIPOS. Acestă monetă este de o
IAS

autenticilate indisculabilă. Asupra literei x, am pule avec ducă

(1) Lactantii Zustit, dirin. 1, 15, 8: «Macedones summa veneratione co-

U

luerunt Cabirurm.>
() V. Cousinery, Voyage dans la Mucedoine; vl, 1. No. 3 şi £.
BC
 ANALISA MONUMENTELOR 35

Y
"variante la interpretare; scii cilim, după cum sa propus de

AR
uvii, NEOS, ecia ce ar fi însemnând Cubirul cel Xoă, stii ci-
tim NEPON KABEIPOS, adică împeratul Neron cabirisat, < ceia-ce,
in epocele de josă linguşire a Romanilor degencraţi> se întem-

R
plă forte des(!). Pentru noi este acelaș lucru, odată ce ni se

LIB
înfăgişeză numal un. Cabir. Roversul acestet medalii se mai
găsesce și la alte monede, unde Neron, lot tânăr și încununat
cu lauri, este aci calificat cu titlul de Cesar, aci cu cel de
August, pe lingă calificativul de Noul Cabir,, titlu dat încă

ITY
din timpul domniei imperatorului Claudiii.(2) Alle representa-
țiuni de acelaş caracter le întelnim pe monelele oraşului nu-
mit mai sus, Thesalonic, unde pe faca principală stă o fomee,
bine
rea
fur pe
RS
înfășurată, de o vârstă înaintată, socotind după girhovi-
trupului, care figură de sigur este imaginea Tesalonicului;
revers se presentă un Cabir cu rhyton într'o mână și
IVE
în cealaltă un ciocan, uncltă care apropie pe Cabir de Ile-
fiestos (3). Tot numismaliea aceluiaș oraş ne seote la lumină
faptul celebrăvei unor jocuri în acest loc în onorea Cabirului,
numite Kafsipra sei KoBsipra z50a (î).
UN

Apoi Mionnel ne citeză o medalie a cărei facă presentă un

cap femeosc învăluit și cu corână murală; pe revers e'0 fe-
mec aşedată pe scaun şi ținând în drâpta un Cabir, iar în
stânga un corn de abundanţă. (5) Alte monete asemănate cu
AL

acestea în ce privesee capul înfăzurat și încoronat de pe avers,

găsite tot in 'Thesulonic, cu legenda 0z55xhy, iar pe revers
TR

un Cabir îmbrăcat, cu maatie lungă scii numar cu o tunică,

cu ciocanul înlr'o mână şi cu rhyton în alla, sfint destul de
numerose (5). Cum vedem dar, aprope în tote medaliele și mo-
EN

nctele găsite în 'Thesalonic, nu este decât adorațiunea unui

singur Cabir.
Acest cult nu să mărginit numai în a [i represcnlat pe re-
I/C

(1). Creuzer trad. de ]. D. Guigniaut, Religious de ntiquite, T. II, p. 823.

IAS

(2) Cousinery, Op. cit., p. 36.

(2) Vedr stampele din ftelig, de PAntig. LIX. No. 234, 234 a.
(4) Eckel, Doctrina Numorum veterum ; t. ÎI, 78.
() Idem, Suppl. p. 119 No. 710.
(*) Cousinery, op. cit. pl. 1, No. 14, 15, 16; la No. 13 se vede pe avers
U

chipul lulici Mameei.

BC
 36 CULTUL CABIRILOR

Y
versul monctelor, dar chiar i s'aii ridicat temple, în mai multe

AR
părţi ale Macedoniei. Natural că urme din aceste zidiri sint
pucine; toluși ceia ce a cruțat vremea nu este fără vre un
folos pentru noi. Ast-fel se scie, după mărturisirea lui Dio-

R
nysiii din Ialicarnas (1), că sar fi ridicat la oma de către
Agrippa, în onorea leilor Penaţi asimilați cu Cubirii, o fai-

LIB
mosă rotondă, dându-i-se numele de Pantheon. Thesalioţii. spre
a imita pe Romani, ati ridicat și că deului lor, în tirapul lui Neron,
de asemeni o rotondă, care nu este decât copia celei romane. (2)

ITY
Acestea sint monumentele la adresa Cabirului macedonean.
lată dar cum existența cultului unui singur Cabir n'ar fi
ceva tocmai neobicinuit. Dar vine întrebarea : monumentele
nostre suut ore în aceiași condiţiune și prin urmare arii Îi ele

râspunde : da; RS
înfăcișări ale unei apotheosări divine, pentru un sigur Cabir?
In pripă am monumentele din scriu discutată
VE
de noi, sunt ridicate în onorea numai a unui personagiii. Ânsă,
cercetând cu de am&runtul, imediat suntem isbiți de faptul
asemtnărei celei mai complete intre călărețul predomnitor în
NI

scenă, și un alt chip bărbătesc, stând la spatei de regulă şi ţi-

nând în mână ceva ca un glob, atunci când imaginea nu e toc-
LU

mai bine păstrată scii trădâză o mână pugin dibace, un adevârat

craniii de om, când din contra, este bine lucrată. Așa că noi,
numai în aparență avem dnot Cabiri pe representaţiunile n6-
stre, unul călare şi altul răsturnat în (&renă; în realitate ânse
RA

sfint tot irci, dintre care unul stă din dosul calului. Am în-
arăzni chiar să dicem mai departe că tabelele unde se di-
stinge numai un călăreț, ne înlăciseză scena omorului în mat
T

multe fase succesive; căci, pe când în grupa precedentă ni se

EN

vădea momentul învingerei Cubirului mai tenăr și triumful

celorlalţi duoi, aci ni se arată o clipă mai târdii, când unul
din Cabiră descalică și, tăind capul nenorocitului ucis, cată ca,
I/C

impreună cu complicele stii, să îngrope hirca înfășurată în-

irun zăbranic de purpură. În resumat şi pe aceste înfăcisari
se representă tot omorul unui Cabir de ceilalți duoi fraţi.
IAS

Trecem acum la a duoa grupă. Ce insemnare pole ave ore

- (3) Dyonisii Halicarn, Antiq. Doman. |. 1. Ş 67.

U

(*) Cousinery, 0p. cit. pl, lv.

BC
 Y
ANALIZA MONUMANTFLOR 37

AR
acea femee învăluită strins, cu modius pe cap s6iă, de cele mai
multe ori, cu coronă murală, întindend mâna la amânduoi, ca o
împăciuitore şi tot-dV'auna făcând parte din scena importantă ?

R
Infăcişarea cât și posiţiunea et ne daii a înțelege că există o
legătură între dinsa şi Cabiri, Ce deiță pote să fie acâsta?

LIB
Luând în s6mă desul contact al Rhei cu Cabirii, acesta ne face,
nu numai să bănuim numele Cybelei, dar să şi susţinem ca
ceva cert acâstă identificare. Dovedile nu ne vorii lipsi. Când
Rhea își stringe armata pe care Dionysos are s'o conducă în

ITY
contra Indienilor, după spusa lui Nonnus Panopolitanul, pri-
mii soldaţi ce" chiamă dinsa sint Cabirii: «Mai ântci, din
stânca abruptă şi scăpărătore de foe a Lemnosului, faima fur-
tunosă armă, aprope de un molilt mystie din Samos, duoi
RS
Cabiri, fii ai lui Ilefiestos, avend numele de familie al mumei
lor, pe cari Cabiro din Thracia, îi născu mai nainte pe amen-
IVE
duoi cerescului făurar, adică pe Alcon și Eurymedon. măiestru
în făurărie.> (1)
Afără de acâstă tradiţiune mystică care ne vorbesce așa lă-
UN

murit de raportul ce stă între Bhea şi Cabiri, mai avem și alte

davedi cu mult mai positive şi cu totul ferite de ori-ce bă-
nuială, adică acelea ale monetelor. Am arătat mai sus, cu 0-
casiunea unui singur Cabir, cum în Phesalonic, se bălcaii mo-
AL

nete, pe cară era săpat un.cap de femee cu un modus sc

o coroniă cu muchi de ziduri, proprii representațiune a Ithei;
pe avers ânst aveati un cap de om cu legenda: RABEIPOS, Cabirul,
TR

Stint alte monete unde, pe avers, se vede și bustul unui împărat

roman subt înfăcișarea de Cabir, iar pe revers al socici sale,
împărătâsa subt figura Cybelei cu modius stii cu coronă cre-
EN

stată în chip de metereze (2). Cu alte cuvinte, pe când împăra-

tul este transformat întrun Cabir, împărătesa tea forma Cybelei:
Din acest fapt nu reese ore raportul între Cabiri și Cybeta ?
I/C

(1) Nonni Panopol. Dionys. XIV, 17 sq;

IAS

Izâza pe "ex Afravota zozŢăptvos Egis

“brun, ăzăărza3z, Lăuoy zagă uzată! mzUrr,
Vizas “Ilgaiazuto de Voooris hagzigovs,
OăvouzMAX ur3zbi Ep0v223
3605 £/073X5 bafpuou, Ud3 2X203
VUȚRO, V33 uz
2xos algti,
Oigavitn
pat paănăi
7 siz Oariaza
: haita”:
vi ia za 3 , _
U

Ain Eoowutâev 29, zi, „Gai,

Calais "59/03, a 3
(2) Pelerin, Pecueil des medailles des rilles ; t. |, pl, Il, No. € şi 9.
BC
 18 CULTUL, CABIRILOR

Y
“De altminteri, acest raport lam prevede din relaţiunea le

AR
gendci că Dăelylii, Corybaunţii și Cureţii eraii socotiți: ca nisce
preoți ai hei și prin urmare Cabirii, amestecați în cea mai
mare parle cu aceștia, trebuiuii să fie luaţi şi ci drept nisce

R
servitori ai eiţei-Mume. Acâstă conjectură Tea o basă de si-

LIB
guranță și mai mare, dâcă ne vom aminti de ceia ce dicca un
sramatie al lexicului lui (iude, cure, după ce observuse că nu-
mele Cabirilor se scria și cu un e numai, în loc de diftongul
e, adaogă : « Cât despre Cabiri, sânt genii în serviciul hei,

ITY
cură locviră în Samotbrace (1)»,
Un argument noii pentru susținerea aceliaşi păreri este și
disa lui Strabon (2), carele aducend mărturia lui Stesimbrot

RS
din Thasos, ne spune că divinităţile cabirice vinii de la mun-
tele Cubiros, una din ramificaţiunile Idei, de unde îşi și tră-
geaii numele și unde, ca servitori aă dciţei din Berceynth, craii
VE
asociaţi ciţci-Mari din Frygia. Acelaş lucru spune şi Athe-
nicon (2). In fine, un argument de o valore incontestabilă este
afirmaţiunca scoliastului lui Aristid, carele, interpretând pusa =
NI

giul acestui autor: XzurOpăzss depadraveai sets îsrais, pai cadea

Troy Guouasirază Esm, Thy Tv "Ezostyteov, (4) ne spune ;
LU

«Acești Samothraci cruii subt stăpenirea mysterielor amenin-

(ătore ale Hhei> (5). Noi adăogăm la acestea şi faptul că, pe
monetele insulei Sumothracc, tipul cel mai obicinuit al lor
RA

este imaginea Cyhelei (5).

Aşa dar, rezimaţi pe tote dovelile de mai sus, putem a-
firma, nu numai ea o ipothesă, dar ca un adevăr indiscutabil
T

că femeca înfășurată, stând intre cci duci Cabiri, nu este și

nu pote fi decât lhcu.
EN

Tot ca o probă lu acestă afirmare, cată să menţionăm o li-

gură de bronz ce sa găsit în pretinsul mormeaL a lui Achile
de lingă Troia (5). «Statua unită cu piedestalul care o susţine
I/C

are sece denite inălțime. Caii sunt grcoiu și barbar lucraţi-

IAS

(0) haz £ eta atuuzs miză Shu “Pfa otaraxts a Xa EVREU AR

() Sas Geoyr.. IN, 42, $19.
0) Sehol. ad. „tpollon. Iihodiens, |, 917.
(*) Aristidis Oper. t. 1, p 30$, ed G. Dindorf. ,
6) Ejusd. tom. II, p. 52f: Ozs pzzrza cipo gotică 375 ras,
U

(5) Mionnet, Supl. t. IL. p. 562.

() B. Lechevalier, Jecueil des Cartex din Voyage de la Troude; pl. XXII.
BC
 39

Y
ANALISA MONUMENTELOR

AR
lie care avea câte un răsboinie, din cari n'a mută rămas de-
cât partea de jos. Obrazul femecă este distrus; se distinge: âncă
o parte a -peptului. Svmboluri cari se vădit pe cap și peu:-
Duoi sfyncși a-

R
merii deiţei sânt părţile cele ai bine păstrate,
ședati pe ante-brac, ajungi cu capetele lor la înălțimea cere-

LIB
ştetului figurei, împodobit cu o fâie de lotus, pe asupra că-
reia se vădii duoi lei scii tot dnoi sfyneşi (1)». Lechevalier
autorul «Călătorici în 'rouda>, basându-se pe asemănarea
costumului şi atitudinci sale, este de părere că acâslă fi-

ITY
gură representă pe Minerva. Toluși este cvident că dinsa
portă un costum de aspect cgypțian, cure amintesce despre moda
de egvptisare din timpul Antoninilor. PBaumcister (2) ne o dă

RS
ca o representuțiune fantastică, pote a unei” Cybele asia-
tice. Gerhard (3) o ica drept Afrodita Ideică, cu atribuţiunile
Rhei. Să nu fie ore, în aceu grupă, tot deii noștri Cubiri a-
IVE
vând la mijloc între dinşii pe Deiţa-Mamă a Frygienilor, mai
ales că tocmai de aici din Troia, provenea cultul Cybelei, ca.
şi al Cabirilor ? In oră ce cas, analogiile stint pr mari între
acestă fivură și reprosentaţiunile monumentelor nostre, pentru
UN

ca să nu cercăm o alăturare.

Al tecile obiect, am spus că este un trup omenesc, subt

AL

piciorele călărețului, care trup uno-ori se preschimbă întrun

pesce. Ac6stă representaţiune se reportă de sigur la cultul unui
singur Cabir, cu deosebire că aici ni se arată deul în momentul
TR

morței. Cum vedem, este exprimat un alt moment al existen-

ței sale. Un lucru ce pure cu totul caracteristic este înfăcișarea
pescelui, fie isolat scii, de cele mai multe ori, pus pe un tri-
EN

pod. Cultul acordat peseclui în Anticitale, era forte răspândit,

Accsta o observă și eruditul beluian baronul de Witte, (î) în-
tun studii, făcut cu ocasiunea unui cylindru asyrian de a-
I/C

gată albă, pe care era figurată o secure. A. de longperier slu-

diase cultul securei în Anltieitate la diferite popore; însă, cât
IAS

despre cultul peseelui pus pe un tripod, se mărginise numai

(1) Lechevalier, Op. cit. T. i, 320 sq.

(2) Baumeister, Denkmaăhler des Klassischen Alterthums; art, Kybele, p.802.
U

() Gerhard, Gesannu, Abhandl. IM, Taf 60, 3.

(4) Bulletin archeologique de Pi4thente franţais, 1857, mai, No 5.
BC
 110 CULTUL, CABIRILOR. -

Y
al presenta invăţaţilor ca un obiect demn de cercetare. De

AR
Witte, reluând acâstă cestiune cu totă scriositatea, constată că
cultul pescelui, răspândit la origine mai ales in Asia, este strins
legat cu venerațiunea
către salir scii securea cu două tăișuri,

R
Aci să nu vătăm că, printre obicelele diverse cari însocescii

LIB
pe Cabirii noștri, vedem și o bipennă, cu care dinşii pară
înarmaţi une ori.
Movers ne spune că deiţei Tirgata scii Atergatis îi cra con-
sacrat un pesce, din care causă Syrienii nu mâncuii nici o

ITY
dată asemeni animale. Cel ce îndrăznea să satingă de vr'u-
nul, deița il pedepsea în felul cel mat crunt; de aceia, pe al-
tarul ci se sacrificaii pesci fripţi scii ferţi, ori pescă de aur şi

RS
argint. In lacurile puse subt ocrotirea templului stii, se nutrea
o mulţime imensă de pesci. La Ascalon, cultul se născuse
din faptul că, după legendă, inu, de ruşine pentru împreuna-
VE
rea sa cu un tânăr frumos, se cufunduse acolo și se meta-
morfozase întrun pesce (1). După mylhul Iydian, ca a fost as-
verlită, împreună cu copilul ci Ichthys, de către AMopsus, în acea
NI

ballă şi mâncată de pesci, Asemeni şi la templul din Ilicra-

polis cra un lac sfânt, în care se întreţinenii pesci, cari slu-
LU

jeaii probabil pentru orucole, Unii aveai mărimi extraordinare

şi nume proprii, răspundend li chiămare (2). 'Tot aci alătureză
Movers şi nume de localităţi diferite în cari, după mărturiile
călătorilor, pescă stint adoraţi cu cei
RA

mai mare oserdie, chiar

și astă-di 0). “
Cultul pescilor, dice buronul de Witte, se legă de acela ul
divinităţilor ichthyomorte ale Orientului, Dagon, Oannes, Derceeto
T

Atergatis. Ca ritual păstrat cu ocasiunea acestui cult, se seie

EN

că preoții cnypțieni și syricni se ubțineai de la mâncarea

pescilor;, tot asement cu sizuranță avem, relaţiune despre
preoții lui Poscidon. In Grecia chiar existaii mat multe loca-
I/C

() Ctesias put Diodori Siculi |. 11, 4.

IAS

(?) Movers, Die Phiiuizier, Tom. |, p. 591 et sq.

() Loc. cit. : «O jumătate de oră departe de Tripolis este mormcutul unut
sfânt mahomedan, al şelcului Bedawy, cu un isvor bogat alături, în jurul
căruia este îngrădit un zid. El (isvorul) conţine o mare cătăţime de pesci,
carl sunt consideraţi ca sacri de către Turcil din Tripolis şi sunt nutriţi de
U

păzitori! mormântului. Nunent nu indrăznesce să omore orl să pescu-

iescă.>. Burckardt, Călătovii în Palestina ; t. 1, p. 278,
BC
 ANATAISA MONUMENTELOR 4l

Y
lităţi dedate la adoraţiunea -pescelui, socotindu-se acolo o pân-

AR
gărire a mysterielor, faptul de a'i pescui (1). In oraşul AEgeu
în Laconia se alla un lae numit «balta lui Poseidon», în care
eraii pesci sacraţi; nimeni n'ar fi îndrăznit să se atingă de ei,

R
fără să nu fi încercat urmările mânici divine, spune Pausa-

LIB
nia (2). Cercetând cu deamăruntul printre notițele lăsate de An-
ticitate, vom găsi că unor deilăți erai consacraţi anumiţi
pesci, spre exemplu: zohăe Afroditei (9), zei Dianci si
Hecatei (*), pescele făzyos și zizrăs lui Dionysos (5), pia scii

ITY
Bes lui Hermes (€). 'Totuşi aflăm, din scrierea lui Atheneii, că
pescele zeuztos area și dinsul un caracter sfinţit, că el era
in nare onore la deul Poseidonși nu mai pugin era precuit de
qeii speciali ai Samothraczi.
RS
Vom arăta mai la vale că acești
qei nu sunt alții decât înșiși Cabirii şi acâsta ne va servi ca
o probă de o importanţă particulară, spre a ne explica în ce
IVE
relațiune se uflaii în genere Cabirii cu symbolul pescelui. Ceia
ce însă ni se pare nu mai pugin curios, este faptul că, dintre
divinităţile grece cărora li se atribue câte un anumit pesce, nu
e nici una măcar fără vre o relaţiune cu dei noştrii Cabiri,
UN

Atât Afrodita cât şi Ilecale şi Ilermes, toţi, precum vom vede

mai departe, siint asimilați cu divinităţile din Samothrace,
care și acesiea, vădurăm că ati pescele pe tripod, consacrat
AL

lor (?). Ca să lie numal o simplă întemplare, ar fi pre extra-

ordinară; de sigur alt unde-va trebue cătată acestă potrivire şi
asimilaţiune,
TR

Si nu se datorâscă ore închinarea de pesci, la divini-

tăţile înai sus menţionate, tocmai inllnenței Cabirilor ? Ade-
vârală sâii nu, acestă explicare o dăm numai ca 0 con-
EN

jectură, rămânend, deca probe sarii presenta, s'o modilicăm

I/C

(0) Ciceronis în Verrem IV, 53—Diodori Sicul, 1. V, 3.—Scol. ad Pindar.

(2) Pausaniae |. II, 21, $ 9.
(2) J. de Witte, Memouire sur „lphrodite Colias în Noucelles Annales de
IAS

TIustit. arch. |. p. 87 sq.

(*) Athenaei Deipnos. |. UI, p. 325 a. c.
(2) Ejusdem. |. VII, p. 825 B.
(%) Eustath. ad. Homeri Iiad. A. p 57.
(3) AMhenaei |. VII, p. 283 $ 18: «Ilouziăos, dv zzătovaty aMzacot tezov îi
U

unita
onpilza , dses 0509 udvov
udvou 3036 Iloziâu
Ilozidiout GQ6 moazztA0s
zouziăoş East
2azt Btă
dă ziafs,
tabs, dA
AMA GatOa pat
pa suls
sula
pe ,
Sl SanoDoăzrv vaztpoust thevts.»
-
BC
 49 "CULTUL, CABIRILOR

Y
sâii să o menţinem. De altminteri, acestă observațiune am pute

AR
s'o. întindem și la Romani, unde, după mărturia lui lestus,
se oferea pescişori vii lui Vulcan, divinitate asimilată şi dinsu
cu Cabirii, judecând după atribuţiunile deului fiurar, acordate

R
Cabirului pe monetele din Thesalonie. lată propricle cuvinte

LIB
ale lui Festu : «Piseatorii ludi vocantur, qui quotunnis mense
junio trans 'Tiberim ficri solent a prielore urbuno, pro pisca-
toribus Tiberinis qnuorunm «quiestus non in macellum pervenit,
sed fere in arcam VOLCANI (juod id venus PISCICVLORYM VIVORVM

ITY
datur pro animis humanis (b,
Cu alte cuvinte, mai tutulor divinilăţilor fie grece, lie ro-
man, cari sunt asimulate cu Cabivii, în acelaș limp li se a-

RS
cordă și câte un anumit pesce, Ore nu ni se impune părerea
că numai contactului eu deităţile monumentelor nâstre se du-
toresce acesta introducțiune? Căci de ce alt-fol mar ave con-
VE
sacrați lor anumiţi pesci, şi celelalte divinităţi grece?
lată câte-va punte care um credut necezura le atinge pen-
tru a explica întrun mod sueciut existeiița cultului ichihvomorf
NI

în Anticitute, dextule ans penlru a limuri ore-cum acestă

parte a representaţiunilor de pe tabelele nostre.
LU

Ne rămâne să mul vedem ucum raportul ce există intre cul-

tul peszeilor și acela al bipennci. Baronul de Witte, în acelas
loc, nc dice: «Se uăsesce, şi mai cu scmă în Asia, veneru-
RA

țiunea peszcilor unită cu cultul satirului. Elian (9), vorbind des-

pre deul din Mylasza, în Curia, spune că există în locaşul con-
sfinţit din Labranda, un busin în care craii pesci domesticiţi,
T

avend cercei de urechi», Acest dei, cu numele de Zeus din

Labranda, este cunoscut dupe medaliile săpate în Aylaza, ca
EN

deilatea principală a Caurienilor. Imaginea sa o putem descrie

dupe o medalie, pe al cărui revers se vede Zeus Lubrandeus,
în câmpul unui templu tetrasiyi de ordine corintiană. La mij-
I/C

locul frontonul este o coronă. Zeus, infăgişat cu membrele in=

feriore strinse 'n mai multe feșe, ca şi representațiunea Dianei
IAS

din Efes, are pe pept țețe, Tar pe cap cl portă un modus

de la fie-care brac descinde în jos câte un lănțuş, cure se
U

1%) B J. de Witte, Bulletin archerolugique supra cit. 1t56 mai, No. d,

( Acliani Jfist. canin, NIL, 60. CE. —Plinii Mist. Nat, SXNIL 2, 7,
BC
 Y
ANALIRA MONUMENTELOR 45

AR
cufundă în pământ; în stânga, deul țineo lance, iar în drâpta
o bipennă scii un satir (1).
Acest topor eu două tăișuri este absolut atributul săii de

R
căpetenie, după care este recunoscut aprâpe în tote credin-
tele ce se legă de cultul scii; căci salirul acesta îl giisim

LIB
în Afrodisias, în Plerasa (2), în Mundus din Caria (2) și în Thya-
lire, precum și în mâna luf Apollon, adorat în acest din
urmă oraș. Bipenna o vedem totW'auna purtată de Amazone;
dar nu mai pugin o găsim şi la Jupiter Dolichenus. Asa, a-

ITY
vem un altar votiv descoperit în Unzaria, la Kâmlod, constând
diu trei plăci de bronz, lipite în formă de pyramidă. Figurile
după ele sunt forte distincte. Pe una din plăci se vede, în

e trupul lui Jupiter în piciore pe un taur și ținend în stânga

trâsnelul, Yar în drâpta bipenna, și mai jos literile : 1051.
RS
partea de sus, busturile Junonci și Dianci; subt acestea, în câmp,
IVE
DYLCILENO (3). Apoi mai este și o lature a unci alte pyramide
de bronz cu representaţiunile umnălore : un bust al sorelui
cu nimb radial; mai jos, o victorie sburând cu corona în mână,
şi în fine, un bărbat cu fulgerul în stânga și cu satirul în
UN

drâpta (5). La aceste monumenle în care deităţile ai ca atri-

but în mână bipenna, se mai udaogă și acelea în care sin-
gură securea este representală. In credințele Celţilor, toporul era
AL

symbolul nemutrirei, pe când, în mythologia scandinavă, era acela

al fulgerului, care curăță tot ce atinge. In veligiunea ga'ică, de
altminteri, exista chiar un dei, Dis Pater, al cărui atribut, un
TR

ciocan, «nu era numai instrumentul ce pune totul în mișcare

şi insullețesce Ore-cum ori ce lucru mort, dar şi elementul
născător de fulger (5). Acest deii cra pentru pantheonul galic
EN

ceia ce era Zeus cel holeuic scii Jupiter cel latin, în totă pleni-
tudinea puterei acordate de mythologia clasică (1). In fine nu
mai pugin, în reliziunca scandinavă găsim ciocanul Mio'nir ca
I/C

(1) Ch, Lenormant, Galerie Mythologique ; pi. VIII, No. Îl, ţtext p. 52).
IAS

(?) Mionnet, Medailles grecques, ÎLi, 322; Suppl. IN, p. “tb.

(5) 1d. p. 355.
(+) Seidi, Dolichenus Cult; p. 26,
42) ldem, op. cit., p. 38.
(*) EG. Flouest, Deuz steles de Laraire; ctude V'avreheologie et de mythologie
U

gauloise, în Revue Archeologique; LE85; p. 35.

() ldem, op. cit. p. 33.
BC

Li
 44 CULTUL CABIRILOR

Y
atribut în mâna unei qeităţi principale. a lui Thor. Urmărind în

AR
fine acest cult în tote ramificaţiunile sale, aflăm că nn era străin
Asyrienilor nică chiar Egyptenilor. Așa, avem representat pe deul
asyrian din Tarsos (1), precum şi pe cel babylonian care este po-

R
menit de către Ieremia cu salirul în mâna drâptă (2).

LIB
După ce am aruncat o privire asupra acestui cult atât de
răspândit, să ne întrebiim în fine de unde îşi are cl originea?
< Asia-Minoră, ușa de fecundă în revelarea legăturilor celor
mai diverse religiuni, dice Ch, Lenormant (5), nu ar pute fi

ITY
considerată drept locul unde aii lua nascere aceste religiuni.
Studiele făcute asupra istorici Babyloniei și Asyrici ne ai a-
rătat că am pute urmări cu ore care siguranță transmisiunea

RS
ideilor religiosc de pe malurile Eufratului și din Fenicia, des-
brăcând prin critică legendele în mare parte religiose, de apa-
rențele lor istorice. Așa Cresus în Lydia, Mydas în Fryaia ati
VE
o înfăcișare particulară ce se rezăsesce în Cinyras din Cypru
și din Fenicia,în Ninus şi Sardanapal din Asia anterioră. Sar-
danapal chiar nu aparţine mai pugin Cilicici ca şi Asyrici
NI

scii Babyloniei. Omfale, regina răsboinică u Lydici, nu este de-

cât un reflex al Semiramidei r&sboinice de pe trmul Eufra-
LU

tului, 'Tote aceste inducțiuni se văsescii confirmate prin povea-

ştile relative la Jupiter din Labranda. Când dinastia cea veehe
a Heraclidilor din Lydia, care'şi avea oberşia în familia reeală
RA

asyriană, cădu sub lovirile lui (ivges, acesta pentru ca să

potă combate pe Candaule cu ore care reușită, chiemă în ajuto-
rul s&ii o regină din Caria, numită Arselis. După îneheierea
T

păcei, Carienii luară cu trofeii bipenna, care penă atunci fu-

sese în mâna regilor Lydiei, ca un symbol ul puterei supreme
EN

şi, zidind un templu lui Jupiter, puseră securea în mâna a-

cestei divinităţi. Originea acelei bipenne cra curat myiholo-
I/C

pică. Se spune că Ilercule o răpize de la Ilippolyla, reginu

Amazonelor şi o diivuisa Omfalei (*). Istoria conlirmă aşa
dar cu tolul opiniunea pe care monumentele ne aii susverat'o
IAS

(*) Duc de Luynes, Numismatigue «des satrapies, pl. VII, No. 8. — Raoul
Rochelte, Mem. de Academie des Insen iptj t. XVII, pl. IV, No. 6, 7.
12) A, de Longperier, Zlullet cArcheologigue, 1855 decembre, No. 12,
U

4) Ch. Lenormant, Galerie mytholozique, p. 54.

(%) Plutarchi, (Qucestiones gres. t. VII, p. 204, cd. Tise,
BC

.
 ANALISA MONUMENTELOR 45

Y
asupra originei babyloniane și asyriane a celor mai multe

AR
din religiunile Asiei-Mică și mai ales a cultului din Labranda».
Admiţend dar că bipenna a fost nn symbol usitat în reli-
iunile Asici centrale, vedem totuşi că ea, ca şi alte credințe.

R
și imagini, 'şi a căpătat de timpuriii dreptul de cetaţenie în re-

LIB
ligiunile Asici-Mică, fie acestea de natură syriană, lie şi de
natură frygică,
Relaţiunea strinsă între cultul satirului și acela al pescelui
o vedem şi pe monumentele nostre cabirice şi, precum am

ITY
găsit o origine orientală, pâte semitică. pentru cultul bipennei,
cine ne ar pul€ împedica să susţinem aceiași origine pentru cul-
tul ichthyomorf. Nu încape înduoiclă ci acest raport se datoresce
unui simplu act de asociaţiune a ideilor,
mai unei asemeni transiţiuni de la obiectul sacrificat la undlta
sacrilicătore, s'a întemplat acestă connexiune între cultul secn-
RS căci în virtutea nu-
IVE
rei și acela al pescelui. Cât despre introducerea cultului pes-
celui în monumentele nostre, de sigur că datorim acesta, unui
synerelism religios al vechilor tradițiuni idolatre. Precum dice
fârte bine, Păr. Raf. Garruci, (1) <chiar când Artemis din Pont,
UN

Anaitis din Armenia, Cybela din Feygia, Diana din Efes și Ve-
nus din Babylonia n'arii fi fost la origine acelaş myth suht
numiri deosebite, totuși se întâmplase pe nesimţite o atare
AL

operă de fusiune între diversele culte, tocmai din pricina mul-

tiplicităței crescende a raporturilor sociale, cari sileaii cultu-
rile biruitâre săși asimileze sii să'și însușescă resturile cul-
TR

telor înlocuite, încât asimilaţiunea începulă se desvoltă din ce

în ce mui mult, pân& când, subt imperiul roman, ca se desăvârşi»,
Tot unui asemenea syneretism datorăm no! rolul cel jocă .
EN

pescele la Creștini, chiar din primul moment al aparaţiunei

lor pe scena lumei. In adevăr, dintre tote symboluri bisericci
creştine primitive, nici unul n'a fost de outilisare mai uni-
I/C

versală și mai comună totd'odată, ca acest animal acuatie,

EI a fost întrebuințat ca metaforă în vorbire, une-ori representat
IAS

ca un symbol tainice pe monumente diverse, fie prin săparea

în pâtră a numelui, fie prin imaginea sa zugrăvilă scii sculp-
U

() Raf. Garruci, Les Mysteres du Syncretisme phrygieni p. 37, în Milanges

d'Archcologie ; Vol IV. 1856,
BC
 +0 * CULTUL, CABIRILOR

Y
tată, scu prin împreunarea numelui și imaginci în acelaş

AR
timp (1), |
Am «is cui se găsesce figurat, pe monumente epigrafice, subt
numele grecese de 653; şi în adevăr n'avem decât să ne re-

R
purtăm la inseripțiunea următore, dată de Maltei, unde numele

LIB
corespunde cu representațiunea peseclui de cealaltă parte:

CĂCILIVS MARITVS CECILE

PLACIDIN% COIVGL OPTIME (Sic)
MEMORIE CYM QVA VINI ANNIS X

ITY
BENE SEXE VILA QVERELLA INOYC (2)
Sunt o mulţime de exemple privilore la acest punt. (2)
Cât despre obiceiul de a socoli pe lisus Christos ca un
pesce,
fisurat
notă în
RS
acâsta se rezimă, credii unii, pe faptul că, în limbuziul
ul Evangelici, omenii fiind luaţi drept nisce pesci «cari în-
noianul mărilor»,(4) a urmat neapărat și lisus să ica forma
VE
pescelui îs. odată ce se intrupuse ca om. Coiu-ce însă a
pricinuil acestă schimbare, credem nor a fi fos mai ales faptul
NI

că, de ore-ce în cultele anteriore, pezcele servise ca un obiect

sacrilicut, ținend locul Cabirului ucis, și lisus de asemeni fu-
LU

sese martyrul credințelor zule şi se saerilicuse, a urmatca acesta

să se identilice cât mai mult cu pescele. Și nu pole să fie
fortuită acestă alăturare ; căcă, precum se scie, snerelismul
relivios devenise atât de universul, încât wa fost reliviune,
RA

care să nu fi suferit o infusiune străină în eredinţele sale pri-

mitive. De ce să nu admitem aşa dar, că religiunea creştină,
orisinară din vecinălatea Asici-Mici, ua adoptat acestă alătu-
T

rare i marlyrisărei prin figura pescelui, din credinţele poporelor

EN

de pe plaiurile Frygici? De ce să nu credem că acest symbol

ichthvomori, care pătrunse pent în colţurile cele mii retrase ale
Europei prin creştinism, sa datorit cultului cabirie? De ult-
I/C

minteri, ccia-ce a mai adăovul la transformarea expusă, cală

nu fdră ore-care subtilitate pucrilă, să fi fost și cuventul
IAS

QC) Martigny, Dictionnaire des Antiquites Chretiennes; art. Poisson.

4) Mailei, Museo Veronese; CCLXI, 7.—Muratori, Juseript. MDCCL, 10,
(>) Fe. Lenormant, useription Flutun; p. 119, în Melanges Archcologi-
U

«ues. Vol. IV,

(4) St. Ambrosius: «Pisces qui hanc enavigant vitam.»
BC
 ANĂLISA- MONUMENTELOR +

Y
grecesc 1/95, care coprinlea inițialele celor cinci denumiri cu

AR
care lisus era designat.: “mscdz Nptszdz Bz55 Yids urip, adică
«lisus Christos fiul lut Dumnedeii Mântuitorul.»
Idea rcinvierei lui Christos âncă nu e străină de cultul Ca-

R
birilor şi ca neapărat se datoresce împrumutului făcut prin

LIB
Frygia, de lu cultul Cubirilor; căci patima, mortea şi reinvic-
vierea Mântuitorului, subt forma pe care o găsim în religiu-
nea creștină, nu se află decât numui în dogmele religiunei
cabirice. lală tot ce putem spune pentru înțelegerea represen-

ITY
tațiunei tripodului cu pescele ca obiect de sacriliciii, şi peutru
legiitura acestui cult cu acelu al securei. De sigur că înfăgi-
şarea'i pe monumentele cabirice se dutoresce acelei amestecări
extraordinare a cultelor vechi rovărsate în Europa, mai cu
semă în timpul imperiului roman.(*)
Venim la a patra grupă ce am distins noi ca Juciind un
RS
IVE
rol important pe tubelele nostre, adică la personagiile diverse,
bărbătesci ori feminine, aşedate deo parte şi de alta a scenei
principale și cărora le am dat numele de Acoliţi.
UN

(*) Ia descrierea petrelor gravate de pe Tabela VIII, am arătat, cu

Oreşi care înduoleli, că pe cea de la Fig. îl, pescele sacrificiului este în-
locuit pe tiipod, prin trei mici globuri, care potii fi pâme, dar și trei
pân! rătuude de forma prescurelor ; acelaș lucru '| am fi putut constata
AL

şi pe tripodul din registrul inferior al Fig. 6 de pe Tab. V. Amintindu-ne

că pescele, INOYX, este symbolul lui Christos la creştini primitivi, şi că
tot odată trupul Mântaitorului omeniret, cel sacrificat, este âncă represen-
TR

tat prin până azymă, 3touos 5355, în Cina cea de taină, ne întrebăm decă
nu cumva mysteriul sacrificiului cabiric va fi admis şi dinsul, de mal
nainte, acelaş symbolism al pânil scii atosului ? In âmbele monumente
cabirice citate ma! sus, alături cu tripodul, pe care trer artose representă
EN

pâte pe cel tre! Gspeţt al Cine cubirice, vedem un crater stă un mare po-
tir cu urechi. Chiar şi acest vas ne rememoreză potirul cu vin al Eucharis-
tiei creștine, sânge al lu! Christos, carele însocesce pânca, emblemă a cor-
I/C

pului săi divin. Din acestea sar pul bănui că, în mysteriele cabirice,
erai prânduri solemne, corespundând cu Agapele creştine din timpii primi-
tivi; acolo, Ospeţii se împărtăşeaii cu religiositate din corpul (eului Cabir
symbolisat prin pesce scă prin artos şi din sângele lui, turnat din cratere şi
IAS

amfore în rhytone şi în potire. La acestă ipothesă ne conducii şi cele două

ospeţe mystice ale lul Vincenţiă şi Vibiel, representate pe păreţi! catacom-
bel feygiane din cimitirul lul Pretextat, unde se vădi pesci şi pin! pe masă,
VeqI: R. Garruci, Les mu/steres du Syncretisme phrygien; p. 16 şi 30, şi Mar-
U

tigny, Dictionn. des „Antiquit Chretien, la cuvintele „Igapes și Pain eucha-

vistique.
BC
 48 CULTUL CARIRILOR

Y
Intre aceştia vom distinge unii acoliţi înarmaţi (Miles), alţii

AR
cu rhyton în mână și pe cei cari, întorși cu trupul de lu cei
duoi călăreți, cu capul însă spre dinşii, staii, de cele mat multe
ori, la coda serpelui ce se înălță pe marginea tabelei. [e re-

R
gulă, în partea opusă deestora stint acolite femei, fie cu degetul

LIB
la gură, fie purtând în mâni corone. stii isbind un fympanon
ori daierea, ori chiar în momentul sborului, precum se vede
pe -Tabela VI (Fig. 8), ba une-ori sburănd și cu o cunună în
drâpta (Tab. IN), seii în fine cu mâna ridicată in sus (Tab. VII).

ITY
Să luăm pe rond fie-care dintre aceste figuri: Pe ostasul
scii Miles, îl întelnim numai o singură dată bine lămurit,
(Lab. VII), sâii de două ori, decă luiim în vedere și Figura 10,

RS
care este mai mult reproducțiunea aceluiaşi monument. Este de
sigur forte curiosă introducerea lui printre celelalte symbo-
lură; totuși, amintindu-ne influenţa ce a trebuit să aibă cul-
VE
ul lui Mithra în cei doui primi secoli ai creștinismului, asu -
pra mai tutulor religiunilor răsipite în tot întinsul imperiului
roman, nu ne va fi greii să recunoscem în acest militar, cu
NI

coiful cristat pe cap, cu lancca intr'o mână, cu scutul în alta,

cu o ușoră tunică scurtă pe trup și desculț, să recunoscem,
LU

(icem, pe „Miles, răsboinicul monumentelor mi!hriace, caracte-

risând un grad de iniţiațiune al acestor mysterie. Se scie că,
în cultul deului persie Mithra, erait mai multe grade prin
sare trebuia să trecă mystul; între acestea prima treplă o o-
RA

cupa soldatul, Jiles. Ceia-ce ne surprinde şi mat mult aici

este faptul că ostaşul este desculţ, fapt care ne amintesce di-
sele poetului Callimach, carele pretinde că, în procesiunile dei-
T

ței Cererea s6ii Demetra, toți iniţiaţii crai siliți să umble pe

EN

jos cu piciorele gole. Pe Demelra ânsă căta s'o identificăm cu

Cybela, căci drept Marea-heiţă, regina deilor, o ține Callimach ;
tot asemeni mergeuii cu piciorele desculțe, inițiaţii, insă cu scmă
I/C

dupe imaginea Cvbelei din Frygia.()

IAS

0) Prudentii Zeri Stephanon. AX, 16:

Nu Jare plantas ante carpentum scio

Proceres tovatos matris Idacae sacris.
l.apis nigellus evehendus essrdo
U

Muliehris oris clausus arnento sedet,

cte., ele.
BC
 ANATISA MONUMENTET.OR 49

Y
Asemănarea între militarul tabelelor nostre și acela

AR
din ul
duoil€ mormânt al catacombelor romane din cimitirul lui
Pretextal(!) unde, ca și în Tabela VII, Fig. 9 a monumentelor
cabirice, se vede acelaș Miles, cu pavăza ținută ca la un a-

R
tac înaint6 peptului, asemănarea, icem, este cu atât mai mare

LIB
cu cât, și la un cas și la celălalt, se aplică aceiași influență a
mithriacismul. Dar nu acestă explicare pote fi singura ; am pute
crede că, nu numai mithriacismului se datoresce existenţa acelui
Miles pe monumentele nostre. Nor scim că Cureţii, Corybanţii

ITY
și Daciylii, după cum vom demonstra mai departe, deităţi a-
semeni cu Cabirii, eraii tot-Va-una representați ca nisce os-
tași cu coif și suliță pe care o isbeaii de pavezele lor și deci

RS
se prâ pâle ca Miles al nostru, în loc să se [i născut din
contactul cu monunientele adresate lui Mithra, să nu fie de-
cât representaţiunea unui Coryhbant scii Curet ori Cabir, ser-
IVE
vitor al Cybelei. A treia conjectură ce se pote face asupra
înfăcișărei aceștia curiose, ar [i cea următore: precum în di-
versele mysterie existaii iniţiaţi şi grade de iniţiaţiune, unde
myştii vencuii cu un anume costum, tot așa şi în acestă ma-
UN

nifestațiune cabirică, am pute presupune că se alluii myste-

rie, în care inițialul căta să se presenle înarmat și încoifat;
prin urmare, în chipul de pe Tubelu VII, Fig. 9 şi 10, am re-
AL

cunosce, nu un adaos din monumentele mithriace, nici chiar

o representare a vre unui Corybant, Curet sâii alt-eeva, ci un
personagiii iniţiat în mysteriele cabiriec. lată tot ce cra ne-
TR

cesar să arătăm despre oslaș,

Cât despre ucoliţii bărbați cei cu rhytonul în mână, pre-
cum și acci cură, întorși cu faca de la scena importantă, se
EN

țină la partea inferidră a șerpilor, nu putem spune decât, scii

că ei ne înfăgişeză tot iniţiaţi în diverse grade de iniţiaţiune,
cum, spre exemplu, în costumul oriental al Perșilor, scă în
I/C

momentul libaţiunei, scii că avem a face cu personagie în-

săreinale cu serviciul interior al templului, cum ar fi îndepli-
IAS

nirea, bună-6ră, a serviciului de purificare, de aprindere (pote?)

a focului pe altar, de aducere a victimei şi a diverselor vase
U

(4) Raf. Garucei, Le Syneretisme phrygien, în Mel. Arch. T. IV, p. 41,

BC

4
 e
50 CULTUI, CABIRILOR

Y
de sacrificiii, de înerijirea obiectelor sfinte, precum eraii cista,

AR
craterul, amforele şi celelalte.
Trecem la acolitele feminine și între dinsele mai ântci la
femeea învăluită strins, cu degetul pe buze. Acest personagiiă

R
ne pare că representă pe Nemesis, a căzei imagine, dupe cum

LIB
se scie, era arătată în totd'auna cu mâna adusă la gură. Așa
se vede dinsa mai ales pe unele medalii din Smyrna, unde, în
costumul și atributele unei divinităţi asiatice, frygiene, este
condusă într'un biziu de duoi lei inaripaţi (1). De multe ori

ITY
pe Nemesis o găsim identificală cu Adrastea, care divinitate,
judecând după numele frygian sldrastos scă oraşul Adrastea
în Mysia, este probabil de origine asiatică, din Frygia (2). Dar

RS
Adrastea este asimilată de un mare număr de scriitori cu
Mama-leilor din Frygia şi Dactylii Ideici sunt numiţi servitori
ni ci (3). Faptul acesta, neinsemnat la prima vedere, capătă
VE
o importanță mare, fiind-că aduce o dovadă nouă pentru sta-
bilirea identificărei personagiului feminin, aședat la mijlocul
călăreţilor în tabelele nostre, cu Cybela; căci înfăqișarea fe-
NI

ininină cu degetul pe buze, asimilându-se cu Nemesis și a-

ceslă cu Adrastea, pe care o vâdurăm confundată de unii cu
LU

deița din Berceynth, mar fi decât o desduoire a Bhei. des-

douire ce o întelnim forte des la divinităţile asiatice, mai ales
că dinsa era, după legendă, arătati ca fiica lui Meliscă şi
RA

Rhei (5). Ansă un punt care legă şi mai strins acestă divini-
late cu figurile de pe tubelele nostre este și faptul că, în crea
țiunile poetice, Adrastea trecea drept mama Ilelenci (5); ceia
T

ce o upropie de lioscuri, părechie divină ce se confundă cu

lotul cu Cubirii Samothracei, despre cari vom vorbi mai
EN

tării.
dci se cuvine, de altminteri, să amintim că atribuirea nu=
melui Adrasxtei la acea acolilă cu desetul pe buze mai esle
I/C

Jegitimată prin faptul că nici cu'tul Adrastei, nici acela a] Ne-

mesidei nu aii fost sirăine locuitorilor Daciei, căci monumente
IAS

() P. Decharmes, Myrhologie de la Grice antique;, p. 255,

(?) Roseher, Lericon der gricchisehen und roemischen Mythologie; p. 73.
(2) Vers din poema Foronidu la Schul. ud Apollon, Rhod. |, 1129.
U

(*) Apollonii Rh. 1. 1, G; Callimachi J/yrun. în Zorem, £7.

() Weleher, Griechisehe Găttertehre; T. 4, p. 977,
BC
 Y
ANALISA MONUMENTELOR 5

AR
epigrafice din epoca romană ni s'aii păstrat îndestul -de nu-
merose ca să ne convingă despre marea veneraţiune de care
se bucuraii la colonii de aci, âmbele acele divinităţi de ori-

R
gine frygiană. Vedem că colegiul utriculariorum, adică cor-
poraţiunea plutaşilor cu burdușe de pe riurile Daciei se închi-

LIB
na Adrastei și Nemesidei, căria îi ridica temple, calificând”o,
ci şi alții ca Augusta, Regina, Tzaudentissima, și prenoind
sanetuarile ci cari, precum se vede, fiind. de mult clădite în
Dacia, se ruinase de vechime. (!)

ITY
De altminteri, acea. figură, cu degetul la gură de pe tabe-
lele nostre star pute expiica forte bine ca fiind înfăcișarea unei
preotese, care introducend pe iniţiaţi în mysterie, le reco-

RS
mandă în acelaș timp, tăcerea cca mai adincă asupra tot ce aii
să vadă, Cu acestea um sfârșit tot ce aveam și noi de dis a-
supra representațiunei fomeci cu degetul pe buze.
IVE
Acolita feminină sburătore cure depune adese-ori o corână
pe capul unuia scii âmbilor călăreţi, nu pote fi, precum e u-
șor de înțeles, decât imaginea unei divinităţi, cunoscută de
UN

întrega Anlticitate, subt numele de Nike scii Victoria, a cărei

representaţiune în artele plastice cra o tenără fecăoră, de cele
mai milte ori aripată, une oră chiar și fără aripi, înaintând
cu corâna în mână către personagiul biruitor, sâii plecând de
AL

la dinsul.
Un exemplu de asemene natură putem av6 în figura Vic-
torici, după o stelă votivă din Macedonia, (2) unde Nike, ca fe-
TR

cioră bine îmbrăcată sburând în ace cu o cunună, alârgă după

duoi călăreți, ronduiţi unul după celălalt, cu mantie fâlfâind ca
EN

(1) Ackner und Miiller, Die Poemische Iuschriften în Dacien : No. 793,
(Mica, Mikhiâza) : «In honorem domus divina Adrasti:e collegium utricla-
I/C

riorum,..»; No. 55, (Marga lângă Sebeş): <Deae Nemesi Aelius Diogenes et
Silia Valeria, pro salute sua et filiorum suorum mater et pater ex voto a
solo templum ex suo fecerunt collegio utricularioruin»; No. 765 (Cosătu,
IAS

Als6 kosaly): <Deae Nemesi sacrarium vetustate dilapsum e solo restituit

Cassius Erotianus, beneficiarius consularis agens in munere stationarii po-
suit>; No. 569, (Zlatna), Nemesi Augustae.»; No. 81 (Grădiştea): «Deac Ne-
inesi Reginae Cornelius Cornelianus, defensor lecticarum, et Julia Bessa
conjux ejus, ex voto posuerunt»>; — No. 424 (Alba-lulia): «Nemesi exau-
U

dentissimae....>; şi mat multe altele.

(2) Ilcuzey, Alission archeologique de Alacedoine. Pl. 25, No. 1.
BC
 52 CULTUL, CABIRILOR'

Y
și Cabirii noştrii. In acești călăreți aii fost recunoscuţi Dio-

AR
scurii, în veci biruitori.
Ce caută ânsă Nike pe monumentele nostre ? Ce însemnare
pote să aibă? De sigur că dinsa, pe care în mythologia grecă,

R
o găsim alături cu divinităţi mari ca să le anunțe isbenda,

LIB
stă în raport cu faptul uciderei Cabirului, anunțând biruinţa.
unuia scii âmbilor, fie căi încununeză, fie că sboră către
dinșii. Iu tabelele nostre o întelnim aședată la spatele unuia
din călareţi, în momentul pogorirei din cer, pentru ca săi

ITY
pună cununa pe cup, fără ca în același timp s'o întelnim și
la celălalt călăreț. Este uni ce constant că, sciistă în dozul că-
lăreţului din stânga, sâii celui din drâpta, nici o dată ânsă la

RS
amenduoi, pe aceiași tabelă.
Cât despre chipul femeesze, de asemeni infășurat bine de
sus penă jos întrun himatyon, cu fympanon în mână, (Lab. IV,
VE
Fig. 5) sâii pote și femeia cu mâna ridicată spre cer
(Lab. VII, Fig. 9 și 10), acelea ne amintescii despre Me-
nadele cultului lui Sabazios din 'Thracia, numite „Mimal-
NI

lones și Clodones. «Imbrăcate într'o roche lunză orientală,

disă bassara scii bassaris, sc în piele de ciută lenără,
LU

cu șerpi în mână, pe brace și pe cup, învertind tyrșii (to-

iegele) lor, ca nisce lănci și, în sunetul tumbelechilor și a
tot felu) de instrumente, dânțuind și chiuind, fugind în drepte
RA

și in stânga ca furiile cuprinse de delir, ele aduceaii sacrificit

tot soiul de animaleale pădurei, pui de lupi, iezi, chiar tauri
cară închipuiaii pe Sabazios zaopinorzos.e (1) Catulii chiar ne
T

spune cu ce isbeaii tympanele : «planzebant ulii proceris tm

pana palmis (5-4, 259).» Va să dică, aci în tabelele monumen-
EN

telor descrise de noi uvem pote ui face tot cu un soiu de

asement Menade, jucând împrejurul Cabirilor rolul Mimallo-
nclor şi Clodonelor din cultul lui Dionysos-Sabuzius, cu deo-
I/C

sebire că presupusele dărţuitore stuii aci în liniște,

Cu ucoliţii, unalisa internă "și a făcut serviciul pentru care
IAS

lucru era chiemată, nu âns€ [Oră ore-care rezultate rodnice

pentru noi; căci diusa a fost în stare să ne facă cunoscute
personugiele călărețe postate fugă în facă; tot ea nea arătat
U

() Gr. G. Tocilescu, Dacia inninte de Jomani, p. 669. (sinal. Acad. Iom).

BC
 53

Y
ANALISA MONUMENTELOR

drumul pentru identificarea femeci învăluite dintre cei duoi Ca-

AR
biri, sii pusă dinainte unuia, când un călăreț lipsesce, cu Cy-
bela, Deiţa-Mamă din Frygia, identificare de un folos excepţionul,
când vom vorbi despre orizinea deilăţilor cabirice; tot acestă

R
analiză ne a dăslușit asupra mysterioselor înfăcişări cu în-

LIB
semne şi posiţiuni diverse; în fine ca ne a condus dintr'o lume
întunecată, plină de symboluri tainice, într'alia mai luminosă,
mai cunoscută.
Celelalte symboluri âncă neexplicate de noi, rămânii să le ve-

ITY
dem la locul lor, când le vom întreba să ne spună ce sem-
nificaţiune are fie-care. Fiind-că ânsă o mare parte din ele,
la prima arătare, ne tradâzăi o evidentă asemânare cu monu-
mentele
riale
să tacem
și al semnelor ce sint săpate RS
mithriace, utât din puntul de vedere al formei mate-
pe ele, siintem
o digresiune asupra originei înfăgisșărilor acestui cull,
siliți
IVE
digresiune din care noi vom scote, sperăm, o sumă mare
de consecințe, în ce privesce epoca săpărei monumentelor
nostre cubirice și proveninţa acestora. Decă, în capitolul ce
urmâză ne vom sili să descriem şi să arătăm pe scurt ce a
UN

fost Mithriacismul în Orient şi Oceident, întru cât el a înriurit

asupra credințelor și asupra imaginilor de care ne ocupăm.
AL
TR
EN
I/C
IAS
U
BC
 Y
R AR
LIB
CAb. III.

ITY
COMPARAŢIUNE CU ALTE MONUMENTE RELIGIOSE,

_ Am spus în cupitolul precedent că, pe de o parte numero-

sele punte de contact ce presentă Mithriacismul cu monumen-

fi originea acestui cult, precum

RS
tele cabirice, pe de alia, importanţa consecințelor născute din
studiul cultului lui. Mithra, ne vorii face să cercetăm care ar
și desvoltarea ce el a luat.
VE
Mithra, la inceput, ne apare întocmai ca și Aryaman în re-
ligiunea vedică, drept divinisarea lumcă solare, representână
NI

aci luccfărul în amurg, aci stcoa din revărsatul dorilor. Dar

acest caracter sideral sti sabeistie a dispărut de limpuriii ;
căci vedem pe Mithra pogorit la proporțunile mai mult ale
LU

unci fiinţe supranaturale, decât ale unui deii trăind vecinic și

existând prin sine însuși. EI este o ereaţiune a lui Ahura-
Mazda scii Ormuzd, după cum ne spune Jaștul lui Mithra:
RA

«Ahura-Mazda dise prâ-cuviosului Zarathustra : când am dat

fiinţă lui Mithra cel cu pășuni îmbelsugate, o pre-cuviosule,
lam făcut în stare dea fi slăvit, în stare dea fi chiemat
T

prin rugăciuni, precum sunt cii, cii Ahura-Mazda.>(1) Mithra

EN

ni se presentă dar subt dout forme, unu fisică și alta morală.

In forma si lisică, deşi ne înfăgişeză lumina, totuși nu tre=
buie să “1 confundăm cu sorele, cu luna și cu stelele. Mithra
I/C

este sorele cel udevcrut, far sorele visibil nu este decât o-

slinda strălucirei sale,
Mithra este în acelaș timp şi lumina pasivă şi cea activă,
IAS

adică cea care lumineză lucrurile și cea care le vede.(2) Și

fiind-că lumina este, de regulă, socotită ca principiul adevăru-
U

(*) Marlez, Acesta (traduit du zend). Paris; 2e tdit., 1879; p. 446,

() A. AMaury, Croyanecs et leyendes; p. 183.
BC
 COMPARAŢIUNE CU ALTE MONUMENTE 5;

Y
lui şi.bunei credinţe, a urmat ca Mithra să personifice legea

AR
și să devină apărătorul ei. De aci se născu caracterul săii de
mijlocitor între-om şi Dumnedeii, 'de protector sigur încontra
spiritelor rele. iar acest sprijin nu se mărginesce numai în

R
lumea acâsta; el îşi întinde puterea şi dincolo de: mormânt,

LIB
coci Mithra, şi acolo chiar nu se confundă cu Dumnedcii,
fiind el lumina manifestată, nu lumina infinită, nehotărită s6ii
cum s'ar dice în limbagiul filosofie, idea platonică, ântcia
treptă spre realisarea «lucrului în sine» al lui Kant.

ITY
Acâstă credinţă exista, asa dar, în o atare formă pe vremea
Achemenizilor: eu ânsă, mal în urmă, fu systematizată de către
Zoroastru, a cărui reformă se şi operase în timpul când Perșii
veniră în contact cu Helenit ; putem dice chiar că se răspân-
dise forte departe în Persia, în Media și pe malurile Pontului-
Euxin, d6că ne am lua după unele nume ca Alithradates ori
RS
IVE
Mithrobates, nume ce le întâlnim la diverse persone din âm-
bele țări. Herodot(!) vorbesce despre acestă divinitate ca de una
din cele mai însemnate ale Persiei. Plutareh (2) este ânsă cel
care dovedesce o cunoșeință mai specială despre acest per-
UN

sonagiii sacru şi ni "l arată 'ca un apărător încontra utacurilor

lui Anry-Mainyus sei Ahriman, adversarul lui Ormuzd. Isto-
ricul Duris (8410—276 a. Ch.) ne face cunoscute sărbătorile
AL

precum şi mysteriele ce se celebrară în onorea lui Mithra,

îndată ce persona lui deveni obiectul unui cult. (2)
Dar Mithra, fiind symbolul lumiaci, a urmat necesar ca el
TR

să se confunde cu sorele, manifestaţiunea ci, așa încât, în

Europa. acâstă divinitate luă un caracter pur heliac şi se con-
fundă cu deităţile solare din Grecia şi din Frygia. (3) Atât de
EN

departe a mers acestă identificare a sorelui cu Mithra, încât

pentru legionarul roman, iniţiat în Orient la acest cult şi de-
venit un aprig închiuător al divinității asiatice, ea nu mai era
I/C

şi nu mai pute fi decât însuşi sorele; de aci și nuinele ce

IAS

(1) Herodoti Alusar. 1, 101, unde este identificat cu Afrodita, Milyita şi

Astartea.
(2) Plutarchi De Iside et Osiride ; 46—41.
U

(2) Apud Athenaci Deipnosoph. X, 4531,

+) AI. Maury, Op. cit. p. 17].
BC
 56 CULTUL,

Y
CARIRILOR

întelnim ades€ pe inscripțiuni latine dedicate

AR
acestui deii: J)co
Soli învicto Aithree.
Inainte -de a arăta cum sa răspândit Mithriacismul în Oe-
cident și când anume

R
s'a efectuat accsta, cată să vedem prin
ce fuse de desvoltare a trecut el în locașul origine sale.

LIB
Mithra, din mijlocitor al creajiunei şi protector cu grijă, heroii
fOră s6măn, triumfător nebiruit, geniii al amorului şi ul drep-
tăței, al cărui symbol cel mai curat și mai măret este so-
rele, (?) încetul cu încetul se anthropomorfiză, deveni o ființă

ITY
umană, iar istoria sa symbolică se prefăcu într'o legendă cu
caracter curat omenesc. Astfel, să nu ne mirăim când îl vom
întelni în legende ca născut dintr'o stâncă, sâii mai exact cu

-
RS
ivindu-se la lumină pentru prima Oră, într'o pescere, pe care
o vom găsi totd'auna representată pe monumentele mithriace,
ca locul unde se petrecii tainele acestei religiuni. La urmă, le-
IVE
gându-se cu doctrina transmigrațiuinei sufletelor, acestă cre-
dință luă un caracter cu totul straniă, mai cu semă din pri-
cina numirilor curiâse ce se deteră gradelor de iniţiaţiune;
totuși ea s'a respândit în imperiul roman cu o iuţelă fulgeră-
UN

tore, dupe ce mai ântei în Asia-Mică încercase Gre-care

schimbări,
«Nu trebue să perdem din vedere, dice Felix Lajard, (2) că
AL

Grecii din coloniile Asici, mui mult decât cei din Grecia
proprie, supuși prescripţiunilor hieratice, ne dai o dovadă că
acolo, dupe mărturia monumentelor figurate, artiştii lor ati re-
TR

produs, fără vre-o alteraţiune adiincă, tipurile asiatice a le su-

biectelor reliiose; se mărgineaii a le sculpla scă a le pravu
cu acea superioritate de desemn și de execuţiune pe care o
EN

atinsese arta în mânele lor, supunendu-se numai unei obliga-

țiuni care,
eșită din consideraţiuni fie politice, fie religios,
ii impiugea să imprumute de la o artă străină, modele a că-
I/C

Tor composiţiune convenţională violă regulile gustului şi prin-

cipiele frumosului, adevărului și simplului.» Sigur nu scim
IAS

când s'a introdus Mithriacismul în Roma, dar aproximativ sar

pute hotări, cam pe timpul lui Pompeiu, adică pe la 70 stii
U

(0) lawmrner, Memoire sur le culte de Mithra. Paris, 1833, p. 9.

(2) Felix Lajard, Jiecherches sur Ie culte de Mithra. Paris, 1867; p. 602.
BC
 COMPARAȚIUNE CU ALTE MONUMENTE 37

Y
68 ant. Ch.. cu ocasiunea războiului piraţilor cilicieni, după

AR
cum ne spune Plutareh, (2) atunci când Romanii, intrând în
contact din ce în ce tot mai strins cu Orientul, deteră la
sine acestui cult dreptul de celățenie. Precum era şi firesc

R
lucru pentru oră ce religiune nouă cu un caracter curios, pro-
seliții se înmulţiră întrun mod extraordinar, aşa că, in al duoi-

LIB
l6. secol al orei nostre, subt Antonini, cultul lui Mithra ajunse
a li universal, precum mărturiseseii monumentele şi monetele
numerose din timpul imperiului, găsite în Italia, în Elveţia, în
Galia, in Germania, în Norie, în Pannonia şi mai ales în Da-

ITY
cia. Ast-fel, spre a nu cita decât un exemplu local, la Slăveni,
sat aşedat pe malul drept al Oltului, două leshe spre S. V. de
Caracul, s'a descoperii, pe la 1886, un Mithreum sti templu
subteran, din care sati scos următorele obiecte: o pâtră de
RS
marmură albă cu inscripțiunea : Soli inzicto Mithra; alt frag-
ment purtând închinarea: Ara Solis S; două baso-relievuri
IVE
mithriuce, unul întreg, iar celălalt cam știrbit; două fragmente
de sculpturi, cară "şi ele provinii de la două baso-relievuri, și
acelea consacrate lui Mithra, în fine câte-va alte fărămiituri
UN

de anticități romane. (2)

Fără a mai vorbi de cele două baso-relievuri găsite, unul
în Apulum, celălalt în Sarmizegethusa, și descrise de Lajard, (5)
trebue să scim că în cercul Daciei sai aflat atât monu-
AL

mente mithriace, încât, dupe numărul lor, am fi siliţi să cre-

dem că, în nici o parte a imperiului, acest cult na luato
desvoltare mai mare, și n'a prins rădăcini mai adinci ca în
TR

provincia de la Istru.(4) Însă și în Occident, ba chiar si în

EN

0) Plutarchi Pita Pompei, Ş 24. ,

(2) A. 1. Odobescu, Auticuităţile jucdețului lomrmaţi. Bucuresci, 1878
pag. 82.
I/C

(2) F. Lajard, Memoire sur deuz bas-reliefs mithrioqucs qui ont €t€ de-
coureris en Transyleanie. Tom. XIV din Mem. de PAcad. des Inscrip. de
-Paris. 1830; p. 6U, 8U--83, "
IAS

(*) Neigebaur, la 1847, constata în cartea sa ma! sus citată, următo-

rele monumente mithriace, allate până atunci în coprinsul vecher Dacie :
p. 38, No. 112; p. 41, No. 139 şi p. 44, No. 203, la Varhely, (Grădiştea
scii Sarmisegethusa); p. 66, No. 3, la Nemeti; p. 116, No. 4,5 şi 6, la SIă-
veni; p. 163%. No. 285, 286 şi 287, la Carlsburg stă Apuluin; p. 208, No.
U

8 şi 59, la Turda să Salinae.

BC
 +
53 "2 CULTUL, CARIRILOR

Y
AR
cupitală,—decă ne am lua dupe monumentele mithriace des-
coperile la Roma, li Ostia, la Neapole, în munţii Vogeză și
aiură, —se celebraii aceste myslerie în pesceri cari, mai peste

R
tot locul, craii deschise de la nord spre sud. Nasce întreba-
rea, nu cum-va să se fi celebrat şi în Dacia, tot în pesccri,

LIB
mysterie în onorea Cabirilor? Deşi istoria Anlticilăţii nu ne
spune nimic, dar putem cere de la monumentele nostre ca să
ne vorbâscă, și cercetându-le cu atenţiune, infăcișările Figurelor
3, 6, 15, 16 și 18, mai mult decât altele unde bolta e formată

ITY
artificial de șerpi șcii de clădiri arcuite, ne convingii pe deplin
că în ele avem representarea unei pesceri, întocmai ca și la
Mithri:ve, ori sanctuarii speciale ale deului Mithra. Se dato-

RS
resce ore ucâsta, influenței deului persan, precum su întâm-
plat cu celelalte symboluri identice, despre care vom vorbi
mai târdiă, scii mwstericle în pesceri aii fost ca o dogmă fun-
IVE
damentală în cultul cabiric? Lucrul pare cam confuz. În în-
tunerecul în care nca lăsat Anticitalea asupra tot ce privesce
Dacia și religiunele ci, sintem nevoiţi să umblăm cât mai
circumspeet. Noi ânsă nu ne am feri de a susţine ipothesa a
UN

doua, adică să fi fost celebrate şi aceste mysterie în pesceri,

de ore-ce nu este greii să ne aducem aminte depre credința
respăndilă printre poporele Daciet, în coborirea lui Zalmoxis,
AL

deul scă profetul locul, pentru cât-va timp, într'o cavernă, de

unde apoi el a cșit din noii lu lumină. lată ce dice Ilerodot,
dupe ce ne a spus cine a fost Zalmoxis şi cum învățase el pe
TR

căpeteniile thrace să credă în nemurirea sulletelor: «Il săpă

aci o pescere subt pământ. pe care isprăvind'o, nu se mai
arătă “Thrucilor, Seoborit acolo, el trăi trei ani și mult fu plâns
EN

de ai sti, fiind-că | ţincaii de mort. La al puteule an, cl cși

de ucolo și se arătă ca muă nainte. (?)
Aşa dar nu se va părc ceva stranii ca să admitem cre-
I/C

dința Dacilor în s&verșirea mysterielui morţei Cabirului intro

pozcere, atunci când fabula despre Zalmoxis era usa de vie
IAS

in spiritul poporelor antice de la gurile Dunărir. Cu să reve-

nim la cultul lui Mithra, Romanii asa de mult fură atinși de
mysteriele sale, incât, decă cele nu deveniră ceva oficial, nică
U

(0) lerodoti Musar. IV, 75.

BC
 COMPARAŢIUNE: CU ALTE MONUMENTE 39

Un templu subteran al deului

RY
mult n'a lipsit pentru acesta.
Mithra se alla, după spusa tuturor, chiar subt delul Capitolu-.
lui ; într'insul nu se putea intra decât pre un drum găurit în

RA
stâncă. Acestă circumstanță, în lipsă de mărturii maj precise,
nu este re destul pentru ca să ne încredinţeze. cât de pu-
ternică a fost protecțiunea care, în ciuda decretelor Senatu-

LIB
lui și a numerâselor edicte prosetriind religiunile străine,(!) is-
buti să stabilâscă un sanctuar al lui Mithra chiar în sinul ca-
pitalci imperiului? O faptă ca acesta nu se pole asemui cu
introducerea pe furiș a celorlalte culte străine, cari, vecinie

ITY
respinse din Roma prin decrete şi edicte, încercară în mai
multe ronduri, să pătrundă în capitală, fără sprijinul legilor.
Cultul lui Mithra, înaugurat în mijlocul acelui locaș sfânt al

RS
Romei, se vădu legitimat dinainte ochilor poporului roman Şi,
departe de a fi avut vre o pedică de învins, preoţii nouciă di-
vinităţi putură îndată, prin favorea unei protecţiuni puternice,
VE
să atragă la altarele ci, un număr mare de aderenți. Popu-
Jaritatea Mithrincismului în imperiui roman este atestată. prin
multiplicitatea monumentelor mithriace, găsite atât în lHoma
NI

cât și în deosebite părţi zde împărăției (2)

Influenţa acestui cult a durat timp îndelung, căcă găsim monu-
LU

mente aprope penă pe la sferșitul secolului IV al erot nostre,

adică penă la 390 (2); în Roma însă dispăruse de mai nainte,
fiind-că, la 378 scii 376, printr'un ordin al unui consul
RA

Grachu ($), Mithrieul de acolo fusese surpat. De altminteri, în

restul lumei: romance, agonia acestei reliviuni n'a ținut tocmai
aşa multă vreme, după acest fapt, căci a fost în curend în-
T

locuită. prin triumful definitiv al celci creştine.

După ce am făcut istoricul cultului mithriac, mai avem a-
EN

cum să trecem în revistă câteva monumentele rămase de la

dinsul și să cercetăm cari sânt puntele de contact ale acestora
/C

(1) Ânt&iul din aceste edicte a fost dat în anul Romer 327, sebt con-
sulatele lul A. Cornelius şi T. Qsinctius. Veqi: Titi Livii Iistor, l.
SI

VI, 30.
(2) Lajard, Xoucrelles obserrations sur le Bas-relicf mithriague de Dor-
IA

ghese. :
() Freret, Afemoires de V'Academie des Inscriptions et Belles Lettres de
„Paris; t. XVI, p. 878.
U

() Tillemont, Jlist, des Empereurs romains; t. V, p. 113 şi 146.

BC
 Y
60 CULTUL CĂRIRILOR

AR
cu cele cabirice, precum și să tragem consecințele necesare
şi importante pentru studiul ce Pam întreprins.
Se scie că legiunile lui Pompeiu, adusese din Asia-Mică re-

R
presentaţiunile lui Mithra, subt forma animală şi omenescă
tot deodată.: Romanii nu le aii transformat Loemal mult, aşa

LIB
că, la dinșii, monumentele mithriace se potii reduce la patru
categorii. Luând ca punt de plecare originea asyro-chalduică
a acestui cult la Perși, trebuie să socotim ea aparţinend ce-
ni mai vechiu din cele patru tipuri, pe acele statue şi baso-

ITY
relievuri, cari înfăcişâză pe Mithra leontocefalic, adică cu trup
de om, şi cu capul de leii. A doua categorie coprinde mo-
numentele unde deul este representat sub figura omenescă,

RS
stând în piciore pe spinarea unui taur ca și Jupiter Doliche-
nus. Al teeile tip se compune din baso-relievurile in care se
vede Mithra în momentul sacrificărei taurului. lar în a patra
IVE
categorie intră tote închipuirile deului persan, născend din
pelră scii din stâncă (1). Am admis acestă divisiune ca avend
un caracter fundamental de despărţire, pe care nul ui al-
UN

tele (2).
La calegoria ântei, deşi destul de răspândită (5), de ore ce
abi€ găsim punte de contact cu represenlaţiunile de pe tabelele
nostre, precum nică în fisurele din a duou categorie, cală să
AL

nu ne oprim, spre a studiu pe cele din a treia, care, din

tote puntele de vedere este cea mai însemnată, atât pen-
tru multiplicitatea baso-relievurilor descoperite, cât mai cu
TR

semă pentru asemănările însemnate ce le are cu monumentele

nostre cabirice. Intre acestea cel mai important este, fără în-
duoiclă, baso-relievul mithriac din colecţiunea Borghesi, astădi
EN

in Muzeul Luvrului din Paris. Noi vom cătă să'l descriem pe

acesta pentru ca să ne siujescă drept normă pentru alătură-
rile ce vom face între symbolurile âmbelor culturi, adică cel
I/C

cubirie și cel muthriac. Subiectul se divide în ducă registre

IAS

(1) F. Lajard, Pecherches sur le culte de Mithra; Il sect. p. 579.

() Vedr altă divisiune în Hammer, op. cit. p. 7%.
(2) Leontocefalul Mithra este representant printr'o mumie cu cap de leă
înfăşurată de câtre un serpe. Xu “vedem alt ceva la categoria âulci care
U

să amintescă despre Mithra, decât capul de leii din care muşcă duol şerpl,
pe Tabela II, Fig. 3 din monumentele nostre,
BC
 COMPARAȚIUNE CU ALTE MONUMENTE 6l

principale : unul superior, care arală lumea cerâscă,

și altul

RY
inferior scii lumea pămentescă
(1), In partea de sus avem mai
âutcă, un personagiu cu desâverșire gol, purtând numai o bu-
cală de pândă înfășurată in jurul gâtului, cu căpătiile sburând

RA
în vânt; acesta stă în piciore pe un cuadrigiu cu patru tele-
gari ageri, parc'urii voi să sbore către stânga -scenet. Inainte”

LIB
treci mari copaci înșiruiţi despartii scena descrisă de cea ur-
nătore, unde se vede o femee, cu marama bătută de vânt,
stând pe un car cu doui cai. Inainte primei scene avem un
tânăr cu o făclie în mână și înainte celei d'a doua, un altul

ITY
de usemeni cu o faclă; deosebirea este că, de unde la pri-
mul, facla era cu lumina în sus, la acesta-e îndreptată spre
pământ. De sigur că aci avem înfăcișarea sârelui şi a lunci,

RS
unul având un drum de suiş şi cea da doua de coboriș. lar
cei duoi genii cari precedii ambele seene sunt luaţi drept HHes-
per unul şi celălalte drept Lucifer, întoemind şi unul şi altul
VE
tipul unci divinități juvenile cunoscută, mai ales în arta pla-
stică și inscripțiuui, sub numirea de Bonus Puer Phos-
phorus (*).
NI

De desuptul acestei părţi, se arată o poscere scobită în

stâncă, înlăunteul căreia vedem un taur îngenuchiat și pe
LU

Mithra împlântândui în grumajl un pumnal cu măner parti-

cular de formă persană. leul este înbrăcat cu zâvâve, un fel
de mantie seii chlumidă, ce fălfaiela spate, apoi cu sadere scii
RA

tunică scurtă, tot persană; în fine cl portă nisce nădragi 0-

rientali numiți oapz2âpa (șalvari), scii pe grecesce. anazaride
ăvatagi=s. Deul are genuchiul stâng induoit Locmai la înche-
T

ietura grtului taurului, Yar piciorul drept se sprijinesce pe pă-

ment; mâna stâncă ridică botul animalului spre cer. lu cap,
EN

Mithra portă o ţureă feygiană cu moţul întors înainte și de

subt dinsa'i cadii pletele pe umeri. O seorpic pişcă testiculele
/C

() Hammer, Aithriaca; pl. |.

(2) Ca complement la o notă precedentă, în care am menţionat, numat
SI

după constătările făcute la 1847, de Neigebaur, câte-va din monumentele

pur mithriace, vflate în Dacia, vom adăoya aci lista, dată de acelaş au-
IA

tor, despre petrele dacice care representă pe Bonus Puer Phosphorus:

p. 75, No. 33, la Ostrov; p. 107, No. 10, la Gyogy; p. 205, No.60 şi
p. 215, No. 192, la Turda; p, 238, No. 16, la llosva; p. 264, No. 33, la
U

Sibitu, şi p. 288, No. 11, în Muzeul Bruckenthal.

BC
 Y
62 CULTUL CARIRILOR

AR
vitei, pe când un şerpe lunecă d'a lungul pântecelor taurului,
cătând să se apropie de stropil de sânge ce fesii din rana fă-
cută de cuțitul lui Mithra. "Tot spre aceiaşi parte se indreptă

R
și un cânc. Aforă de acestea, într'o scorbură, făcută de de-
subtul carului Sorelui, zărim o bufniţă. Acesta e singura ro-

LIB
presentaţiune unde, în loc de corbul caracteristie ul monu:
meatelor mithriace, uvem o bufniţă. De o parte și de alta a
scenei principale aflăm duci asesori scii acoliţi, îmbrăcaţi de
asemeni cu vesmentul 42750, numai că aci nu e lluturat de

ITY
vent, ci se lipesce pe trup; fie-care tenăr ţine în mână câte
o torță, una cu verful aprins în sus si eel din faca seenci cu
capătul întors în jos. Nu este mai pugin demn de atenţiunea

RS
nostrii acest buso-reliev din puntul de vedere ul artei, com-
parat cu tote monumentele de același fel, [oră a excepta nici
chiar pote pe aceta din Villa Albani:(0) buso-relievul din Capitol
IVE
le este superior cu totul prin stilul, composiţiunea şi execuţiu-
nea sa. Știlul săi, disposiţiunca subicelului principal, formele și
mlădierea animalelor ne vădescii accu simplicititale, acei no-
bleţă, acel avent înalt, cari amintescii despre scola grecă a-
UN

I6să, pe care nu o mii găsim pe ucetaşi treptă, în monumen-

tele romane din al duoile secol al erei nostre. Cât este vorba
dexpre execuţiunea buso-relievului, nu Locmai desăverșilă în
AL

unele părţi, dar minunată la cai şi :nui cu scmă la taur, for-

melc" sunt pretutindeni svelte și bine cumpănite (2). Ansă, nu
tote monumentele mithriace se bucură de calităţi asa vrednice
TR

de laudă, căci sint forte multe representaţiuni cari, privite

după felul execuţiunci lor, ne dovedescii că sunt cu totul in-
feriore celei descrise.
EN

Pe acestea însă noi le vom utilisa, mat cu semă pentru

cercetarea asemenărilor ce vom găsi între cultul mithriue din
Dacia și monumentele nostre cubirice. (2) Cu ucestea am sfer-
I/C
IAS

(1) Zoega, Bassi-relieri antichi di Roma; p. 14. tav. LVIII; — Winskel-

inann, IMistoire de Part chez les Anciens; tr. fr, LL, pl. XIX.
(2) Lajard, Xoueelles obserratioua sur le Mithra Torgqhese; p. 21,
() Când vorbim de plăc! de pâtră sculptate cu representaţiunt relative
la cultul lul Mithra şi aflate în Dacia, pe care le vom pune în compa-
U

rațiune cu plăcile de pciră sculptate, atingttore de cultul Cabirilor, noi

vom ave mal ales în vedere acele monumente inithriace cari sunt re-
BC
 COMPARAŢIUNE CU ALTE MONUMENTE 64

șit tot ce era necesar de spus despre monunentele mithriace,

RY
pentru ca, din descrierea lor, să fim în stare a înțelege mai
bine contactul strins ce se vede între âmbele. culturi.

RA
În adevăr, după ce am descris cu deamăruntul tote înfăci-
șările de pre tabelele nostre, prin analisa externă am obser-
vat că, dintre acestea, unele obicete aii un caracter funda-

LIB
mental şi altele cu totul secundar, variând acestea din tabelă
în tabelă; am constatat apoi că cele cu caracter neschimbii-
tor ne aii ușurat drumul pentru deslegarea problemei mţtho-
logice ce căutam, dar că, în acelaş timp, cele secundare slu-

ITY
jescii pentru a completa sensul celorlalte. Cată acum să mer-
gem mat departe, şi să ne dăm sâma de symbolurile r&mase,
nu atât spre a pătrunde pe deplin înţelesul ascuns al lor, cât

RS
mai cu scmă, sâii mai exact dicend, spre a arăta în ce rela-
țiună staii ele, tacă cu svmbolurile din monumentele mithriace.
Cea mai frecuentă imagine dintre cele secundare pe tabelele
VE
nostre este, fără înduoiclă, arcul boltit format de doui ba-
lauri, dostinsi unul de o parte a scenei, celălalt în faca opusă.
ast-fel incât ci punii scena principală !a mijlocul lor; âmbii
NI

îsi ridică capul în sus și unc-ori ai drept caracteristică,

o crâstă pe frunte şi un soiu de barbă subt gusă, Și unul și
LU

celălalt parii a lua parte la mysteriul morţei Cabirului. Ace-

Jaş lucra îl întâlnim și pe monumentele imithriace ; căci, la
acestea, în totd'auna ni se înfăcișeză un serpe terându-se du
RA

lungul pântecelor taurului. Ânsă ceia ce adaogă şi mai mult

la asemănările ce căutăm, este cel dul duoile baluur ce ni
T
EN

produse în stampele ce însocescii operile lul Felix Lajard (Introduction

& Vetude,du culte de Mithra. Paris, 1817) şi loseph de Ilammer (.Mith-
viaca. Puris, 1533), și anume, cele tref baso-relievuri aflate în Apulum
/C

şi păstrate în colecţiunea Batiyani din Alba-Iulia orl Carlsburg, (Lajard,

LXXIX, 1; Hammer, VII; L. XCVI, 2, 1. VI; L. XCVIII, 1, dedicat ca
ex-roto lul Mithra); cele ducă din Muzeul Bruckenthal de la Sibiu, din
SI

care unul e păsit în ruinele Sarmizegethusei (LL. XCVI, 1; Il. VII) iar
celălalt e în formă de altar (L. XCIĂ, 1); în fine trei tăblit de pâtră din
IA

cele şcpte descoperite, la 1$36, în Mithracul de ia SlăvenI pe malul Ol-

tului, în Romanați, din cari abi& mai sunt câte-va mici rămăşiţe în Mu-
zeul de Antichității din Bucuresci (L. XCVI, 1; ACLX, 3 şi 4). Veq: Al.
U

Odobescu, Anticuitățile judeţului Romanați, p. 15., 45, 85.

BC
 Y
64 CUI,TUL CABIRIILOR

AR
se presentă înfăşurându-se scii împrejurul unui om, (1). scii
împrejurul unui pom înlăuntrul cavernei, (2) cu sii fără
crâstă şi barbă. Une-ori îl găsim, precum se vede pe unul

R
din baso-reliovurile de la Slăvoni, formând un are pe «dl'asu:
pra tutulor symbolurilor mithriace, ca și la noi; (5) infine tot pe

LIB
un fragment de lu Slăveni, ni se înfăgișeză şerpele cel bun și
cel rău, puși în oposiţiune în seca principală. (+)
Altă representațiune comună monumentelor din âmbele cul“
turi, este bustul sorelui cu capul înconjurat de un nimb ra-

ITY
diat şi acela al lunei însovit mmai totd'auna de seceră, din care
se vâdii numai cele două verfuri ascuţite și incovoiute. Nu
arare-ori ni sc înlăcişeză fie bustul unuia, fie al celeilalte
fără nimbul cu rade şi fără seceră. Aședarea unuia întrun
colț şi a celcitalte în colţul opus, âncă perfect corezpunde a-
RS
tât pe tabelile cabirice cât şi în buso-relicvurile mithriiuce.
IVE
Pe taur și pe leii, nu mal pucin îl întelnim în scenele lui
Mithra, căci nu este marmură mithriacă unde să nu vedem
un taur sacrificat; cât despre leii, decă nu cste reprezentat
UN

pe d'intregul, apoi de sizur îi vedem numai capul, care ne a-

mintesce forte bine șerpii de pe Tabela II a nâstră, muşcând
din ţâsta unui lei. “lot intre aceste punte de asemănare,
cală să adăozgăm şi corbul ce insocesee imanineiu taurului şi
AL

a leului la noi. Acestă pasăre se scie ce rol jocă în mystie-

riele milhriace ; exceptând faptul că ca dă numele =&ii unui
arad de iniţiațiune, dis zoozziz, ca stă totd'auna Wasupra pes-
TR

cerci luinice, foră a "și deslipi privirile sule de la mvysteriul

ce sc petrece în cavernă. Nam greşi dle loc decă, pe lină
aceste diverse symboluri, am alătura și represenlatiunea co-
EN

cosului, care exte comună âmbelor feluri de monumente, fă-

cond, pare-ni-sc, uluziuue scii li instinetul de veghere şi de-
şteptăciune al acestei puseri, sii lu rolul ce ea juca, înt mytho=
I/C

logia greco-romană, pe linuă Aselepios scii Esculap, deul me-

dicinci ; căci şi Mithra şi Cabirii eruii dei vindicători.
IAS

Din tote aceste faple putem traze o curiosă observaiune : tau-

$

0) Iamimner, Mithriaca 2 Atlas, pl. VI.

(2) Idem, Op. cit., pl. XIV.
U

C) A. 1 Odobescu, Anticuitățile jud, Jomanafi, p. Îf.

(*) Iderm, Cp. cit, p. 65.
BC
 COMPARAŢIUNE CU ALTE MONUMENTE 63

rul, leul, şerpele, corbul şi cocoșul ieaii o parte forte activă la

RY
însăși scena cea importantă din cultul mithriac, ceia ce găsim
forte lămurit exprimat şi pe monumentele nostre; căci și taurul
şi leul, şi corbul și cocoșul, și șerpii sunt de regulă strioși în

RA
jurul tripodului, adică a locului de sacrifieiii. Care ar fi causa
acestei îmbinări de patru, cinci sâii mai multe figure în jurul
sacrificiului, îmbinare existând şi la un cult și la celălalt ?

LIB
Spre a propune de îndată o explicațiune lu aceste fapte,
vom rememora repede despre mysteriele care, în tot imperiul
vomun, însociaii cultul lui Mithra și care ne sunt adeverite
prin numerose doveţi ale scriitorilor vechi şi mui ales ale pă-

ITY
rinților bisericei creștine (). Fă ne aducii mărturii despre ra-
porturile intime ce existaii între acele mysierie și tainele Eleii-
sinice ale Grecilor, precum și cele Isiace priimite din Egypt; dar

RS
une ori ne arată și Ore-cari asemenări destul de isbitore cu
practicele și ceremoniele creștinismului primitiv. Ne am putut
convinge, prin înfăcişările tabelelor nostre cubirice, că cultul
VE
representat în ele se apropie de acelu al lui Mithra, ast-fel
că nu aveau a ne mai mira de acum nainte când constatăm |
întinsele unele symboluri și figure care ne aminteseii, pe de
NI

o parie, de=pre religiunea eroştinilor, pe de alta, despre ale

păgânilee Greci și Egypteni.
Cota ce am dis într'un capitol pre-
LU

cedent despre figura pescelui, 7055, şi despre saeriliciul lui

pe tripod confirmă o parte din aceste alegaţiani; apoi nu mai
pugin, imaginea berbecelui, scii a capului de berbece, precum
RA

şi a caduceului, cari tote se referii la deul Iermes, crioforul

şi psychopompul din mythologia helenă; așa şi chipul eului
eynocelal Anubis, însocit cu crucea ansată (2), așa și scarubeii,
T

cari toți aceștia, în credinţele Euyptului, înrăqişaii trecerea su-

EN

(1) Principalil din aceşti autori, osebit de cet pe cart "1 am şi numit,
sâti asupra cărora vom reveni, sunt Justin, (Dialog. cum Tryphone), Ter-
/C

tullian (dle Preeseriptiou., de Corona, etc.) St. Grigore Nazianzul şi comen-

tatorul stă.
SI

() Despre acâsta emblemă ce se vede aşa des în mâna deităţilur e-

eyptene aă discutat erudiţil academici francezi Raoul Rochette şi Letronne
în memori! publicate de secţiunea Inscripţiunilor şi Belelor- Litere (tom. XVI
IA

şi XVII). Apor dl G. de Mortiliet a arătat vechimea preistorică a acestul

semn în opusculul stu, Le siyne de la croiz avant le Christianisme, Da-
ris. VedI şi Duruy, Ilistoire Romaine, t. VII (1885), p. 39.
U

5
BC
 65 CULTUL CARINILOR

Y
fletelor în lumea nemurirei, în fine, uneltele myslice, precum

AR
panerul, cista, cu sc (ără şerpe, căurul de venlurat, rannus,
âmblăcia, fustis, naiul, syrinz, şi altele, care ne reportă min-
tea către mysteriele kleusinice şi Dionysiace. Dar mai în purti-

R
cular, călre asemuirea religiunei nostre cabirice cu tainele si.
inițiaţiunile cultului mithriac, ne impingii chipurile de ostaș, de

LIB
taur, de leii, de corb, de ucuilă, de crater și pote chiar şi
altele din câte am semniulat pe iconiţele de care ne ocupăm.
Se scie, din mai mulţi scriitori vechi, dar mai cu semă din
tvuctatul filosofului utexandrin Porfyrii, De antro Aynpharum,

ITY
şi dintr'o epistolă a S-lului Ilieronvm adresată Liutei, că iniţia
țiunile la mysteriele lui Mithra se petreceaii într'o pescere fi-
râscă sei artificială, în apropierea unui isvor sei unci fontâni,
a cărui emblemă:
ore-care ; se
era totl'auna un crater, o amforă scii o cupă
scie asemeni că
prin care adeptul deului dobendea succeziv diferite gradură,
ele RS
aveaii încercări nu nerose
VE
trecând pe rond din trepta de aspirant, la aceia de nat, şi
devenind până la sferșit epopt scii părinte 0). Deşi F. Lajard
pretinde să urce numărul acestor araduri până la ducăspredece,
NI

împărțindu-le în pateu categorii de câle trei trepte: ale pămen-

pulii, ule aerului, ale focului s6ii sirelui și ale deităițit sciă
LU

apolheose, totuşi mut lămurit se. alege din spusele seriitorilor

precum și «din monumentele epigrulice latine şi rece, că di-
feritele uraduri de iniţiaţiuni la mysteriele lui Mithra cruii
A

numiti cele denumile: Miles sei ostaşul, Bromios, adică mu-

pitorul (de la fpiuw) seii taurul, Leo, adică leul, Cora sei
TR

corbul, Grryphus seă seripsorul, Perses scii persul, J[elins scii

sorele,—-apoi pote „lcuilu sâii Vulturul, şi retele (pai, dc-
cipiler), — şi în line, de sigur, Pater patrum, scă Paler pa-
EN

tratus, cel mu înult grad al hierarehici. (2)

I/C

_() Porphyrii Ii că ze "Ozvazziz zi Nazi dz, XVII, p. 17, et

passim. ed. Yon Uvens; şi Ilzzi ăcopăs ie tutăpana, IV, 16, — Sti Iiero-
nymi Epistola ad Letum, 107,
IAS

(2) Înccripţiuni latine, şi mat ales unele descoperite în biserica St. Silves-
tru din oma, mentiontză despre sărbări de iniţiaţiune, indicând şi epocele
anului când ele saă executat; osteuderunt, tradiderunt uroxrica (LL şi
17 martie), conaica (5 april), netiaca (16 april), parca (49 april), aur-
U

vuica (24 april), Prumca (4 april), adică tote în timpul primăverel, .

BC
 COMPARAŢITXE CU ALTE MONUMENTE GA

Y
Precum vădurăm, cele mai multe din personagiele şi 'ani-

AR
malele prin care se denumeaii treptele de inițiațiune la mys-
teriele mithriace, le am întelnit figurate pe tăblițele nostre ca-
birice şi participând Gre-cum la scenele de pre ele; astfel nu

R
ne putem opri de a recunosce pe Miles (Fig. 9, 10 și 14),

LIB
pe taur (Fig. 3 şi 7), pe leii (Fig. 4, 7 8, 9, 10, 19, 15), pe
corb ilig. 3, 7, 11), pe scripsor (pote la Fig. 12); am pute
âncă presupune că acolitul neiînarmat, în costum oriental, (Lig.
2, 3, 5, 14, 18) este emblema gradului persic, iar carul solar

ITY
(Fig. 9 și 10) este a trepteă heliace; și în line că une ori (Fig.
d, 14 şi 18) uvem chiar represenlațiunea gradului mai în-
duoios al acuilci sâi vulturului.

RS
AMoră de tote aceste figure, pe care le găsim identice în
„monumentele mithriace de pretutindeni și în cele cabirice diu
Dacia, am mai put6 semnala și capul de câne, — ba pote și
VE
cânele intreg — de pre unele din tăbliele nostre (Fiz. 6, 24,
99
22, 23) ca corespundător cu cânele ce saruneă spre gru-
majii (aurului sacrificat pe buso-relievurile mithriace. Tole a-
NI

cestea, întrun cuvâul nu ne dovedescii ele ore exactitatea pă-

verei nostre, expusă la început; adică asem&narea învederată
LU

între representațiunile lui Mithra şi ale Cubirilor? Nu ne în-

temetază ore îndestul ea să susţinem că. cu cea mai rigurosă
strieteță sciințilică, nu se pote neza potrivirea unor svmbo-
A

lură cu celelulte? Noi, nu numai credem a [i demonstrat a-

ecstă asemănare, dar suntem în stare să cităm şi alte monu-
TR

mente unde datinele cabirice se vădii confundate cu cele mith-

riace, precum se întâmplă și cu ideile despre Cabiri, plustici-
sate în forme admise pentru Mithra, și vice-verza.
EN

Drept dovadă de legăturile cultului de care ne ocupăm cu

cel persic transportat in Europa, precum și cu diverse mythuri
helenice, vom mai descrie duoă petre gravate şio medalie, ale
I/C

căror figure și inscripțiuni ne arată cum, în symbolurile ace.

lor credinţe syneretice cari alcătuiau, pe timpurile imperiului,
IAS

religiunile complexe ce conviețuiau și rivalizaii cu (inosticis-

mul, s'aii alăturat, saii contopit şi s'aii confusionat, nu nu-
mai datinele cabirice cu cele mithriace, dur tote ideile și cre-
dințele cele mai eterogene ale lumci antice,
U

Pe o pâlră de maguet, în dosul căreia stă invocaţiunea nor-

mală a sectei Basilidiane : 146. CABAGB. AEINIOYG.> Glorie lui
BC
 68 CULTUI, CABIRILOR

Y
law 1», vedem un bărbat ședând pe un leii, carele . calcă un

AR
trup sub piciore şi este întempinat cu salutare de un trunchiu
de femeie ; iar, între bărbat şi femee, stă luna, coprindând o
stea în scecra ci dispusă orizontal; aceleași figure, fără âns&

R
de trupul călcat de lcii, se regăsescii pe o altă petră de mas-
net, unde cuvintele miugice usitate pe pelrele gnostice, cari în

LIB
deobște se numescii Abrazas, abundă âncă și mai mult, Lin
fine, pe o medalie de bronz din cele mai grosolane, vedem,
pe o facă o femee aducând la sură mâna drâptă, far împre-
jurul că stă scris numele dedicatorului: AYRELIVS. FVRELIVS.

ITY
TATIANVS, și cuvintele oRrts. SALVAT. «Învierea Mantuitorului ;»
pe cealaltă facă un lcii cu o stea pe solduri, culcă peste un
trup lungit la pământ, In jurul acestei scene se citescii cu-

RS
vintele: 146). AVE. KYRMENARE, în care C. W. King, căruia îm-
prumutăm aceste indicaţiuni, (1) vede o invocațiune adresată
deului solar Jaer, purtând aci un supranume, probabi! de ori-
VE
gină galică.
Ansă pe lângă alăturarea între cele duoi credințe, mith-
riacu și cabirica, precum și cu alte norme religiose contimpo-
NI

ranc, alăturare lăcută aci din puntul de vedere al symhbolu-

rilor înfăcişate, trebuie să amintim şi aceia isvorilă din felul
LU

lucrărei, mai cu semă înte monumentele milhriuce găsite in

Dacia și cele cabirice, tot acolo aflate. Cea mai repede ob-
servațiune este de ajuns să ne convineă că âmbele sunt lu-
A

crate de uceleași mâni, pucin experte în ale artef. Avem așa

dar o asemenare constatată prin două căt: una prin svmbolu-
TR

rile săpate în pelră, şi cealaltă, prin felul lucrărer. Acesta este

faptul brut, fără nică un comentarii, scos numai din alăturarea
EN

monumentelor nostre cabirice cu acelea ale deului Mithra,

Nasce întrebarea : se potă ore opri numai aci conclusiunile
nostre, scii că um intrat peo cărare, ce ne va transporta înte'o
I/C

lume de idei noue, nepresupusă de noi âncd? Acesta o vom

ved6, sperăm, elucidându-se și resolvendu-se în capitolul ur-
mător.
IAS

(!) C. W. King, Zhe gnostics and their remains; p. 202, pl. 1, 1; p. 316, pl
U

„XII, 1; p. 225 pl. XI, +.

BC
 Y
R AR
LIB
CAP. IV.

EPOCA ȘI NATURA DIONUMESTELOR CABIRICE IN DACIA,

ITY
pent aci ne am cercat să desfășurăm un cult în tote ale
cu intenţiunea, mai cu semă, de a desprinde
sale manifestări,
eu infăcişări ale unor

RS
din ele, atât asemenarea lor completă
rată ce există
symboluri identice, cât și corespondenţa învede
execut ate şi unele
între procederile artistice, după care aii fost
trăgend con-
VE
si celelulte. (1). Acum vom merge mai departe,
clusiunile necesare din aceste premise.
milhriace nu
Fiind-că, în forma lor externă, monumentele
NI

nici de cum de cele ca-

se deozebescii, ca lucrare manuală,
ule unora se
birice, mat clar, fiind-că symbolurile secundare
LU

i urtă rudimen-
află reproduse şi în celelalte, întocmai cu aceiaş
le fi săpat; coci
tară, urmeză neapărat ca aceași meşteri să
în privin ța desem nului și re-
a găsi o identitate așa de mare
totuşi mâni diferite ca să le fi lucrat,
A

lievului, și a presupune
Deşi raţiona-
este un ce forte puţin probabil, un ce insolit.
TR

povățmire
mentul de mai sus este întemeiat numai pe o simplă
a ochiului, ânst nu se pote înțele ge ultmin teră atât6 asemă-
că aii fost pe alocur e,
nări de formă, decât presupunend
EN

inați cu sculp-
atelicre comune, unde aceiași meșteșugari îinsăre
tarea monumentelor mithriace, eraii în acelaș timp, ocupați
și cu facerea cclor cabirice.
I/C

PI

626, a dis:
(1) Felix Lajard, Recherches, sur le culte de Mithra, p.
IAS

autoriser î conjeclur er des

«Ces divers faits ne suffisent-ils pas pour nous
Nioscures î Mithra, sur un bas-relief ro-
apreseut que Vassociation des
ment con-
inain, ctait la cunscquence naturelle de Valliance plus ancienne
ou des Dios-
tractte, en Orient et en Occident, entre le culte des Cabires
t, comme
cures et le culte de plusieurs diviniles auxequelles se rattachai
U

a Mithra, une institution de mysteres ?

BC
 70
CULTUL, CABIRILOR

Y
Aceste ateliere comune, fostiaiă
ele instalate în Roma sctă
în vre-o localitate de căpetenie mai

AR
apropiată, de unde apoi
productele lor s'aii răsipit în comertii
i, ca ori ce obievle ex-
puse Ja vendare? La acestă întrebare,
afirmăm numai atât,
că

R
noi le putem presupune ca provenite dintr'o provincie ori
cât de depărtată de marile centruri culturale ale Grecier și

LIB
Italiei, dar numai din acele centr
uri, nu; căci grosolănia, sc
mul bine dis, ruda imperfecţiune
a arici ce le caracleriză, ni
se impune ca o ncinduoiosă prob
ă că acoste monumente, —
și aci vorbim numai de iconele Mithrivelor

ITY
şi de tăbliţele
cabirice găsile în Pacia,— ai cşit
de subt dalla neîndemâna-
tică a unor meșteri provinciali. Fapt
ul a trebuit, firesce, să se
pelrecă în chipul următor. Colonii
legionari români, aduşi

RS
de “Traian în Dacia, fiind în mare
parte din Asia, precum e
dovedit astă-qi (1), când aii venit ci aici, aii pus să li se facă
monumente în ondrea divinităţilor de predilecţiune ale
VE
lor, și
mai ales lui Mithra: însă, întelnind told'odata la popore!e de
pe malurile Istrului, o religiune, cu și auiconică, dar avend ri=
turile, preoții și mysteriele sale, ci ai
adopluto
NI

și pe ucâsta,
precum uit făcut Romanii în orr-c
e parte a Jumci si, o dată
cu adopturea ci, aii înființat sanc
tuare și monumente în on6-
LU

rea acelor noui divinități ale lor.

Numai în acest mod inţe-
lezem completa asemănare în factu
ra chipurilor din ambele
culturi.
A

Când am analizat înfăcişările de pe

tabelele nostre,—-cu tote
că le am și atribuit îndată, unor anumite
TR

divinități, —- totusi
mam cutezal să le asiznăm atunci o
epocă hotărită. Acum
ânsă, de ore-ce am stabilit perfecta
lor asemenare, sub rupor=
tul faclurei, cu cele mithriace, unu
EN

ne remâne decât să urmă=

rim idea și mai departe. In ad ver,
decă o mână de Roman
a lucrat și pe unele și pe celelalte,
atunci ajungera neapărat a
crede că vârsta acestor monument
I/C

e nu pote fi alta decât din

secolul ul III cam pent la sferșitul
secolului al II-I după
Christos; căci, atât mai nainte de
acestă cpocă, cât si mat
IAS

în urmă, nu întelnim nimic, în Dacia

, care să se polă repurta
lu cultura romană. Indată după
retragerea peste Dunăre a le-
a
(1) Acestă a demonsirat'o, după propr
iele sale cercetări, dl prof. Gr. G.
To-
U

cilescu în cursul stă de Epigrafie

la Facultatea de Lilere din Bucurescl.
BC
 EPOCA ŞI NATURA MONUMENTELOR 71

Y
AR
giunilor poporulni-reze, manifestațiunea ori-cărui simţ de viaţă
artistică pare a fi dispărut de aci, ca și cum sar fi întins.0
stare calaleplică peste tolă regiunea nordică a Istrului, Așu

R
dar, periodului Antonin şi pote celui al împăraţilor Syriani,
datorim noi representațiunile cubirice, despre care tratăm.

LIB
După cc, în paginele precedente, am căutat să stabilim
consecințe asupra identităței de artă, de loc și de timp, vom
păși acum la o u patra dovadă, care ni se pare a [ide o în-
semnătate și mai mare. Cultul mithriae sa răspândit preste

ITY
totă orbita imperiului roman, de ore-ce urme de Alithrive se
găsescii mai în tote pruvinciile, în Asia-Mică ca si în Galia,
în Dacia ca și în Germania. Se înțelege că, din acâstă causă,

RS
sa născut ura cea neimpăcală a primnilor creștini în contra
Mithriacismului, a acelui cult, ore cum oficiul, carele stăpenea
aprope tot ce era romi; duci şi marea bucurie a părinţi-
VE
lor bisericci nostre, când audiră că sua dărâmat Mythrieul cect
mare din Roma. Nu tot ast-fel ânsă s'a petrecut cu al nostru
cult cabirie. Acesta, perdut întrun colţ depărtat ul imperiului,
NI

era practicat numai de o poporime restrinsă, aserută în upro-

piere de gurile Istrului ; el a rămas confinat aci, su manifes-
LU

tat numai aici, [oră să trecă un pas măcar dincolo de regiu-

nile apusane ale Dunărei. Monumentele ne o spunii limurit,
prin faptul că, aforă din Dacia, nu sa găsit nică una din les-
A

pedile de petră cure representă cultul cubirie. (1) Ore-ce în-

semneză uccsta, decă nu existența unei religiuni, localizată
TR

numai îutr'o parle din imperiu! roman, fără. legătură, în acel

moment, cu alte culte din Europa occidentală și cu totul lip-
EN

sită de favorea de a se intinde întrun cere mai larg decât

accla al populaţiunilor care aii niăscuto? lată dar cum venim
a crede în ființa unui cult local ul Ducici, adică propriii locui-
I/C

torilor de subt administraţiunea romană în provincicle apusane

ale Homânimei de astă-di, Muntenia, Banatul 'Timișorei şi
Transilvania.
IAS

(!) Nu scim decă figurile din Tabelele II şi VIII sunt făcule tot în Da-
cia, pe bronz şi pe petre dure. Fiind mar perfecte ca artă, ele polii să fi
fost lucrate aiure, chiar în Grecia scii în Roma; dar Gre n'avem şi alte
U

dovedi de personagte cart, după ce ai Ylețuit şi aă contractat obiceiuri

religiose în Dacia, le aă transportat cu dinșil în ţer! depărtate!
BC
 72 CULTUL, CARIRILOR

Y
Dar mai vine și întrebarea : căror popore să aparţină a-

AR
ceste representanțiuni ? De sigur, răspundem, Dacilor, locuitorii
acestor părţi. Analisa externă ne este aci de un folos ncase-
muit; o inspecţiune lăcută asupra îmbrăcămin
telor ce portă

R
heroii de pre tabelele nostre, ne arată că avem
a face cu Daci
propriii dişi. Ast-fel, cui ore putem noi

LIB
să atribuim sai
sc tunica lungă până la genuchi și strins
ă la brâii cu cing&-
tore? Cui țurca scii căciula Îryaiană pe capul bărbăţilor ?
De sigur, numai acelui popor pe care
istoricul latin Aureliii

ITY
Vielor îl numesce, vorbind despre Traian,
învingătorul Dacilor,
«pilcali sagatigue»> şi despre care Jornandes
și Dion Cussiti
ne spunii că la dinsul, bărbaţii de frunte,
regii și preoţii se
chiămaii Pileati, de ore-ce

RS
numai ci puilaii căciulă, pileus,
zî)0s, pe când poporul de rând se numea Comut
i scii Capillati
lăsându'și părul să crâscă lung şi desvălit (1),
Toţi Dacii de pe
haso-relievurile columnci lui 'Fraian sunt, scii
VE
Pieati ori Ik.
ozipu, seti Comali ori Capillati, Keuzeat. Pileat
i sunt în de=
obște și Cubirii noştrii. Ca şi Dacii pedeșt
ri set călări de pe
NI

acelaș monument, călăreții Cubiri ati mantie

scurtă fălfâind pe
spate și încopeată cu o fibulă pe umeri.
Ca femeile tot de a-
colo, figurile feminine ce însoceseii pe
LU

Cahirii noştrii, portă

rochie luncă scă chylon penă la glezne,
unc-oră și până la
păment, legate sc nu lu mijloc, și pe
dWasupra, un imation
scă mantie fără mâneci, în care ele se iufăşo
ră ca intr'o vastă
A

aramă, din ereștet până la tălpi. Cărei

naţiuni putein atri-
TR

bui acest port, dâcă nu poporului dac, pe

care, în sutimi de
individe, bărbaţi şi femei, unchiaşi și copii,
căpetenii și Oe
meni de rond, nii înfăcișeză astfel columna
âncă existentă în
EN

loma ?
Ce însemnâză apoi acel stindord întocmit
diutr'un balaur
I/C

(*) Aurelii Victor. Cesar. NIL: «Trajanus quippe primus aut sotus
etizm vires Romanas trans Istrum propagavit, domitis în provinciam Da-
IAS

corum pileatis sagatisque nationibus, Decibalo reg— e.»

Jornandis De re.”
getic. e. V: «Qui dixit primum Tarabostes (Tereo
Zarabi) cos, deinde vo-
citatos Pileatos hos, qui inter cos genere exlarent,
ex quibus eis ct reges
«t sacerdotes ordinabantur.e — Dionis Cassii |.
LXVII, 5, 9: elziafaze
iv za
U

7 sa
Iegzere z0g azi3Tvuso
BC
 Y
EPOCA ȘI NATURA - MONUMENTELOR 73

AR
cu cap de lup, cu gura căscată, înfipt pe un toiag cel ţinii
adese-oră în mână âmbii Cabiri, scii numai unul dintr'inşii?
Nu este el Gre întoemai cu draconele ce predomină purure

R
oștile dacice în bătăliile de pre acefaşi Columnă şi pe care
îl ieaii ca pradă de războiu învingătorii romani ? (1).

LIB
Trecend la unele amărunte mai puţin isbitâre, ni se pare
chiar a recunosee în acolitul ostaș sâii Miles din tăbliţele n6-
slre, pe unul din so'daţii înarmaţi cu lance lungă și ascuţită
în veri, cu scut oval lipit de corp, cu coif adus rotund la

ITY
spate şi cu clape pe subt bărbie(?). Into ordine de idei și mar
speciosă, să semnalăm âncăd o particularitate prin care marele
monument din Roma, ce represenla viaţa și usurile Dacilor,

RS
se allă ore-cum singur în rapozt de asemenare cu plăcile no-
slre cubirice. Am arătat că mai multe din acestea ne repre-
sentă o hircă scii craniii omenesc, obiect ce mai că nu se
VE
intelnesce în alte lucrări plastice ale Anticităţei, totuşi o scenii
din baso-relievurile Columnci (5), ne învedereză cinci hirce
înfipte în proțap pe zidurile unci cetăţi dacice. Avem dar, în-
NI

tru acesta, o imagine obicinuilă numai la Daci și nicăiră

afure, pe timpurile antice.
LU

Dar una din probele cele mai decisive, după părerea noslră,
este că, în Dacia, înfăcişările de călăreţi pari a fi avut, âncă
din vechime, mai multă trecere decât ori cari alte figure
A

plastice. Ele ânsă aci se resimtii de oartăcu tolul rudimentară.

TR

Ast-fel sunt unele monele aflate in Dacia pe malul stâng al

Oltului, care, fără înduoieclă, sunt imitaţiuni după staterii Mu-
cedonici şi representă totuși, pe revevsele lor, cu o mare lipsă
EN

de perfecțiune artistică, un călăreț inform, însogit «de o stea,

că şi cum ar fi un Cabir. S'aii găsit la Filiaş «pre o vale ce
se chiamă Rucărelul, o mare sumă de tetradrachme dacice din
I/C

(*) Despre dracones sa vorbit - ma! sus la cap [, în text şi în nolă,

IAS

(*) imbrăcămintea şi armatura Dacilor pedeştrii şi călări, precum şi a

femeilor dace, se poti vec& pe nenumtrate stampe din feumosa operă a
d-lul W. Frohner, La Colonne Ivajune, reproduite en photoyraphie;, 2140
pl. arec terte, Puris, 1572. Acele stampe sunt explicate în textul d-lur
Frâhner, ca şi în cartea d-lul Gr. G. Tocilescu, Dacia înainte de liomani,
U

cap. Xil $ 15, 12, 4; cap. XII $ 13—16;, Tab. 0,P,Q.

42) Veqi Tab. 50 -51 din Frohner, Op cit.
BC
 7+ * CULUT, CARBIRILOR

Y
cele mai primitive și în alte localități, din care dl Bolliac “și Vu

AR
a alcătuit o frumsă și bogată colecţiune», (1) trecută ustă-qi
în. Muzeul de Antichității din Bucuresci. Pe lină aceste speci-
mene de numismatică avem a mai cila și un precios testi-

R
moniii de ceramică : e un vas descoperit tot de Bolliac în ne-

LIB
cropola de la Zimnicea. E înalt de 0,67, cu un perimetru
de 1,6 în partea cea mai lată. Acâsta urnă de lut gros
și cenușşiii, ni se pare a fi de o importanță forte mare, cărui,
pc umerii ci, între două brene împodobite cu șese roscte ra-

ITY
diute, de mărime cgală și de o potrivă distanțate, ni se înfă-
GișGză, tot de șese ori repetată, imaginea unui călăreț forte
rudimentar și adâne stampată în pasta vasului (2). Sar crede

RS
că tiparul este chiar o imnitare mărită după acela cu care s'ait
bătut monetele dacice cilute mai sus.
Fi-va fi fost acel vas întrebuințat în serviciul funerar ori
VE
relizios, stii fi-va fi avut el altă destinaținne ? Semă, nu ne
pulem da bine. Atât numai că presupunem, din tote aceste
represenlațiuni diverse,—vas și monete, tote produele ale in-
NI

dustrică primitive a Dacilor,—că adoraţiunea Cabirului, în cu-

getul acestui popor, luuse pote chiar și înainte de supunerea
LU

sa la Romani, o formă plastică ; și acea formă pare a [i fost

aceia a unui călăreț carele, une-ori pare că și aduce cn u-
nele fivuri depe plăcile nostre.
Aşa dar, nu numai pe motivul că monumentele nostre sah
A

găsit pe teritoriul dac, susţinem noi existența acestui cult

TR

locul la supușii lui Decebal, dar şi pe faptul că aceștia își

plăzmuise de mai nainte fisura tipică a unui călăreț; Tar ȘI
mai în urmă, pe timpul coloniilor romane, îmbrăcăminteaa-
EN

celui călăreț deesc a devenit curat aceia a poporului scă mai

bine a Pileaţidlor din poporul dace. De ultminteri, dâcă Ca-
birii noştrii arii fi fost deităţi străine pe malul Istrului, dei-
I/C

tăți ale altor popore, de ce să le vină Romanilor idea, pus

tul de a înfiinţa, numi în Dacia, asemenc monumente și de
IAS

4) Odobescu, Serivri, t. IL: „Artele preistorice în homânia; p. 274 — 270,

Gr. G, Tocilescu, Op. cit; cap. XII, D, Monete preromane aflate în Dacia;
Tab. Il. şi |.
U

(?) Odobescu, ue. cit. — Tocilescu, cp. cit, cap. XII, E. Ceramica «tacă.
Tab. h.L. şi 4
BC
 EPOCA ȘI NATURA MONUMENTELOR 75

Y
AR
a înveșmenta personagiele de pe dinsele, cu haine dacice?
De sigur ânsă că legionarii și colonii, dând aci. de un cult
practicat, cu scii [ără de imagini, aii găsit simplu, logic și de

R
cuviință să arate pe deii locali at acestor regiuni, cu atribu-
[iunile și cu costumul proprie poporeloe care de mai nainte

LIB
se închinaii lu ej.
Ultima consecință trasă din lipsa chiar a monumentelor ca-
birice în Dacia, mai nainte de cotropirea ci de Romani, cată
să fie basată pe idea ce ne vom face despre starea de cul-

ITY
tură a poporului dac. ref cause se polii presupune pentru a
explica acestă lipsa : scii admitem că cultul Cabirilor n'a existat
la Daci înainte de homani și deci, nefiind ceva, Dacii n'aveait

RS
ce să represcnte ; sâii că, lipsindu-le o cultură destul de des-
voltată pentru ca să «dea forme plastice unor credinţe, ori cât
de respândite, nu găsim la dinşii nici o adevărată imazine ca-
VE
birică ; sei, în fine, că tendențele spiritului lor relisios nu
admiteaii, ca o necesitate practică, representarea deităţilor prin
icone aparente.
NI

Care să fie cca mai adevărată din aceste ieci păreri ? Nea-
părat. că discuţiunea de cu câte-va rânduri mal sus nec a pus
LU

în posițiunea de a ne lepăda cu slăruință de prima părere.

Ne r&mâne celelalte două, către cure, firesce, suntem împinși
spre a ajunze lu o soluțiune temeinică a problomei. Să ccr-
A

cetăm deci, care să fi fost gradul de cultură al poporului

TR

dac ? La acestă intrebare vom răspunde numai printr'o sehi-

țare cât se pute de repede a cunosecinţelor adunate asupra a-
cestui subiect, şi acel resumul îl vom împrumuta unei serieri
EN

moi sus citată a d-lui Odobescu.(1) ,

«Putem ore dice, cânl ajungem a vorbi despre arta Daci-
lor, că ci se aflat încă in epoca de petră, scii să închipuim
I/C

că ci nu cunoseeaii decât bronzul, la momentul când îi ve-

dem în faca Romanilor? Asemenc aleguiiuni nu polii aduce
decât confusiune în puginele cunoscințe ce avem despre arta
IAS

la acel popor, care închide periodul preistorie al analelor ar-

eheolozici nostre. Am fi sciut mult despre starea de cultură a
Dacilor, dâca atât cărţi câte sait seris în vechime despre
U

(1) Oobescu, Serizri ; t. II, p. 219: <irtele preistorice în România.

BC
 76 CULTUL CABIRILOR

Y
dinşii ni sară fi păstrat... Scim numai că ei iubeai cultura

AR
şi căulaii prin tote mijlocele a se folosi de dinsa. Cânl De-
cebal, regele Dacilor, învinse armata împeralului Domițian, el
impuse ca condițiuni de pace, răspunderea unui tribut în bani

R
și trămiterea în Dacia a mai multor meşteri romani, cari să

LIB
instruiescă pe locuitori în artele războiului şi ale păcei. De
aceia pole, când, cu câţi-va ani în urmă, Traiun veni în Da-
cia să resbune onorea armelor romane, el găsi pe Daci pre-
paraţi pentru o rezistență puternică, apăraţi în cetăţi de petră

ITY
și în metereze de pământ încinse în țarcuri de pari, bine mu-
niți cu machine de r&zbolu construite de pe modul roman;
astfel ni se arată ţâra şi armata Dacilor pe mai multe din

RS
scenele ce întoemescii spirala de sculpture a columnei "Tra-
iune.>
Cu alte cuvinte, cultura la Duci pare a [i consistat, ca lu tote
VE
poporele semi-culte, in indestularea trebuinţelor practice, bu
une-ori chiar a fi fozt împinsă pent la luxul acestora. La dinşii
deci nu pulem găsi decât o industrie mai mult sciimai puţin
NI

artistică şi adică vase, unelte și veşminte împodobite, dar mai

cu s&mă arme strălucitore şi frumos lucrate. Ef sui îniintat
LU

totuşi, printi'o imitațiune informă, pen& la baterea de monele.

Să observăm ânst că numai întru acesta îi vedem imilănd
natura vic, adică plizmuind figuri de omeni si de animale,
pe cari apoi tot ci pară a le îi transportat une ori și pe
A

vase grosolane de lut. De altminteri, în ulte obiecte nu găsim

TR

aprope de loc urme de imilațiune a fiinţelor naturale; spiritul

lor, cel mult si “1 deduseră în a reprezenta ființe fantastice,
monstruose, după cum vedem în draconii şi în trâmbiţile lor,
EN

cari simului tot felul de chipuri imaginare. Ornamentaţiunele

la dinsii, decă ne luăm după scuturile lor aşa bogat înfăgi=
șate pe columua “Traiană, ni se arată numai ca o decora:
I/C

ține lincară şi pote polyehromă. Si sănu ni se aducă drept

probă de contrarii, pro:lvctele informe ale unor epoce cu to-
tul anteriore în Dacia şi adică în special vasele şi uneltele de
IAS

lu Vodastra, D-l Tocilescu, vorbind dezpre acea staţiune pre-

istorică, exp'orată de «-l Bolliac, se exprimă întrastfel:
«Printre vusele și alte obiecte de lutărie grosolană, des-
vropute de d-l Bolliac într'o lociuitate curiosă din judeţul Ro-
U

munaţi, anume Vodastra, pe cure cu bună scmă d-sa o ţine

BC
 EPOCĂ ŞI NATURA MOXUMENTELOR 17

Y
de stațiune preistorică, ai cării locuitori, necunoseend nici

AR
un metal, se serveaii cu arme și cu unelte de pâlră lustruilă
și de os, printre acele obiecte, dic, figurâză nisce idolași de
pământ închipuind un om cu brage întinse, fetiși dilormi pe

R
plăci rotunde tot de pământ, mesciore de lut pe patru pieidre

LIB
și ulcele mici, cari prin micimea lor parii a nu fi putut servi
la alt ceva decât la sacrificii. Ce este mai însemnat, pe unul
din idoli, din josul capului, pe pântece, se vede adâncit cu
îngrijire și forte acurat, un triungliu împărţit prin mijloc,

ITY
care representă de sigur o idee religiosă forte aprope de sym-
bolul inform, de conul Afroditei-Astartea de la Pafos » (1)
Chiar decă la Dacii, cu sute de ani posteriori, s'ar îi păstrat

RS
vre-o amintire din aceste syinboluri, ne pare cvidenl că ci nu
s'aii încercat a le mai representa, nică mai ales a le desvolta
în mod plastie. Deci credem că, cu totă semi-cultura lor ar-
VE
tistică, Dacii wait ajuns nici de cum, mai nainte ca ci să se
contopâscă cu lomanii, la acel complex de idei şi de prac-
tice artistice, cari. arii fi putut da religiunei lor icâne cu [i-
NI

guri și cu scene de myihologie. lată de ce am dis că reli-

giunca Dacilor a rămas, pe cât timp că n'aii cercat iniluenție
LU

directă a Romanilor, o relisiune aniconică. 'Tote iconele în

Dacia și prin urmare şi cele cabirice, sait produs în acca
(eră, atunci numai când ea a fost ocupată de populaţiuni la
A

cari religiunea avea un caracter esențialmente anthropomortie

și se servea mercii de forme plastice.
TR

De altminteri am pute să atribuim acestă lipsă de repre-

sentațiuni mythologice la Daci unui simţiment scă unui us pe
care însuşi Herodot (2) ne face săl constatăm la anticul po-
EN

por persan. Părintele istorici ne spune curat că «Perșii n'a-

veaii obicciu să înalțe, în onorea deilor, nici sfatui, nică tem-
ple, nici altare;
din contra, — adaogă dinsul, — ci socotescii
I/C

smintiţi pe eci cari facii ast-fel, și după părerea mea, acesta

vine dintru aceia că ci nu credii, precum credit Grecii, că a-
fost unicul:
IAS

dică qeii să aibă forme omenesci>. Perșii n'aii

popor asiatic carele considera drept o impictate de a repre-

0) Gr. G. Tocilescu, Dacia înainte de Romani; cap XIL. Ş 43, (Anal. Acad.
U

homdne).
„(2) Herodoti Musar. |, 131.
BC
 783 "CULTUL, CABIRILOR

Y
senta pe (că subt forme omenesci. Dâcă acesta era simţimen-

AR
tul general al familici eranice, apoi să ne aducem aminte că,
dintre diferitele ramure ale marelui trunchiu aryan, nică una
nu pare a fi fost mai apropiată de Peri, decât seminţia

R
fryao-thracică, care, în extremele limite ale locuinţelor sale
din Asia, era cea mai învecinată cu dinşii;, s'ar put dar pre

LIB
bine, ca, nu numai lipsa de îndemânare practică spre au formau
fizură de animale și de omoni, să fi înlăturat pe Daci de la
usul icânelor divine, ci âncă şi acel simţiment religios pe care

ITY
că pote îl impărtășeaii, în cualitulea lor de popor irygo-thra-
cic, cu toţi locuitorii Iranului, Acestă sfială religiosă îi picat
negreșit dinainte usurilor anthropomorfiste ale mythologică areco-
romane, înlroduse în fera lor.

RS
Din cousideraţiunile precedente resultă, pare-ni-se, că nici
din lipsa de suficientă cultură artistică a Dacilor, nici din spi-
ritul lor religios mai mystic, pote, decât. al Grecilor și Nomu-
VE
nilor, nu reese faptul că ei n'uii adorat pe Cabiri, pe unicul
pretext că ei nu le uii înălțat nici statui, nici tomple, nici
NI

pote altare. Din contră; tote alegaţiunile de natură nenativă,

pe curi ne am silit a le demonstra, ne aducii lu conclusiunea
cu totul contrară,
LU

Totuși, ni se mai pote face o obiccţiune, în privința trans-

miterei unui culi, propriii poporului dacic, către urmaşii lui,
colonii romani transportaţi în țera nostră; ni se va dice că,
A

de ore ce poporul dace a dizpărul din acea |6ră, în momen-

TR

tul când colonii lui Traiun veniră din diverse părți ale lumei,
ca să populeze acel teritorii sieit de locuitori, cum ore acci
pretinşi adoratori ai Cabirilor, unii distruși în r&zboru, alţii
EN

fugăriţi spre Nord departe de căminul strămoșesc, ai pulut să

prede nouilor veniţi, o veche credinţă u lor? Idea destrue-
țiunci poporului dac în cursul invasiunci romane nu sc bascză
I/C

jarăşi decât pe o conclusiune mai mult negativă; căzi, ce ne

spune dinsa? Fiind-că nu găsim nici măcar un text scii 0 în-
scripțiune, care să ne vorbescă despre un cult, dezpre un a-
IAS

sedemeânt, stii dezpre oră ce alta manifestaţiune a vicței dice,

precum şi rezimaţi pe faptul că, din traiul Dacilor, n'a r&mas
nimic la poporul român, urmaş dircel al celor dou popore
succesive, Dacii și homani, urmeză ca acela să se [i destiin-
U

fat cu totul din era cucerită de Traian, Fără de a mai dis-

BC
 EPOCA ŞI NATURA MONUMENTELUR 79

Y
cuta aci faptul cu totul însolit al despoporărei unci țări de

AR
călre Lomani, în urma concuistei, ne vorii servi ca probe des-
pre inanilatea unei asemenc ipolhose istorice, câle-va împreju-
rări cu totul diferite unele de altele.

R
Despre amănuntele războiului lui Traian în Dacia, istoria a

LIB
amuţit pentru noi; dar baso-relievurile columnei vorbescii
încă cu destulă elocuență și, dâcă la culmea lor superioră,
vedem Daci fugind din a lor ţeră cu femeile, cu copiii şi cu
vitele lor, apoi iar, în câte alte locuri, scenele columnci ne

ITY
arată populuțiuni întregi închinându-se împăratului si priimind
de lu dinsul și pacea și libera lor vicţuire în patrie! Pe de
altă parte, tăgădui-vom că, printre numele proprii, aflate în
inscripliunile latine ale Dacici, sunt unele lipsite de ori-ce ca-
racter străin şi pe cari, în consecinţă,
RS
nu le putem atribui
decât unor oincni ui locului, unor Daco-Romani, unor Da-
VE
ciscună, cum ajunsese a fi numiţi indigenii pe timpuri mai
târdii ?
Să păşim cu un pus mai departe și alegaţiunci că nimie
NI

dacie nu su păstrat la poporul român de astă di să opune

o întrebare: <Ore -scrulatu-s'aii îndestul până acum tole co-
LU

morile de psycholozie poporană și de caracteristică cthnică

ale locuitorilor actuali ai Dacică, spre a pute susține, fără de
nici un pericol de erore. acestă părere ?2> Răspunsul nu pote
fi decât negaliv, pe cind, din contra, forle numerose presum-
A

țiuni potii nasce în favorea conflirmăroi idei că există âncă

TR

la noi rămășițe de credbnte și de usuri moștenite de la Daci.

ch'ar dâcă n'arii fi și altele de ordine morală, ce putem dice
despre originea îmbrăcămintei țăranilor români, mai ales ce-
EN

lor de la munte, cari și acum portii cămeşa largă cu cingă-

tore la brâii, sarică pe umeri și (ură în cap, când îi com-
parăm cu Dacii represenlaţi pe monumentele: romane, ba în-
I/C

seşi cu unele figuri de pe lăbliţele cubirice lucrate în Dacia,

cari ne staii subt ochi.
[, înai greii, negreșit, în starea actuală a cunoscinţelor nostre
IAS

areheologice despre eră, să alegem partea necontestabilă a

Dacilor pre-romani, din cerunica și numismatica auterioră
concuistei lui “Traian; cu tote acestea, câle-va exemple de
vase şi monete, ornate cu un căsiireţ, și pe care le um inve-
U

derat mii sus ca producte ule anticei arte dacice, ne aii fă-
BC
 50 CUI.TUI, CABIRIIL.OR

Y
cut să intrevedem un fenomen din cele mai curiose, adică

AR
persistenţa unui singur și unic tip arlistic, carele a ajuns a fi
desvoltat, atunci numai când un noii clement cthnie mui
cult, a venit să se adaoge şi să se amestec: cu Dacii. De a-

R
ceia, trebue să admitem o stare de semi-cultură la poporul
Dacilor, care forte pugqin a isbutit a se muanifesla în sensul

LIB
representațiunilor religiose ; ânsă, când aii intrat Homanii
printre dinșii, siluaţiunea sa schimbat; aceștia aii adus cu
sine necesilatea imperiosă a representațiunelor plastice, cit
chiămat aici artiști cova mai indemânatici, "i aii pus să pro-

ITY
ducă Oro-cară lucrări de artă ce uii lăsat urme dupe dinșii și,
numai atunci când sai retras de aci legiulele, acea repede
înflorire a dispărut din noi, iar Dacia a recădut într'o nuple
mai întunecosă pote decât mai nainte.
Inlemeiaţi pe aceste
eheologice,
RS
considerațiuni alât istorice cât și ar-
cine ore va mai găsi acum absurd s6ii neexact
VE
faptele următore, și anume că, avend o scrie de monumente
cărora nu sciam, la început, să le găsim momentul execută-
rel lor, toluşi din asemănarea lor cu cele milhriace, am reușit
NI

să le atribuim acum o dală certă;—că apoi, rezimaţi pe fap-

tul existenţei lor, numai înir'o parte a imperiului roman, am
LU

dedus că acel cult trebue să fi fost cu totul local; — și mai

departe, că prin alăturarea îmbrăcămintelor şi însemnelor mi-
litare ale personazielor de pe tabele, cu veșmintele şi armu-
A

tura Dacilor de pe columna lui Traian, am dovedit în acele

TR

representațiuni, o religiune ducă propriii disă, revelată no&

numai prin opere de stil roman; şi acesta din cauză că Daci-
lor de mai nainte le aii lipsit cu totul și îndemânarea şi ere-
EN

diuţa în iconele religiose. Cine dar mai pote, dicem, să țină de

absurd faptul că deii monumentelor nostre sunt chiar dei ai
poporului duc?
I/C

lată cum, prin ajutorul analisei și comparărilor, um putut

deslega o problemă aşa de grea și încurculă la prima Ci cer-
celare, Acest udevăr, că a existat ore-cânul un cult propriii
IAS

poporelor thraco-dacice, sub numele de cult ui Cabirilor, îl

vom discuta vorbind de aci nuinte despre originea acestor «ci.
U
BC
 Y
R AR
LIB
ITY
PARTEA II.
ORIGINEA ȘI IDEA
A CULTULUI
RS
FUNDAMENTALĂ
CABIRILOR.
VE
NI

„CAP. 1. ”
LU

ORIGINI DIFERITE ATRIBUITE CABIRILOR.

Tot ce se atinge despre originea unui cult sc unui popor în

genere coprinde, de cele mai multe ori, cestiuni confuse, înv&-
A

luite adesc în întuneric, tocmai din pricina lipsei monumente-

TR

lor și mai ales a depărtărei nâstre de aceste origini; aşa ci

vecinie suntem reduși la neputința de a deslega asemeni între-
bără pe deplin. O atenţiune mai ușoră, o cercetare superficială
EN

ne ducii mai tot dauna la nisce resultate contrarii adevărului;

căci, precum este firesc lucru, natura omentscă este așa de
schimbăcidsă şi așa de priimitâre de elemente diverse, încât,
I/C

atunci când ne aflăm în faca unei credințe, mai cu sâmă reli-

giose, noi cată să ne întrebăm: este Gre acest cult representat
dinaintea nostră, în totă puritatea sa primitivă, s6ă avem a
IAS

face cu nisce adaose posteridre, în care partea moștenită din

obârșie s'a redus la un simplu sâmbure, ce ades nimic nu ne
mai spune?
Principiul fundamental al nostru, de care nu va trebui să ne
U

deslipim o clipă măcar, cată să fie acela de a despica pe cât

BC

e posibil, adaosele venite în urmă, de datele primitive, deci nu

6
 $2 CULTUL CADIRILOR

Y
voim să ne rătăcim în labyrintul originilor. Pătrunși de acest

AR
principii, vom încerca și noi să deslegim problema atât de dis-
cutată a originci Cabirilor ; căci ci, ca și tot co este nepătruns,
mysterios, ai atras privirile, fie ale lumei moderne, fie ale lu-

R
mei antice. Toţi s'aii cercat să'și dea semă de aceste personagii

LIB
deesci ; toți s'aii întrebat, de unde ele vinii. Resultatul a fost o
neisbutire completă, o curată nesiguranță în acest punct. S'ai
născut teorii nenumtrate, sisteme frumose, de multe ori pline
de imaginaţiune, dar cari mai mult aă dovedit, o putere crea-

ITY
tore extraordinară din partea celor ce le aă conceput decât
cine sunt în adevăr acele deități; așa s'a și dat dreptate unuia
din cei mai străluciți erudiţi francezi, din ultimul secol, lui

RS
Freret, carele a dis: „În ce privesce Cabirii, acesta este un
punt din cele mai importante şi din cele mai complicate ale
mythologici grece; tradiţiunile cari se reportă la dinșii sunt așa
VE
de confuse şi adesc așa de opuse unele cu altele, încât dWabic
se pote face o analisă. Cei vechi se contradiceai între sine, din
causa -neînţelegerei, și modernii, grămădind cu mai multă eru-
NI

diţiune decât critică diferitele mărturii, ai încurcat și mai mult

subiectul, în loc să'l descurce., (:) Sunt așa de multe popsrele,
LU

cărora li s'a atribuit paternitatea acestui cult, încât rar popor

al Anticităţei care să nu fi fost pus în legătură cu deii noştrii.
Tocmai pentru ca să se înțeligă mai bine întru cât este un
A

progres asupra celorlalte, părerea susținută de noi, ne vom

adresa la cele mai importante din aceste teorii și le vom ex-
TR

pune îndată, pe cât mai clar posibil.

Dintre acestea vom alege următorele :
|Anticarul mytholog francez Imeric-David, (2) după ce face
EN

o deosebire între Cabirii Lemnieni și cei Samothracici (despre

cari vom vorbi mai departe), venind asupra originei Cabirilor,
I/C

sustine teoria, numită mai în urmă pelaspică, care socotesce

provenința acestor dei datorită unui popor ce a locuit dre când
în Grecia, cu mult mai înainte de Ileleni, teorie, dusă la com-
IAS

pleta ci desvoltare de citre eruditul german C. Otfried Miller.

(*) Freret, în Memoires de Picadimie des Iuiseriptions de Puris ; 1* scrie,

U

t. XXIII, p. 43,
BC

(2) Emeric-David, Recherches sur le culte de Vulcain, Paris, 1833; p. 36 ct 19,

 Y
ORIGINI DIFERITE ATRIBUITE CABIRILOR 89

AR
Va să dică Emeric-David atribue acest cult poporului pelasg, a că-
rui credință religiosă avea drept obiect manifestaţiunile chtho-
nice sâit telurice; dintriînsele Pelasgii își făcuse, prin legea an-

R
thropomorfisărei, nisce (ei pe cari îi credeait urmași ai Cerului
creați din împreunarea, cu Pământul. În acest chip explică Eimeric-

LIB
David caracterul tot WVodată cosmogonie și terestru al Cabirilor.]
Cât despre relaţiunea Cabirilor cu Ilefiestos, el nu vrea să o
recundscă ca existând în cultul din Samothrace, acâsta fiindu'i
străină cu totul,

ITY
Welcker, carele desparte și dînsul pe Cabirii Samothracei de
cei din Lemnos, adaogă: „Acesti lipsă de distincţiune se re-
găsesce chiar la scriitorii greci și Strabon însuşi, în partea im-

RS
portantă a povestirei sale (X, 472), trece de la datele lui Acu-
silaos, cari vorbescii numai despre Cabirii Lemnieni, la spu-
sele lui Ferelkyde, cari privescii pe Corybanţii din Samothrace,
VE
fără nică o observațiune., (*) Pe acest paragraf se baseză dîn-
sul ca să susțină existenţa numai a Corybanţilor în Samo-
trace și "i pune pe Cabiri numai în Lemnos, în Imbros și în
NI

mai multe orașe troice din Ida, adică, după Strabon, Coryban-
tion în Ilamaxitia, în apropiere de Sminthion, și Corybisa în
LU

Skepsia. La acestea se mai pote adăoga şi Pergamul, al cărui

teritoriit încă de timpuriă, precum spune Pausanias (2), era
consacrat Cabirilor. Religiunea acestor divinităţi s'a născut pen-
A

tru prima Gră în sînul populaţiunilor pelasge, și cată să fi fost

TR

o desvoltare din credinţa că focul ceresc, pimentescii şi ma-

ritim este principiul tutulor lucvurilor, care credință o regăsim
în Cabiri, divinităţi adorate și ele în cer, pe pământ și mai
EN

ales pe mare. Dovadă, dice dinsul, că însuși numele lor nu în-

semnâză alt-ceva decât muntele de foc, ca și cum ar fi sista
ip, este că vine din verbul iz, SCit patat, a arde, ziz:pns ori
I/C

mazipr cu adăogarea terminațiunei 2:50 S6ii pi, Ca ÎN îstpr

din îăw, și cu introducerea digammei între âmbele vocale, pre-
cum se face într'o mulțime de alte cuvinte (5) și chiar în zis.
IAS

(*) Welcker, Die Aeschylische Trilogie, Prometheus und die hubiremreihe

U

zu Lemnos. Darmstadt, 1824, p. 161.

(2) Pausanis Descriptio Grucice, |, d, 6,
BC

(2) Welcker, op. cit., p. 163, not. 232.

 81 CULTUL CADIRILOR

Y
Tot la acestă părere aduce ca argument dinsul și faptul că, în

AR
Lemnos, Cabirii erai socotiți ca feciori ai lui Ilefivstos și dei-
ței Cabiro, fiica lui Proteii, cari dei âmbii sunt în legatură cu
focul, mai ales Heofiestos socotit însuși drept focul seci făura-

R
rul, măiestrul metalurgilor. In fine, mai departe, asociând altă

LIB
idee ce sprijinesce teoria sa, ne amintesce epitetul dat Cabiri-
lor de „purtători de cleşte“ zupriyp, adică tot făurari. Apoi,
trecând la personagiile cabirice, după ce recundsce între cele
patru divinități și pe Ilermes, şi rezimându-se în acesta pe un

ITY
pasagiit din Ilerodot, unde pirintele istoriei vorbesce de Iler-
mes ca de o divinitate pur pelasgică, revine la idea sa asupra
pelagismului Cabirilor și o susţine, întemeiat pe acest noii ar-

RS
gument. Ne mai dovedesce că Ilermes prtă două numiri: aceia
de Xzoş şi YIpâens SG YIpfzauns, adică, mai exact, o formă am-
plificată a lui Ilimeros, prin introducțiunea unui 2 între n și ș,
VE
care și acesta, la rândul stii, nu este de cât "Iz6 și deci în le-
gătură cu Axieros, una din cele trei persone cabirice, Axieros,
Axiokersa și Axiokersos. Cât despre notiţa lui Acusilaos, ca-
NI

rele aşedă pe Ilermes între Cabiri şi Ilefiestos, ast-fel încât

să formeze un fel de legătură scii de mijlocitor între ci, o gă-
LU

sesce cu totul greșită. In fine, când ajunge la cele două mari

divinități eșite din religiunea Dardanilor și cunoscute subt nu-
mele de „Gemenii divini,“ îi deosebesce cu totul de Cabirii Lem-
A

nieni. Așa dar, resumând vom dice: Welcker, necunoseend de-

cât pe Cabirii Lemnieni, pe aceștia îi ține de origină pelaseă,
TR

fiind-că Iermes,—carele de origină pelasoă este, în pasagiul citat

din JHerodot,—sci Ilimeros ori Eros nu este decât Axieros al
Cabirilor, iar. că, la Pelasgi, cultul acesta a rtsărit din adorațiu-
EN

nea focului ca principii formator al lumei. Iată în ce generali-

tăți se mărginesce Welcker.
Să trecem acum la pirerea lui C. Otfried Miiller. In ce pri-
I/C

vesce teoria acestui ilustru archeolom, cată să o punem în le-

pătură cu un fenomen moral întâmplat la începutul acestui vce.
IAS

Cu descoperirea limbei sanscrite, se născuse un așa mare en-

tusiasm pentru cultura indiană și în general pentru tot ce venea
din depărtatul Orient, încât erudiţii europeni cătaii să explice
ori-ce manifestaţiune culturală a Greciei, dar mai ales religiunea,
U

prin influenţele primitive ce se exercitase âncă în sînul Asiei

centrale, asupra ori-cărei ramure din marea seminţio aryană scii
BC
 Y
ORIGINI DIFERITE ATRIBUITE CABIRILOR 85

AR
indo-europeană. Acest noi curent înlocuia pe acel din cei duoi
secoli precedenţi, când o sumă de învăţaţi căutase, din contra,
să reducă tote originile culturei europene antice la isvore se-

R
mitice și să afle în religiunea grecă numai idei, dogme și my-
thuri ale Ilebreilor, Fenicilor şi Syrienilor. Împotriva acestor cu-

LIB
vente orientalisătore, de s'ar put6 dice ast-fel, Oif. Miller se
opuse cu tâtă vigârea, susținând originalitatea culturei helene,
ca fiind produsul solului, fără ca străinii să fi influenţat asu-
pri”i tocmai așa de mult. De aci, consecinte teoriei sale de hele-

ITY
nisare, el devine de fapt cel mai înfocat apărător al originei pe-
lasgice a Cabirilor. Deși teoria sa, precum vedem, este mai mult
a priori, şi nu resultatul faptelor cercetate, cl se baseză pe o

RS
sumă, de argumente și anume:
19). In Theba din Beoţia, unde rămăsese cele mai din urmă
resturi ale Pelasgilor, existaii, adorate ca divinităţi locale, două
VE
personagii: eroul Cadmus, fundator al orașului și sogia sa Ilar-
monia. Din acestă localitate ele ai pătruns, dice dinsul, prin
împrejurări diverse, printre cari vecinătatea trebue să fi jucat
NI

un rol forte mare, în Athena, unde sai stabilit ca la dînşii

acasă, introducând ânsă cu sine şi pe Ilermes Ithyfalicul. Na-
LU

tural că, împinși de invasiunea cea mare dorică, aii fost duși
până în insulile mărei Egee și ast-fel ai transportat cu sine în
Lemnos şi în Samothrace cultul unor divinități, cari nu sunt
A

altele decât Cabirii noştri, căci, Cadmillos al Samothracoi este

TR

Cadmus al Beoţienilor, iar pe Ilermes îl regăsim în numele

celui mai înalt vărf din Lemnos, Ilermaon, şi Imbros nu este
alta decât un reflex al acestei influenţe, căci ușor putem recu-
EN

nosce în Ilimeros pe IHermes. Din insulile mărei lgce, treptat,

treptat, s'ait întins în Asia-Mică și în tote părțile cunoscute
ale Greciei. (2)
I/C

20). Al dnoil6 argument al stii constă în aceia că deii Cabiri

fiind adoraţi forte mult de navigatorii pe mare, este o dovadă
din cele mai clare despre proveninţa lor de la Pelasgii Thyre-
IAS

nieni, din causă că aceștia erati un popor forte navigator.

30), Mai este și notița lui Ilerodot unde ni se spune: „Cel
U

() C. Otf. Miiller, Orchomenos unul die Miner. Breslau, 1821; p.

BC

430 ct sq.
 36 CULTUL CADIRILOR

Y
ce este iniţiat în mysteriele Cabirilor, pe cari le celebreză Sa-

AR
mothracenii priimindu-le și dinșii de la Pelasgii, acela pricepe
cela-ce dic., (2) Acâsta servă ca un sprijin teoriei sale.
40), In fine că acest cult nu s'a desvoltat în Grecia, decât

R
numai prin acele localităţi pe unde se scie că Anticitatea so-

LIB
cotea să fi rămas ultimile urme de Pelasgi.
Asemănarea Penaţilor cu Cabirii, pentru dinsul, este mai mult
factice decât reală; acestă alăturare nu e decât faptul unei
combinațiuni a preoților din Samothrace, sii a scriitorilor greci

ITY
cari voiaii să lingusescă autoritatea romană. Cu alte cuvinte, el
ne representă pe Cabiri, ca un cult curat pelaegic, căci „fără
înduoiclă, Samothrace și Theba sunt locașul acelorași mythuri,

RS
aceluiaș cult şi prin urmare al aceleiași familii., (2) Acestă cre-
dinţă este o rămășiță de de mult din theogonia indiană, care
s'a păstrat fără întrerupere din acel trecut adiinc şi până în
VE
vremurile din urmă ale Grecilor.
Acestă teorie, hrănită de o puternică imaginaţiune mai mult
decât clădită pe base sciințifice solide, a avut multă vreme o greu-
NI

tate excepţională între archeologi; totuși noi sperăm să dove-

dim că teoria susținută de noi e cu totul mai exactă, teorie care,
LU

din contra, arată trecerea Cabirilor din Asia în Europa.

Să nu uităm ânst că pelasgismul nu s'a dat învins. Eduard
Gerhard, cu un aparat sciințifie şi mai însemnat decât al pre-
A

decesorului săi Otf. Miiller, a cătat să reîntinerescă părerea a-

cestuia sustinend că deii Cabiri, că mysteriele Ileusinice, că cre-
TR

dințele primitive ale Italiei şi Greciei, sunt nisce forme diverse

ale religiunci pelasgice, care este, ca tote religiunile aryane, o an-
thropomorfisare, o însuflețire a elementelor naturei. In nici o parte
EN

acâstă credinţă primitivă pelaseică nu sta păstrat mai bine, de

cum sa făcut în sanctuarele Samothracei și acesta din causa
fericitei situaţiuni a insulei. Numai aică găsim noi și unitatea și
I/C

dualitatea, exprimate așa de lămurit la Cabiri, unitate în fiinţa lui

Axieros și dualitate în Axiokersa și Axiokersos, unul principiul
IAS

fecundat și celălalt principiul fecundator, prin ajutorul cărora se

(DC. Otf. Miller, Polegomena zu cîner srissenschaftiicher Mythalogie,

U

Coctiingen; 1823, p. 193,

() Idem, Orchomenos und die AMinyer ; p. 499.
BC
 ORIGINI DIFERITE ATRIBUITE CABIRILOR 87

Y
nasce întregul univers. Şi ca săi lămurâscă și mai bine acâstă teo-

AR
rie, Gerhard a făcut chiar un fel de tabelă, unde sunt arătate di-
versele divinități pelasgice în raport cu Cabirii; socotim că nu e
de prisos, spre a da dintr'o simplă privire, întrega teorie a ace-

R
stui învâţat asupra cultului Cabirilor, să reproducem aici tabela

LIB
divinităţilor pelasge, ast-fel cum le concepe dinsul: (2)

(a se vede tabela pe pagina urmiitore 88,)

ITY
Nu putem cerceta mai departe acestă teorie a lui Gerhard,
căci consecințele la cari am ajunge nu ne sunt de o utilitate
mare.

RS
Pășim înainte la părerile acelora, cari, luându-se după alte mo-
tive, susţinii o teorie contrară celor expuse, adică teoria care
tinde la demonstraţiunea originei semitice a Cabirilor. De la
VE
1700 încâce, ba chiar şi mai nainte, ai răsărit mai mulți scriitori
cari sait ocupat cu divinităţile cabirice ; dintre aceștia, Selden,
Bochart, Tobias Gutberleth, Iladrian Reland, Knoblach și Anton
NI

Astorius, (cu deosebire că acesta din urmă s'a apropiat de my-

thurile Nordului, pentru ca să explice pe Cabiri), ai dat la
LU

lumină idea că acest cult se datorâză influenţei poporelor se-

mitice. Schelling, (2) pe urmele acestora, iea apărarea opiniunoi
semitisante și o desv6ltă mai mult cu arguţie decât basat pe
A

argumente adevărat sciinţifice. El adoptă acestă temă a semi-

TR

tismului drept ţintă a lucrărei sale și totă preocuparea lui constă

în a înfrânge faptele după acestă idee. Prin alăturări, cari de
multe ori sunt forțate, el voiesce să ne dovedâscii că numele
EN

acestor divinităţi cabirice, precum și acela al preoţimei lor,

sunt de origină hebraică, iar dogmele revelate nu sunt decât
rămășițe ale unor sisteme, comune tutulor poporelor, dar cari
I/C

stai dincolo de ori-ce amintire istorică.

Cât despre principiul ascuns, fundamental al acestei sisteme
religiose, el nu este emanaţiunea, precum s'a susținut de unii,
IAS

ci o progresiune de fiinţe, cari tote se resolvă, stii, mai exact,

(*) Extras din Ed. Gerhard, /Iyperboreisch-hcemische Studien; p. 34—Cf,

U

Prodrom. der Mythologie, p. 112.

BC

(2) Schelling, Ueber die Gottheiten von Samothrake, Stuttgara, 1815.

 Y
AR Demeter

A xieros
R
A xiolcersa
Persefone- hora,

A xiolrorsos
Dionysos-1lades.

Cadmilus
Ilermes

Locuri unde
erai adoraţi:
în Samothrace

Mărturii antice și moderne.

Schol. lui Ap. Rhod 1, 917.
—
—

Plin. II. N. XNNNVI. 47. Cf.

„Afrodite,
LIB /ueton. 'olhos în Samothrace
DD
—

Gerh., Pprodr. T. N. um 23.

Afrodite. IMelios, Liros în Corinth Pausan. ll. Cf. îb. lume 17.
ce Li)
m
Dn.

Venus, Mars. în Italia Vitruv. Î, 7.

Demeter Cubiria şi Vulcan
ITY hora, în raport cu Ca-
birii, printre cari se
află și Prometheii, fiul
lui Valcan, carele pri-
6)
RS
mesce de la Demeter,
cista mystică. la Theba Pausan. IN, 255.
Demeter, însoțită cu cele 1vei Aymfe din Lemnos
VE la Corinth Welcker, ilog. p. 211,
CABDIRILOR

(7) Ilere. muma lui Jlefa-

(8)
stos, care nasce cu Caliro
„Athene, e ocrotitârea, iar
celorei Aymfe
iri NI
şi trei Ca-
Lemnos IVidem, p. 164,

=
-
Jlefestos şi Gua sunt
părinţii și Ilevse (hersa), sora
glaurei și Pandrosei,
A-
LU
CULTUL

e doica lui Frichthonios, caro

Demeter Thesmoforos de-

este
RA
un epithet al lui
Ilermes, întemeie-
itate aptrătâre Persefone, cu care so 'm-
preună trei statue ale
Zeus, protectorul
cetăţii

torul agriculturei
NT
în Atica
în Theba

Iidun,
Otf.

p. 2148,
Miâller, Proleg., p. 146.
Demeter și

„A /roditei consacrate de
Iarmiona
hora, în raport cu re-

Cadmos, eroul in-

digen CE
în Theba
I/
ligiunea din Dodona, prin pra-
Iere- Ammonia
Dione-Gaa şi

tică superstițiosă
Zeus Ammon
Zeus din Dodona
Paramon-Ilermes
al cărui cult e în

la Potnia
la Olympia IAS
Pausan, IN, 8.1.
Gerhard,
alu.
Protrom.
113, 120.
T. 1,
raport cu al deu- U
Ss
lu „Înumon. la Dodona Ibidem, snm 90, 120.
BC
 ORIGINI DIFERITE ATRIBUITE CĂBIRILOL 89

Y
se reducii întruna singură. „Jos de tot, dice dînsul, pe trâpta
cea mai inferioră a scărei, stă Ceres adică dorința, fămea ; mai

AR
sus pucin e Proserpina, principiul naturei visibile ; în fine, Dio-
nysos, tatăl lumei spiritelor ; apoi Cadmilos, mijlocitorul sc
legătura între natură și spirit. Acâstă sistemiă, precum observăm,

R
are tendența vădită de a face aplicaţiunea teoriei sale filosofice,

LIB
care, după cum se scie, era idealismul lui Kant, dus la conse-
cinţele cele mai extreme, cătând să explice întrega fenomena-
litate din ideal. In resultat, Cabirii formeză o hebdomadă, care
se resolvă în Zeus ca într'o unitate, un consilii de ei, care

ITY
desveltă lumea de jos în sus, care conduce pe iniţiaţi de la
cel din urmă până la cel dântâi grad. Sunt nisce forţe sc
puteri, ce punii în mișcare pe deii superiori, și nu lucreză des-

RS
părțiţi, dar cari, forte strîns unite între ele și împreună cu
(eii, ieaii parte și conluereză la trecerea idealului în real. (4)
Acestă idee, expusă cu acea nebulositate de cuvinte, caracte-
VE
ristică lui Schelling, nu este lipsită de dre-care frumuseţe, dar
rtul într'insa e lipsa absolută de o basă sciinţifică. Cu acestea,
sfârșim opiniunea filosofului german, pentru ca să trecem la
NI

alta mult mai sigură și presentând ore-care garanţii mai mari

de veracitate istorică.
LU

Movers, (2) autor care s'a ocupat mai în special și cu multi

autoritate de anticităţile seminției semitice, este prin felul ocu-
paţiunilor sale, un călduros susținător al teoriei semitisante a
RA

Cabirilor ; el cată a ne urăta aceste divinități ca existând în

religiunea primitivă a Fenicienilor, a Babylonienilor și a Eeyp-
tenilor, formând un fel de octoadă în capul căreia se află Eş-
NT

mun ; dar el nn cunosce numele particular dat celor-lalţi șcpte

Cabiri, cari sunt asimilați cu cele sșepte planete de către unii,
și de alţii, cu cele șepte stele ale Ursei mari s6it mici. Berythus,
CE

ni se spune că era orașul principal unde aceste deităţi erai

adorate. “Tot Movers, printre celelalte argumente, ne aduce și
aceia că etymologia numelui Niz:pp: s6ă Kas:er: „puternici“ este,
I/
IAS

(?) Guigniaut : Les Religious de VAntiquite, considerces principalement

dans leurs formes symboliques et mytholoyiques, traduit de Vallemand du dr.
Frederic Creuzer; T. II. Part. III, p. 1074.
Q) F. C. Movers: Die Phenizier, Untersuchungen îiber ihre Keliyion
U

und Alterthiimer. Doun, 1541: T. 1, p. 651,

BC
 90 CULTUL CĂBIRILOR

Y
neinduoios, de origină feniciană, mai cu stemă că se păsesce și

AR
în cultul Arabilor. Modul cum s'a răspândit acestă credință în
religiunea prâcă, trebue să fi fost prin intermediul Asici-Mici
și insulilor de prinprejur. Cyprul a fost, natural, primul loe

R
unde s'a introdus cultul cabiric, căci numai acestă insulă era

LIB
în drumul dintre lenicia și Grecia mai întâi; daci, prin re-
laţiunile comerciale, desvoltate forte mult în Anticitate prin
aceste părți, a pătruns pânt pe costele Thraciei chiar. Şi nu
trebue să ne surprindă acesta, mai ales când nu suntem fără

ITY
exemple în acâstă privință, când scim forte bine calea pe care
a apucat'o cultul Astartei, pentru a se aclimata în Grecia, cala
cu totul identică cu cea urmată de Cabiri.

RS
Creuzer (2) este cel mai cu vadă erudit dintre apărătorii cu
zel ai teoriei semitice, aplicată la deii noştrii. El pornesce de la
presupunerea că din Fenicia, după tote probabilitățile, atrebuit
VE
să vină, pentru prima oră în Grecia, acest cult, precum tot din
aceiași țcră cată să fi trecut în Leypt și în Cartaginea. Numele
chiar al deităţilor de Cabir s'a păstrat sub forma de Qlir scit
NI

Ribir, care designaii însă ori-ce divinitate păgână; și, precum

este natural, tote culturile anteriore facă cu unul mai modern,
LU

aii cădut mai ântâi în uitare, și apoi sai luat în sens pejo-
rativ, tot așa și aici, deul Qlir scui Nibir a fost luat drept
diavolul. (2) Urmând mai departe teoria sa, el "i o sprijinesce
pe faptul că ni s'a transmis nume de localităţi asemenc cu
RA

Cabirii, cari de sigur ?și le datoresci acestui cult, odinioră în-

floritor prin acele părți ale Asici-Mici, localităţi de altminteri
NT

forte visitate unale în vremurile vechi de către corăbiile feni-

ciene. Aşa, spre exemplu, vedem Cubira, un oraș în Pont, Carra
în Mesopotamia, unde medaliele asocicză Cabirilor și pe deul Lu-
CE

nus ce '] vom întâlni adorat în Frygia şi apoi în Thracia subt

o altă numire, aceia de Mendis stii Men, M+;, divinitate ce se
confundă în representațiuni cu acelea ale unui singur Cabir.
I/

Apoi, în Chaldea, avem și nume de rîuri, precum sunt Chobir

IAS

scii Choboras, cari amintescii întru cât-va pe Cabirii noştrii.

() Fr. Creuzer, Die Symbolil: und Mythologie der alten Walker, T. II,
U

p. 235.
(2) Mânter, Peligion der hurthager; 2 edit, p. 57,
BC
 ao
at Pisoi Tllos.
GEba r.
ORIGINI DIFERITE :UITE CÂBIRILOR 9

ntat și mai în adâncul Asiei,

Y
Alţii, adaogă acelaș autor, ai

Zt.
pânt în Persia, unde li sa pi 1 găsi Gre-cari urme în Ga-

Pda.

AR
Virim, Gmeni forţi, puternici, rii, și ai cercat să'i alăture

e i biotfc
Psi.
pe aceștia cu Cabirii Lemnienţ, ciorii lui Ilefiestos. In fine
mulți ai cătat să alăture pe

8
ra, deul: ascundător de co-

R
[>
=

Ş
3
mori, și pe alte personagii din mythologia indiană, cu divini-

LIB
tăţile Samothracei. „Totul ne îndemnă, dice Creuzer, a socoti
pe Egypteni si Fenicieni ca introducătorii Cabirilor la Pe-
lasgi, în calitate de deii mari și puternici prin excelență. Nu-
mele, probabil, este fenician și nu însemneză all-ceva decât

ITY
cei puternici şi forți“ (4). Arii fi Dii potes din cărţile Augurilor
la Romani. (2) Schelling recunsce, din contra, după o ety-
mologie nouă, pe Dii consentes să Dii complices, împrumutați

RS
de Romani, de la poporul învecinat Etruscii, care popor a mai
dat și alte instituțiuni Latinilor. (3) Aforă de acestea, deităţile
nostre conţină, după cum se scie, idea unei puteri telurice, îm-
VE
preunată cu aceia a puterei cosmogonice sâit ceresci, care fără
înduoială se giisesce în general la Fenicieni și la poporul egyptean.
Acâstă introducţiune se datoresce, în mod firesc, cantorelor feni-
NI

ciene, dice dinsul, atât de răspândite pe câstele Greciei și în in-

sule, din causa strînselor relațiuni comerciale cu acest popor ; de
LU

la aceste cantre Pelasgii, odată cu înstituţiunile religise, ai

împrumutat și numele, căci, în starea lor de barbarie, având o
limbă forte înapoiată, nu puteaii să exprime nisce idei nuoi pentru
RA

dînșii cu cuvintele aflate în limbă. In raport cu acâstă teorie, Creu-

zer găsesce că singurul autor veridic din Anticitate, caro a scris
asupra Cabirilor, nu pote fi decât erekyde. Acesta își are
NT

explicaţiunea în faptul că autorul menţionat este singurul care

ne vorbesee despre cele trei Nym/e cabirice și de cei trel Ca:
Vivi cu tatăl lor Ilefaestos şi mama lor Cabiro; de unde din-
CE

sul află o asemănare cu ogdoada sacră a Fenicienilor. Cabirii

Pelusgi, în fine, ca și aceiaal Egyptului și ai Feniciei, sunt deii
mari planetară, puterile ceresci, stăpâni peste apă, peste cer și
I/

peste uscat, formând între dinșii diverse combinaţiuni. Cu

IAS

(1) Cabirim=potentes.Cf. Grotius, ad, Math, IV, 24.

(3) Varronis De ling. lat. IV, 10, p. 16.
U

(3) Creuzer, Symbolik ; t. II, p. 287.

BC
 92 CULTUL CĂDIRILOR

Y
Creuzer am închiăiat tot ce era de arătat, asnpra istoricului

AR
religiunei, privit din punctul de vedere al semitismului Ca-
birilor.
Mai avem ânst a vorbi și despre Bottiger, carele, nemulţu-

R
mit cu acestă teorie, dete nascere unei alte sisteme (1) unde

LIB
cercă să îmbine cele două păreri, a semitismului cu a pelasgis-
mului Cabirilor. După dinsul, Pelasgii întradevăr ai primit a-
ceste divinități din mâna Fenicienilor, dar, transformându-le
după felul lor de a cugeta și a simţi, at ajuns și dinșii mai în

ITY
urmă nisce curați propagatori ai cultului, ducându'l ori unde
ei ait pătruns. Așa dar, ca nisce discipuli ai Fenicienilor, la
rondul lor, ei devină colonisatori, și emigrând în insulele Sa-

RS
mothrace, Lemnos și Imbros s6ă aiurs, trecend de sigur prin
Attica, ait dus tot dWodată pretutindeni și credinţele împru-
mutate. De altminteri, Băttiger se mai distinge de predecesorii
VE
scriitori, enumeraţi mai sus, prin aceia că el nu admite idea
că Cerul și Pământul erait representați prin cei duoi Cabiri,
precum am vidut că facii toți ceilalți, dar cl îi confundă
NI

cu Sorele și Luna, ori cu Moloch și Astarte, iar între dinșiă

se află un mijlocitor, Taautes, prototipul lui Hermes. In acest
LU

nume vom recundsce noi acele litere, săpate pe pâtra lui Rous-
seau (Tab. VIII, Tig. 11), subt imaginea unui leii fugind spre
drâpla. Acele litere privite invers, ne daă, cu re care dife-
renţă însuși numele uaut. In adevăr, distingem forte bine pe
RA

acestă petră gravată, caracterele 'TATATC, și, alăturând și fi-

gura de leii, care însemneză puterea, virtutea, precum și forma
NT

lunci în seceră și steluța de Masupra, ajungem la conclusiu-

nea că aici stă figura lui 'Taaut, carele, după unii, este mijlo-
citorul între Cabiri, dupi alții, însuși tatăl lor, şi care în my-
CE

thologia feniciană, trecea de «leul supranumit „Cel Ture“. Ca

să revenim la Bottiger, acestă dualitate mai în urmă se a-
mestecă cu Dioscurii și se naturaliză astfel în insulele Greciei,
I/

subt o formă nouă.

IAS

Iată dar, din punctul de vedere bibliografie, aprope părerile

tutulor celor mai de frunte învtţaţi moderni, asupra divinită-
U

(1) C. A. DBettiger, PWunst-Mythologie, t. 1, p. 362 ct sq.: vedi recen-

siunca lui Creuzer în /leidelbery. Juhrbiich. 1927, p. 51.
BC
 ORIGINI DIFERITE ATRINUITE CAPLIRILOR 93

ţilor cabirice. Sistemele acestea, atât de diferite, sunt departe

Y
de a ne satisface, căci nici una nare un fundament sigur, de

AR
care nici o dată să nu te înduoiesci. Acestă mulţime de teorii,
pe cari noi le am redus la două mai importante, cele semiti-
sante și cele helenisante, se contradicii unele prin altele, în par-

R
tea lor negativă, iar în cea positivă, unele se basâză numai

LIB
pe localități cu nume asemuite Cabirilor, altele pe câte o
notiţi a lui Ierodot. Noi ne vom cerca să presentăm o expli-
caţiune cu totul deosebită de celelalte și a cărei bază ne pare
a fi cu mult mai sciinţifică. Acâstă teorie este singura care,

ITY
pe de o parte, caută si'și dea scmă de caracterul asiatic al
înfăgișărilor cabirice, iar pe de alta, ne face să înţelegem în-:
rădăcinarea atât de adâncă a cultului în credinţele grece. Ori

RS
ce star dice, este cu neputinţă ca un popor, atât de depărtat
ca, origină de Greci, precum sunt Fenicienii, s6ă mai exact,
ramura întregi semitică, să înrîurâscă așa de mult asupra
VE
unui alt popor, deosebit şi în limbă și în felul de traiu și de
gândire. Așa dar, ori ce încercare de a trage de la Semiţi
originea Cabirilor, sâi de o da cu totul pe sema Grecilor, ni
NI

se pare a fi o utopie fără base sciinţifice.

LU
RA
NT
I/ CE
IAS
U
BC
 Y
R AR
LIB
ITY
CAP. II.

RS
ORIGINEA FRYGO-TIIRACICĂ A CAĂBIRILOR.

Reluând cestiunea la care ne am oprit, uşor vom pute să

VE
vedem că numai trei suposițiuni sunt posibile: sâi admitem
pentru divinităţile tabelelor nostre o origine aryană, datorită
în Europa poporelor pelasge; s6ii o origine semitică, din Asia
NI

apusană ori din Africa, fie feniciană, fie egyptenă; scii, în fine,
o origine tot deodată asiatică și aryană. Din aceste trei păreri,
LU

am căpătat convingerea că cele două MWântti sunt grele, ca si

nu dicem imposibile de susținut. Cei mai înfocaţi apărători
ai lor n'aii dat de alte argumente, decât numai de cele scâse
RA

din alăturarea unor nume proprii. Nu rămâne deci în picidre

decât teoria aryanismului asiatic al Cabirilor de care noi ne
vom alătura mai mult, ca una ce ne pare că presentă o basă
NT

sciinţifică mai largă și mai sigură,

Dar ne întrebăm, căreia anume din familiile acestei întinse
grupe să dăm preferenţa? Iată o cestiune pe care noi vom în-
CE

cerea s'o limpedim pe cât este cu putinţă. Să nu așteptăm

însă de la o teorie ca ca să explice pent și cele mai mici
amenunte, căci rolul ci nu este decât asi da scmă de un
I/

complex de fapte în liniile cele mai generale, cele fundamen-

IAS

tale, dar în fine să'și o dea, în mod consciințios și liber,

nu pornind « priori, precum au făcut și Otf. Miiller, susțină-
torul prin excelenţă al helenismului Cabirilor, şi Movers apără-
torul exclusiv al semitismului lor; trebue, nu să pornim de
U

Ja o idee în vederea căreia, chiar cu riscul de a fi inexacți,

să cătăm a înfrânge realitatea, spre a dovedi acea idee, ci, con-
BC
 OLIGISEA FRYGO-TIIRACICĂ A CABIRILOR 95

statând mai ântâi cu serupulositate faptele concrete, să ne

Y
înălțăm din generalisări în generalisări până la o concepţiune

AR
ideală a nâstră, care să concorde cu tote datele cunoscute.
Credincioși acestei hotăriri, am controlat faptele cu cea mai
mare răbdare şi ele ne ai condus d'a dreptul către teoria ce

R
o vom expune. lată cari sunt dovedile pentru ilustrarea, ace-

LIB
stei păreri. Ele sunt de patru feluri:
10, Analogia Cabirilor cu Corybanţii, Dactylii și Cureţii.
20, Mărturia monumentelor cultului și înfăgișărilor r&mase
de la Thraci și de la Frygieni.

ITY
30, Asemănările netăgăduite cu cultul divinităţilor thrace.
40, Mărturia Anticităţei și scriitorilor ei.
1. Analogia Cabirilor cu Corybanţii, Dactylii și Cureţii est e

RS
nu argument de o val6re necontestabilă pentru dovedirea teoriei
nâstre; el constă în următorul punct. Fiind-că Dactylii, Cure-
ţii, Corybanţii şi Telchinii sunt recunoscuţi de toţi ca prove-
VE
nind din Asia, unde ai fost un fel de acoliţi ai Marei-l)eiţe
frygiane, Cybela, de ce n'am admite că și Cabirii, asimilați cu
toți aceştia de către întrâga, Anticitate, n'arit ave origina lor tot
NI

în Frygia, că cari sunt eșiți, de asemeni, din cultul Rheei, pe

lângă care i am întâlnit mai sus ca nisce personagii supuse
LU

Deiţei-Mame? Natural că suntem logicesce scii fatal împinși,

dâcă admitem că unii sai născut în Asia-Mică şi anume în
plaiurile Frygică, să recunâscem și pentru Cabiri, întocmai ase-
meni cu cei d'ântti, o aceiași origine. Acest argument inductiv
RA

prin analogie își are, fără înduoială, valorea sa. Ce însemnză,

în adevăr, analogia, dâcă nu o presupunere, prin care din fap-
NT

tul că două fenomene se asemină în mai multe note constante

la ainândouă, se conchide, că se ascmănă și întro altă notă,
constatată numai la unul din ele? Prin urmare, dovedind mai
CE

întâi că Corybanţii, Dactylii, Cureţii și Telchinii se tragi din

ramura thraco-frygică, precum și aseminarea completă a Ca-
birilor cu aceștia, urmeză de sineși că și Cabirii sunt de acelaș
I/

xamură thraco-frygică.
IAS

Să luăm pe rând, fie-care dintre aceste grupe de personagii

mythologice şi să vorbim mai ântei de Dactyli. Aceştia, după
poema Foronida, din care nu s'a păstrat decât numai un frag-
ment, de către Apollonii din Rhodos, „erait socotiți ca nisce
U

fermecători și vraci“. Poema spune: „Acolo, fermecătorii din

BC
 9% CULTUL CABIRILOR

Y
Ida (Dactylii) Frygienii, Gmeni munteni, își fixase locuin=

AR
țele lor.“ (2) Și tot în aceiași preţiosi notă a lui Apolloniă,
citat mai sus, ni se arată că Sofocle numise pe Dactyli, Fry-
gieni. (2)

R
Un al duoil€ scriitor, care susține aceiași origine pentru

LIB
Dactyli este Diodor din Sicilia carele se basa, înaintând acestă
părere, pe autoritatea istoricului Efor: „Sunt alții și printre a-
ceștia este și Efor, cari povestescii că Dactylii Ideeni locuiati
împrejurul muntelui Ida din Frygia şi că trecură în Furopa cu

ITY
Minos.“ (3)
Al treil6 scriitor, unul dintre cei mai bine informaţi în An-
ticitate și la ajutorul căruia vom alerga de aci înainte continui,
Strabon, nu numai că ne spune acelaș lucru, dar adaogă de u-
semeni și. relațiunile ce aveati ci cu Deiţa- Mumă Rhea: „Sunt
RS
unii cari susținii că provinii din Ida, alții că s'au stabilit acolo;
VE
dar toţi ne asigură că ci sunt cci ce ati lucrat ferul pentru
prima Gră în muntele Ida; toți îi ţinii drept nisce vriijitori, în-
trebuințați în serviciul Mumei- peilor ŞI având reședința lor în
NI

Frygia, în jurul Idei.E (4) ,

In fine Clement din Alexandria, ne afirmă cum nu se pote
LU

inai clar, că „Dactylii Ideeni erai Frygieni și Darbari“ și nici

de cum Greci. (5) Așa dar, rezimaţi pe mărturiile acestor pa-
tru scriitori de valore şi cu o mare greutate în tot ce atinge
mythologia popsrelor din jurul Mărci Egeci, vom afirma că Dac-
RA

tylii sunt din familia feygo-thracă,

Trecem la Corybanţi. Ei, ca și socii lor Dactylii, nu mai pu-
NT

& Apollonii Rhod. Aryonantie, L, 11292 Eohra stores

Y 42%
CE

ini owpzs ddnaş îptaszprt fa Tatu, etc.

(2) Scolia ad Apollonii Rhod. Aryonaut. . e: nSpotnit, 3 23 mabenio Poibreas
mah 29 Nowpris Vacbuniaa
(5) Diodori Siculi, |. V, Gt: „Lia Diseara co Fat ari "E zor, ara
I/

Plizins Ana speta mie razi ste "ere za te ppt, Dirali orat î3
IAS

psză Mies cs sa Fr “zei

(î) Strabonis Geoyr., LX, p. 473, 22 „hat ot ui iztpuuzirs sis Vl
îm 5 mi: î3 înriarmae
= -z2
mig 23
îi aid
ana za; iata îOR reg
arnui ip
Îp Yi
lg arti
sosi
ast, tăutiş îi zi “posras nat grata iri ata Mrsiza 39 i za
iv beri îvmriecas Tari sie “cret
U

(5) Clementis Aexanârini. Stromat, I, p. 360, ed. Pott.: „gs;

R
=
.
îi

va Băpiaat di aim Anahi

BC
 ORIGINEA FRYGO-THRACICĂ A CAPIRILOR 97

Y
cin, de aceiași origine se alătură, căci tot pe lingă qea Cy-
bela îi vedem pentru prima Gră și tot din Frygia, încetul cu

AR
încetul, trecă în Europa. Reşedinţa lor primitivă a fost mai
ântei în 'Troada, judecând după pasagiul de mai la vale din
Strabon : „Locurile consacrate cultului acestor genii (Cureţii și

R
Corybanţii) sunt nelocuite, cum este spre exemplu Coryhantion

LIB
în Iamasxitia, acum ţinând de teritoriul Alexandreilor, aprope
de Sminthion în Coryhisa din Skepsia.“ () Mai departe ni
arată celebrând ceremoniile religidse ale Mamei-l)eilor.
Plutareh ne dă și el, de asemeni, asigurarea că Corybanţii

ITY
pentru prima ră ai fost în Frygia, (5) şi acâstă asigurare
este cu mult mai positiv şi mai limpede dată decât a celora ce
o aduserăm mai sus.

RS
Din "Troia s6ă mai exact din Asia-Mică, Corybanţii, identi-
ficați cu Cabirii, spune Strabon, trecii în Samothrace, care se
numea mai nainte Melita. (2) Iată dovedită și aserţiunea că
VE
Corybanţii sunt de aceiași familie frygiană ca și Dactylii; că
și că sati născut din cultul Deiţei-Mame, și că împrejurul a-
cestei divinități celebre ait jucat rolul unor servitori. Natural
NI

că la origine, și. dinșii, precum și Cureţii cu Telchinii și Ca-

birii, ati fost de aceiaş scmă, nu s'aii deosebit întru nimic; dar,
LU

cu trecerea lor în Europa, Sai desvoltat în medii felurite și

subt puterea, de asemeni, a împrejurărilor diverse, unii aii luat
proporțiuni exorbitante de mari, cu altare și temple strălucite,
RA

cum se întâmplă cu Cabirii, iar alţii at decădut la proporţiu-

nile unor fiinţe terestre comune, precum se vede la Coryhanţi
şi la tovarășii lor. Deci, să nu ne prindă mirarea, când întelnim
NT

subt acelaş aspect pe tote aceste personagii, la început.

Să ne ocupăm acum de alte divinități-acolite, de cele recu-
noscute sub numele de Cureţi. Aceștia ai jucat acelaș rol, dar
CE

dovedi convingătâre pentru originea lor frygiană sunt mai grele

de găsit, de ore-ce din pricina numelui lor, asemenc cu al in-
I/
IAS

(1) Strabonis Geogr. |. X, p. 473, $ 21: "loa more să porta

- . , . - 9 2 „7 a e
Cip TAL, Tun y TUS 0 TE N opofprzsziny TO Ev 4 A

Aetaviginy pps înppbs sad Stizo, tai «ij Ropbitaza îvp *

=

(*) Plutarchi De Fue. Lun; t. IX, pe. 722, ed. Reiske.

(5) Strabonis Geogr., |. X, p.472, Ş 19: pa ziriziy di sodas îs
U

(ornate piste Menta.

BC
 Y
98 CULTUL CABIRILOR

AR
sulei Creta, aii dat nascere legendei că acâstă insulă ar fi fost
legănul lor primitiv. Şi aci ânsă, tot Strabon ne asigură că,
după mărturia autorului Foronidei, Cureţii cântai din fluier şi

R
erai Frygieni. (2) Demetriu din Skepsia, autoritate gravă în
ori-ce ocasiune, (2) dar mai ales aici unde el vorbesce despre

LIB
istoria propriei sale ţtri, fiind din Skepsia în Mysia, şi carele
culesese, afără de tradițiunile mythice de cari ne ocupăm, după
Strabon, Demetriu aședă pe Corybanţi și pe Cureţi în Frygia,
aprâpe de Rhea. Ovidiii âncd susţine acelaș lucru, punând pe Cory-

ITY
banți şi Cureţi în Frygia, unde eraii ocupați „o parte să isbtscă pa-
vezele cu sulițe sâă toiege ascuţite la vârf, și alta, coifurile g6le;
Cureţii sunt însărcinați cu una și Corybanţii cu alta“ (2). Ari-

RS
stid din Smyrna susţine și dînsul că orașul stii natal este lo-
cul unde Cureţii ai fost mai întâi, precum și unde sa năs-
cut Zeus. In fine, fiind-că sunt câți-va autori ai Anticităţei cari
VE
susținii Creta ca locuință primitivă a lor, — între cari e şi Se-
ueca tragicul, pentru ca să nu luăm decât unul, (4) —- cată să
aducem argumentul conclusiv în acesti cestiune, adică să ve-
NI

dem ce dicii înșiși seriitorii din insula Creta chiar; evident că

aceştia, dintr'un impuls de egoism, ari fi susţinut acestă idee.
LU

Cu tote acestea, faptul alt-fel se întâmplă. Strabon ne dice în

acestă privință: „In istoriile creteze, Cureţii sunt numiţi nu-
tritorii și păzitorii lui Zeus, curi fură chiămaţi de Rhea, din
RA

Frygia în Creta.“ (5)

lată dar câștigat primul punt, adică proveninţa fie a Cory-
banţilor, fie a Cureţilor și celorlalţi, din Frygia; ne rtmâne
NT

să arătămcă și Cabirii sunt asemeni cu aceştia, sii numai cu

CE

(9) Strabonis Geoyr., |. X, p. 471, $ 19:40 Zis Popupida spavag

ear sas vai Pogras ars Rog "i tea 3 Pirati
(2) Rossignol, Les Mrtaur dana V Antiquite ; p-
I/

(2) Ovidii Fustor, 1. IN, 209:

Pars clypeos sudibus, galeas pars tundit inanes;
IAS

Hoc Curetos habent, hoc Corybantes opus.

(€) Senecze fercul (Ir: „Fleat Alciden c:erula Crete;
Nunc Curetes, nunc Corybantes,
Arma diva „Inaasate manu.
U

() Strabonis Geogr. 1, X, p. 472, $ 19: E 5i cois vpratanis hiots

mois igrusat tat iara sis hrș în Woitas i
BC

id “
 Oe
lea.
pa. să
o
Hr
Baa)

KE
DU

= $
a

ORIGINEA FRYGO-TIHAOICĂ
E A CADIRILOR 99

Y
iz

Asiei-Mici se da-
7-a.

unii dintrinșii, pentru ca să fipr convinși că

sat

AR
toresce originea divinităţilor nptră.
pa

In adevăr, nu sunt puşine pâtriile scriitorilor Anticităţei,

n RN rara

cari ne vorbeseii de asemănărilii ba chiar şi de confusiunea ce

| LU.

IBR
era între Cabiri şi Corybanţi. Câ”Strabon, mai presus de toți,
după cuvintele ce aduce de la alţii, se vede forte bine că el
mavea pentru unii o idee diferită decât pentru ceilalți, el îi
socotea absolut identici. Ilustrul geograf începe în chipul acesta:

YL
„Ast-fel este diferenţa de păreri care domnesce în aceste tra-
diţiuni : unii declară că Corybanţii, Cabirii, Dactylii-Ideeni și
Telchinii eraă aceiași ca și Cureţii ; ceilalți pretindeaii că sunt

IT
numai rude între ei, și distinși unii de alții prin mici dife-
rențe ; dar, spre a spune lucrul în tot și în general, toţi fără

RS
excepţiune erait un fel de fanatici şi Bacchanţi, cari, subt forma
de servitori sacri, isbeaii spiritele în timpul celebraţiunei sacri-
ficiilor, dându-se la jocuri cu sgomot și tumult, fiind înarmaţi și
VE
făcând să răsune cymbalele, tobele și armele precum şi flautul și
scoțând ţipete (1)* etc. Ansă nu numai geograful Strabon se a-
rată încurcat facă cu acâstă asemenare sc identificare; Antici-
I
UN

tatea întregă ne este martură în acest punt. Nonnus pune cu-

vintele următâre în gura Ilarmoniei, tocmai în momentul când
e să părăsâscă Samothracea: „Pescere a Cabirilor, salutare!
Vă las, stânci ale Corybanţilor, nu voi mai vede nici de cum
AL

“facla nopturnă a sărbătorilor Hecatei adorată ca mamă., (2)

Poetul așa dar numesce acelaș loc, când pescere a Cabiri-
TR

lor, când stânci ale Corybanţilor; ceia ce dovedesce lipsa unei

distincţiuni între Corybanţi și Cabiri. Aci cată să observăm
EN

(5) Strabonis Geog. |. X, 466. Ş 7: „Tosmbzn disrtv îv mois hâţots

mâv pă mobs mbrabs mois Nobpi,at sobs Nopbgravras
I/C

a05eis zodia,
Ragsipovş ai "lminoş Acrzbhons mat Tahyivas RD gatiti, Tv dă aţa
asa , , o. „ae - Si . ,
vaig dry vai pings Sivas 003 RpUs dh)rphs Dta'gnpăs îvasteh)opt=
vu, bg 88 mon e ya asta md Thtov, , &mravras*» 3vlinVatr3t4055 9 mtvrs»
IAS

ae Grmupia0d3 nai Evozhi MTast pară Vopdfov at tâenv vai voda,

pr anti arat Orhoo, Eni hod vi dos îxmhistovius vară măs îs
poszțiras îv optat îimrâvuv“ etc,
(2) Nonni Panopol. Dionys. Il, 183 sq,; cf. XNIX, 214: "Apa Rastpuy,
U

Nraipzze wa ronin Kopobravridzş ovăz: )s5azw

Mrspebs *"Faders vor Wazdeu madrrji&
BC
 100 CULTUL CĂBIRILOR

Y
și faptul că Ilecate se găsesce dre-cum apropiată cu divinită=

AR
ţile din insulă, fapt despre care vom vorbi mai pe larg cu o-
cusiunea asimilaţiunilor diverselor personagii divine din mytho-
logia grâcă, cu Cabirii. Un al treil€ seriitor a cărui autoritate

R
nu pote fi pusă o clipă în înduoială, din causa cunoscinței sale

LIB
adiinci despre tot ce privesce anticitățile mystice, pseudonimul
Orfeii, nu mai pugin găsesce că Cureţii sunt aceiași cu Cory-
banţii, făcându'i regi în Samothrace: „Cureţi cari faceți să rt-
sune arama, și având arme rizboinice, genii ceresci, pămentesei

ITY
și marini, voi ce locuiţi pământul sfânt al Samothracei, alun-
gați pericolile muritorilor ce rătăcesci pe mare..... Voi cei
Vântei ați stabilit printre Gmeni inițiațiunea....... Cureţi nemu-

RS
ritori...... Genii nemuritor, susţinători pe de o parte și destrue-
tori pe de alta, Cureţi, Corybanţi, stăpâni şi atot-puternici regi
în Samothrace, în același timp fiind şi fii ai lui Zeus.“ (4)
VE
Tot Nonnuş într'o rugăciune către Muscă, invocă în acelaș
timp pe Cureţi, Cabiri, Corybanţi și Dioscuri cărora le dă nu-
mele de salvatorii cei mari și fii nemuritori ai lui Zeus. (2)
NI

In fine, reîntorcându-ne iarăși la Strabon, vom adăoga că a-:

cesta, dupt îndemnul unor scriitori anteriori sieși, ține pe Co-
LU

rybanţi drept fii ai lui Chronos, ori ai lui Zeus cu Caliope

„fiind ei aceiași cu Cabirii.* (3) =
Nici nu mai adăogăm notițele acelora, cară dai drept reșe-
RA

dința Corybanţilor, insula Samothrace, pusă, dup cum se scie

(1) Pseudo-Orphei /pma. ANĂVIII, 1—21:

NT

Nana Nrogiziz, Pg sape Tpouis

Doga, pir me pai ctre
07 izse Yrapolipzare,
PAT toi
EG 9 pion spera satire
atasata s
CE

Ride Vor fanta Thai zu

Abavazei Roies a. îi.

Aretnteăs iasa mopiis ce vai rau Sti
ta Se
I/

Noomiztg Ropibizarzig, ăvarzogi3 cazi sea

IAS

e sai
Caurhiztaz47, oaze,
TE 3 îi
Hu Vers
013 tinut
Paot miîn
(9) Ejusdem Jlymmun, 1, 20 sq.:
Reopiaaz Size Rogerius 7, odă Nraeizroaa
Ni zis Sms prag puri Aş ela Siza
"mira ai tirg
U

| , . -> e ae mai
(2) Strabonis Geogr. |. X, p, 472, $ 19: at i Rob atvig, ha 23
,
Ars pat Neahisr 3 past cs Roporezrag 299 mag aria rottatat ŞT tra 3
BC
 ORIGINEA FRYGO=TIIRACICĂ A CABIRILOR 101

Y
forte bine, subt ocrotirea templelor şi mysterielor cabirice, pre-

AR
-cum face Priscian când dice: „Dupt murii cei înalţi se zăresce
muntosa Samothzace a Corybanţilor.“ (2)
Basaţi așa dar pe o sumă de autori, isvore ale istorici lumei

IBR
vechi, al căror numir, de nu ne am teme, Pam pute mări cât
mai mult, nu este ore drept, după "ce am arttat că și Dactylii
și Cureţii și Corybanţii şi Telchinii sunt de origine din Asia-
Mică, din Feygia, după ce am dovedit asemănarea perfectă a

YL
Cabirilor cu Corybanţii și prin aceștia cu fie-cată din divinită-
țile numite mai sus, nu este Gre drept, să admitem ca un ce
sigur, originea thraco-frygică a Cabirilor 2 Faptul acesta ânsă,

IT
noi îl vom întări și mai mult, prin argumente de altă natură.
20, Vom av6 acum recurs la mărturia monumentelor cultului și

RS
înfăcișărilor rămase de la Thraci. Pen'aci noi mam făcut decât,
să arătăm că, în adevăr, Cabirii prin analogie potii fi conside-
raţi ca thraco-frygieni. Decă vom pute însă constata la Thraci
VE
existența unor divinități perfect asemeni cu Cabirii noştrii, și
decă în același timp vom fi în stare să dovedim că numai
I

Thracii ait posedat nisce atari dei moșteniți de la anticii Aryani,

UN

împreună cu fraţii lor din Frygia atât de strîns înrudiți cu

dînșii, atuncă noi trecem din fasa adlmiterei numai a unci po-
sibilități, la: una mai exactă, unde ni se impune originea thraco-
fiyaică a divinităților cabirice.
AL

In adevăr, între nenumtratele monumente thracice descoperite

de curând în peninsula Ilemului, avem unele în cari ni se vor=
TR

besce despre o divinitate arătată subt un nume cu totul vag,

subt forma de dativ oz “wi. Pentru noi, identificarea acestui
heroit cu Cabirul representaţiunilor nostre nu pote să fie pusă
EN

la înduoială un singur moment, pe motivul că'l găsim mai cu a-

celeasi atribute şi aceleași înfăcizări ca şi pe representațiunile
cabirice. Trebue totuşi să adăogăm că una din causele cari fă-
I/C

cuse ca culiul unui singur Cabir să iea o desvoltare așa de

mare în Macedonia și să întunece pe celelalte dou& personauii
cabirice, fusese tocmai adorarea aceluiaşi (leii într'o țcră cu
IAS

totul alăturată, în învecinata Thracie.

U

(0) Prisciani Terieges, 516 sq.;. . . . Post Corybantum

Menibus antiuuis Samothracia cernitur alta.
BC
 102 CULTUL CABIRILOR

Y
Am dis că mai aceleași atribute și aceleași înfăcișări avea he-

AR
roul thrac ca și Cabirul nostru. Ast-fel avem un ex-zoto, unde
so vede un cavaler thrac mergând spre drepta şi dinainte "i o
femee înveșmentată cu o tunică lungă și cu capul îmbrobodit

R
întrun văl; în partea superidră se află inscripția KYPIO HPOL. (1)

LIB
Avem altă stelă, înaltă 0,295, lată 0,227, astădi în biserica,
Sf. Gheorghe din Filipopoli, şi venerată de Armeni ca repre-
sentând pe însuși patronul bisericei; baso-relievul înfăciștză o
scenă împărţită în două registre, In primul sunt două persone,

ITY
unul bărbat şi alta femee, aşedate într'o rină pe pat. Masa pe
trei picidre lipsesce. In al duoil€ registru este un cavaler
alerpând ca și cel de sus în spre drepta, cu tunica strinsă

RS
pe trup și cu chlamida suflată de vânt; are în mână o lance.
Aforă de aceștia se mai vede un câne, un mistreţ, apoi o
personă care voiesce, pare-se, să oprescă calul și o femee învă-
VE
luită bine, (2) Mai sunt multe asemenea ex-roto dedicate în o-
morea lui 15565 po; una care ne atrase atenţiunea mai cu semă,
coprinde representaţiunea unui cavaler cu chlamida fâlfâită,
NI

alergând către drâpta, ca cei deserisi pent acum; iar în drepta,

un arbore și un șerpe cu inscripțiunea:
LU

ALAOIHMEPOC hYPIO
MPOL ETXIIN
Agatitagos mpi 1 put copi. (5)
In fine sunt altele unde ni se înfăcişeză, în registrul din par-
RA

tea superidră, un cavaler dirigendu-se în gona mare către un

altar, aședat în drepta scenei, iar în alt registru, — ceia ce dă o
NT

mai mare importanță alăturărei ce avem să facem,—este repre-

sentațiunea banchetului funebru cu un Cadmil scii servitor religios
pus în drepta;(4) acesta pare că se apropie de acoliţii din fi-
CE

gura 9 și 10 după Tab. VII a monumentelor nbstre.

Așa, în Muzeul nostru din Bucuresci există un asemene heroii
thrac, care a fost descris de d-l Odobescu pentru prima oră: (6)
I/

„Un fragment de petră, (0,19 înălțime; 024 lărgime), pur-

IAS

(0) Alb. Dumont, Inscriptiuns ct monments figures de la 'Thrace; pp.

16, No. 32
(2) Idem, Op. cit, p. 25, No. î
zi

(3) Idem, Op. cit, p. 18, No. 3

U

(3) Idem, Up. cit. p. 13, No. 20

(5) Odobescu, Scrieri. T. III, p. 69, nota 1; Pin horrgaztzise
BC
 ORIGINEA FRYGO-TIIRACICĂ A CABIRILOR 103

Y
tând jos inscripţiunea elenă AYPILAIOE A0CEXIIE. Pe acestă les-
pede trunchiată se vădii picidrele unui călăreț cu partea de jos a

AR
calului alergând; sub dinsul, ritul și copitele unui mistreţ, asupra
căruia se asvârlă un câne cu botul căscat și cu coda în sus. Săpă-
tura e cam grosolană, dar desemnul e plin de mișcare.“

IBR
Mai însemnat decât acesta, din punctul de vedere al ase-
mănărilor cu figurile tabelelor nâstre, este următorul baso-
reliev găsit la Belastiţa, aprope de Filipopole, în monăstirea

YL
St. George, şi pe care se distinge iarăși două registre. In pri-
mul, duoi cavaleri, âmbii îmbrăcaţi cu mantie sburătâre şi cu
bragul drept ridicat în sus. In al duoil6, sânt patru persone
în picire, trei bărbaţi întășuraţi în togă, și o femee cu un

IT
chyton scurt, strîns la cingătâre. (1)

RS
Să nu credem, că heroul thrace s'a găsit numai în peninsula
Hemului, sc că a, fost adorat numai aci; noi îl întâlnim și
în Asia-Mică, de unde scim că originară a fost ramura thraco-
VE
înygică. Este unul săpat pe o stâncă la Kogia-Taş în satul Giuk-
Ovarlak, între Pisidia şi Frygia. Tote sculpturile de acest fel ne
presentă un subiect identic, adică un călăreț, mergând tot-d'a-
I

una. spre drâpta, ca și la monumentele n6stre, și ţinând în

UN

mână sâii o lance, sâii o secure cu două tăișuri. (3) Dar pe

lingă acestea, ni se mai presentă o serie de marmure cu in-
scripțiuni, cari ati un caracter forte mare de asemănare, pe
AL

de o parte cu sculpturile din Kogia-Taş, pe de altă cu monu-

mentele nostre. Astfel avem patru marmuri, demne de a fi citate.
Una, aflată la Tefeny, înfagişiză un cavaler cu capul radiat,
TR

mergând de asemeni către drepta și ţinând în mână un toiag forte

scurt, să o undltă ca aceia pe care o portă în mână personagiul
ce stă la spatele călărețalui de pe Tabela II, Fig. 3 din stam-
EN

pele nostre. Pe marmura asiatică se citesce inseripțiunea:

“Ezons s. £ [mmm vds + +]
Ada. Anvbstos
I/C

tis Mumhet?os
O: cotor
En. (5)
IAS

PI
(1) Alb. Dumont, op. cit. p. 15, No. 27.
(2) Collignon, Bulletin de correspondanee hellenigue ; 4-me annce, mars,
1380; p. 291.
U

(5) Idem, loc. cit.; p. 293.

BC
 10.4 CULTUL CABIEILOR

Y
A doua marmură, găsită în Karamanly, ne dă imaginea unui

AR
cavaler cu capul radiat, înveșmântat cu o tunică scurtă, ținend
cu stânga hăţul calului și în drepta ciocanul cu două căpătiie.
Inscripţiunea dice:

R
dazts Audi
05 OpraztaEvols

LIB
Zu grosi zen, 20
eprz învierea (0)
Celelalte două, perfect asemeni cu aceste descrise, sunt a-
dresate aceliaşi divinităţi, OO: SozoNx, care, fără înduoială, cată

ITY
să fi fost un deă naţional al Fryagienilor, fără nici o legătură
sci asemtnare cu deii pantheonului helen. Precum forte bine
dice Alb. Dumont, (2) nu putem de loc sii vedem în heroul thrac,

RS
un mort heroisat, dupe cum ati credut unii, căci expresiunea de
z5atwe, atât de des întelnită pe marmurile thrace, nu însocesce
decât divinităţi mari, de ânteia mână. Respectul ce se da-
VE
torea acestui personagiu divin, a avut proporțiuni forte însem-
nate, judecând după mulţimea de ez-roto, răsipite peste tot
teritoriul Thracici și, cum vtdurăm, şi în Frygia, precum și
NI

judecând după diversele construcțiuni, cari necesar serveaii drept

temple adoratorilor acestui detii.
LU

Cine să fie re acestă divinităte representată cu numele vag

de RYPIoS po? lată o cestiune cărei atrebue să răspundem în-
trun mod lămurit. I-L Collignon în acâstă privință dice:
RA

“Trebue ore să vedem în acest oo: Xuzox o divinitate cunos-

cută, privită ca un deă protector? Nu putem aduce asupra
acestui punct nici o soluțiune precisă; se scie cât de complex
NT

și de contradictorii era symbolismul reliuios în Asia-Mică.

Pentru a dovedi cât de obscură este a doua ipothesă, e destul
să observăm că atributele lui oz: să aparținii unor divi-
CE

nități cu totul diferite. Calul este alese semnul lui Men; dar
secera lunci ce o portă totl'auna Men, ne opreseo să asimilăm
pe Hziz ză, cu acest dei. Dipenna era purtată în Caria de
I/

către Zeus Labrandeos si atributele solare sunt de asemeni

IAS

uneori date lui Zeus Mastalutenos, mai cu scmă pe un baso-

reliev, unde ţista îi este radiată și unde umerii sti portă se-
U

(1) Alb. Dumont, foc, cit, p. 293,

(2) dem, og ze arehedogiţute en Vhrucej p. 30,
BC
 ORIGINEA FRYGO-THRACICĂ A CĂBIRILOR 105

Y
cera lunci. (1) Noi, cu tote aceste înduoieli ale d-lui Collignon,

AR
credem, și nu fără cuvânt, că divinitatea 6EVE Xu7ON din Frygia
„sGă RYPLOE IIPOX din 'Thracia, și una și alta proprii pantheonului
“thraco-frygic, nu sunt decât Cabirul monumentelor nostre. Și

IBR
ucâstă o înaintăm pe următorele motive: mai ântâi, dupe cum
am avut ocasiune să vedem, absolut tote representaţiunile ca-
birice ne înfăciștză un călăreț cu mantia suflată de vânt, cu
căciula feygiană pe cap şi al cărui cal alergă în gonă mare

YL
numai către drepta stii stă pe loc; el e înarmat une-ori cu o
lance sc ţine în mână un dracone, iar Winaintei, o figură fe-
minină înfășurată bine și întro posiţiune liniștită, pare că '

IT
opresce în loc. Exact aceleaşi representațiuni ne sunt date şi
pentru divinitatea thracă KYPIOX PO unde, de regulă, este un
călăreț în aceiași postură și în aceleaşi îmbrăcăminte ce le am
descris la Cabiri. Primul motiv
căminte și aceleași posture atât pentru Cabirul monumentelor
decă RS
este, acelaș fel de îmbră-
VE
nâstre cât şi pentru KYPIOX IPo: al Thracilor.
Al duoilă motiv, de natură mult mai positivă, este faptul
forte caracteristic, că dăm peste inseripţiuni thracice adresate divi-
I
UN

nităţei RYPIOS IPo*, arătată aci ânsă subt numirea de A AKIMOS,

are ne reamintesce așa de bine pe “Ahzwv Și Evprptov Ambii
Cabiri Lemnieni. Așa spre exemplu avem o inscripțiune publi-
cată de d-l Egger, (2) unde întâlnim acest dei numit *Viz:nes:
AL

e;[iz miaaaăhraes “poor

- , . .
Siza YĂIaura îv satira(9)
o het Nat Wiipay £ pair
TR

.. a 2 Ei Â- a
ÎN prada a) az pr? TE
. * pa . .
30 Du ŢI Ep otazirt Se
PE te e
RNizizoz 6 Zis razi,
. ,
EN

lavagtns sono îi
ănne,
a 223
Doza
ETTOT
ante
Me
a
SU
Sing
714
vass
PAI A En
Pi
Nhrzndtraziva Prtâs 2izoy în tatige
"Oorice ani, Srzsim Îlpzizatn baazats stânta
I/C

030
Cin ge
?
IAS

(1) Collignon, Bulletin de correspondanee hellenique; 1858, mai; p, 294.

Q) E. Eger, Notice sur une stele de meurbre, în Annales de IIustitut,
1863. p, l%,
(3) Pe heroul care este acolo dinainte porţii, în respântie, Alcimus,
U

ilustrul fă al lui Nactas, meșteșugari îndemânatică Pait înilţat înainte

BC
 106 CULTUL CĂHIRILOR

Y
Dar ceia ce dă o mai mare importanţă acestei alăturtiri între

AR
*Adao ȘI 7Aapos este notiţa forte prețiosă a lui Iygin (1), care
ne spune că Alcon, un fiii al lui Ares, frate cu Pollux, era
născut în hracia. Acâstă îneciințare, care ar părc la primul

R
moment neînsemnată, capătă, cum am mai spus, o greutate ex-
cepţională, fiind-că printr'iînsa ni se înlesnesce drumul pentru

LIB
asimilarea âmbelor divinităţi Alcon și Alcimos cu Dioscurii, pe
primul făcendu'l să fie frate cu Pollux, pe celălalt găsindu'l îm-
preunat cu Tyndaridii pe inscripţiuni, după cum vom vede pucin
mai jos. Ca să stringem și mai mult raționamentul, vom dice:

ITY
Pe ziptos fps, carele este numit pe inscripţiuni *Aaruos, Pam ase-
muit cu Cabirul lemnian *Aizo; și unul și celălalt sunt, după
mărturii sigure, thracă; și unul și celălalt se confundă cu Dio-

RS
scurii. Prin urmare și unul și celălalt este acelaş personagiit
divin, privit din dou& părți deosebite. Mai ales că Anticitatea
n'a. fost mută în ce privesce thracismul chiar al insulei Lemnos.
VE
Stefan din Byzanţ ($ 127) ne spune că Lemnos era numele
thrac al Ieiţei-Mume, căreia i se sacrificat fecidre. Intrega in-
sulă care se numea thrucică, a fost odinidră, la origine, con-
NI

sfințită Rheei, Ieiţei-Mume. Prin acesta decă ni se arată mythul

aprope în formaţiune, stii mai bine dicând, asistăm la faptul tre-
LU

cerci Cabirilor din Thracia în Lemnos, variind forte pugin nu-

mele, dar păstrând âncd pecetea originei Iemului.
Acestă asemânare de nume să nu fie Gre o reminiscență din
RA

fosta identificare de odinioră, pe când divinitățile cabirice erati

confundate cu zz:cs îșes? De sigur că înduoială nu pote să în-
capă în acest punt. Cultul cabiric, răspândindu-se peste insulile
NT

mărci Egee, în unele părţi, precum este casul cu Lemnos, a

păstrat chiar numirea primitivă, deşi modificată Gre-cum.
AL treil€ argument care ne întăresce încă și+ mai mult în
I/ CE

casei lui Claudianus, îmbinând arta de a zugrăvi cu aceia de a sculpta.

Credinciosul tei Clitus Capiton este sculptorul, și pictorul esto scumpul
IAS

teă servitor Januarius, din cuvioșie. Puternice steptne, scapă pe Claudia-

nus, caro împreună cu noi, locuesce aprope do tine, Claudianus cel mai
cuvios dintre Thraci; Orfitus și Sosiu Priscus fiini consuli, în idele lui
noemvrie. — âlb. Dumont, Jaser, et moni. fig, de la Thrace; No. 32,
U

2î, di ete.
(1) Iiygini Fubular, 173.
BC
 ORIGINEA FRYGO-THRACICĂ A CABIRILOR 107

Y
suposițiunea nâstră, este faptul că Dioscuriă, cară jâcă un rol

AR
așa de mare în cultul Cabirilor, încât la urmă ai ajuns să
se confunde unii cu alţii, nu mai pucin se confundă, pe mo-
numentele thracice şi cu zăp:os îns. Așa un exemplu avem din-

IBR
tun ez-coto unde ni se înfăciștză un călăreț cu mantia su-
fată de vânt, atacând un animal sălbatic, și purtând oinscrip-
ţiune precisă întru acesta:
Pzois Anzudpo:s (sic) (1)

YL
Abia? Zi bata udrod zi câ tiu d.

Prin urmare recapitulând vom dice: sunt indicii forte multe

din Anticitate, cari ne vorbescii în chor despre origina, din Yrygia

IT
a: Cabirilor, precum ne și: arată drumul ce Pai percurs. ei ca,
să ajungă în Grecia şi în insulile mărei Egee. Noi am cătat să

RS
vedem dâcă acestă mărturisire pote să fie dovedită prin monu-
mente şi, conform acestei idei, am găsit heroul thrac adorat în
Thracia, subt o formă 'vagă de z5ștos îpss ; Pam asemănat cu Ca-
VE
birul ucis, pe motivele că şi representaţiunile sale sunt aceleași
ca şi cele ce le am vădut la Cabiri, apoi, că une-ori dînsul portă
la ”Airoy, Cabirul Lem-
I

numele de ”Ahriuss, ceia-ce ne readuce

UN

nian, şi în fine, fiind-că acest văzros pps se confundă cu Dio-

scurii, ceia-ce întâlnim și la Cabiri.
30 Sunt netăgăduite asemănări ale Cabirilor cu cultul divini-
tăților thrace. De sigur, nu e trebuință de dovadă, că un cult scit
AL

o credinţă ore-care, născută în sînul unor anumite populaţiuni,

nu pâte fi fără nici o legătură cu celelalte credințe, la același
TR

nm ; neapărat se cere să aibă un cerc, cât de răstrîns, dar în

fine un cerc, unde, decă nu se contopescii aceste idei religiose,
cel pucin sunt așa de apropiate unele de altele, și diferenţiate
EN

în acelaş timp de tot ce le înconjoră, încât asemenarea, nu

numai că este vizibilă pretutindeni, dar ne dă ilusiunea chiar
a unei complete confundări. Faptul acesta îl întâlnim clar cu
I/C

desăvârşire în pantheonul thracic, unde diversele divinități ati

un cere de legende comun, dar deosebit cu totul de acela al
cultelor străine. Dâcă n'am lua decât cultul lui Sabazius și
IAS

încă ar fi destul, căci în adevăr și Cabirii și Sabazius ai o

lume a lor de legende, unde diferenţa este așa de mică, încât
ar pute să dispară. 3
U

n ———

(5) Alb. Dumont, Monuments figures de la Thrace; p. 28, No. 60 a.

BC
 108 CULTUL CADIIULOR

Y
Intradevăr noi scim de mai sus, cum cei duoi frați Cabiri

AR
ucidă pe al treilă al lor frate, cum acesta renasce și adorațiunea
lui eresce din ce în ce mai mult, până când ecilalți dusi, re-
duşi în umbră aprope cu totul, dispară. Acestași fapt al omo-

R
rului, îl găsim ca o notă importantă în legenda lui Sabazius,
legendă care apoi trece de a dreptul din 'Thracia şi nu din Asia-

LIB
Mică, prin intermediul sectei orfice, pentru ca să formeze în-
ceputul povestei lui Iionysos Zagreus, căci Sabazius thracul
se confundă forte repede cu Dionysos Lemnic, în așa chip în-

ITY
cât nu mai putem distinge, în mod clar, pe unul de celălalt. (1)
Primul nostru punt de contact stă în urmitorul fapt: la
Cabiri găsim ca notă fundamentală a cultului, omorul unuia
din fraţi prin mâna celorlalți duoi și, lucru natural, nu mai în-

RS
telnim acestă legendă nicăiri la poporele din jur, decât întrun
cult thracic al deului Sabazius, deii, care și dinsul este sfâșiat
de Titani, fraţii stă. lată deci, dicem noi, un semn că, în sînul
VE
unci familii numai, sia născut acestă credință. Să nu ne mirtum
ânsă, de vom găsi legenda morţii și învierii Cabirului exprimată
NI

lămurit şi în povestea lui Dionysos Zagreus; căci aci se scie

că a fost o împrumutare de la Thraci. ”
LU

De altminteri, acesta a fost sorta tuturor legendelor, ca să se

strecore dintrun cult întraltul, fără ca omenii să “și mai aducă
aminte de originea acestor fabule; căci deși în mod cert se
pote afirma trecerea legendei omorului lui Sabazius în cultul
RA

lui Dionysos, totuși amintirea omendscă n'a păstrat nimic în a-

cestă privinţă,
Aforă de acest punct de contact între Cabiri și Sabazius avem
NT

și cel următor: precum pe deul Cabir îl întelnim pretutindeni în

legătură cu Ieiţa-Mumă frygiană Cybela, tot asemeni și Saba-
CE

zius era nedespărțit de acestă divinitate feminină. Strabon ne

spune lămurit că Sabazius era fiul Cybelei. (2) Scim, dice Tr.
Lenormant, că Mama-leilor din Frygia, avea un nume par-
I/

ticular, acela de JMastaura, când era împreunată ca deul taur,

„adică cu Sabazius.* Eumelius, subt o formă âncă și mai he-
IAS

(0) Fr. Lenormant, în articolul Subuzius din Jerue archcoluigite; 1975,

U

p. 2.
(2) Strabon Geogr, IN p. 471 Mesychius cd e. Lui
BC
 ORIGINEA FRYGO-THBACICĂ A CÂBIRILOR 109

Y
lenică decât aceia a poveștei lui Clement din Alexandria scit

AR
“a lui Arnobiii, qicea că Dionysos sâii Sabazius fusese iniţiaţi
în Frygia, de către Rhea însăși, adică de Cybela, la mysteriele
sale. (1) Pe lingă acest raport de filiaţiune de la Rhea pent

IBR
la Sabazius, avem şi asemtnarea sărbătorilor acestui deit cu
acelea ale deiței din Frygia, âmbele cu un caracter orgiastie
desordonat.
Am vădut două puncte de contact între Cabiri şi Sabazius;

YL
de sigur că ati trebuit să fie mai multe; dar cu trecerea vre-
mei, ele ai dispărut, scii, decă sait păstrat unele, n'aii fost bă-
gate în scmă. Aşa, din punctul de vedere al representaţiunilor,

IT
se vădii reminişcențe tauriforme și la Cabiră și la Sabazius; la
Cabiri, (2) de Gre-ce nu arare-ori găsim luna în formă ome-

RS
nescă cu cornele de taur, iar la Sabazius, amintindu-ne faptul
că deul, ardend de dorința pentru mamă-sa Demeter, și neîn-
drăznind să sapropie de diînsa, de temere a fi respins, luă
VE
forma taurului și "și satisfăcu pofta.
La înfăgisările tabelelor cabirice, acâstă, legendă, pare că se
I

află destul de clar exprimată, cu deosebire numai că, în loc de

UN

Cabirul ucis, luna iea forma de taur; ceia-ce în pantheonul thrac

își are explicațiunea sa, fiind-că nu arare-ori vom vede luna
în raport cu Sabazius. Ilerodot chiar ne spune lămurit (5) că
AL

Dionysos cel thrac are de socie pe Arthemis, cu alte cuvinte

deiţa lunară Cotys sei Cotytto, ori, după alţii, Bendis. (*)
In aceste alăturără ce noi cătăm să facem între Sabazius și
TR

Cabirul ucis, ori cât am fi lipsiţi de isvorele Anticităţei în ac6-

stă privință, tot ni sa păstrat Gre-cari notițe, afirmând că
Dionysos Zagreus, sfâșiat din ordinul Ilerei de către 'Titani,
EN

suferise deci aceleași patimi ca și Cabirul ucis; mai tot Va-una

acâstii legenda era raportată la Sabazius scă la Dionysos thrac.
Cu alte cuvinte Anticitatea scia bine că, nu dintro sorginte
I/C
IAS

(î) Fr. Lenormant, în erue Archdol. 1S74 p. 34.

() Vedi pe Tab. II, bustul lunci terminat cu cârne de taur și mai cu
stemă la Tab. VI, fis 3.
(2) Herodoti Musa. V, +7.
U

(1) Gr. G. Tocilescu, Dacia înainte de homuni, p. 66+ (în Analele Acad.
române).
BC
 110 CULTUL CÂBIRILOR

Y
helenă sa fost născut actstă legendă a morţei şi învierei unei

AR
divinități, ci dintr'una thracică. Alţi autori ânst aii mers și
mai departe. Nu numai că ai atribuit nordului Greciei legenda
unui fratricid, dar ai confundat chiar pe Sabazius cu Cabirii,

R
stă, în casul cel mai ră, aii înrudit aceste dout divinităţi deo-

LIB
sebite. Atât de mare era identitatea cercului de credinţe ale a-
cestor dei, pentru lumea veche!
Ciceron în tratatul săi despre (1) natura leilor ne spune, re-
lativ la Sabazius, că el trecea drept fiul unni Cabir, sci, după

ITY
altă versiune, drept fiul lui Caprius, care domnise odinidră în Asia.
In ori-ce cas, absolut, scriitorul roman nu stă la înduoială să
afirme proveninţa acestui cult cabirie ca provenind din Asia. (2)

RS
Strabon iarăși afirmă existenţa Cabirilor în Europa ca forte
veche, venind ca și Sahbazius, din Frygia. Ce este mai mult,
acest autor ne declară faptul că preoţii âmbelor culturi pro-
VE
fesaă aprope aceleași credințe şi ne dă mărturia sigură că ritualul
cultului lui Sabazius din Thracia, era asemeni întru tote, cu
acela al Cabirilor din Samothrace. (3) Iată o relațiune formală,
NI

în contra căreia critica cea mai severă m'are nimic de dis.

După ce am trecut în revistă cele mai însemnate puncte de
LU

contact între Sabazius, recunoscut de întrega Anticitate ca pro-

priă thracic, și Cabirii noştrii, nu este ore just să revenim la
principiul pus la început: că, un cult născut în mijlocul unci
RA

populaţiuni, neapărat trebue să aibă o sumă de legende, cari

să se potrivescă cu acelea ale altor divinităţi din cercul cre-
dinţelor aceluiaș popor, și să se difirențieze cu totul de al po-
NT

porelor străine? Noi ne măgulim cu credinţa că idea înaintată

mai sus ca principii, acum a devenit o realitate, în casul de
facă și este dovedită cu totul în fapt.
CE

Tot privitor la acesti parte, avem să mai constatăm și alte

punte de contact între credinţele cultului cabiric și acela al cultelor
diverse aflătore la ramura thracică. Când am descris amenunţit
I/

monumentele nostre, printre alte înfăcișările am întelnit (4) |

IAS

şi un chip de om cu capul de câne, representaţiune a lui A-

(5) Ciceronis De natura deorum, lib. III, p. 25,

(3) Cousinery, Voyage duns la Maceddoine; Tu IL p. 90.
U

(3) Strabonis Geogr. | X, 470.

(*) Veţi Tabelele VII, fi. 9 şi 10, și VIII fig. 12,
BC
 ORIGINEA FRYGO-THRACICĂ A CABIRILOR MI

Y
nubis, deitate trecând la Egypteni ca un fel de Hermes psycho-

AR
pomp stii un conducător al sufletelor în locașul morţei și înfă-
cişat ca atare cu un cap de ciacal. (1) Acestui Anubis tot ei îi
mai deteră şi un caduceii și ramura de finic scă curmal, sym-

IBR
bol de asemeni al morţei, ce fie-care Egyptean o ţinea în mână
când ducea o rudă la mormânt. (2) Anubis, se scie forte lămu-
rit că era în legătură cu credinţa în nemurirea sufletelor. Jude-

YL
când dar dupe representaţiunea acelui om cu cap de câne de pe
monumentele nostre, avem ca şi o dovadă de strinsa legătură
ce era între cultul Cabirilor și acea credință străină.
Dar pe lângă Anubis, care ne îndâmnă neînduoios să admi-

IT
erm credinţa în viaţa viitâre, ca o dogmă a religiunei cabi-
etee, sunt şi alte semne de unde să scotem aceiași afirmaţiune.
RS
Așa sunt figuraţiunile dupt oglindile etrusce, unde ni se arată
învierea Cabirului ucis, prin toiagul lui Hermes, (3) adică Anu-
VE
pis al tabelelor cabirice. Mortul culcat pe o pavăză de bronz
este asistat de către duoi Satyri, ce pare că înlocuescii pe cei
duoi Cabiri. (&) A fost o notă importantă în cultul divinităţi-
I

lor nostre, acestă credinţă; căci pentru ca să nu ne referim

UN

decât la tabelele descrise, vedem din când în când figurând pe

ele trei, personaşii, ședend în liniște la o masă unde se află
un obiect de cele mai multe ori indistinci. In acestă grupare
AL

nu este posibil să nu recundscem un banchet.

Ce însemnare aă aceste banchete dre, deci nu să probeze
credința în nenumirea. sufletelor, „căci aceste ospețe funebre e-
TR

rai imaginea banchetului vecinic, în care trebuiaii să petrecă

adoratorii lui Bacchus, afirmaţiunea vecinicei existențe a mortu-
lui.« (5) Ceia ce este mai important și semnificativ, din puntul
EN

de vedere al consecinţelor ce putem scâte, este minunatul fapt

ct aprâpe tâte representaţiunile banchetelor, câte se cunosciă
I/C

(1) G. Lafayo, Ilistoire du culte des dirinites d'Alezandrie; p. 260.

IAS

(3) Wilkinson, Customs anl nuanners of the ancient Eyyptians; t III pl.
LXIX. Ed. Birch.
(5) EL Gerhard, Fruskische Spiegel; pl. LVIL; Gesammelte Abhand-
lungen ; pl. LAN, No. i,
(4) Fr. Lenormant, art. Cubires, p. 771, din Dictionneire des Antiguitis
U

grecques et romaines.
(5) Gr. G. Tocilescu, Ducia înainte de Romani; p. 64,
BC
 112 CULTUL CADIEILOR

Y
cel puţin pent astădi, cele mai multe dintr'insele nu ai fost

AR
găsite în altă parte decât în propriul teritorii thracie. Sunt
multe monumente de asemenc natură. (*) Ore 'ce conclusiune
alta putem seote decât că idea unei reînvieri se bucura de o

R
mare trecere în Ihracia.(2) .

LIB
D-l Tocilescu(3) ne arată că şi Muzeul din Bucuresci posedă
două asemeni monumente de petră, cu representaţiuni de os-
pețe. Unul, lung de 0,37, larg de 047, arată un om jumt-
tate culcat, în stânga ţinend o cupă, și în drâpta ceva de mân-

ITY
care; o femee îmbrăcată stă împreună cu "dinsul la o meuse
tripes; la extremităţi sunt două personagii, unul bărbat, celălalt
femee, în proporţiuni mai mici; iar mai jos avem o înscripţiune

RS
grecâscă unde se citesce: „AINOAADAOPOE NEIKIOY NAIPE.S
Cel dal duoilă, lung de 0,"65, larg de 0,135, înfăcișeză
iarăși un om semiculcat pe un pat la ospăț, în mână cuo cu-
VE
nună. La stânga, o femee cu vel șede peun scaun înalt. Meuse
tripes nu lipsesce nici aică, precum nici bărbatul din drepta nică
femeia din stânga, O inseripțiune care sună ast-fel: „NOYMIL-
NI

NIOL APTEMIAOPOT: ANON ZONYPIONOE BYPATIIP, PENE AB

NUYMIINIOY, "TOT APTEMIAOPOY NANPETE (sie)“ (4), ne spu-
LU

ne la adresa cui sunt aceste representațiuni.

Repetăm dar, că tote aceste monumente înfăcișănd un bspâţ fu-
nebru ati, de sigur, drept obiect să ne facă cunoscut cât de respân-
RA

dită era acestă credință într'o viaţă dincolo de mormânt, la po-

porele 'Lhracici și în genere la familia thraco-frygică.
Deca am cerceta acum țările unde s'a lăţit cultul caubirie,
NT

ușor vom pute să vedem că acelea nici măcar mat presimţit

CE

(1) Alb. Dumont, Znser. et Monune, fig, de le Thrace; No. î6, 45, 47,
(2) Se vede că aceste ospeţe funebre luase un caracter consacrat, de
Gre ce vedem că mai în urmăcele se repeţeaăi în acelaşi mod cam pe tote
monumentele, fie creștine ori păgâne, unde avea să se representeun ospiţ.
I/

Ast-fel, în tabela NNNIIL din „Picture Codiris Vaticani Virgil.“ recunos=

IAS

cem trei personagii, „astantibus poculatoribus et lecto cubantem ad men-

sam,“ dinainte cărora este un tripod cu un pesce; aci e nepreșit osprţul
lui Enea cu Didone și Ascaniă; dar el ne amintesce forte mult pe acela
al trinităţii cubirice de pe unele din monumentele nâstre.
(3) Tocilescu, Dacia inasute de Bomant; Nota 244, p. G74, r.ln. «lead. Iom.)
U

(%) „Numenius fiul lui Artemidor, Anon fiica lui Zopyrion, sâca lui
Numenius, fiul lui Arteinidor, salutare vot.“
BC
 ORIGINEA FRYGO-TIIEACICĂ A CABILILOR 113

Y
mai nainte, acestă idee a nemurirei. Religiunea helenică din

AR
“periodul homerice și hesiodic n'a recunoscut nici o dată viața
viitore. „Deși la Pythagora și Platon, idea migrațiunei sufle-
telor ne apare reunită cu dogma vieţei viitore, acâsta, ânsă nici

IBR
o dată n'a prins rădăcini în spiritul populaţiunilor greco-italice,
cum de exemplu în Budhaism și în religiunea Eayptului, remâ-
nend numai în cercul restrîns al spiritelor mai distinse.“ (1)
Numai poporul thrac a cunoscut acestă idee, sei mai exact 1

YL
desvoltat'o în totă plenitudinea ei; și lucrul este atât de ade-
vărat încât IHelenii înșiși o admitii, prin faptul că ci recunoscii,
în cultul lui Dionysos, din care s'a născut concepțiunea vieței

IT
viitore, o originalitate exclusivă a Thracici. Prin acâsta nu
voim să dicem că seminţia aryană în l6găn n'a avut Gre-cum
credinţa în nemurirea sufletelor, (2) dar
RS
cât la anumite familii, pe când la altele a dispărut cu totul. (2)
Thracii, și prin faptul rudeniei de sânge Geţii, aă avut în
ea nu s'a desvoltat de-
VE
sufletul lor înrădăcinată credinţa într'o viață dincolo de acestă
lume, credință afirmată prin fabula lui Zamolxis. Ilerodot ne
expune acâstă legendă în limba lui bătrânsscă, în următo-
I
UN

rul chip: „Li ati convingerea că nică decum nu moră, ci că

apucă drumul către Zamolxis, pe care unii îl țină drept Gebe-
leizis. Din cinci în cinci ani ei trămitii la el ca sol pe unul
dintriînşii tras la sorţi șii dati sarcina de a le îndeplini în de
AL

obşte trebuinţele.* (*) Textul urmeză mai departe prin a ne

face cunoscut că e! (Ilerodot) a aflat de la Grecii ce locu-
TR

escii la Ilelespont și Marea Neagră, „că Zamolxis a fost sclav

în Samos si a robit lui Pythagoras, fiul lui Mnesarc; apoi,
fiind liberat și strîngend bogății mari, se întorse în fera sa,
EN

Thracii trăia atunci în mare ticăloșie și forte aspru; el ânsă,

care învățase chipul de traiu al lonienilor şi obiceiuri mai
I/C

(1) Gr. G. Tocilescu, Dacie înceinte de Tonuri; p. 672, No. 258.

() Fustel de Coulanges, Lee Cit€ antique ; p. 7.
(3) „Doctrina permanenţei și nemurirei sufletului se legă, la Ileleni,
IAS

cu mysteriele lui Bacchus, al cărui locaș forte vechiii a fost în Thracia,

unde Orfeii le aduse într'o epocă forte depărtată. Se pote că din acest
focar să se fi propagat către Nord, în regiunea Dunărei de jos, și pe te-
ritoriul popârelor numite vag, Seyţi.“ Guigniaut, Peliginas de P'tntiguite, t.
U

MI, p. 1, p. 271.
(5) Herodoti Vusar. IV, 94,
BC
 114 CULTUL CÂDIRILOR

Y
blânde, ca unul ce frecuentase pe Greci și convorbise cu Py-

AR
thagora, care nu era cel mai pucin învățat dintre ci, puse să
se facă și să se gătescă o cameră unde primea la bere și mân-
care pe căpeteniile Thracilor şi asupra mesei îi învăță că nici

R
el nici dinșii, nici urmașii lor nu vori muri de loc, ci că vorii

LIB
merge a locul unde, trăind pe veci, se voră bucura de tote
bunurile.“
Pe lângă Thracă, găsim şi pe Geţi, la cari nu este mai pu-
cin slabă acâstă părere asupra vieței omenesci dincolo de

ITY
grâpă. Ori unde am întârce privirile, așa dar, în cercul fami-
liei thracice, credința într'o viață de apoi este săpată adiâne
și a pătruns viii în gândirea acestor popure, dându-le o spe-

RS
ranţă în necazurile vieţei și, de sigur, și un dispreţ de pri-
mejdia morţei, de re ce pontra dinşii mortea este numai o
trecere din suferinţele pământesci, la fericirile ce aşteptă pe
VE
om în cer,
Așa dar pentru ca să ne reîntorcem la teoria nâstră, vom
aminti că, atât la Thracă cât și la fraţii lor Geţi, dim deo
NI

înfocată credință într'o existență mai fericită dincolo de mor-

ment, credință care formâză dogma fundamentală, după cum
LU

vom vedc, în cultul Cabirilor, fără ânst sto mai putem găsi
la vre un alt popor, așa de clar afirmat. Nu este cre timpul
să repeţim acelaș raționament că adică, de sigur,—și acesta acum
am dovedit'o,—un cult. sei o credință re care niiscută în sînul
RA

unor anumite poporațiuni nu pote fi fără nică o legătură cu

celelalte credinţe la acelaş nem.
+". Al patrule argument şi cel mai conclusiv, după care a mai
NT

aduce altele ar fi zadarnic, este mărturia Anticităţei și a

scriitorilor că. Ori cât de slabe în genere sunt notițele au-
CE

torilor vechi asnpra originilor diverselor culte, totuşi dintr'în-

sele putem scote destulă lumină cât să răsipescă întunerecul
ce ne înconjoră, Nici odată Anticitatea nu a trecut cu tăcere
I/

idea proveninţei frygiene a Cabirilor; scriitorii cei mai diverși

din puntul de vedere al epocelor în cari ai trăit și al împre-
IAS

jurărilor vieţei lor, ne ai relatat acest fapt, negreşit cu Gre-cari

modificări în amânunte, dar acelaș în trăsurile lui generale.
Așa, spre exemplu, seoliastul lui Apolloniă “din Phodos, ne
dice: „Cabirii pară a fi numiţi după munţii Cabiria în Frygia,
U
BC
 ORIGINEA FRYGO-TIIRACICĂ A CĂBIRILOR 115

Y
fiind-că de aci se transportară ci mai ântâi în Samothrace.“ (2)

AR
Dâcă n'ar fi decât acest singur autor, totuşi noi am crede
că e destul ca să ne probeze teoria susținuti de noi; căci
scoliastul hui Apolloniă din Rhodos, după nenumăratele oca-

IBR
siuni ce ni se vorit presenta când vom vorbi de Cabirii Samo-
thracei în parte, ne va convinge, că, decă nu e singurul nostru
isvor în ce privesce aceste punte obscure ale mythologici, este
de sigur unul din cei mai importanți. Dar nu aci se mărgi-

YL
nescii însemnările ce ni le ati lăsat seriitorii cei vechi.
Demetrius din Skepsis, citat întrun capitol important al luă
Strabon, nu din altă parte seste și dinsul originea Cabirilor,

IT
căci el ne însciinţezi „cum Cabirii fură numiţi după muntele
Cabiro în Berecynthia.* (2)

RS
Pausanias, ilustrul periepet, a cărui veracitate presentă o
greutate excepțională, adaogă și diînsul la aceste două mărturi-
siri, cu destulă lămurire că: „Se spune că ţâra pe care o lo-
VE
cuescii Pergamienii a fost din vechimea cea mai adiinc con-
sacrată Cabirilor.* (5) Cu alte cuvinte, dupe credința tutulor,
I

Cabirii fusese la origine în Asia şi de aci apoi trecură în Eu-

UN

ropa, răsipindu-se peste litoralul întreg al mărci [Egee și insule.

Precerea din Frygia în Europa, natural că sa făcut prin
vamura thracă, din peninsula IMemului pe uscat, iar pe mare,
scoborându-se din plaiurile Asiei-Mici pugin câte pucin pent
AL

la costele mărei Egee, de unde, fără înduoială, ait pătruns în

insule și prin acestea ai intrat și în Grecia. De altminteri
TR

acâstă gradată lăţire a cultului din Frygia o. surprindem chiar

în fapt, când cercetăm pe scriitori de aprope. O ancedotă rela-
tată de Nicolae din Damasc, (*) ne arată cum obiectele mysteriose
EN

ale cultului secret al Cabirilor, aduse de către duoi tineri Tottes

şi Onnes în mijlocul unui războiu civil în Milet, procură ora-
I/C

Aaa
(1) Schol. ad. Apollonii Rhod. „lrgoneut. 1,917: „Ng ot 5 D403 Toti
“
- . - , pa , Zeev nezrt
c-repnpzdslai dz Nazi 26 rasi poţi ai
IAS

friza ea Sapoloreariet
„0 Strabonis Geoyr. |. X, 472: „„Nrahziztiat îi pna mio dz 200
gros md îv 2i De pszvata Rade me
() Pausanice /erieg. Grecia |. 1,4, 6: pllv 8 vtaorrt o: Ilzzeţa-
m 4măr
U

porpiiia Rabetnosy tipe "paste et

(0) C. Miller, F'ragm. histor. grecii t. IL, p. 918,
BC
 116 CULTUL CADIEILOR

Y
șului o salvare minunată, în urma cărei întâmplări Milesienit

AR
ai început să adore pe Cabiri.
Aforă de aceşti scriitori, cari ne vorbeseii cât se pâte de
limpede despre proveninţa Cabirilor din Frygia, avem alţii la cari,

R
judecând după întrebuințarea unui calificativ sc mai exact u-

LIB
nui epitet, surprindem întru cât-va nisce alusiuni ce nu'șă
puteai ave locul lor, dâca idea susținută de noi nu ar fi co-
respuns cu credința intimă a scriitorilor vechi și chiar cu faptul
astfel cum era în realitate.

ITY
Nonnus, trăind într'o epocă mai apropiată de noi, dar prin
acesta nu mai pugin bine informat, ne relateză că deița Cabiro,
socia lui Iefiestos și mama celor duci Cabiri Lemnieni, Alcon:

RS
și lurymedon, portă, aci epitetul de Lemniană, ceia ce cores-
pundea cu faptul că era deița din Lemnos, aci pe acela de
thracică. (2)
VE
Nuinirea acesta de thracică să nu fie pre o alusiune la ori-
ginea Cabirilor în genere? Să mavem aici un fel de denunţare,
ce e drept cam depărtată, a originci thracice a Cahbirilor? Noi
NI

credem, nu numai că nu este o presupunere greșită, dar o so-

cotim ca singura conclusiune adevărată; căci, cum am mai spus,
LU

deşi Nonnus este posterior, dar în ce privesce datele mytholo-

gice, el este de o exactitate exemplară, (2) încât putem ave o
încredere deplină în disele lui.
La
RA

Aceşti cinci scă șese marturi, credem că sânt de ajuns ca să.

a .
ne probeze părerea înaintată de noi şi să confirme, toemai din
acestă credinţă a descinderei cultului din Frygia, faptul că ra-
NT

mura feyaiană și prin urmare cou Lhracică, atât de strâns înru-

dită cu dinsa, a adus în lume aceste divinităţi așa de obscur
cunoscute și totusi cu o putere aşa de mare, fie pe uscat, fie
CE

în cer scii pe valurile mărei.

Basaţi aşa dar pe o sumă de autori, isvore sigure ale isto-
rică lunii vechi, al căror număr nu e tocmai mărginit, nu este
I/

ore drept să admitem ca un ce neîndouios, originea thraco-

IAS

(?) Xonni Panopolit. Piysie. NIN, 101; XIV, 200 Orei pai
sina Oeriazra ÎNaotizaak
U

(2) Fr. Lenormant, art. Cubires, în Diet, des sint. de Mrs Darem=
berg et Saplio; p. 735,
BC
 ORIGINEA FRYGO-TIIRACICĂ A CĂBIRILOR 117

Y
frygică a Cabirilor? Noi socotim, nu numai ca hotărît stabilită

AR
sciinţificesce teoria nostri, dar ne prinde mirare cum, după
nisce mărturii așa de gzave, sa mai putut nasce în spiritul e-
radiților moderni, fie explicațiunea pelasgică, care acordă na-

IBR
ţiunci preistorice, anteridră Ifelenilor în Grecia, paternitatea u-
nor divinități cu un caracter așa de pronunțat asiatic, fie Fe-
nicienilor ori altor familii ale ramurei semitice, mai mult de-
părtate decât apropiate de cea grecă.

YL
Resumând așa dar întrega nostră lucrare, asupra dovedirei
origincă frygice a Cabirilor, n'avem decât să conchidem. PFiind-
că divinitățile cabirice pe de o parte se găsescit asimilate, mai

IT
mult. chiar, confundate cu nisce_personagii mythologice, recu-
noscute ca venind din Frygia, pe de altă parte, fiind-că unii

RS
autori de o greutate excepţională, afirmând trecerea din Asia-
Mică în Europa a deilor Samothracei, la care ne mai pote întări
și presenţa monumentelor rimase în Thracia și Frygia, cum și cer-
VE
cul comun de credințe cu legendele qeilor pantheonului thrac,
adică nemurirea sufletelor şi asemănarea cu Dionysos Sabazius,
cere ce nu'l găsim nicăiră cu aceleași caractere asemuitore între
I
UN

dînsele şi diferenţiându-se de tot ceia ce este străin de semenţia

thracă, formând un caracter distinctiv chiar al acestei semenții,
urmeză dar că deii adorați subt atât& forme diverse, fie în Sa-
mothrace ori în Lemnos, în Grecia st în Italia și mai presus
AL

de tote în regiunile Istrului, fie în fine în Fenicia stii în Eaypt,

sunt un product propriii al spiritului semenţiei thraco-frygice,
TR

care cu timpul a călătorit, pe de o parte în Fenicia, iar pe de

alta, până în Galia și Britania, modificându-se dupt modul de
gândire al fie-căruia din acele popore unde Sai introdus.
EN
I/C
IAS
U
BC
 Y
R AR
LIB
ITY
CAP. III.

RS
IDEILE FUNDAMENTALE ALE CULTULUI CABIRILOR.

Am vorbit despre Cabiri, întru cât privesce originea lor; am

VE
vădut cum, sii prin notițele rămase din Anticitate, stă prin
alăturările cu divinităţile pantheonului thrac, ori prin asemă-
narea chiar și confundarea cu alte figuri mythologice a căror
NI

proveninţă din Frygia este certă, ajungem la părerea că deităţile

nostre cabirice sai născut în Asia-mică, în Frygia, şi cum
LU

dacolo, fie pe la Bosfor ori Dardanele, fie prin insulele mărei

Egee, sati răspândit în Europa și, de pre cum vom expune
mai târdiit, mai ales în cercul diverselor popore conmediterane.
RA

Să cercetăm acum explicarea însăși a numelui de Cabir și să

examinăm întru cât acest nume este propriii asiatic scu de
provenință curopeană. Dar cată să prevenim că numirea Cubir
NT

nu pote, în nică un chip, să influenţeze asupra teorici nostre

thracice; căci uşor putem admite— chiar cine ne asigură că
faptul nu s'a petrecut ast-fel?—că deilor noştrii, intrați în
CE

Europa subt nume diverse, ori sub denumiri vage ca acelea de

Riptos pas SC de zis ze, Ielenii nu le vorii fi adaptat nu-
mele unor divinităţi ale lor cădute în uitare la epoca introdu-
I/

cerci Cubirilor în Grecia. Deci, să nu fie de mirare decă acestui

IAS

nume Krzâz:zcs, îi vom atribui o origină artcă stă pelaxeică, ori

decă, Iuându-ne după o altă serie de învăţaţi, vom admite și
noi ca mai exactă, teoria originei feniciene a acestui nume
stii chiar decă îl vom socoti ca provenind de la ori cae altă
U

ramură a seminţici semitice, precum arii fi Ilebreii ori Syrienii.

Multe sânt etymologiile ce s'aii propus pentru acest cuvânt,
BC
 ALE CULTULUI CABIRILOI 119
IDEALE FUNDAMENTALE

Y
ni se im-
unele de altminteri și forte curise. Natural că not
etymo-

AR
pune a da cel pucin câte-va exemple din aceste felurite
present a o explica ţiune mai
logii, oprindu-ne la acelea cari vorii
nostre și care
potrivită cu caracterul divinităţilo» monumentelor

IBR
să fie deci posibilă de admis.
c
Așa, spre exemplu Secaliger, (2) secte acest cuvânt Nrfz:zn
și felul de alătură ri produs e de
din limba syriană. Argumentele
inexacte și pre
acest odinioră ilustru filolog francez sînt absolut

YL
aci. Tot
depărtate de realitate ca să fie vorba de a le discuta
în dialect ele
în acest cere de idei, adică cătând explicațiunea
semitice, se întârce și Schelling. (*)

IT
din
Movers (5) susține și dînsul originea semitică, și anume
este înduois la mea,
Fenicia, a cuvântului și „cu atât mai mică

RS
Pu-
dice dinsul, cu cât numele de Kazi SG Nfragm: p0tă
planetei
ternici“ se găsesce în cultul sabean al Arabilor, aplicat
(5); ei ne
Venus.& (:) Aceiaşi părere ati Creuzer şi Guigniaut
VE
hebraic o-fenic ian, Cabirim,
asigură că numele derivă din pluralul
și că acestă semni-
care însemnâză: cel Puternic, cei Lorţi“
escă
ficațiune nici o dată scriitorii vechi maă uitat să o adever
I
UN

pzgzhote Dir “prob, Oz învmari* (€) Alți

traducând'o prin Cori
ința cu-
învățați orientalisti, între cari și Rudbek, susțină proven
din Persia și pretindă că tocmai Waci ar fi
vântului za
cari aii dat
trecut în Europa. In fine, oste o sâmă de erudiți
AL

Ahabar
la lumină părerile că acest nume trebue cătat, stii în
arabică a deitei Nenus, (7) oră în
sii Kabar, personificațiune
Nappar sc Nappir, heroii luptători din Eddele scandinave (5)
TR

Nordu-
ori în industrioșii fiurari pitici hobold ai legendelor
lui, (9) ba chiar și în epitetele deului indian Vișnu. (19)
EN

PI
latin: p. 57, cd.
(1) 1. 1. Scatigeri Comment, ad Varron, de ling.
Bipont.
Ueber die Gottheiten ron Samothrale j p. 26 şi 9.
I/C

(2) Schelling,
(5) Movers, die Phănizier; t. Lp. 652.
(4) Idem, op. cit.; t. L, p. 62.
1039,
(5) Creuzer-Guigninut, felig. de Pântiq. eh. V, p.
IAS

a apud Macrobi i Saturnu l. 1. II, 4.

(6) Cossius Ilermin
în Fundgruben des
(3) 1. de Ilammer, Leber die Sternlilde» der „draber,
Ovients; t. 1, p.I.
erutu; 1805.
(2) Malenberg, Quatuor monimenta cena € terra în Sueciu
; t. II, p. 40.
U

(9) Finn Magnus en, Fddete ren oy dens Oprind else

(19) Asiatic Researches din Calcutta; t. v. No. 19.
BC
 120 CULTUL CABIEILOR

Y
Din mulțimea acestor numerdse opiniuni se distinge mai ales

AR
teoria lui Welcker, (1) carele, ca un bun helenist, dă cuvân-
tului o origine pelasgică stă grâcă. Ast-fel, după dinsul, Rizs:pos
provine din paz: SG a terminațiunea z:pş s'a adăogat,

R
precum s'a făcut din 2, Area, iar între cele duci vocale, la

LIB
lipirea radicalului de terminațiunea, z:56s. S'a introdus un F,
precum se vede în fârte multe cuvinte grece şi în dialecte în-
vecinate, ba chiar întrun cuvânt din aceiași ramură az și în-
trun nume derivat dintracesta, AAPOKAPON, pe care Prixcian

ITY
ni] presentă dupe o inseripțiune din Byzanţ.
Nu e vorba; sunt variante ule scriitorilor celor vechi, unde,
în loc de Kazier, avem chiar Nazipri SG Natztpra, foră introdu-
cerea, digammei. Printracestă ety mologie socotim noi că nu nu-

explică natura ardătore, focâsă a acestor divinități; RS

anai se dă o desluşire pentru radicalul cuventului, dar chiar se
căci ze
VE
după cum am arătat în atâtea ronduri, Însemncză
„d arde” și deci Neon, fără digamma, să Nifetant ar însemna
_ Ariton. Cu teoria lui Welker, am sferșit și discuţiunea ori-
NI

ginei etymologice a Cabirilor, pentru ca să ne oprim de aci

nainte la conceptiunea fundamentală a deilor noştrii și să căutăm
LU

a pătrunde în însăși ființa mysteriului lor.

Fără îndnoială, concepţiunea cuhirică a trebuit să și iea is-
vorul din credința că focul, subt cele trei aspecte ule sale, ce-
resc, maritim și terestru, este principiul tutulor luerurilor. (2)
RA

Acesta e părerea lui Fr. Lenormant și noi o admitem fără re-

serve, de re-ce ea ne explică numele acestor dei în mod ety-
mologic, ne dă scmă de caracterul lor divin și în fine concordă
NT

cu adorațiunea lor, fie pe mare, pe uscat, scă în cer, De sinur,

opiniunile ce sait emis asupra concepțiunei primitive a acestei
CE

credințe aii fost diverse. C. Otfr, Miiller, (6) cu erudițiunea sa

profundă, dar nu lipsită de re-care avânt poetic, comparând
numele celor trei Cabiri, * Aizzese PA srzzeara ȘI "A zeus Si făcendl
I/

omisiunea de cuvântul aninat la fie-care din acest nume, cuveut

IAS

(4) Weleker, „fesehoglisehe Trilruyie; p. 163,

() Fe. Lenormant, art. Cabires, în Diet, dea anti. de Mrs Daremberg
U

et Sazlio;p. 757.
(5) Ott. Miiller, Orchomenos and die Minyer; p. 449, ed. Sehneidewin.
BC
 IDEALE FUNDÂMENTĂLE ALE CULTULUI CABIRILOR 121

Y
ce este numai un epitet de onore, “Azi (precum la sărbătorile

AR
cele mari dionysiace, Dionysos era invocat: ăi sup), află în
acele nume pe Eos, pe Kersa, și pe Kersos, adică Dragostea,
Socul şi Socia, și astfel ajunge, fără înduoialii, la cei trei Cabiră ci-

IBR
taţi ca fii ai lui Kadmilos, de către Acusilaos și Ferekydes ; ur-
mând mai departe, ilustrul areheolog ne arată raportul mystic
între Kersos și Nersa, ca fiind de o natură feminină desduoită

YL
şi reamintind întru cât-va pe Visnu indian, carele este, când
bărbatul, când femeia lui Siva; el ne mai presentă po Kersos-
Hades, pe Nersa-Persefone și pe Iros-Demeter, ca aceiași (ei-
tate apărută subt dou& aspecte diverse, facă cu un dei bărbat;

IT
acesta formâză un fel de legătură între mysteriele Samotracei şi cele
din Eleusis. Se înțeleze Vaci că acâstă credință, care arată nas-

RS
cerea unui (ei falic, din împreunarea deului flacărei, Mefiustos, cu
Ilelate sei Noptea, este originea primitivă și noțiunea funda-
VE
mentală a tutulor politheismelor; ea se reduce la idea unei
ființe divine, care dedată fiind la o pace vecinică și existând
aforă de ori-ce cugetare, apare totuşi cu începutul oră-ctirei gân-
I

diri ; acea ființă în imobilitatea ci maiestosă contrasteză cu agi-

UN

tațiunea unci alte divinități care neîncetat more şi renasce.

După Otf. Miller, Eros îndeplinesce rolul de creator, NKersos-
Ilades pe acela de destructor (Vernichtend) ; iar între ambii aceștia
plutesce Nersa-Persefone, lumea cu existența ci amăaitore și
AL

trecătore. (') Inţelegem bine că aci este un răsunet depărtat

dintro filosofie a tot stipenitore peste gendirile din Germania,
TR

care arată că tote fenomenele sunt pure ilusiuni, ner&mânând

ca real decât „lucrul în sine“ sâă „mamenul,“ adică ceia ce
este în dosul tutulor aparențelor.
EN

Asupra, idei ce constitue cultul Cabirilor, Creuzer se exprimă

cu autoritatea sa cunoscută în următorul echip: „Tote aceste nume
ne parii cu totul orientale şi iată etymologiile mai mult sei
I/C

mai pucin verosimile ce se potii da. Azierox, în limba egyptenă

însemnâză „1 tot Puternicul, Marele“, și nu este decât Fra
sei Ilefiestas-Vulean. A doua personă, Axiokersos însemneză
IAS

Marele fecundător, adică trebue să fie Ares-Mars, planeta nu-

mită la Feypteni, Frtosi, cuvânt care presentă aceiași idee.
U

(9) Ot. Miller, op. cit. p. :t50,

BC
 122 CULTUL CĂBIRILOR

Y
Axiokersa este prin urmare Marea fecundat, Afrodita sc

AR
Venus (2). Cât despre al patrule personagiu, Casmilcs, Zoiga,
socotesce că nu se pâte mai bine traduce decât prin „zl tot Sciu-
torul“; Bochart îl apropie de hebraicul Cosmiel, care însemneză

R
„serzitor, ministru u? deilor.* (2) De aci nainte Creuzer ca și

LIB
cei-lalți afirmă că acest (eit Kadmilos nu este decât Ilermes-—
Camillus al Etruscilor, reprodus în tenărul Camillus, conducă-
torul sacrificiilor la Romani, și care "și regăsesce tipul în Kad-
mos cel mic, carele era primul servitor al Marilor-])ei în Fe-

ITY
nicia, în Samothrace și în Beoţia, căci „Kadmos, dice tot
Creuzer, nu este alt-ceva decât o syncopare a lui Kadmilos.*
Cât despre doctrina fundamentală a acestui cult, Creuzer re-

RS
cunâsce întrinsul „o doctrină sacerdotală cu un caracter mys-
terios, prin care se representă puterile cele mai mari cosmo-
gonice și al ctirui tot este un symbol măreț al armonici uni-
VE
versale.* Axieros este principiul vieţei, forca primitivă, Cabirul
prin excelenţă, din a cărui substanță se nascii ceilalți doui
Cabiri. Din acesta emană celelalte puteri, pentru desăverșirea
NI

operei generațiunei ; căci numaui din acestă armonie pote să icsă

un resultat. De altminteri, idea acesta o vedem apărând scă
LU

mai exact adeverită în theologia arccă, unde ni se spune că din

împreunarea lui Ares (Axiokersos) cu Afrodita (Axiokersa), s'a
născut Ilarmonia. În momentul când aceste divinități se unescă
RA

pentru a da ființă lumei, Nadmilos asistă la acea operaţiune

ca un servitor. „Când lupta și îmbinarea forţelor contrarii pro-
ducă, în aforă de adâncimile fiinţei, lumea strălucind de o fru-
NT

musete răpitore, Demiurgul se cufundă în contemplațiune, pri-

vind la opera sa săvârşită și suridend creaţiunci celei nuoi.*(2)
Pe acesti Demiura, Grecii Paă numit Ilermes, intelizența în-
CE

trupată. EL este Ilermes Ithyfalicul despre care ne vorbesce Ci-

ceron (4) și mai ales Ierodot, când ne spune că „Athenienii
sunt așa dar, cei Vântei dintre Greci, cari ati făcut statuele
I/
IAS

(2) Creuzer-Guigniaut, Pelig de Pântiy; Tom. Il p. I p. 293 cet sq,

Cf. Zoiga, De Ubeliseis p. 220; Dussierelieri | p. 9. Aceste ctymologii ait
fost adoptate de către Miinter, sintiguarisette <Abhandlunugen; pe 190 sq.
U

(5) L. Bochart, Geografia sacra; | p. 396,

() Creuzer—Guiuninaut, Belig. de Dilntiq; t. 1, part. I. p. 297,
BC

(*) Ciceronis De Natura deoreu ș | 1, 22.

 IDEILE FUNDAMENTALE ALE CULTULUI CABILILOR 23

Y
lui Hermes ithyfalice, luând exemplu de la Pelasgi.* () EL

AR
este, dup Creuzer, un deii mediator, care pune în legătură cerul
cu pământul, lumea materială cu cea spirituală și prin acâsta,
desăverșesce opera creaţiunei universale. Acesta a trebuit să

IBR
fie sensul ascuns al acelui symbol mysterios al fulului, zeios,
celebrat în religiunile Samotracei (2). D'aci înainte, ilustrul
mytholog, ne arată, ca o conclusiune la cele dise mai sus, că

YL
acestă doctrină este una din fecele multiple ale unei systeme
unice, care se apropie de religiunile polyiheistice așa de predom-
nitore la Greci și în întrega familie aryană. In religiunea Cabirilor,

IT
trebue să recundscem pe Axieros, ca ținend primul loc; el este deci
unitatea supremă, isvorul tutulor celorlalți dei, precum și al uni-

RS
versului; dintrinsul, prin emanaţiune a ieșit totul. Totul iese dar
dintr'o fiinţă unică; totul într'însa se reîntorce; acestă dogmă era
reservată, fără înduoială, celor mai luminaţi dintre myști. Cât
VE
despre Pelasgi a căror inteligență mărginită mar fi putut nici
o dată să se înalțe așa de sus, se vede clar că ei ai înlo-
cuit acâstă dogmă printi'o serie de dei vidibili. Forea genera-
I

tore a naturei a trebuit să se producă în ochii lor subt forma

UN

unui Ilermes ithyfalie. (3)

Rossignol ânsă, nu crede tot ast-fel, căci dinsul ne spune că,
dincolo de ori-ce amintire istorică și mythologică, urcându-ne
AL

pe scara da cause și de efecte „ajungem la dout cause genera-

tore, Cerul şi Pămentul.“ Din aceștia s'a născut mulțimea de
dei, cari sait făcut stăpâni peste tote elementele. La urmă, prin
TR

divisiuni, fie-care dei *şi a luat o anumită porțiune. Ceres și

Proserpina, spre exemplu, presidară la încolțirea și rodirea pă-
mântului, iar planta care făcu să se aducă mai multă recuno-
EN

scință acestor dout deițe fu grâul. După grâii plunta care avu
mai mult efect asupra vieţei omenesci, fu viţa; de aci și cultul
lui Dionysos, fiul Proserpinei. Dar nu mai pucin folositâre ai
I/C

fost și metalele, și prin urmare li sa atribuit și acestora un

cult propriii. „Religiunea din Samothrace nu fu dar, lu început,
IAS

decât instituţiunea mysterielor basate pe metalurgie și presidate

(1) Herodoti Musar, UI, 51.

U

(2) Creuzer—Guigniaut, op. cit. p, 298.

(3) dem, op eit., p. 333.
BC
 Y
124 CULTUL CALIELILOR

AR
de către Nhea, care avu pe Cubiri drept servitori metalurgi.*
Aceştia, transmițând binefacerile deiţei, celorlalți omeni, fură
divinisaţi de recunoscința obștei. Anticitatea însăşi ne a decla-

R
rat acesta prin Diodor din Sicilia, carele dice: „Fiind-că se a-
vătase ca autori ai unor binefaceri forte mari către ntmul o-

LIB
menesc, ci priimiră onoruri nemuritore.* (2)
Așa dar, ori de am crede, împreună cu Welcker, că myste-
riele Cabirilor representă puterea focului subt cele trei aspecte
ale sale: ceresc, pământese și maria; oră, împreună cu Oif.

ITY
Miller, de am susţine că dintr'înșii reese an fel de politheism,
unde ni se înfăgișeză un (ei în nemișeare și altul într'o agi-
taţiune continuă; ori, deea împreună cu Creuzer, îi am privi

RS
ca o emanațiune a unei ființe superidre din care se nasce uni-
versul întreg cu asistența unci a patra persone; iar în fine,
deca, după Rossignol, um dice că adoraţiunea lor nare alt ca-
VE
racter decât acela al unui cult proprii al metalelor; Gin tote
acestea ne remâne ca sieur, numai faptul unei triade cabirice,
Axieros, Axiolkersa și Axiokersos, cu puteri neţerinurite preste
NI

cele trei elemente principale ale lumei, cerul, pămentul și apa;

iar pe lângă ele se mai adaogă un al patrule element, Nad-
LU

milos, servind, dup& unii ca un mediator între creator și sub-

stanța creată, iar dupe alţii, ca un simplu spectator al mare-
lui myster al naturci.
RA

însă, aceste teorii diverse resumate pent aci, pe noi nu ne

satisfacă pe deplin ; căci ele nu ne daii scmă despre caracterul
fundamental, nexchimbicios al acestui cult; scă chiar decă nil
NT

expună, nu caută să ne arate desvoltarea imediată ce reese din

acel caracter, Noi credem, şi nu foră de ore-care siuuranţă, că
de vreme ce am almis oriuinea Trygeo-thracică a cultului ca-
CE

biric, suntem tot deodată siliţi să schimbăm puntul de vedere

din care erudiţii amintiţi mai sus ati privit divinităţile nostre.
Este învederat că odată ce um revendicat pentru Cubiri o ori-
I/

sine aryană, prin faptul acesta chiar am stabilit că avem a

IAS

face cu o religiune naturalistică, adică cu o religiune care se

închină la diversele manifestațiuni cerescă. Prin urinare Franqo.s
U

(1%) Diodori Siculi, 1. V. 65, și ossivnol, es Metater das Polutig pe

BC

139 și 145,
 IDEILE FUNDĂMENTĂLE ALE CULTULUI CAVIRILOR 125

Y
Lenormant a avut dreptate când a susținut că idea fundamen-

AR
tală a cultului de care ne ocupăm este adorațiunea focului subt
cele trei aspecte ale sale: ceresc, pămentese și marin. Dar daci
nainte începe deosebirea între dinsul și noi, cocă seminția aryană,

IBR
cu predisposiţiunile ei către personificarea fenomenelor mari ale
firei, nu a putut să se oprâscă numai la atâta. Ramura mai
ales sudică aryană n'a priceput nici o dată adoratiunea vagă,
nehotărită a forţelor universului; forma a fost limbagiul ei de

YL
predilecţiune și în forme a preschimbat ea tetul. Pentru Arya-
nul primitiv, sorele perind dupe bolta cerului, însemnă grija,
frica, doliul, întristarea și mortea, iar răsărirea lui în darea

IT
opusă, este isbucnirea unei bucurii nespuse. În simplitatea lui
naivă, observând o corelaţiune strînsă între dispariţiunea sorelui

RS
şi mişcările luceferilor din amurg și din revărsatul dorilor, în
mintea sa ela asociat fără înduoială acest fortuit fenomen pla-
netar, dicându-'şi că cele dout streje de dimineță și de scră nu
VE
sunt și nu potă să fie alt-ceva decât vrăjmaşii natural invi-
dioşi ai sorelui, adică ucigașii furtivă și îngrijaţi ai lui.
I

Prin anthropomorlisarea acestor date, pasul spre dogma fun-

UN

damentală a cultului nostru thraco-frygian Pam și făcut; noi

asistăm asa dar la ei desăvârşire, când voim să ne dăm stema
despre representaţiunile nostre cabirice. Numai când Cabirul
împins pentru un moment în lumea sub-terestră sâit sub-marină,
AL

revine pe cer a duoa-di, numai atuncă mysteriul mântuirei ome-

nesci s'a efectuat. Deci, după uciderea Cabirului, pământul care
TR

| înghite și?l acopere, scii marea care, asemeni ca pe un pesce

îl face să dispară în sînul stă, îndată ce a fost sacrificat pe tripod,
aceste dout elemente, dicem, conlucreză și ele spre a produce
EN

acel neîncetat fenomen, plin de taină, al dispariţiunei şi al rea-

pariţiunci continue a focului divin, a sorelui trecend pe rond prin
cer, prin pământ şi prin apă ca să “și exercite rotațiunea sa
I/C

neîntreruptă și eternă.
(Iată explicarea ce noi socotim că trebue scosă din figurile
tabelelor nâstre, când vedem pe Cabirul ucis de fraţii sti, sei
IAS

sub forma de fiinţă omenâscă călcată sub piciorele cailor, stii

subt aceia de pesce sacrificat pe tripod; apoi simțim că el re-
nasce dintrun ospăț subteran şi aduce cu sine tote bine-face-
U

rile mântuitore ale unci vieţi nonă, |

Precum vedem, subt alte forme, acelaș fenomen al apariţiunei
BC
 126 CULTUL, CĂDIRILOR

Y
și disparițiunei solare a dat nascere la Ieleni unui bogat cyelu

AR
de mythuri și legende, care tote se întorci împrejurul lui Ap-
polon. La familia frygo-thracică, mai pucin esthetică în creaţiu-
nile închipuirei sale, mai puțin dominată de frumusețea for-

R
melor, el s'a întrupat întrun cult mai barbar, mai neuman, de

LIB
sar pute dice, luând ca dogmă fundamentală a sa omorul, pa-
ricidul. tAcâstă idee a morţei premature a unui june, sacrificat
cu invidie de fiinţe ce *i staii alături, carele e plâns și cântat
cu grijă de o ființă femeiască ce 7] iubesce, stii ca mamă scii

ITY
ca sogie, și carele dispărut pentru un timp, revine pe lume cu
o nouă splendore cerâscă și mai mare, aducitore de bucurie
tutulor, 'acâstă idee este, pare-ni-se, fundamentul religiunci natu-

RS
raliste a Frygilor din Asia-Mică.
Pe lângă Ieița-Mumă Cybela. Cabirii de pe tabelele nostre
jocă, negreșit, rolul unor fii ncomenoşi, către care ea își întinde
VE
bracele rugătâre, după ce dinșii aii sacrificat pe cel mai tânăr
al lor frate. Tot azemeni, în cultul recunoscut al tutulor popo-
relor frygiene, vedem pe Cybela plânaend și căutând nehună pe
NI

junele păstor Atys perdut de dinsa. Aceiași legendă se repro-

duce pretutindeni în Asia-Mică sub nume deosebite: la aa
LU

națiune de origină frygică, sacrificatule tentrul Bormos(5),î

Mysia e lHylas răpit de Nymfele apelor, în versta cea mai a
gedă ; așa se petrece cu Maneros, cu Endymion, cu Nareis și cu
RA

alții. Dar legenda, de timpuriă își făcu drum prin tote țările
învecinate cu Asia-Minoră. Cea mai răspândită în regiunile me-
vidionale, este acela a lui Adonis scii Adonai, regele-sore, Dham-
NT

muz al Fenicilor și Syrienilor, al cărui cult, cu sărbători re-

numite, trecu din Byblos și din Liban, în Cypru, în Rhodos și
de aci în Grecia și în Egypt. Pe junele Adonis, perdendu'l deiţa
CE

Astarte, asiatica Afrodită, înamorată de el, îl plângea pe fie-care

an cu mare jale, zzraznis, și apoi regăsindu'l învict, îl sărha
cu o nespusă veselie, ppzz:s. Mar fi peste putinţă ca, în timpuri
I/

forte vechi, leenda frygiană să fi pitruns pen în Euypt, unde

IAS

ea va fi răsădit mythul uciderei și reînvierei lui Osiris, sogul

scii fiul Isidei, sărbate şi acestea în mysteriele Isiace. Pe de
altă parte însă, tradiţiunea s'a strecurat, foră înduoitlă, deși
U

(5) Strabonis Geogr, 1. XII, 3,

BC
 IDEILE FUNDAMENTALE ALE CULTULUI CANIRILOR 127

Y
une ori cam slăbită, în părțile nordice ale peninsulei helenice,

AR
unde o regăsim în istoria legendară a profetului și aedului thrac
Orfeii, împrospătată de Ileleni prin cântul de jale ce portă nu-
mele lui Linos. „Intrinsul, dice d-l Odobescu, se caraeteriză

IBR
mai cu semă mortea nevinovată în flOrea juniei, şi originea lui
se îmbină cu un cult primitiv al naturei; printr'insul era sym-
bolisată, subt forma unui june mort fără timp, întorcerea grelei

YL
vremi a iernei.“(D Dar înco şi mai categorie, mai conform cu
datinele culese de noi asupra Cabirilor, sunt exprimate aceste
idei, în religiunea 'Thracilor, prin mythul lui Dionysos-Zagreus,
ale cărui mystice nascere și ucidere de către fraţii sti, Tita-

IT
nii, sunt cântate în imnele sectei Orfice şi at fost revelate în-
to poemă perdută a lui Onomacrit 2).

RS
Plecând dintr'un punt de vedere diferit, eruditul francez, d-l
Alfred Maury, a constatat „extrema analogie“ ce se învedereză
în legenda Isidei plângând pe Osiris, cu aceia a Astartei, care
VE
plângea pe Adonis, și a Cybelei pe Atys; tot el a alăturat pe
Osiris al Egayptului, pe Adonis âl Feniciei, pe Atys'al Frygici
I

și pe Zagreus al Thraciei, de Cabirul sacrificat. Este dar un

UN

lucru învederat că, prin cii diverse, tote aceste mythuri, cari
se raportă la intermitențele dilnice sâi climaterice ale luminei
și căldurei solare, sunt isvorite din idea fundamentală a anti-
cei religiuni profesată de seminția frygiană, şi noi nu mai pu-
AL

tem pune la înduoială identitatea lor de origine cu aceia a ere-

dinţei în mortea și reînvierea periodică a unuia din Cabiri, operate
TR

cu concursul celorlalte dout personagie bărbătescă, precum și cu

al femesi, ce'i sunt câte-și trei asociaţi, atât în datinele scrise
ale Anticităţei cât și pe tăblițele nostre sculptate în Dacia.
EN
I/C

() A. 1. Odobescu, Ciuticele poporane, în t. 1 din Sericri literare și îs-

IAS

forice, unde sunt citate isvârele acestor legende.

() Alf. Maury, Jlistoire dex Reliyions de le Grice antique; t. Vl, despre
„tys, p. 90, 112; despre Men, (Figura nâstră 3), p. 131; despre Adonis
și Astarte, p. 193 et sq.; despre Osiris și Isis, p. 234 et sq.; despre DDio-
nysios-Zagreos, p. 924 et sq.— Cf. Junii pseudo-urphic.; Clementi Alexan-
U

drini Cohortat. ad Gentil, p 15, ed. Pott; Pausaniu, |. VIII, 7, 5.—C 0tf.
Miller, Proleg, zu einer arisseusehaft., Mythology p. 293.
BC
 Y
R AR
LIB
ITY
CAP. IV.

ASIMILARILE CABIBILOR CU
RS
ALTE DIVINITĂŢI ANTICE.

Divinităţile cabirice cu numirile lor curi6se de Axieros, Axio-

VE
kersa, Axiolkersos și Kadmillos, nefiind cunoscute în tot cercul
populațiunilor grece decât numai printre inițiaţii mysterielor,
ati atras de timpurii spiritual iscoditor al scriitorilor și artiști-
NI

lor heleni cară, firesce, a cătat să prezente aceste divinităţi subt

forme mai accesibile vuleului necunoscător, fără totuși de :
LU

compromite taina mysterielor. Dar diticultatea cea mare consta.

tocmai în faptul, cum să facă sciute nisce personagii divine așa
de stranii şi de complexe ca mod de concepțiune. Problema era
RA

area și resolvirea ci atârna de lu gradul mai înalt. scăi mai scădut

de cultură al scriitorilor și artiştilor. De sigur, după dibuiri înde-
lungate, aceştia ai trebuit să dea peste systema cea mai naturală
NT

ce consistă în a căta în caracterele speciale ale Cabirilor noştrii,

alăturări și asemauiri cu caracterele altor divinități mai bine cunos-
cute în lumea veche. Odată îndrumați pe acestă cărare, desle-
CE

garea problemei venea de la sine. Se scia, spre : pildă, că deii

Cabiri eraii tot Vodată divinităţi chthoniune seci telurice, di-
vinități marine și divinităţi uranice sei ceresci; deci mai toți
I/

deii pantheonului ordinar, cari jucaii un rol în aceste diverse

IAS

domenii ale naturei, oferea punte de contact cu Cabirii. Nu

numai atât; decă am mai aulăoaa la acesta înc și particula-
rități inerente Cabirilor, dupt urma cărora cei vechi ati găsit
în ci analogii cu cutare scă cutare personagiu divin helen, nu
U

ne ar mai prinde nică de cum mirarea când dăm peste un numtr

atât de mare de asimilaţiuni din cele mai disparate. Dicem par-
BC
 ASIMILĂRI CU ALTE DIVINITĂȚI 129

Y
ticularităţi inerente Cabirilor, și nu ne înșelăm, de Gre-ce e-

AR
xistati atribute ale Cabirilor ca dei ai focului ceresc scă ca riz-
boinici și călăreți, ca medici, vindicători și purificatori scă în
fine ca dei legați într'o unire frăţescă, adică ca gemeni divini;

IBR
subt tote aceste priviri speciale, pentru Cabiri sai găsit de si-
gur analogii cu divinităţile obicinuite ale Grecilor.
Rezimaţi pe aceste considerațiuni generale, vom cerca pe cât
ne va sta în putință, și fără pretenţiunea de a coprinde aci în

YL
întregul săi un subiect așa de multiplu în manifestațiunile sale,
să trecem rând pe rând pe dinainte-ne pe cele mai caracteri-
stice asociațiuni, asimilațiuni și identificări, din documentele și

IT
monumentele ce Anticitatea ne a lăsat în fiinţă.
In primul rond se cade să mai vorbim âncă o dată despre

RS
asimilațiunea, cu Dioscurii, care asimilaţiune merge așa de de-
parte încât une ori confusiunea devina mai, mai totală ; în acâstă
fasă ajunge a fi absolut greii să deosebim pe unii de ceilalți. De
VE
altminteri, acestă asemănare își are mult mai departe începutu-
rile sale; căci âmbele grupe de frați divini, din care una, Dio-
I

scurii, aparține fără înduoială cultului helenic, iar cealaltă gru-

UN

pă, Cabirii, provine, după cum am dovedit?o, din Frygia, ne

pari a fi urmașii unei datine originare a cultelor aryane. In
adevăr, iată ce ne spune un erudit mytholog francez în privința
acestui punt: „Cabirii ca şi Dioscurii se alături, pe de o parte,
AL

cu o mulţime de personaşii din timpii heroici ai Greciei, cari

răsarii din acelaş isvor; de altă parte, ei se lgă de acea hie-
TR

rarchie tără sferșit de personificaţiuni ale forcelor naturei, con-

ţinute în cânturile vedice.“ (1) Și în altă parte, tot d-l Alf. Maury
ne spune: „Precum Iafivstos este un portret fidel al lui ''caștri,
EN

flacăra fulgerului, privită ca un mare meşteşugar, Cabirir, Cy-

clopii, Jeliaţii, Corybanţii, Telchinii xeproducit și ei variând în
infinit, trăsurile Jibhușilor sâă Iibharașilor, Vishrah stă Apa-
I/C

sah, Talșalâh, și în general al acelei grămedi de măieştrii sa-

crii, cari figurâză în cele mai vechi tradițiuni mythice ale In-
diei.“ (2) Cu alte cuvinte, asemănarea dintre Dioscuri și Cabiri
IAS

mar proveni, mai ântâi, decât din faptul unui isvor comun, de
U

(?) Alf. Maury, IMistoire des religivus de lu Grîce antirue; t. |, p. 211

(2) Idem, op. cit, t. 1, p. 202.
BC

9
 130 CULTUL CÂBILILOR

Y
unde apoi sai desvoltat âmbele feluri de divinităţi. Nu trebue

AR
să uităm în nici un chip că ișrinir, citați așa de des în Vedele
sanscrite, sunt și ei duoi fraţi călăreți, sunt şi ei tineri, lumi-
întocmai ca și (eii noştri din Oc-

R
niitori, vindicători scă medici,
cident, Cabiri ori Dioscuri.

LIB
Chiar, Așvinii ne sunt arătați ca stăpână peste cele trei lumi,
adică peste bolta cerâscă, peste ocolul pământesc și peste va-:
lurile mirei, precum acesta am constat! și la divinităţile nostre
frygiane. Intrun imn din Vede șe spune lămurit: „O Așvini, de

ITY
trei oră voi ne dați l&curile cerescă, de trei ori lâcurile pămen-
tescă, de trei ori asemeni Iâcurile născute din valurile apei. A
tot puternică ai prosperităţei, dați fiului meit noroc; dați i să-

RS
nătatea care resultă din armonia celor trei eleraente corporale.“(*)
Şi câte alaturări importante n'am mai găsi noi! Ca fraţi seci
ca gemeni, îi vedem pe acești Așvini că sunt conducătorii me:
VE
nilor din lumea nostră, în lumea morților, (2) ceia ce ne amin-
tesce pe Cadmillos al nostru, Ilermes psychopompul, călăuza
celor dusi pentru vecie.
NI

Chiar legenda morţei Cabirului celui mai tenăr pare că se

întrevede fârte depărtat într'o legendă povestită de cartea san-
LU

serită 'Taittiriva Saihita (VI, +19, 1), 3) unde Așvinii sunt ară-
taţi căpătând sacrificiul Arina în chipul următor: „Capul jertfei
era tăiat; deii diseră Așvinilor: „Voi sunteți medici; puneţi la
RA

„loc capul jertfei.* Aceştia rispunseră: „Noi ne rugăm pentru

„îndeplinirea unei cereri; se pote ca şi pentru noi să se aducă
„0 jerifă. ete. Aci ne vine a crede că legenda tăierei capului
NT

Cabirului și ascunderea lui la polele Olympului nn este decât

o desvoltare, o împodobire a legendei jertfei așvine primitive.
Din tâte acestea reese un fapt neînduoios, acela că atât Dio-
CE

scurii cât şi Cabirii at avut o origine aryană comună, care

neareşit a înlesnit mult identificarea lor, în momentul când Ca-
birii teygieni aii pătruns în Ieluda, unde ai aflat pe Dioscuri,
I/

întru tote apți a se contopi cu dinșii. Dar, nu numai acestă

IAS

ausă singură cată si fi înlesnit identificarea; de sigur că cau-

(3) Dig-Veda, traduit du sanserit per A. Langlois ; Sect. III, Hymu. I,v. 6.
U

() L. Myriantheus, Die ipeins oder Arischen Dioskuren; p. GI,

BC

(3) Editată de Weber, Iudische Studien; 11 și 12,

 ASIMILĂRI CU ALTE DIVINITĂȚI 131

Y
sele ai trebuit să fie multiple. Noi vom cerceta câte-va din

AR
cele mai însemnate.
Mai ântâi de tote, natura, lor însăși, symbolizând și la unii şi
la ceilalți puterea focului ceresc, adică amurgul și aurora, ori

IBR
viața şi mortea, prin acesta chiar a atras spiritele 6menilor că-
tre alăturarea lor. Acest principii al morței şi renascerei, îl
întelnim la Dioscuri prin faptul că legenda lor vorbesce de po-
gorirea unuia din cei duoi fraţi în infernul subt-pământen, pe

YL
când celălalt era menit a locui în bolta cerâscă; acest principii
îl regăsim și la Cabiri, de 6re-ce Pam recunoscut în sfâșierea
celui dal treil€ Cabir și în reînvierea sa.

IT
AL duoil& motiv de asemănare va fi idea legată de Cabiri
și de Dioscuri ca apărători ai navigatorilor. Se scie că acţiunea

RS
Dioscurilor forte de timpurii a fost îndreptată spre mare și că,
deși aveaă caracterul uranic, dar printro asociaţiune de idei
ușor de explicat, sait pus în legiitură imediată cu valurile mă-
VE
rei. Mai cu sâmă a trebuit să se facă acesta, pentru ântâia
dată, de către navigatorii ionieni. Un imn homerice (1) ne repre-
I

sentă întrun mod poetic cum pe valuri, în mijlocul unei fur-

UN

tuni, după o rugăciune ferbinte și după un sacrificii de mielu-

şei albi, apărură de o dată Dioscurii. (2) Avem și inseripțiuni
la adresa acestora, unde îi vedem invocați înainte de plecare pe
mare, implorați în timpul fartunci și aducându-li-se mulţumiri
AL

după potolirea tempestei:

CÂSTORI, ET. POLLNCI
TR

SACRVA
OH. FELICEM. IN. PATRIAM
REDITVM, TOT, SVPERATIS
EN

NAVERAGIL.. PERICVLIS
EX. VOTO. CvM
SOCUS
I/C

Le MP,
C. VALERIVS, C.F, AGELLYS. (5)
IAS

In cele din urmă timpuri ale periddei ante-creștine, confu-

(4) Mm. Ilomer. XXNIII. v. 10—13.

U

(2) W. II. Roscher, Lerricou der griech. und ramisch. Alythologie ; p. 1163,
45) Gruter, Inscrip. antiq., MXVI, 3.
BC
 Y
132 CULTUL CABIRILOR

siunea între Cabiri și Dioscuri ajunsese la atare grad, încât

AR
representaţiunile unora şi ale celorlalți eraii mai mai aceleași.
Ast-fel Pausanias (2) ne spune că, în Briasis, la costele orien-
tale ale Laconiei, lingă malurile mărei, se aflat trei figuri de

R
aramă cu sim pe cap, și renumitul perieget mărturisesce însuși

LIB
că nu își a dat sema bine decă erait Dioscuri stii Corybanţi
(Cabiri). Une-ori chiar se ridicaii temple în ondrea âmbelor feluri
de divinități amestecați, precum era templul din Delos, la ale
cărui altare serveati preoți purtând titlul de izzei Osâs, Map At6-

ITY
în
gind Kaâztpuy, cela ce constatăm din inseripţiunile găsite
săpăturile din Delos. (2) Reproducem aci una din acestea, care,
deși este numai un fragment, ne pote ânsă servi, chiar pentru

RS
o nouă asimulaţiune:
eee eee ese Ti pasare ih 55
Bastiitus Brasthtov perpthd PAgsa0
VE
î tapeds “Ira PA sur zi ge Prroinis
i în Bi îcpede Iloziâva
DIV 0Ş
ş Aizino
0309
spevevnus
Eva
GA po) Egis
* PI
ai Bz Medy Lanriigrizuv, Asab Nasii
NI

Ozriz,

(4)
Pellerin și Eckel (3), vorbind despre un tetradrachmu,
LU

iar de cealaltă cei doui Dios-

unde de o parte este Demetra,
și ei des-
cură, ânsă cu legenda ză Rafzizuy Xogiow Ne asigură
acti. Pe
pre acâstă asimilațiune a Tyndariqilor cu deii Samothr
Dioscură
acâstă monetă găsim faptul caracteristic că cei doui
RA

nu, după cum era obiceiul, călări.

sunt înficişați în picăore și
te, Dioscuri i sunt re-
Se scie că pe cele mai multe monumen
bărboși, dar
NT

presentati călări, înarmaţi cu suliți lungi, rare-ori

de cele mai multe ori subt figura de tineri.
cât
Astfel ni'i presentă un mare număr de monete atât grece
CE

printre capetele de operă ale

şi romane; unele chiar sunt socotite
numai despre te-
numismaticei antice, dintre cari vom aminti
acea unică
tradrachmele regilor Seleuciqi şi mai cu scmă despre
I/

și enormă medalie de aur din Cabinetul de Antice de la Paris,

IAS

PN

(1) Pousanise, l. II, 24, 4

22965 și Bulletin de cor-
(2) Boeck, Corpus inscriptioni yrecariii ș No.
349,8.
U

rcspondance helleniq ue; VII, 377, 3; p. 310,

şt. II, p. Iti.
(2) Pellerin, Melanges; t. Lp. 77.—Eckel, Doctr, nunmor,
BC

(%) Mionnct, Supplem.; t. pl. XII, No. 2.

 ASIMILĂRI CU ALTE DIVINITĂŢI 133

Y
purtând, pe avers, efigia lui Eucratides, rege grec al Bactria-

AR
nei, iar, pe revers, o grupă elegantă de doui călăreți cu pili şi
steluțe pe cap, cu ramuri de fini pe umeri și cu lungile lor
sulițe plecate orizontal, pe când caii lor se saltă în două pi-

IBR
ciore. Nu mai pucin frecuente sunt monetele romane din ori ce
timpuri ale Republicei și ale Imperiului representând pe âmbii
călăreți deesci, „fratres IMelene, lucida sidera,“ cărora poporul

YL
Romei a rămas purure recunoscător pentru ajutorul personal ce
ei îi dase în contra Latinilor, la isbânda lacului Regil.
Dar ca să nu lăsăm în uitare nică una din principalele în-
făciştri ale cerescilor gemeni, sub forma lor de cavaleri, trebue

IT
să menţiontim şi representarea lor, sburând prin aer călări, unul
după altul, Vasupra unui pat, aşternut cu largi foi de palmi.

RS
Acestă imagine se vede pe un lecythos funerar athenian, aflat
în Kamiros și arată, după părerea d-lui W. Frohner, pe Dios-
VE
curii grăbind la un ospâţ funebru, î5:- (1) Și aci se revelă un
noii raport între Dioscuri și Cabiri, prin participarea și a unora
și a altora la asemen+ ospeţe.
I

Ca să revenim ânst la asemănarea dintre representaţiunile

UN

Dioscurilor cu ale Cabirilor, vom reaminti faptul că, precum di-

vinitățile tabelelor nostre dacice, precum KYPIOE HPO: thracic şi
OEOE XOZON frygian, erai călări, foră ca prin acâsta să împe-
AL

dice a întâlni pe Cabiri și pedestrii, ca pe monetele Macedoniei,

pe vasele zugrăvite și pe unele sculpturi; tot astfel și nu ara-
reori, vom av6 ocasiunea să dăm de monumente unde Dioscurii
TR

să fie descălicați. Astfel vedem în Vatican un fragment de mar-

mură mie (2) şi forte elegant, unde se distingii înfăcișările ce-
lor doui Dioscuri, perfect conforme între dinsele, în ce pri-
EN

vesce îmbrăcămintea, cu mantia înodată pe umeri, stând lini-

știți în piciore și ţinend caii lor de frâă, în mână lancea, iar
între dinşii, la mijloc, se răsfaţă o lebedi, ceia ce ar fi ima-
I/C

ginca Ledei, muma 'Iyndaridilor, înlocuind aci pe Demetra sâă

pe Cybela.
IAS

Tot asement, cu încurătorii lor gata de gonă, și silindu-se ai

U

(5) W. Frohner, Deuz peintures de rases grecs,

(3) Visconti, Monuments du Musce Chiuramonti, p. 77.
BC
 134 CULTUL CĂDIBILOR

Y
înstruna, vedem mai adesc înfăcișaţi pe Dioscuri, pe Castorii sei

AR
pe Polluxii Romanilor. Așa sunt cei duoi coloși de pe piaţa
Monte-Cavallo la Quirinalul din Roma, precum și cei de la in-
trarea Capitolului din acelaș oraș. Mai cu semă în grupa Mânteă

R
se tecundsce o preţiosă operă de artă, în care artistul a reusit

LIB
să îmbine cu un efect admirabil de forqă, formele cele mai svelte
și mai ușore, De acefa multă vreme aii şi trecut aceşti coloși
ca lucrări ale lui Fidias și Praxiteles, deşi în realitate nu sunt
decât o imitaţiune romană.

ITY
Un fapt careapropie și mai mult pe Dioscuri de Cabirii noştrii este
că une-ori Castor și Pollux se vidă afrontați, pe jos, înarmaţi cu
lănci şi cu zis. pe cap. Asemene tipuri s'aii păstrat vreme înde-

RS
lungată în lumea greco-romană, confundându-se într'insele pe
deplin Dioscurii cu Cabirii, cari, precum vilurăm, eraii representaţi
une-ori ca tineri și alte-ori ca bătrâni. Pentru dovedirea acestei
VE
idei putem spune că împăratul Constantin, primul împărat
creștin, înălțând chiar el în Ilippodromul nuoci sale capitale, o
ediculă, îzz, și statue, le a consacrat Dioscurilor, cari însă pe
NI

timpul sti eraii divinităţi cu totul schimbate din ceia-ce fusese

eroii 'Tyndariţi, Castor și Pollux, divinii soci de arme ai Ro-
LU

manilor în bătălia de la lacul Regil.(2) Acei duoi frați gemeni,

representați acum unul tenăc și celălalt bărbos, precum sunt și
călăreții Cabiri de pe tăblițele nostre dacice, aii figurat une-oră
RA

pe sarcofagiele creștine din primii secoli ai acestei religiuni,

symbolisând sub acestă formă reînvierea şi nemurirea sufletelor.(2)
Este cu deosebire curios a vede persistenţa acestor figuri ale
NT

Dioscurilor-Cabiri penă în timpii cu totul târdii ai lumei creş-

tinate. Drept exemplu ne vom referi la o stofă precisă din care
s'a găsit croită îmbrăcămintea pontificală a S-tului Servatius, în
CE

racla sa păstrată, âncă din al VIII secol, în catedrala din

Maestricht ; subiectul format de țesătura stofei ne arată un sa-
crificiu, o taurobolie făcută în onorea âmbilor fraţi, Dioscuri stii
I/

Cabiri, cari stai afruntaţi, cu scutul și lancea lângă dirișii.

IAS

Dintracesta se înţelege că acest fel de imagine aă stăruit a fi

() Zosimi |. II, 32.

U

(2) Edm. Le Blaut, Surcophage chretien d'otrles, în Gazette Archevlogigue

BC

1873; p.1—6, pl.

 ASIMILĂEI CL ALTE DIVINITCĂȚI 135

Y
întrebvinţate în industrie chiar și atunci când ele nu mai pu-

AR
teait să aibă nică o valore religiosă. (*)
Inainte de a trece la alte asimilaţiuni, este necesar săi atra-
gem atențiunea asupra unui fapt. In adevăr, este cu totul straniii

IBR
să vedem pe Cabiri, de câte ori sunt adoraţi de navigatorii pe
mare scit în sanctuarele insulelor Egeice, insule de cele mai
multe ori lipsite cu des&versire de câmpii, sii vedem perdendu'și
caracterul lor ecuestru, adică ne mai fiind representaţi călăi.

YL
Fie în Lemnos, unde îi vom întâlni sub forma de Titani scă
meșteșugari puși sub ordinile lui Iefastos, fie în Fenicia, unde
vorii lua figura diformă a Putecilor, adică a unor dei pitică

IT
cu pântecele desvoltate peste măsură, ci mereii sunt pedeștrii,
fără să ne mai presente cea mai mică urmă de posițiunea că-

nent ; aică, cu cât mai mult vom RS

lare. Nu tot ast-fel ânsă se întâmplă cu Cabirii de pe conti-
părăsi
vom înfunda, pe uscat, cu atât mai tare reese caracterul ecue-
malurile mărei și ne
VE
stru al deităților nâste. Așa e eu Cabirul din Thracia, heroul
theae cunoscut sub numele de Kop5s îp5s; aşa e cu cel frygian
I

Yzz st; aşa este mai ales cu cei din regiunile Istrului, unde
UN

X am arătat ca afruntaţi, călări ; pugin ne interescză de o cam

dată dâcă erati cati în repaos sâii în fuga mare.
Am spus că asemănările Cabirilor sânt felurite, alipindu-se de
sigur aceste divinităţi de cele helenice, după mai multe seci mai
AL

pugine punte de contact ce ai cu ele.

Aceste alăturări trebue neapărat să fie pornite din faptul că
TR

deităţile din Samothrace, adorate cu osârdie şi pe uscat și în

cer şi în adincurile mărei, aii fost împins pe omeni ca să le
confunde, aci cu divinităţile marine, aci cu cele terestre, și aci
EN

cu cele uranice ori ceresci Asimilările, de multe ori, atârnă

și de diferitele localităţi; decă unele provincii erati, spre exem-
plu, adoratore de predilecţiune ale cutărei seci cutărei deiţe scii
I/C

dei, acolo sai alipit Cabirii Samotracei de deii părintesci, fie

după un semn cu totul extern, un atribut, un symbol sci ori
ce alt motiv accesoriii, fie considerând mai mult natura lor îin-
IAS

ternă. Ast-fel ajunge să ne pomenim că acele mysteridse per-

U

() Fraaz Bock și Willemsen, Auust-und Reliquienschiitze zu Muestricht ;

p. 3l.
BC
 13

Y
CULTUL CADIRILOR

sonagii cabirice necunoscute nimenui aforă numai de iniţiaţi,

AR
se întrupeză cu dei din pantheonului grec, cari le puteai servi
lor ca explicațiune sumarie ori ca efigie populară,
Credincioşi acestui principii în ceia-ce privesce alăturările,

R
asimilațiunile și contopirile, vom arunca acum o privire asupra

LIB
tutulor personazielor divine, care stai în relațiune cu marea.
Primul și cel mai important dintre aceştia, este Poseidon, sei
după Romani, Neptun. Intr'adevăr nu se putea ca tocmai deul
prin excelență al upelor marine, să scape de a fi pus în același

ITY
rond cu Cabirii. Pe o inseripţiune din Delos reprodusă mai sus(1)
se vede numit un preot pe viață al templului dedicat Dioscu-
rilor-Cabiri şi lui Poseidon tot de odată; acolo deul portă nu-

RS
mele de *t:z:5-. favorabil. Apoi medaliile din Beryt ai, aci
imaginea lui Poseidon, aci a Dioscurilor sei numai atributele
unuia și altora. (2)
VE
Să nu ne surprindă deci acestă asimilare. O dovada nouă de
apropierea făcută este și existența unui acelaș fel de pesce, nu-
mit zruzitoz, consacrat atât deilor din Samothrace, cât mai ales
NI

lui Poseidon, dupe cum am vădut că spune Athencă,

Dar, și de am considera pe urmaşii cavalerilor Aşvini, din
LU

puntul de vedere al însușirei lor ordinare de călăreți, tot am

constata că, și pe acext terâm, ci se întelnescă cu Poseidon. Nu
e vorbă; apropierea între cal şi mare nu e rară la eleni; des-
RA

tul să ne amintim despre caii ce tragi carul marin al lui Po-

seidon; acei Îngari neastempăraţi și spumezoşi representaii, fără
înduoială, valurile spumate ale mării cari alergă dupe caprițiul
NT

lor în lungul și în latul, în luciul și în adâncul apel. Sigur

deci, că sta căsit cu cale ca, pe valurile mărci, să fie ocroti-
tori tot dei iubitori de cui.
CE

O altă divinitate adorată mai mult pe mări, mai cu semă în

insulele geice a fost, învederat, Afrodita, deiţă născută din spuma
apelor marine. Ira cu neputinţă, prin încăși acestă situațiune, ca
I/

să nu intre și ea în lezătură cu divinităţile Samothracei; lucru

IAS

ce și vedem, la scriitorii vechimei, că se întâmplă. În adevăr,

Pliniii ne spune că Scopas făcuse „statua Venerci, a lui Pothos
U

(4) Bat. de Corresp. hell; VIL Mai, 1833 p. 349,

BC

(%) Bartelemy, Manet de Numismutique i p. 287,

 -
ASIMILĂRI CU ALTE DIVINITĂȚI 19%

Y
și a lui Faeton, cari sunt strbaţi în Samothrace cu cele mai

AR
sfinte ceremonii.“ (1) Acâsta însemnâză că cele trei divinităţi
«recesci serveait drept traducere a tainicelor deităţi cabirice.
Constatând mai de aprope, găsim chiar monumente cu o ase-

IBR
menea grupă cabirică.
Ast-fel, pentru ca să vorbim numai de cel mai important dintre
dinsele, vom descri marmura (isi a ducesei de Chablais. Acest

YL
monument, descoperit la 1523 în Roma, lingă portă Sf. Seba-
stian, (2) este un Hermes cu trei fece care ne representă, sus pe
Axiokersos subt trăsurile lui Dionysos-Liber, carele este și ithyfalic,
pe Axiolkersa sub acelea ale Corei-Libera, înveșmentată cu totul,

IT
iar Kasmilos sub înfăgișarea unui Ilermes juvenil cu sexul stii

RS
caracterisat.(2) Pe aceleași trei fece, în partea de jos, se vădi
deitățile grece corespundătore fie cărei divinități cabirice. Avem
pe Apollon-llelios în dreptul lui Axiokersos, pe Afrodita îna-
VE
intea Axiolersei și pe Eros dinainte lui Kasmilos. Acest mo-
nument trebue să fi fost păstrat întrun larar particular, jude-
când dupe micşorimea lui.
I

Alte monumente cari să ne represente aceleași divinități Sa-

UN

mothracice, dar grecisate, a trebuit să fi fost răspândite neapărat

în multe părți, judecând mai ales că acâstă grupă de divinități
helenice se vede des repetată în templele din peninsula Pelo-
AL

ponezului; cu timpul ânsă ele sai perdut cu totul; dovadă de

acesta, Pausanias ne asigură că'a vădut în Megara statuele lui
Eros (Amorul), Himeros (Patima amor6să) și Pothos (Dorinţa),
TR

lucrate de înseși mânile lui Scopas (*), adică aprope aceiași

triadă de dei ce o vidurăm mai sus descrisă de Pliniă.
O interpretare puqin diferită, dar totuşi legată de acestă sys-
EN

temă de asimilaţiune, ne o dă picturile de pe un vas, cunoscut

subt numele de vasul lui Blacas (5), unde, în partea superidră,
I/C

(1) Plinii Ifist. Nat. ANNVI, 4, 7: „Is fecit Venerem et Pothon et Phae-
IAS

thontem, qui Samothrace sanctissimis cerimoniis coiuntur.&

(2) Creuzer-Guigniaut, Bel. de PAntiq-; TI. II, p. 1087,
(3) Fr. Lemormant, art. Cubires în Diet. des „dutig. de Mrs. Daremberg
et Saglio; p 761.
(*) Pausanize |. |, je. 6,
U

(5) Panofka, Muste Blacas; pl. VIE; vedi reproducerea în Fr. Lenor-
maut, op. cit; p. 766.
BC
 1383 CULTUL CÂDIEILOR

Y
se distinge forte bine Afrodita însogită de Eros, de Pan și de

AR
hermele ithyfalic al unui det imberb, în care recunoscem pe
Dionysos-Hades identificat de multe ori cu Axiokersos din mys-
teriele cabirice. (1) Despre vasul lui Blacas vom vorbi şi mai

R
departe cu ocasiunea Cabirilor din Samothrace.

LIB
Asimilări cu alte divinități helene avem o mulțime, dintre
cari unele "și găsesc corespondenții chiar și în Italia, recu-
noscute de scriitorii latini. Yaron (2) ne însciințâză că grupa
(eilor Cabiri din Samothrace, se compune din două personagie

ITY
representând Cerul și Pămentul, cărora, în altă parte, le mai
adăoga și pe Casmillos, ca un preot al lor. (5) Ceia ce dă
un spijin acestei grupe cabirice, arătându-ne ore-cum întru cât

RS
era de răspândită printre Romani mai ales, este o inscripţiune,
găsită în toma și dedicată acestor (ei de un adorator ore-care
al mysterielor cabirice; acolo se dice lămurit: CELO JETERNO,
VE
TERRE MATEI, MERCURIO MENESTEATORI. (4)
Cât privesce întruparea lui Ilermes sii Mercur cu grupa dei-
lor Samothracici, o întelnim forte des, fie prin scriitorii greci,
NI

fie prin cei romani. Am adus, mai sus, propriele cuvinte ale
lui Ierodot despre Ilermes cel ithyfalic; Cicerone, vorbind despre
LU

aceleași divinități, afirmă că „primul Mercur, fiul Cerului și Lu-

minei, se simţi aşa de violent cuprins de patimă la vederea
Proserpinei încât “și o trădă printr'o atitudine obscenă.* (5)
RA

Servius, cu raport la celelalte divinităţi, introduce unele mo-

dificaţiuni cari ânsă, în linii mai generale, sunt aceleași cu
ale lui Varon; căci, în locul Cerului el introduce pe Jupiter al
NT

Romanilor, şi Pământul în acestă grupă, corespunde cu „Juno;

cât pentru Mercur, el rămâne și aici ca să represente pe Ka-
milos al Samothracei. (6) Este adevărat că, în altă parte,
CE

Servius ne dă o triadă asemeni cu cea de sus, dar în care

I/

(5) Fr. Lemormant, ct. cit: Cabires; p. 767.

IAS

(2) Varronis De lingua lat. IV, 20,

(5) laem; VI, 53.
(4) Orelli, Juser. lat ; No. 1503.
(2) Ciceronis De Nut. deor. II, 221: „Mercurius unus, Culo patre, Dia
matre natus, cujus obscenius excitata natura traditur, quod aspectu Pro-
U

serpin:w commotus sit.*

BC

(€) Servii ad sleneid;, IL 264,

 ASIMILĂRI CU ALTE DIVINITĂȚI 139

Y
introduce și pe Minerva ca. un element noă, (1) și în acesta

AR
se întelnesce cu Varon, carele, cercând să apropie şi mai mult
divinitățile cabirice de cele romane, se referă la triada capito-
lină, ca corespundătâre cu acestă grupă, compusă din Jupiter

IBR
ce nu este alt decât Cerul din grupa de mai sus, din Juno și
din Minerva. (2)
Relaţiunea strînsă dintre Cabiti și Ilermes, care am întelnit?o
la scriitori, şi pe care am constatat'o și noi prin fiinţa berbe-

YL
celui şi a caduceului, pe tabelele nostre, se învedereză une-ori
şi pe alte monumente ale Anticităţei, dore numai cu singura
schimbare că artiștii pari a înlocui pe Cabiri prin figuri de

IT
Dioscuri. Pe o gemmă veche, publicată de Gori, (3) ni se re-
presentă, la mijlocul scenei, călare pa un berbece, Ilermes gol

RS
cu desăverşire, avend numai caduceul în mână și petazul pe
cap; de o parte și de alta se vede câte un Dioscur călare, de
asemeni gol și cu câte o suliță lungă în mâni; iar d'asupra
VE
capetelor cailor se zăresce câte o steluță. Probabil că acest
monument este făcut subt influența apropierei ce exista între
I

Cabiri și Ilermes, cunoscut sub numele de Cadmillos. La aceiași,

UN

ordine de idei și de figuri putem alătura și „imaginea frumosi

și clar exprimată a lui Ilermes, săpată pe o placă de pâtră ce
sa găsit la Marbach în Wiirtemberg.“ (%) eul înaripat, cu man-
tie, cu caduceii și o pungă în mână, ocupă totă înălțimea pe-
AL

trei; dar de laturile lui, pe duoă registre superpuse se vădi

alți unspredece dei, printre cari, distingem jos pe Dioscurii cu
TR

caii lor, dispuși symetrie de fie-care parte; în celelalte nuot fi-

guri s'ară pute recunâsce mai mulţi din deii Olympului, formând,
de astă dată, împreună cu Dioscurii, luaţi aci drept Je Jar,
EN

o dodecadă divină, în care, după însăși spusa lui Tacit, (5) Mer-
cur ar juca rolul de căpetenie, de ore-ce istoricul latin ni] pre-
sentă ca pe deul cel mai cu vadă pentru Germani.
I/C

Decă ne reîntorcem ânsă la scriitorii greci, cari maj mult

IAS

(1) Servii op. cit ; TI, 12.

(2) S. Augustini De cirit. Dei; VII, 18,
(5) Gori, Ihesaurus Gemmarum Astriferarum; vol, L pl. LXAXIII.
(4) S. Ch. Wagener, Alterthiimer aus heidnischer Zeit; p. 421, fig. 151,
U

(5) Taciti Germania, IX: „Deorum maxime Mercurium colunt, cui, cer-
tis diebus, humanis quoque hostiis litare fas habent.*
BC
 Y
140 CULTUL CĂBIBILOR

AR
stii mai pucin inițiați în aceste mysterie, ait cătat să stabilescă
un raport cât mai exact între divinitățile Samothracei și cele
helene, vom mai găsi următoreie asimilațiuni scă identificări.

R
Dupt Mnaseas și Dionysodor, Axieros corespundea cu Deinetra,
Axiokersa cu Persefona, Axiokersos cu Iades și Hasmilos cu

LIB
Iermes. (î)
Relaţiunea acesta a deilor Samothracei cu Demetra şi Perse-
fona, o vom întclni noi mai departe, când vom vorbi despre
diferitele localităţi unde se adoraii Cabirii; destul ânst că Stra-

ITY
bon ne afirmă că orgiile din Samothrace erati celebrate în o-
norea Demetrii și Corei. (2) Poesiile orfice âncă afirmă și ele
acest raport, asociând pe Demetra și Cora cu cei duci Cabiri

RS
bărbați.(5) Si monumentele chiar pare că aii consfințit, ca să
dicem ast-fel, acestă legătură a Corci cu deii din Samothrace,
căci întâlnim une-ori pe vase, subt figura Corei, înfăcișări cu
VE
intențiunea vădită de a representa pe unul din personagiele
cabirice.
O pictură pe un vas (€ ne arată, de o parte, capul unci
NI

deițe în care, dupe aparența'i juvenilă, cât și dupe înfăcișareaii

gracidsă la care se adaogă a podobă minunată, recunoscem pe
LU

Persefona, iar, de cealaltă parte, un copil încins cu o cunună

de ederă, ținând în mâna sa dreptă un fruct ore-care. Dupe
inscripțiunea sgâriată chiar mai sus puţin pe vas, îl identi-
RA

ficăm pe acest copil cu Dionysos. Aci ânst capul, care Pam

recunoscut ca fiind al Persefonci, este și el însoșit de literile
dzio, adică Azio-lhersu) din mysteriele Samothracei; ceia ce
NT

ne dă o dovadă monumentală despre apropierea dintre Cora și

Axiokersa,.
Fiind-că vorbirăm de Dionysos, să trecem la o nouă grupă de
CE

asimilaţiuni cu divinități de ale Greciei ce ne sunt cunoscute

din lumea veche. Scoliastul lui Apolloniii din Rhodos ne spune
I/
IAS

(0) Sell. ad Apollonii Rhod. Aronet, |. ], 9175” Frapuol. Magnum et

CGudee. V. pRiatr PA Siegrs pi oo isa, Arata Ph ittataara 23 “7, Lig
Teo tie PĂaagios Di în Air ge
() [Hellas extract din Fneyclopedie der Wissenschaft. von Ersch und
U

Gruber. Tom LII, p. 250, ed. Brokhaus

(3) Straboni Geogr L. IV, p. 193.
BC

(4) „treheolmisehe Zeitung ; 1530, pl. XYI No. 1 şi 2.

 ASIMILĂRI CU ALTE DIVINITĂȚI +

Y
că: „din cei duoi Cabiri bărbaţi, cel mai mare este Zeus, iar

AR
cel mai tântr Dionysos*. (1) Nu rar găsi-vom noi la Cabiri
asimilaţiunea cu Dionysos, căci în gendul poporului grec, nici
o dată nu s'a 'perdut noţiunea despre venirea deului veseliei din

IBR
nordul Heladei, din 'Thracia. Am arătat cu ocasiunea originei
Cabirilor cum, până și legendele se amestecase între ele. Aşa a
fost cu fabula sfâșierei lui Dionysos Zagreus de către Titani,
care ne reamintesce pe Cabirul ucis de cei duoi frați ai sei.

YL
Așa este cu notiţa relatată din vechime că Argonauţii, desbar-
când în Lemnos, aă fost primiţi de Cabiri cu veselie, și li sai
dat acolo mult vin, de Gre-ce ei, Cabirii, erau socotiți ca dei

IT
ai reproducţiunei vinului. La aceștia, ca personagiii feminin
pus în mijlocul lor, ni se presentă Cyhela s6i Rhea, despre
care am vorbit mai pre larg mai înainte.
RS
Aforă de aceste asimilaţiuni, sunt altele cu divinităţile chtho-
nice, precum este Ilecate, despre ale cărei purificațiuni vom vorbi
VE
la Cabirii Samothracei. |
Credem, asemeni, de prisos a insista mai îndelung asupra a-
I

celor monumente unde, chiar din legăturile Cabirilor cu divi-

UN

nitățile subtpămentene, îi vedem pe dinșii sei pe semenii lor

Dioscuri, figurând împreună cu tâte divinităţile chthoniane și
infernale. In numărul acestora cată să rânduim pe Ilades sii
Pluton, iar apoi, cu o referență mai specială la focul teluric,
AL

pe Ilefustos sâă Vulcan, divinul maiestru metalurg, considerat

în Lemnos ca însuși tatăl Cabirilor. Monetele cetăţii Ilefivstia
TR

din acea insulă, pârtă capul deului pe avers, iar pe revers, o faclă,
emblemă a focului de pe pământ, înconjurată de duci zi: și
de un caduceă. (2) Vom mai vorbi aiur6 despre unele vase zu-
EN

grăvite unde Cabirii, jocă împrejurul lui Ilades sei Persefonii

rolul de Satyri, adică de acoliți ai lui Dionysos, arătând ast-
fel connexiunea ce exista pe alocur€ între tote divinităţile ce'și
I/C

exercită puterea numai pre pământ și subt pământ.

Trecând la o altă ordine de idei, care și mai mult ne face
să reintrăm în caracteristica pur fryaiană a Cabirilor, vom
IAS

(1) Scolia ad Apolloni Rhod. -irgonaut. | 917: „0: îi 250 tva robs
o
U

Rebzizovs zpzsâbzepov piv Air vauzegoy î3 Atupsay,“

(1) Mionnet, Medail. de la Grice; t. |, p. 431, No. 4.
BC
 142 CULTUL CABIRILOR

Y
spune că, întru ceia ce privesce acţiunea marină a Cabirilor,

AR
noi credem, precum am și spus'0, că, dea unora din deii he-
lenică fără nică o acţiune vădită asupra elementului marin, li
Sai închinat auumiţi pescă, și în special Dianei, lui Dionysos,

R
lui Ilermes, fără de a mai vorbi de Afrodita, causa este însăși

LIB
asimilările stabilite pentru profani, între fie-care din aceste dei-
tăți cunoscute tutulor și tăinuiţii dei ai mysterielor eabirice.
Nici ea ființe ceresci și luminătore n'aă stat Cabirii neapro-
piați, în Grecia și în Italia, de deii cerului, ai luminci și ai

ITY
etherului, adică de Zeus şi de Ilera, de Apollon și de Minerva.
Așa dar putem conchide că, în Anticitatea greco-romană do-
rinţa de a satisface curiositatea vulgului în privinţa deilor Ca-

RS
biră, fără totuși de a compromite tainele cultului lor, a făcut
pe scriitorii și pe artiștii inițiați în acele mysterie ca să “i a-
simileze stii să “i însogesei cu mai toţi locuitorii Olympului,
VE
ast-fel că îi găsim alăturați atât cu deii cerului cât și cu ai
pământului, atât cu ai mării cât și cu ai infernului. Recapitu-
Jindu'i acum, îi vom numi pe rond: Dioscurii, Poseidon, Afro-
NI

dita, ]lermes, Demetra şi Persefona, Dionysos, Hecate, Ilades,

Iefiestos, ba chiar și Zeus, Ilera, Apollon şi Minerva.
LU

După totă probabilitatea, acestă disposițiune de a asimila pe

Cabiri și prin urmare și pe Dioscuri reflexul lor helenic, cu di-
ferite divinităţi, a mers din ce în ce crescând odată cu răslăţirea
RA

mysterielor. Să nu ne mirăm dar că ele sat întins și chiar

asupra cultului mithriac. Am arătat întrun capitol precedent mai
multe relațiuni de asociaţiune între cultul lui Mithra si acela
NT

al Cabirilor ; acum, spre a pune un termen la alăturările nostre,

să aducem ln cunoscință încă dout monumente curiose, cari ne
vorii face și mai lămurit să înţelegem cum ai ajuns Grecii și Ro-
CE

manii să combine pe Cabiri cu alte deităţi mai bine cunoscute

de obstea imperiului roman. Ast-fel este o gemmă pe a cărei facă
principală se vede Mithra sacrificând taurul mystic și avend
I/

tote symbolurile caracteristice ale monumentelor mithriace, adică

IAS

lampadoforii, cânele, șerpele, corbul și celelalte semne; iar pe

revers este evident că ni se presentă un KYPIO* ȚIPOX thracic,
călare, înaintând la drepta spre un altar înflăcărat. Din dos e
laurul funerar; Wasupra luna și o steluţă.(1) Aci se înțelegecă deul
U
BC

(3) Gori, op. eit., vol. [, pl. CLANNIV și CLNANY.

 Î

ASIMILĂRI CU ALTE DIVINITĂȚI 1413

Y
thracic Rptns eo nu este pus decât din causa confundărei

AR
sale cu Cabirii, confundare despre care am vorbit întwun ca-
pitol precedent. Al duocile monument pe care voim al menţiona
ca doveditor de alăturările între cultul mithriac și Cabiri, este

IBR
un baso-reliev fragmentat, aflat la Vienna în Francia. La mijlocul
scenei, în proporțiuni mult mai mari facă cu celelalte figuri,
se vede Mithra leontocefal încolăcit de un șerpe care mușcă

YL
buza de leii a deului. De fie-care parte, pe un al duoile plan
şi mult mai mici, adică dispuși întocmai ca pe sculptura com-
plexă din Marbach și ca pe triada Dioseurilor cu Leda din Va-
tican, sunt duoi Cabiri sâit Dioscuri, descălecaţi și afruntaţi,

IT
ținând âmbii calul lor de frci. Unul dintre Dioscuri este frag-
mentat, nefiind visibile decât numai copitele calului.(1) Identi-

RS
tatea de formă și de aspect a capului de leii după acesti re-
presentare cu capul de lei de la Tabela II, Fig. 3 din monu-
VE
mentele nostre, ne surprinde atât de mult, încât presupunem și
aci o influență a acelui spirit de asociațiune a Cabirilor cu tot
felul de dei, asociaţiune ale cărei produse artistice le am ur-
I

mărit până aci.

UN

Am străbătut deci un drum forte lung și obositor, dar în

resultat am reușit, credem, să dobândim un folos însemnat. Re-
zimați pe o sumă de monumente răspândite și aflate numai pe
teritoriul vechilor noştri predecesori, Dacii, am dovedit. că divi-
AL

nitățile cabirice, în ondrea cărora aii fost lucrate acele iconiţe,

sunt proprii unui cult particular al acestei provincii şi că An-
TR

ticitatea, cunoscând forte pucin sc tăinuind ce erai în realitate

Cabirii, a cercat săi asimileze cu diversele ei divinităţi popu-
lare. Să nu socotim însă că deii Cabiri sait manifestat numai
EN

subt formele găsite în Dacia; datoria nostră este să cercetăm

cum ei aă variat la diversele popsre din jurul mărci Medite-
rane, cum figurele lor s'aă preschimbat și ce caractere noue ait
I/C

fost nevoite să'și însușescă subt influenţe deosebite.

De aci înainte începe a treia parte a lucrării nostre, adică
cercetarea extensiunei ce a luat cultul din Frygia la nâmurile
IAS

cele mai depărtate. Dar şi în acestă parte să nu uităm concep-

țiunea nostră fundamentală, adică originea thraco-frygicăa Ca-
U

Q) Felix Lajard, Introduction & V'etude du culte de Mithva ; pl. LNXIIL

BC
 144 CULTUL, CĂBIRILOR

Y
birilor; printr'însa vom vede cât de uşor se înțelege gradata lă-

AR
țire a cultului, pornit din verfurile Iemului, mai ântci în insu-
lele Greciei, apoi în Ilelada însăși, pent la extremitatea ei me-
ridională.

I BR
Daci ei vorii trece în Laţium şi în Etruria; iar spre sud, de
pe plaiurile frygiene, treptat se vorii cobori în Fenicia și kaypt.
Tot ast-fel vom pricepe cum, prin intermediul unui popor. co-

L
mercial Gre-care, acest cult su introdus chiar și în pădurile
Germaniei, în Galia și în insulele depărtate ale Marei-Britanii.

ITY
RS
IVE
UN
AL
TR
EN
I/C
IAS
U
BC
 Y
AR
IBR
IT YL
PARTEA III
RESPĂNDIREA CULTULUI
RS CABIRILOR.
IVE
CAP. 1.

CABIRII ÎN GRECIA,
UN

După cele ce sai spus în părțile precedente, am ajuns

la
convingerea că întradevăr deii Cabiri mai putut fi decât
nisce
divinităţi, prin excelență de origine thraco-frygică. Acâstă se-
AL

menţie avend de reședință coprinsul Asici-AMici, a introdus

a-
cest cult al ci, pretutindeni unde ca a isbutit a se întinde sâă
unde a exercitat vre o influenţă, prin mijlocirea mai ales a
TR

ideilor fundamentale ale acelei religiuni care, mai mult în taină

„Și cu o serupul6să cireumspecțiune decât cu saomot și cu osten-
taţiune, își câștiga proseliți și adepți prin locurile cele mai de-
EN

părtate de focarul ci primitiv. Intru aceste disposiţiuni myste-

rise şi ferite de atacurile şi de banalitatea la cari sunt mai
totl'auna expuse culturile oficiale și populare, a constat pste
I/C

principala forcă de extensiune a religiunei cabirice, căci, adre-

sându-se mai cu semă la cugetările, la aspirațiunile, la speran-
ţele intime ale sufletului, şi nu la manifestațiunile externe ale
IAS

unui cult pompos și vulgar, ea a sciut să'și dobândescă tărâ-

muri forte întinse, fără totuși a se impune nictiri.
Ast-tel stând lucrurile în cultul pe care noi am întreprins
al reconstitui din puginele elemente vădite ce el ne a lăsat,
U

10
BC
 146 CULTUL CADIRILOR

Y
este o datorie a mâstră, o dată ce am dovedit şi am admis că

AR
dinsul are de centru al sti originar anticele locuinţe ale popo-
rului frygo-thrac, adică totă partea nordică a âmbelor peninsule
despărțite de mările și de strimtorile din orientul Europei, a

I BR
urmări întinderea treptată a cultului cabiric ori și unde el a
pătruns, și ori și cum se vafi prefăcut pe alocurâ. Din Frygia,
el a trecut âncă de forte timpuriă în Thracia, împreună cu po-

L
porul cel practica ; iar de aci, firesc lucru era ca, mai lezne
decât ori și unde, el să se cobore din ce în ce mai jos, în ţe-

ITY
rile locuite de Ileleni, mergând succesiv, prin căi destul de șo-
văite, în insulele cele mai învecinate ale mărci lgee, apoi de
acolo pe continentul Grecici pent în Peloponez.

RS
Acea cale urmată de acest cult subt impulsiuni diferite, ne pro-
punem să o luăm și noi în analisarea tutulor noțiunilor ce am
putut culege despre respândirea adoraţiunei Cabirilor şi despre
IVE
practicele mysterielor lor în vechiu Grecie. Tocmai de aceia,
împărțind subiectul nostru actual, dupe confignrațiunea geo-
grafică a țirei clasice în care cultul cabirie s'a bucurat în An-
ticitate de o deosebită trecere și de o venerațiune din cele mai
UN

diserete, ne vom ocupa mai ântâi de ceia ce aflăm că at fost acest

cult și aceste mysterie în insulele Samothrace, Lemnos, Imbros
precum și printre colonii heleni de pe câstele Asici-Mici ; apoi
AL

vom cerceta și cum un alt curent al acestei religiuni asiatice

"si a făcut un loc însemnat pe teritoriul Grecici continentale
din Europa, şi mai cu semă în Beoţia, în Focida, în Peloponez
TR

și în fine în Macedonia.
EN

A. CABIRII IN GRECIA OLILNTAL„t,

$ 1. Samothrace,
I/C

Printre localităţile unde divinitățile nostre aă fost mai

onorate şi în acelaș timp mai bine cunoscute, este, de siuur,
insula Samothrace. Era și natural, căci acestă insulă, aşedată
IAS

în drumul cel mare al comerciului în Anticitate, având în costă

Asia-Mică și dincolo Grecia, iar la nord Thracia, stepenă cu
situațiunea ci, peste aprope tote insulile mărei Igee, părea
a fi alisă ca centrul de întelnire al tutulor poporelor vechimei.
U

In acest coprins, scoborându-se la ce epocă nu scim, dar fără

BC
 CABILIL ÎN GRECIA 147

Y
înduoială întrun timp cu totul depărtat de ori ce amintire isto-

AR
rică, sectatori ai credinței cabirice, ati ajuns, grație posițiunci
insulei, să formeze aică re-cum un centru religios pentru tote
poporele. 'Locmai din importanta cea mare a sanctuarului din

IBR
Samothrace, s'a născut o mulțime de legende, cari vorbesciă
despre întocmirea cultului și cari circulaă foră înduoială, din gură
în gură. Dintre acestea, una locală ne povestesce cum un po-
top îngrozitor, născut din crescerea apelor Pontului-Euxin și nă-

YL
ălirea lor prin Bosfor, înecase totul. Nici un loc de scăpare
nu nai rămăsese în totă împrejurimea decât piscul din Samo-
thrace, unde Gmenii alergară ca sişi găsescă scăparea. Locui-

IT
torii sfinţiră insula și o înconjurară de jur împrejur cu altare
și ziduri de apărare, cu ajutorul cărora scăpară de atunci înainte
de tute atacurile vrăjmașe (2). „In Samothrace, urmeză Dio-
dor din Sicilia, se născură din Zeus și Electra, Dardanus, la-
sion și Ilarmonia. Dardanus, trecând cel Wântei peo luntre, în
RS
IVE
Asia, fundă orașul Dardan şi numi poporul: dap numele stii.
Dar Zeus, dorind ca și cel Val duoilă fii al stă, Iasion, să
obțină onoruri, îl întroduse în sanctuarul mysterielor, lucru care
UN

nu este permis decât myștilor, de ore-ce iniţiaţiunea stabilită, în

adevăr, cu mult înainte în insulă, era transmisă Gre-cum ca 0
tradiţiune.“ (2) "Tocmai pe când se făcea restaurațiunea acestor
mysterie, Cadmus veni în Samothrace și, iniţiându-se întrin-
AL

sele, se căsători cu Iarmonia, cel Val treil6 copil al lui Zeus.

Nunta, după acestă legendă raportată de Diodor, se petrecu tot
în insulă, iar nu, dupe cum s'a credut, în 'Theba. La cununie,
TR

deii toți făcură câte un dar armoniei. „Demetra dete tinerei

părechi spice de grâii, Ilermes o liră, Athena un colan faimos;
Electra ânsă îi dete mysteriele deiţei numită Mama tutulor ]ei-
EN

lor. Dupe însurătore, Cadmus, împins de oracol, se duse să

I/C

() Diodori Siculi, 1 V, 47.

(3) Idem, oc. cit. 48: „Atpnoa: ag mboois în As pal "Ii zegras
IAS

"peveztirat Acera a5 spa "lasa ra “Anu, TO ay niv Augăayoy

zptosov îi mi "zi Eni cpadiras draneeraulitvera, atat Thy Adpavov,
K SI _ > . ka
vai sos heat dep? Eranaad Arapdravods bonntagute "Tv î5 Ata Pooh Eva, ai
- so - - x A -
St Teo TU Di LT 3 397327 ragaz tera, aDw 7 ki po3T%piwy iti
ge

ze. merge - fi 7 ta fos Îi me e plz: 7 ? ji

27% TAL ML D349 Ev 4 vw, S0TE 05 nuwş ADU JI I40, WI 09 9%
pt

us derobaat hit x pznbr pivot

BC
 Y
143 CULTUL CĂBIRILOR

fundeze cetatea Theba în Beoţia. Se spune că Iasion, după ce

AR
luase de nevastă pe Cybela, născu pe Corybas; dar trecând în
rândul divinităţilor, Dardanus, carele revenise din Asia în Sa-
mothrace pentru a asista la nunta Ilarmonici, împreună cu Cy-

I BR
bela și cu Corybas transportară în Asia mysteriele Mumei-l)ei-
lor, unde le şi stabiliră în Frygia. Corybas, îu acela carele dete
numele săit Corybanţilor cari celebraii orgiile acestei deiţe cu o

L
furie divină.“ (1)
Precum vedem, după acestă legendă, ar urma să socotim

ITY
cultul Cybelei și al Deilor-Mari ca introdus pe cistele Asiei
de către Dardanus şi să aibă ele originea lor în Sumothrace. De
sigur că fabula culssă de Diodor nu este decât fructul imagi-
naţiunei vre-unui aprig sectator al mysterielor safhothracice;
cocă, după cum arată forte bine Preller, (2) despre Dardanus,
Iasion și Iurmonia esistaii legende având drept scenă un loc
RS
IVE
diferit de acela al insulei. (5) Samothracienii ânst "și le at
apropriat, combinându-le și transformându-le după dorinţa lor:
Dionysie din Ilalicarnas (+) ne aduce o altă legendă rela-
tivă la acelaş lucru, adică la fundarea mysterielor Samothracei,
UN

bazându-se precum spune el, pe autoritatea lui Aretinos, poet

cyclic, pe a lui Callistrat, autorul unei istorii a Samothracei, și
în fine pe alți câți-va scriitori de valore. EI ne arată, după
AL

acestă tradiţiune, că Dardanus, căsătorindu-se cu fiica Palladei,

Chryse, în Arcadia, primi drept zestre dela Athena dout Pul-
ladie şi cultul Ieilor-Mari. Plecând apoi în locul stii natal, în
TR

Samothrace, ridică un templu Veilor-ălari, instituind în onorea

EN

(5) Diodori Siculi, V, 45: az Attra mo patra îi Tit det artar,

aa. a Aa , - “rm z a
“Emi DE prea Prea DE ape Denta forepetori Deir ihtazrae 28 sta Tis
pepe s armata s peris aha Poti tare Mesia DE sraera sia uz ÎN zur
I/C

rata . ya3 AN 2 . PE , a aa
ATU Sad TAIA
ra fir
DA
frf
a 177
Sr 9 m Cires mg iv Pozteg, razi di sie
a , - pa _ a
Paste spriaezra Niro pita ÎN aro tarata ra uzi
aug Difa ct
da ri
250)
. . + pas . i .. .
LE STA DIASaŞs Ad rzeri Pa Îi va ÎN op reesra ., LEA Ta î
IAS

Sa

air sa Tia preia Sâ bac, ay Pat DOARA 23 (Pe

Ko
=

e
IS

SR
=
=

Roponusa ar în pers ettanisprpieEuro

Doreasta apere fu Erard
araerag 2g” Zune K
hei
.

razi Tauarata
() Preller, Gricehisehe Myhotogie, De habiren ud Rubirenmagsterieu.
() Dardanus propri se trage din Ida troian, lasion din Creta, Ilar-
U

monia din Theba; împreunarea lut Jupiter cu Electra s'a făcut în Arcadia.
(4) Dionysii Malicarn. -Înfipait, Dum. Î. 55; t. 1. p. d2 ed. leisk.
BC
 CABIRII ÎN GRECIA 149

Y
lor, mysteriele cari âncă şi adi se află la acești insulari. (2)

AR
De aci el plecă mai târdiă în Asia, luând cu sine numai ic6-
nele deilor și cele două Pulladie, cari ajunseră prin dărâmarea
Troiei și aședarea lui Enea în Italia, deii tutelari ai Romei.

IBR
Acesta este tot ceia-ce Dionjsii din Ialicarnas ne relateză
despre fundarea mysterielor samothrace; aci avem iariși a face
mai mult cu o plăzmuire decât cu relatarea exactă a tradițiunci,

YL
căci legenda, lăsând de o parte ci dă o altă origine mysterie-
lor, susţinând proveninţa lor din Peloponez, apoi se şi vede
lămurit că are intențiunea să lege întrun mod meșteșugit pe
Romani de mysteriele celebrate în insula Samothracei și să

IT
capete cu acest chip sprijinul dominatorilor lumei.

RS
In fine ultima legendă, ajunsă penă la noi, care ne vorbesce
despre instituirea, mysterielor Samothracei este aceia a lui Cle-
ment din Alexandria și a scoliastului săii. Acesta mai ales, când
IVE
dă de locul unde Clement menționeză despre un 6re-care JI-
tion scii Fetion, fondatorul orgiilor din insulă, adaogă: „Eetion
este numele propriii al aceluia despre care se spune că insti-
tuise cel d'ântâi în Samothrace, mysteriele celebrate în onsrea
UN

Rhei.“ (2)
Ori-care ar fi sensul acestor tradițiuni, precum și numele
personagielor cărora li s'a atribuit fundarea mysterielor, faptul
AL

existenţei cultului mai nainte de ori-ce epocă istorică în Grecia

nu pote fi o clipi contestat; este un fel de învoială sâii de
consimţiment tăcut al tutulor scriitorilor Anticităţei, să ne asi-
TR

gure că mysteriele celebrate în Samothrace sunt de o vechime

fără semn, o vechime care se perde în n6ptea timpurilor.
Care să fi fost organisaţiunea internă a acestui cult, iată
EN

una din acele întrebări în faca cărora, dâcă nu rămânem muţi,

de sigur că la mult nu ne putem aștepta. In adevăr, Anticita-
tea ne a lăsat forte puţin, căci ori-ce iniţiat, sub pedâpsa cea
I/C

mai aspră, era obiigat să nu spună un cuvânt măcar asupra

mysterielor. “Totuși din îmbinarea diverselor date rămase, cată
să recundscem că exista un fel de hierarchie de preoţi, cari pre-
IAS

(3) Dionysii Halic. op. cit: „Ni să

U

pie “pvmptvas bah Lranoliozrasy îmi

(2) Scholia ad Clementis Alexandr. Protrept.; p. 12 ed. Pott,
BC
 Y
150 CULTUL CĂDIRILOR

AR
sidai la aceste mysterie, preoţi numiţi zInuctoteleşti și în capul
cărora era un Basileus sâă preot rege, pontif. El trebuie să fi
fost și administratorul insulei scii magistratul cel mai impor-

I BR
tant. El avea preseripţiuni de îndeplinit, mai ales tote cele ce
se atingeaii de partea internă a cultului, Aşa, spre exemplu, nu
cra permis, subt cea mai gravă pedepsă, ca să măntince se

L
lină vre-un adept al cultului din Samothrace.
Causa era, dupe cum spune Clement din Alexandria, că acestă

ITY
plantă trecea drept produsul sângelui Cabirului mort:* Preoţii
cari presideză mysteriele Corybanţilor, preoţi numiţi zlncctotelestes,
de către aceia cari aii grije săi denumâscă, mai adaogă âncd
o minune la nenorocita întemplare, oprind să fie pusă pe masă
planta selină; cocă creadă cu adevărat că din sângele ce cur-
sesc din trupul Corybantului ucis a cşit acestă plantă..... și
RS
IVE
fiind-că numescă pe Corybanţi Cubiri, ei dati de asemeni și
mysterielor numele de cabirice.* (2) Arnobiu, luând de ase-
meni și dinsul în bătaie de joc aceleași superstițiuni, ne spune
cu privire la planta selinei: „Selina, născută din sângele Cabi-
UN

rului mort, planta pentru fertură, era interdisă de la masă ca

nu cum-va, atingendu-o cu mânile, să nu'și atragă pedtpsa de
neiertat a morţei.* (2)
Ansă rolul preoţilor nu se mărginea numai la observarea ri-
AL

gurosă a unor preseripțiuni cari de multe ori puteai fi incon-

trolabile. Alte încercări cu mult mai grele, o spovedanie în re-
TR

gulă, jertfe expiratorii scă purificaţiuni trebuiaă să se efectueze

numai pentru admiterea la iniţiaţiune, și lexiconraful Iesychii
ne dă chiar numele preotului însărcinat cu îndeplinirea acestor
EN

îndatoriri; el ni'l spune în următorele cuvinte: hair, preotul

Cabirilor, acel care purifica omorul; alţii scriit Kis (Coes).“ (5)
I/C

(1) Clementi Alexandr, Protrept. IL p. 16 cd Pott: „i 24 al o

EI Î a. . Pa. .
Reopoizsscos pipi, ia" pazazi NE Sr So 1013 E Iota Arata VAI 7
=

, _ , . ,
grasă dverat 27 oo, îti aaa orrig Sihtee în cauză
IAS

a PI . .. . .
vu mirat, 1 Tia mi) rara . 69 ATAT 165 IA Dai
n

4 vu *
[ o 1. -. eo.
pi CARS pt e a e. . Razizrs Di 200 Rp dau 3 paiuzis, val
=z zi Rpsepert o zazrarg E throy atat
QC) Arnobii „te. Nat. IV, 19: „Interempti ex sanguine apium natum,
prohibitum mensis oluş illud apponi, ne a manibus mortui inexpiabilis
U

contraheretur offensio.*
(2) Hesychius: „his îzzids Rio î rarzizins terei, Oi di Nat —
BC

Pe hârş stă his Bochart (Geoyr. Sucr, p. 74) îl derivă din limba he-
 CĂBIRIL ÎN GRECIA 151

Y
Celia ce este și mai caracteristic, sânt tribunalele instituite

AR
în insulă pentru pedepsirea totulor celor ce îndrăzneaii să calce,
fără voie, ocolul templului. Ca o consecinţă a acestei puteri,
vine firesce și dreptul ce aveaii preoții să întrebe pe cei co se

IBR
presentaii la inițiaţiune, cari sânt faptele lor cele mai vinovate.
Așa Plutareh, la viaţa lui Lysandru, ne spune: „Pe când acesta
consulta oraculul din Samothrace, preotul îi porunci să declare

YL
care era actul cel mai culpabil, ce'l săverşise în viața sa. „Tre-
buc ore să fac acestă declarațiune, — întrebă Lysandru, — dupe
porunca ta scii dupe aceia a deilor?* Și preotul respundându-i

IT
că. dupe aceia a deilor: „li bine dar,—urmă Lysandru,--atunci
retrage-te tu din facă 'mi; lor le voiu spune, de mă vori în-

RS
treba.“ (1) Alt exemplu adus tot de Plutarch cu ocasiunea lui
Antalcidas, ne arată de asemeni „că acesta vrând să se ini-
țieze în mysteriele Samothracei și preotul întrebându'l să spue
IVE
co făcuse mai răi în viață, Antalcidas răspunse: „Deci am fă-
cut ceva de asemen€ natură, deii vor aflao.“ (2)
Mystul, înaintat în vârstă și care se presenta iniţiaţiunei,
trebuia să aibă o cunună de ramuri de măslin pe cap şi, așe-
UN

Qendu-se pe un tron, asistenții îl înconjuraă cântând și jucând

rotă dinainte lui. (3) In fine, după ce mystul era admis în
sanctuar, înainte de iniţiaţiune, trebuia să se încingă cu un fel
de cingătore purpurie.
AL

Acâsta ne o asigură scoliastul lui Apolloniii din Rhodos, cu

ocasiunea expediţiunei argonautice: „Se spune că Ulyse, iniţiat
TR

braică Cohen, sacerdos. Lexicografii ne aă păstrat formele Roti, Noi

EN

ora și verbul za: (IMesyeh. IL p. 293—296, ed. Ald). Isaac Vossius

(acd Catul. p. 85) îl faco să vină de la vorba sacerdotală veche a Latini:
lor incoheve stă inchoare. Schelling propusese să explice pe Cui stii Coies
I/C

prin profet, dupe altă rădecină hebraică; dar mai în urmă a revenit asu-
pra acestei ctymologii şi a dat o alta nouă din caro trage sensul de pu-
rificator, cu totul conform funcţiunci preoților din Samothrace. Frâret in-
IAS

terpretă pe Rârs, auditor, repurtându'l la idea de spovedanie, dupe o

formă grâcă fârte veche, din dr5w. Welcker o considera și dinsul tot
de origine grâcă, dar fără precisiune. G. D. Gaigniaut, Pelig. de Pintig.
t. IL. p. 319.
(*) Plutarchi Lecon. -Ipophth., t. VI p. 856,cd, Reisk.
U

(2) Idem op. cit. t. VI, p. 814,

() Sainte-Croix, Jtechevrehes sur les Mystires du paganismej p. 52,
BC
 Y
152 CULTUL CABIEILOR

AR
în Samothrace, s'a slujit cu o panglică pe cap, drept cinat-
tore şi că el scăpă de valurile mărei, după ce 'și puse panglica
sa pe pântece. In adevir, numai împrejurul pântecelui îşi pu-

I BR
neaii cingttorea cei ce se iniţia. Se asigură că Agamemnon,
care fusese iniţiat, aflându-se în mijlocul unei revolte îngrozi-
târe dinainte Troiei, potoli sediţiunea prin ajutorul acestei

L
cingători de purpură.“( ) Aceste cingători stii bete erai păstrate
cu mare sfinţenie, căci adepţii pretindeaii că ele aii virtutea de

ITY
a linişti valurile mărci, sci cele lumesci, asemivate cu acele.
Foră înduoială, sănătatea sufletescă precum și perfecțiunea mo-
rală, ati trebuit să fie unul din scopurile acestor ceremonii an-
tice. (2) De sigur că în aceste mysterie nu se pote să nu fi
fost vorba de o credință, fie cât de obscură, în viața viitore.
Pe lângă aceste notițe rămase din Anticitate, ccia ce dobân-
RS
dim prin inscripţiunile romane, âncă este de un folos însemnat.
IVE
Ast-fel, prin ele aflim despre existența unci sărbători mari a-
nuale, când, precum se și înțelege, fluxul pelerinilor era mai
mare ca ori și când și prinâsele lor mai însemnate. Cu prile-
UN

jul acestor sărbători întârdiezi Voconiu, în operațiunile sale

militare și dă ast-fel timp lui Mithridate că să scape de subt
prigonirea Romanilor. (3) La acestă sărbătore se trăgeaii jocuri
în sunetele de flaut, de cimbale și de alte instrumente, cu care
AL

ocasiune serviciul divin din Samothrace trebuie să fi avut mare

asemenare cu acela al Corybanţilor și al Marei-ldeiţe Rhea. (4)
TR

Stațiu de altminteri este cât se pote de categoric, spre a ne

proba existența acestor jocuri; cocă el ne spune:
EN

Tune thyrsos pariterque levant pariterque reponunt,

Multiplicantque gradum modo quo Curetes in actu
Quoque pii Samothraces cunt. (*)
I/C

Scriitorii romani, consecenţi teoriei lor de asemănare între

Cabiri și Penaţi, aă susținut neapărat și identificarea acestor
IAS

(%) Schol. ad. Apollonii Rhod. „irgonant. Î, 917.

(4) Creuzer-Guigniault, Felig. de Pulutig.; t. UI, p. 319.
U

(5) NMirsehfeld, in Conze, Untersuchungen iiber das Thrakische Meer; p. 39,

(4) Preller, Griechische Mytholomie i Die Rabiren.
BC

(5) Statii Achilied, 1, x. 157.

 CABIRIL ÎN GRECIA 153

Y
jocuri cu cele Salice. (1) Intru ceia ce privesce timpul când se

AR
ţinea acestă strbătore, pote că se petrecea în qilele cele mai
calde ale verei, la sferșitul lui iulie scă la începutul lui au-
gust. (2) Alţii ânsă susţină timpul de primăveră. (?) Aforă ânsă

IBR
de acâstă sărbătore principală, o dată pe fie-care an celebrată
cu o pompă cât mai strălucită, avem și altele mai mărunte în
ori-ce vreme din anotimpul călduros, reservate celor iniţiaţi sei

YL
celor ce vencai să se iniţieze. Nu cra ca la mysteriele Elcusi-
nice, când numai la o epocă hotărită a anului putea cine-va să
fie inițiat. Acest fapt ni 7] dovedescii inseripțiunile romane, cari
cu o scrupulositate demnă de laudă, ne arată până și dioa ini-

IT
țiațiunei, necum luna; o simplă inspecțiune a acestor date va
îndreptăţi pe deplin disa nostră.
RS
La atari inițiaţiuni erai admiși, nu numai bărbaţi, dar chiar
femei şi copii, și existait două grade: cei dântti în gradul de
IVE
inițiațiune erai simpli pzza:; Li ceva superiori acestora, veneait
pudazrae zbszâsts sGil pe latinesce mysfe pii; de sigur că numai
cei din urmă puteai să iea parte la tote lucrările sfinte.
Ânsă vine întrebarea, cari să fi fost doctrinele expuse în
UN

mysteriele samothracice? Fără înduoială că n'a fost nici aci,

precum nu erai nici la cele Eleusinice, vre un învețământ
dogmatic formal. Trebuie să se fi practicat un ritual înconjurat
de un respect superstițios şi ascuns profanilor prin legea tainei
AL

celei mai severe, precum și nisce ceremonii și spectacole sa-

crate, însocite de cuvinte enigmatice, — înca zi hzponza —
TR

din cari inteligenţa mystului trebuia să scoti un sens nepttruns.

Cicerone dicea: „(uibus explicatis ad rationemque revocatis,
rerum magis natura cognoscitur quam deorum.€ (+)
EN

De altminteri, judecând după hermesul Chablais, pe care

Pam descris mai sus, putem presupune că preoţii ai inițiat
pe myştii în mysteriul următor: la început Proserpina isgonise
I/C

tremurând de mânie, pe Mercur ce căta so siluiască, dar mai

IAS

(?) Lobeck, Aglaophanus; p. 1292: „Romanorum vero scriptoves illos Sa-

liis cequiparant.“
(£) Mirschfeld, oc, cit.
(2) Preller, op. cit. Die habiren.
U

(4) F. Lenormant, art. Cabires, sect. V, în Diet, des dAutigquites, de Mrs

Daremberg et Sazlio; p. 769.
BC
 Y
154 CULTUL CĂBIRILOR

AR
în urmă ea se îmblândi, dându-se în bracele deului, cu care
se împreună pe malul lacului Bebe în Thesalia. Properţii a
consacrat acestă tradiţiune în următorele versuri:

I BR
Mercurio et sanctis fertur Boboidos undis
Virgineum Brimo composuisse latus. (*)

In sfârșit, mergând și mai departe pent la symbolism, iniţia=

L
torul trebue să fi arătat că Proserpina păstra în sînul că ger-

ITY
menul, iar Iermes, Cadmillos al Cabirilor, virtutea procreatâre
și că, din îmbinarea amenduorora, se nasceaii plantele. (2)
Rolul important ce aii avut aceste mysterie din Samotlirace
se vede mai ales după nenumăratele și diversele circumstanțe
în cari Gmenii de atunci ai alergat la ajutorul lor. Scoliastul
lui Apolloniii din Rhodos ne spune: „Iniţiaţii sunt scăpaţi nu RS
numnai în mijlocul, furtunelor pe mare, dar fie-care dintr'inșii
IVE
pote obţine tot ce doresce să aibă.“ (5) Tot acești dei trecea
drept desvălnitorii jurămintelor strimbe, despicând consciințele,
şi ca atari erai invocaţi să presideze lu sfințenia jurămintelor
UN

și eraii luaţi ca nisce garanți pentru îndeplinirea faptelor fă-

găduite, Juvenal face alusiune la acestă credință, când dice:
Jures licet et Samothracum
AL

Et nostrorum aras. .,... (2)

Suidas, într'un loc (5) ne arată o femee care cere r&sbunare

de la deii Samothraciei, din causă că bărbatul ei călease legă-
TR

mintele făcute cu dinsa.(*)

Am vorbit mai sus de unul din preoţi, însărcinat cu purifi-
cațiunea iniţiaților ; acum găsim locul dea arăta cum, în ochii
EN

tutulor, acei preoţi aveai puterea de a spăla pe myşti do gre-

șalele comise, fie ele ori-cât de mari. In acestă privinţă există
I/C

11) Propertii Zlegiur. 1, 2, 11: „Se dice că Mercur însărcină sînul

IAS

virainal al deiţei Brimo în undele sacre ale Bmbei.“

(*) Rossiganol, Lea Metan dans Plntiguite, p. 12,
() Seciu ad Apollonii Rhod. Aryonant, 1, 917: 60 pere Vâp anis natia
- a. . . a » .... . . - . 7
Orhrazeraei pios i per DEazi 3 Diaz gara 00 bl Pra D920 Pasa 9
- - e. . ...
a Di CEDAT 0 HA
U

(4) Juvenalis Satyr. 10, 14 sq.

(5) Suidas ad cerb. Ararat,
BC

(€) Dossignol, op. et. p. L7I,.

 CABIRII ÎN GRECIA 155

Y
o legendă întregă raportată de către scoliastul Ii Theocrit și

AR
care legendă servise lui Sofron drept subiect pentru o poemă
a sa. Iată ce citim; „Se asigură că Ilecate este o divinitate
subtpămentână şi că ea stăpenesce asupra morţilor, după cum

IBR
o miturisesce Sofron, când povestesce că Iera, având comerg
cu Zeus, născu o fiică căreia îi dete numele de Angelos, și că
acâstă fiică, dupe nascerea sa, fusese înmânată de Zeus Nym-

YL
felor pentru ca s'o ercscă; acesta, ajungând mare, răpi Ilerei
esența cu care se servea deiţa pentru a da pe obraz și o dărui
Furopei, fiica fenicianului Agenor ; Hera, observând furtul, ur-
mări pe fata sa cu învierșunare, voind s'o pedepsesci; dar

IT
atunci Angelos fugi mai ântti în casa unei femei lăuze și de

RS
acolo, printre nisce Gmeni cari duceau un mort; acâstă împre-
jurare sili pe Hera să înceteze cu persecuţiunea sa, și feus po-
runci Cabirilor să iea pe tânăra fată și să o purifice. Aceștia
IVE
o duseră aprope de lacul Acherusie, unde o spălară cu totul.
Dacolo îi veni ci, dice-se, numele de qina morţilor și titlul de
suptpămentenă€, (1)
Aci surprindem în fapt chiar întinderea puterei de acţiune
UN

a Cabirilor și înțelegem că acestă putere era neţărmurit de

mare, aprope chiar fără control; căci, după exemplele aduse,
rămâne constant că, în ori-ce moment al vicței sale, iniţiatul
putea să aibă recurs la ajutorul deilor sti protectori. În acestă
AL

legendă, Angelos făcuse păcatul cel mare de a atinge o femee

lăuză și un cadavru, (2) o pată înduoită, și totuși Cabirii, din
TR

porunca (eului tată, o spălară pe deplin. Urmând calea de des-

voltare a ideilor cabirice, să nu ne surprindă când vom afla
că ele se legă 6re-cum cu lumea infernală, și cred că Lenor-
EN

mant a avut forte mare dreptate când a susținut acestă tes,

deşi nici un autor măcar al Anticităței nu pomenesce de dinsa.
Intradever pe vasul lui Blacas (3) se vede următorea represen-
I/C

taţiune: (4) În centru este un arbore mare, ale cărui rădăcini se

IAS

(4) Lobeck, «Iyluopham. p 1291.

() Euripid (phig. Tuuris, v, 982) este categorie în acâstă privinţă, căci
ne arată că ori-co muritor care s'a atins de o lăuză stii de un cadavru
era isgonit de la altare până nu se purifica
U

(3) Panofka, Juste Blacas ; pl. VII în Archeol. Zeitung ; 1834,

(4 Fr. Lenormant art. Cubires, Sect. |, în Dictioun, des Antiquit.
BC
 Y
156 CULTUL CĂVIRILOR

AR
cufundă în regiunile inferiore. Sus se află divinităţile mysterielor
cabirice, Axiokersos, Axiokersa și Kasmilos, representate, după
cum am mai spus, subt formele Vinerei însoţită de Eros, a lui

I BR
Pan și a lui ]lermes. Jos se află hermele ithyfalic al unui dei
imbetb, încununat cu laurul mystic și funebru, caracterisând re-
giunca infernală, căci neapărat trebue să recunoscem în regele

L
acestei regiuni pe Dionysos-Ilades, identic lui Axiskersos al mys-
terielor. În drâpta copacului si hermelui se vede Orfeu, care

ITY
are aici rolul unui mystagog prin excelență și care, de Gre-ce
secta ce "i adoptase numele, făcuse dintr'iînsul institutorul
tutulor mysterielor, este fârte la locul sâii în Samothrace, mai

RS
mult decât în ori-ce altă parte,
In resumat, deii samothracici, prin faptul că aprope în tote
manifestările vieţei omenesci își aveaii rolul lor preponderant,
IVE
aii fost, sub tote puntele de vedere, un element de care chiar
Romanii ai trebuit să ţină socotelă; căci, cum sar explica
altfel, acea tendenţă făcișă a scriitorilor romani de a găsi cot
se pote mai strinse raporturi între deii căminului lor cu a-
UN

ceste divinități străine? Celebritatea ânsc a Cabirilor ma fost

în tote timpurile aceiași; la început este aprope nulă și, trep-
tat, subt imperiul roman asistăm la fericita lor apotheosă.
AL

Notiţele anterivre rizboielor persice, despre «leii samothracici

se reducii la forte pucine, avend și acestea o însemnătate se-
cundară. Trebue să trecem tocmai în epoca alexandrină pentru
TR

ca să vedem artiști scii mai bine poeţi că se ocupă dre-cum

cu aceste personagie divine, precum sunt Callinos, Apollonii
din Rhodos, Mnaseas din Patara și alţii. (2) In periodul ma-
EN

cedonian ânsă asistăm la completa lor desvoltare, pote chiar și

preponderanţă ; căci acum se rispândesce acel obiceiu straniă
ca să se inițieze în mysterie Gmeni încă din vârsta cea mai
I/C

frauedă; araqie acestui obiceiu, se făcu, ca copii, cunoscinţa în-

tre Filip, regele Macedoniei și Olympia viitorea lui sogie. Athe-
nienii nu mai pucin respectati aceste mysterie; când cu ocasiu-
IAS

nea acusării capitale adusă lui Diagoras din Melos, printre cele-
lalte motive de pedepsire, nu mai puvin însemnat fusese și
acela că divulgase şi desprecuise mysteriele Samothracei, nele-
U
BC

(%) Preller, Griech. Mythology. Die hubiren und habirenmystericn,

 CAGIRII ÎN GRECIA "157

Y
giuire pusă pe un picior egal cu aceiaa sacrilegiurilor facă de
mysteriele Eleusinice. (1)

AR
Cradat, acestă autoritate morală a insulei samothracice cresce,
până când chiar comandantul şi mai în urmă regele Lysimach,
nu găsesce nici de cum înjositor pentru sine de a lua altarele

IBR
insulei subt a sa protecţiune, precum și administraţiunea lor.
Cu timpul, insula devine ca încinsă de un fel de nimb de sfin-
țenie pe care nimeni nu va îndrăzni să! mînjască, de vre ce ea

YL
slujea chiar ca un asil de pace contra prigonirilor rtutăţei lu-
mesci. Multe capete încoronate găsescit refugiul cel mai sigur
la adăpostul altarelor Samothracei ; acestor altare datoresce Per-

IT
set salvarea sa, precum si Ptolemeii Filometor liniștea după
ce fusese înfrânt de către Antoniii.

RS
Acest asil ânsă nu era dat ori și căruia, căci exista un fel
de tribunal pus subt autoritatea sacerdotală, cure cerceta ca-
sul celui ce cerea sprijinul deilor și, decă era dreptă causa
IVE
nenorocitului, acesta putea sta în liniște la umbra alta-
relor; iar de nu, cra prins și dat în mâna celor de cari toc-
mai diînsul căta să scape. Când noi susţinem o asemene pă-
rere, o basăm pe exemplul lui Agesandru, generalul lui Perseti.
UN

Acesta fugise în insulă ; dar Romanii arătându!l vinovat, el fu :

tras Vinaint6 tribunalului însărcinat cu afaceri de asemen; na-
tură și mai în urmă fu ucis de către complicele stii, după
AL

ce regele, de temă ca si nu fie dovedit, eșise de subt protec-

ţiunea deilor. (2)
In fine, tot în periodul macedonie și mai târdii în cel ale-
TR

xandrin, se clădiră cele mai multe temple în onorea acestor

dei ai Samothracei, temple ale căror rămășițe aii fost descope-
rite tocmai acum în urmă. (2) D'abi6 una din aceste zidiri are
EN

o vechime mai mare decât epoca lui Filip regele Macedoniei ;

încolo tote celelalte sunt din timpul lui Alexandru și mai
tardiă,(4)
I/C

Inscripțiuni grece, săpate în ondrea Cabirilor, avem destule,

IAS

(*) F. Lenormant, art. Cubires, sect, V în Diet des -lutig,

(9 Titi Livii /list, 1 NV, 5.
(5) Deville și Coquart, Archires des missinus scientijiques, serie t. IV,
p. 253.
U

(&) Conze, sirehtivlogische Untersuchungen auf Sumothrale, Wien, 1378.

BC
 Y
153 CULTUL CABIRILOR

dar, ca şi edificiele, nu trecii înapoi de epoca macedoniană,

AR
Subiectul acestor inseripțiuni este forte simplu și, prin ajutorul
lor, aflăm oraşele cari, în timpul sărbătorilor anuale ale Iei-

I BR
lor-Mari, trămiteaii daruri sei chiar credincioși să asiste la
ceremonii ; așa era Dion la picivrele Olympului, Thasos Abdera,
Maronea, în 'Thracia, Cyzikos, Abydos, Dardanos, Eresos Kyme
în Mysia și în Enlida, Clazomone, Teos, Colofon, Efesul în

L
Ionia, Alabanda, Ilalicarnasul, Keramos, Nos și Astypalea în
Caria și pe costele din jur. In depărtatul occident erai Gortys

ITY
în Cretu, Elis și Roma. (1)
Romanii de asemeni, cum am mai spus, ai trebuit să ad-
mită deii Cabiri; ba ânc toemai subt imperiii, ajungem la

RS
completa desfăşurare a acestui cult din a cărui inspirațiune
avem nenumăratele inscripţiuni latine, în cari se oglindesce sta-
rea sufletescă a poporelor în primii secoli ai creştinismului.
IVE
Atunci vedem faptul curios că persone de însemnătatea lui
Germanicus cerii să se iniţieze în mysteriele samothracice. Ce
e mai mult; sc din vicleşugul preoţilor insulei, scă că doră
înșiși Romanii socoteaii acesta ca un mijloc potrivit pentru
UN

ași alipi mai bine de trupul lor tote nemurile înrolate subt
influenţa arecă, eși la lumini teoria rudenici deilor samothra-
cici cu Penaţii romani.
AL

lată aprope tot ce putem sci asupra mysterielor Samothracei,

mysterie cari ai jucat un rol atât de important, încât scolias-
tul lui Aristide nu se sfiesce a declara că ele sunt cele mai
TR

renumite dupt cele Eleusinice. (3) Decă în ânticitate ni se vor-

besce pe unde-va despre mysteriele cabirice, de sigur că avem
să ne așteptăm la acelea ale insulei Samothrace; căci era na-
EN

tural, întru cât privesce pe celelalte localităţi unde se adoraii Ca-

birii, ca renumele lor să fie întunecat cu destverzire de acestea.
Totuşi not astădi ni se impune să vedem cari ati fost varia-
I/C

ţiunile acestor divinităţi, numite pretutindeni cabirice, dar cari,

privite mai de aprope, sunt forte pucin diverse. Este o lege e-
IAS

(1?) Pretler, Griechische Mythologie 2 Die Rudiren und Rabirenmysterien.

(2) Seol, ad. Aristidis Oral. XIII, Punuth., p. 189: „Ta a rare
tag Rezi vrut Steer There zip Fhiostioa— Galeni De usu p. XVII, 1,
U

- . pa a a | .
„Os az his ma îmâtoy Eros Phzoatvtg mi vai Xranolzering
BC
 CADIRII ÎN GRECIA 159

Y
șită din firea lucrurilor și ca atare, deci, universală pe ori-ce tă-
râm am aplica-o, ca un corp omogen la origine, cu trecere de

AR
vreme, pe de o parte, iur pe de alta, prin schimbare de loc,
să sufere scii să încerce alterațiuni mai mică s6ă mzi mari după
împrejurări. Acestă lege și găsesce o aplicațiune cât se pote de

IBR
exactă aici, căci cultul cabirie plecând dint?o sorginte unică
nu înceteză o cliplă măcar de a se tot altera, pent când ajunge
aprope la un caracter cu totul deferit la Fenicieni, scă mai bine

YL
la Semiţi în general.

$ 9. Lemnos.

IT
Intre diversele manifestaţiuni ale aceluiaș cult, mai ântti
și mai presus de ori-care altul, osebit de mysteriele samothracice,
RS
avem pe Cabirii din Lemnos. Despre aceştia ne vom ocupa acum.
lată ce scrie Welcker despre aceste divinităţi: „Deosebirea,
este așa do mare și atât de hotăritore, deşi unii ai cuprins
IVE
sub aceiași denumire și pe «leii samothracici și pe cei din Lem-
nos, încât ne prinde mirarea cum de a putut dura mai multă
vreme acestă confusiune de nume.“(1) Noi ânsă, fideli princi-
UN

piului pus mai sus, vom repeta din noit că o necesitate abso-
lută împinge totul în natură să se transforme; imutabilitate
lumea nostră nu cunosce. In adevăr, am vădut pe deii Cabiri,
jucând un rol din cele mai fericite ca vadă, rămânend conformi
AL

cu concepțiunea primitivă de dei cosmici şi telurici de frunte,

mai mari între cei-Palți dei, ba chiar socotiți prin excelenți de
TR

Ozn pagrha, Piri paaeni, eri îasni. Depărtându-se ânsă tot mai
mult de focarul lor, ei perdură în continuit din puterea lor
penă ce în fine ajunseră în Lemnos, la proporţiunea unor genii
EN

scit a unor clienți sei ciracă ai divinităţilor mai importante.

De cele mai multe ori legătura acestor Cabiri din Lemnos este
făcută cu Ilefastos. Intr'o poemă dramatică a lui Luciu Attiii,
I/C

ni se arată Hefistos şi fiii sti Cabirii adorați în Lemnos, reşe-

dând în temple deosebite, ce e drept; dar nefiind despărțite decât
printr'o vâlcea. In Piloctelul lui Attiu, un personagiii ne vorbesce
IAS

de acestă apropiere: „Aprope suni. malurile pustii ale insulei Lem-

nos și ai ajuns la templul înalt al Cabirilor şi la altarele a-
U

(9) Welcker, Griechische Gătterlehre ; t. IUL, 173.

BC
 160 CULTUL CADIRILOR

Y
cestor mysterie de demult învăluite de ceremonii sfinte. 'Tem-

AR
lul lui Vulcan este la polele chiar ale delului, în acel loc unde
se dice că qeul a cădut din înălțimea locașurilor ceresci.“ (1).
Iată dar o mulţime de probe despre existența unui cult ca-

I BR
birie în Lemnos, în care ânsă nu mai avem a-face cu aceleași
ființe superidre, cărora sunt supuse cele trei elemente, apa, fo-:
cul și pământul, ci numai cu slujitori, ze5s5ks ai lui Iefestos.

L
Numele acestora, de asemeni, eraii ţinute ascuns. "Totuși jude-
când prin analogie, am pute sil bănuim. In adevăr, Welcker (2)

ITY
aduce un fragment din poema perdută Poronida care, dice dinsul,
pare să fi fost scrisă în al șeptel€ sâii optule ve, în epoca
cea mai productivă a poesici epice; acolo se vorbesce despre

RS
trei frați, fără să aibă vre un raport re care cu Ilefiustos,
ânsă cu meșteșugul făurărieă şi avend numirile de Hebuis scă
Topitorul (Schmeltzer, Esse), Dunmnameneos stă Cel mure (Grosse)
IVE
și Amon, Puternicul (Gewaltige). Cabirii din Lemnos, sus-
ține acelaș autor, trebuie să fi avut nume cu aceleași însem-
nări și de aci să se fi asemănat cu cei trei Dactyli Ideeni.
Acestă le susține Welker pe motivul că deii din Lemnos, se
UN

mai numeaii și Nazzis, dupe atributul lor cel mai important

când erati representaţi, cleştele.
Cum vedem, în Lemnos Cabirii noştrii își desvoltară mai mult
AL

natura lor iencă, pămentescă, perdend cu totul pe cea cerdscă

şi pe cea marină. In acestă stare de dei tereștrii, Cabirii ajungi
de se confundă cu Titanii, și cu Cyclopii. Ast-fel ni'i presentă
TR

un vas zugrăvit antie. E un cap de femee colosal, împodobit

cu un colan, ptrul ascuns subt un xe/l;os. Mânile sale se vădă-
Duoi satyri bărboși, fără codă scăi /ippuris, cu fruntea încinsă
EN

de o panglică, țină ciocane stă satire, bipennis. Cel din stânga

ridică mâna; celălalt o gata să isbeseă, dar se retraue în faca
I/C

(9) Varronis De lingua latina, VII, 14: „Lemnia priesto,“

IAS

Litora rara et celsa Cabiruin -

Delubra tenes, mysteriaque
Pristina ; castis concepta sactris;
„... ... Yoleana templa sub ipsis
Collibus, in «uos delatu' locos
U

Dicitur alto ab limine coli.

(2) Welcker „fesehisglisehe Trilogie; p 165.
BC
 CALIRII ÎN GRECIA 161

Y
apariţiunei. Rămuri orneză câmpul. Scena se petrece între două

AR
columne dorice.“ (2)
Pe lângă ucestea mai avem afirmațiunea lui Iesychiu, carele
ne arată că: „Cabirii sunt forte onoraţi ca dei în Lemnos și

IBR
se dice că sunt fii ai lui Ilefiestos*.(2) Ferekyde(2) mult mai lim-
pede decât toţi acești marturi, adaogă cum că Cabirii din
Troia, precum și cei din Lemnos și Imbros, sunt aceiași și că
ei sunt trei genii născuţi din ]lefivstos și Cabiro, fiica lui Proteă,

YL
Qeul marin, al cărui cult era forte mult stimat pe o costă din
jur de 'Lorone (4) și din Pallene ; ci ati și trei surori, nymfele
Cabiride din Lemnos pe cari Medea, întrun sacrificii ce puse

IT
captt fometei din Corint, le asociă cu Demetra. (5) Acusilaos
se deosebesce forte puţin de acestea, căci la dinsul, în loc să
avem din Ilefiestos și Cabiro, trei feciori Cabiri și trei fecidre
Cabiride,(% ni se presentă Kadmilos ca născut direct
doi părinți, iar el devenit tată, la rondul săi, al
RS din cei
celor trei
IVE
* Cabiri și apoi din aceștia, cele trei nymfe Cabiride.(3)

(4) Weolcker, Aunali del” Iustituto di carresp. areheoleg. 'T. Ii (1830) p.

UN

245—57; tav, dW'ags. D. — Alte Denlemăler, t. III, 201 (pl. 15, D.— Ch.
Lenormant et J. de Witte, Lite cfrumographique; IL, 162—1î1 (pl. 32).—
Freohner, .Musdex de France; p. 72 pl. XXII, 1. — Cătând a ne da stma
despre acâstă representaţiune, vom găsi că unii archeolagi aii cercat să
identifice capul colosal cu Giva, stă însuși Pămentul, iar cele două per-
AL

sonagii bacchice ară fi [ulicii, copiii ei de adopţiune, adoraţi în Sicilia, la

pâlelo Etnei. Acestă systemă de explicare ânsă, neconveniud d-lui Froh-
ner, d-sa presupune a fi Cabirii, pe motivele că, şi costumul lor, și cio-
TR

canul, și trăsurile lor de Sileni, şi relațiunile ce Cabirii aă avut cu

Gica, una din divinităţile principale ale Samothracei, tote aceste daii o
dovadă neinduoidsă de asimilarea propusă de d-sa. Ori cum ar fi, dâcă în
EN

aceste divinităţi recundscem pu Cabiri, de sigur că nu la cei din Samothrace

trebuie să ne adresăm; aci este, pur şi simplu, o curată representaţiune a
deilor din Lemmos, căci numai natura curat terestră a Cabirilor lemnirni
s'a putut adapta unor asement representări de Satyri sti de Titani.
I/C

(3) Hezychius: „Nrizipni ; ze DE cedat at E Arntns der, NE

. - 7 ot Ul ; ampidza d
074 i 8/4 "94396 TA

(5) Apud Strabonis Geoy.; X “472,

IAS

(*) Apollodor. II, 5, 9.

15) Scol, ud. Pindari Olymp. NIL, 7.
(6) Apud Strabonem, N. +72; Cf. Stephani. Byzant. ed. v. Na,
() Strabonis Gewgr. |. X, 47; pAzoosiana Dă "Apizias în
Aaa PP x. ,
)
U

ai ezraizar
; (Nat) Rato Piz 205 îi apei
.)

aa Nrasgidasi*
BC

[Şi
 162 CULTUL CĂLIRILOR

Y
Pe lângă credința legată de Cabirii lemnieni ca genii ai fo-

AR
cului, dupt cum îi vădurăm pent acum, că mai sunt socotiți și
ca protectori ai producţiunci pământului și mai ales ai viței de
vie. Ei tocmai în acâstă calitate priimescă pe Argonauţi în fa-

I BR
bula lui Aeschyl, aducând darurile pământului lor, vinul cel
renumit. (1)
Nu tot acelaș rol îl jucaii acești Cabiri în mysteriele cele-

L
brate în onorea lor; aci posițiunea lor era forte însemnată și
numele le era respectat aprope ca și al deităţilor samothracice.

ITY
Fotius ne spune că ci sunt nişce "Ilzataze:, ceia ce în realitate
vedem că este dovedit de monumentele posteridre, şi anume de
monetele din Lemnos. Intre altele, avem moneta din acestă

RS
insulă, în care, pe o parte ni se presentă capul lui Ilefiustos,
și de cealaltă o făclie aprinsă între dont căciuli de Dioscuri,
Masupra cărora se află două stele. Facla face de sigur alusiune
IVE
la strbătorea anuală din Lemnos, când focul era stins în vreme
de nouă qile și reaprins apoi cu mare solemnitate; (2) acestă
strbătâre era legată de legenda măcelărirei birbaţilor de către
femeile lemniene. (5) |
UN

Lenormant nu găsesce nici un raport între acâstă sărbare și

Cabiri; totuși nn e mai puţin adevărat că este destul de lă-
murită acâstă relațiune, căci ni se spune, după o tradițiune, cum
Cabirii ară fi voit să părăsescă insula Lemnos şi să plece aiurt,
AL

din causa crimei de care se miînjise femeile lemniene, când

ele strinsese de gât pe bărbaţii lor, drept răsbunare către Ve-
TR

nus. Fotius, în Lexicul sti, ne spune: „Cabirii, genii cari ple-

cară din lemnos din pricina cutezătorei crime a femeilor,“ (4)
Din acestă notiţi am pute deduce că Cabirii mai apoi, rimâ-
EN

nend în insulă, sa găsit de cuviinţă să fie onoraţi în aceiași di

cu sărbarea făcută în amintirea faptei neleginite.
ot pe moneta adusă de Lenormant, acele dout căciuli,
I/C

mim, de sigur că facii alusiune la cei duci Cabiri cari, după

Nonnus Panopolitanul, eraă adoraţi în Lemnos și purta nu-
IAS

(1) Lobeck, Aylaophamus; p. 1207.

4%) Philostrati Ileroica, 7:40,
() Lenormant, art. Cabires, loc. cit. p. 759.
U

(6) Photii Lerie: „Nifitpnte datueis î Attra Da e Sura Tin

“eat pissi) dvs“
BC
 CABIRIĂ ÎN GRECIA 163

Y
mirile de Alcon şi urymedon. Încă Eurymedon îl vedem po-
gorit la o trâptă inferidră de tot, de Gre-ce dinsul nu păsesce

AR
toemai înjositor de a răspunde la provocările unui pugilator
Melliseu : „Dar singur Eurymedon se ridică contra lui, Eury- -
medon, fiul lui Hefustos, care mai ?nainte stând alături de

IBR
tatăl stă, se ocupa numai cu ferăria, isbind nicovala cea taret.(1)
Acestă informaţiune de existenţa numai a duci Cabiri în
Lemnos, este întărită și prin cuvintele scoliastulul lui Apollo-

YL
niit din Rhodos: „Alţii credă că sunt numai duci Cabiri; unul
cel mai în vârstă e Zeus și cel mai tântr Bacchus.“(2) Deci Le-
normant are forte mare dreptate susţinend că pe moneta de

IT
mai sus, nu numai ca IHefiestos este pus în raport cu Cabirii,
dar este luat drept Cabir, împlinind ast-fel triada deilor din
insula Lemnos.
In fine tot pe aceiaş monetă din Lemnos avem, pe lingă
representațiunile arătate, şi un symbol religios de cea, mai mare
RS
IVE
importanţă; e vorba de caduceul lui Ilermes, care divinitate a
fost incontestabil onorată în acâstă insulă, judecând după mun-
tele Ilermaon și după presenţa berbecelui, animalul sti favo-
rit, pe câte-va medalii din Ilefastia. (3) Prin acest symbol se
UN

ilustrâză ore cum ceia ce am primit ca notiţă, că triada cabi-

rică a avut pe lângă dinsa și o altă divinitate, anume Kadmi-
los. Am vtdut mai sus cum Acusilaos ne asigură că, nu din
AL

Ilefiestos Wa dreptul sai născut Cabirii, ci din Kadmilos. Dar

Nadmilos și Ilermes siint acelaș personagiu; prin urmare sym-
bolul lui Ilermes, caduceul pe moneta din insula Lemnos, nu e
TR

decât representarea celui de al patrule element dintre divini-

tățile cabirice, a lui Kadmilos.
Pe alte menete, tot din acelaș loc, avem săpat chipul lui
EN

Apollon Ilelios, în locul lui Iefiestos, adică focul ceresc luat

drept cel pământesc. (*) Acestea «lise, am sleit Gre cum idte
I/C

(1) Apolloni Rhod. Dionys. XXXVII, 570, 19.

Fooutdoy 25 pi cioc eiatato e e e e a aăprug ate
Irazgee pepthrizo sapiuevas Espraptâvt
IAS

"Ioratszriare, Gobihasy Xruova 2933

(2) Scolia ad Apollonii Rhodii Argonaut 1, 917.
(3 Fr. Lenormant, art. Cabires, loc, cit., p. 759.
(*) Eckel, Doctrina numorum reterum, t. II, 51. — Mionnct, Monnaies
U

grecques, t. I, p. 431, No. 3.

BC
 Y
164 CULTUL CADRILOR

AR
*
notițele ce Anticitatea ne a lăsat asupra Cabirilor lemnieni.
Am vtdut că, deși reduși la proporţiuni mai mărunte, facă
cu sanctuarele din Samothrace, totuşi în interiorul myste-

I BR
vielor, eraă onorați aprâpe pe o trâptă egală cu aceștia.
Însă, depărtându-se și mai mult de focar, ei ajungi pucin
câte pucin la nisce forme cu totul neînsemnate. Să nu uităm
totuși și cealaltă părere expusă de noi mai nainte, ce con-

L
sistă în a dice că deităţile acestea, cu tote ale lor varia-
ţiuni, mai fost la origine decât simple anthropomorfisări ale di-

ITY
verselor puteri ale naturei,. cari personagii, la origine, repre-
sentat forțele ci și jucat în Frygia rolul unor secundanți
ai Deiţei-Mame Cybela. Cu timpul însă, o ramură dintre acești

RS
Corybanţi, Dactyli, Cureţi și Cabini, a luat nisce proporţiuni
așa de mari încât at ajuns să foumeze o grupă superidră ce-
lor mai onorați dei, și cu cât ne apropiem acum de isvorul,
IVE
de unde ai risărit aceste divinităţi, cu atât acestea se micșo-
reză gradat, până revinii iar la posiţiunea lor simplă de sluji-
tori ai Cybelei.
UN

Nu scim decă Cabirii lemnieni aă avut seci nu vre-un sanc-

tuar, către care să vină din când în când, scă la anumite săr-
bători pelerinii credincioşi. Am pute admite mai lesne că ar fi
fost un centru de pelerinagiă decât contrariul.
AL

$ 3. Imbros şi câstele Asiei-Mici.

TR

Pentru cci din Jos ânsă nu mai avem nici atât. Aci ni
se povestesce că cultul lor este absorbit în acela al lui Iler-
EN

mes, de la care chiar insula a căpătat numele stii: „Imbros,

era o insulă consacrată Cabirilor şi lui Ilermes, pe care Ca-
rienii îl numescii Imbramos.* (2) Acestă scădere merge și mai
I/C

departe, dică trecem în Asia. Acolo nu mai avem a face în nici

un chip cu deii ceresci ori pămentesci; Cabirii sunt pur și
simplu nisce heroi. Alte ori ci jocă rolul de nisce dernones
IAS

cu totul infimi, sc genii acoliți pe lingă divinitățile grece.

In acestă stare ei revină la puntul de unde plecase intrând iar
U

(1) Stephani Byzant. n porse vâans tiria Rafiizen za "rute, îi "lu-

BC

Coruia htp ri hgiş.&

 CAPIRII ÎN GRECIA 165

Y
* în familia Corybanţilor, Dactylilor și Cureţilor, de cari ânsă se
deslipise trecând în Europa; la urmă, ceia ce este şi mai ca-

AR
racteristic, ei nu se mai disting nică de preoţii divinităţilor ado-
rate în unele oraşe ale Asici-AMici. Deci, când Frâret asemuiesce

IBR
pe Cabiri cu Cabarnii, preoţii Demetrei şi Persefonei din Pa-
ros, (2) nu numai că nu greșesce, după cum ai credut unii,
dar el a prevădut un raport, cu totul adevărat.
Athenei (2) ne spune cum Cabirii ai priimit acest nume

YL
după muntele din Frygia tot astfel denumit, fiind că, poves-
tesce legenda, Waci ci trecuse în Samothrace, și slujeaii drept
servitori deiţei din Berecynt Oybelei. Siint forte multe locuri în

IT
Asia-Mică unde aceste divinităţi erai onorate; astfele ni se vor-
besce de Troada ca de un oraș unde dinșii erai respectaţi. (2)

lau din Damasc, (5) ne amintesce

RS
Pausanias (4) ne spune şi el de asemeni, cum Cabirii erai
consacrați la Pergamieni. O anecdotă raportată de către Nico-
despre 'obiectele mysteridse
IVE
ale cultului secret al Cabirilor, aduse în mijlocul unui războiu
civil de către Tottes şi Onnes, duoi tineri din Frygia, în Milet,
și prin ajutorul cărora orașul scapă de nenorociri. Milesienii,
drept răsplată pentru acest bine, îi adorază ca pe pe nisce
UN

fiinţe superidre. In fine sunt o mulţime de orașe răsipite mai

peste tot solul Asici-Mici, cari portă numele de Cabiria, ceia
ce neapărat dovedesce înflorirea cea mare a acestui cult, ca-
AL

rele cu timpul sa perdut;, căci să nu scăpăm din vedere fap-

tul, că acest cult nu este o introducţiune din Thracia sâii Sa-
mothrace, și dâcă ar fi, apoi este cu totul târdie; mai lesne
TR

putem susţine că cultul e originar aci, din Frygia, de 6re ce

acest cult era comun seminției thraco-frygice. Cu vremea ânsă el
depărtându-se de vatră, pe de o parte isolat, pe de alta introdus
EN

între poprele de seminţie helenă cari aveai altă systemă de (ei,

a trebuit, scii să'se contopescă în cultele dominante, scii, mai pro-
I/C

(1) Freret în Memoires de Academie des Inscriptions ; 1* serie; t.

IAS

XAVII; p. 10.
(2) Scholia ad Apollon. Rhod. Aryonautic; 1, 917.
(2) Strabonis Geoy. |. A, 472,
(%) Pausanie, 1. |, d, b.
(3) Nicolaus Damascenus în Fragmente histor. grecor.; t. JI! 338; edit
U

C. Miiller,
BC
 Y
166 CULTUL CABIRILOR

AR
babil, să dispară. Contopirea, firesce, a cătal să se facă cu acele
personagii deesci cari corespundeaii mai bine cu caracterul
particular de dei metalurgică ; așa că de la sine pare a fi fost

I BR
croit drumul, mai ântâi către asemănarea lor cu 'Titanii și mai
la urmă chiar către confundarea lor cu aceştia. Astfel se legi-
timeză născocirea acelor legende cari susțină paternitatea, lui
Uranos scă a lui Iefiestos asupra Cabirilor asiatică.

L
ITY
B. CABIRII IN GRECIA CONTINENT Lit.

$ 4. 'Fheba în Beoţia.

RS
De cealaltă parte a Miărei Egee, în Grecia continentală, gă-
sim iarăși nenumtrate urme ale cultului Cabirilor. Renumitul
perieget Pausunias, cu acestă ocasiune ne spune că „la Bre-
IVE
care depărtare de Theba se găsea o pădure sacră a Demetrei-
Cabira şi a Proserpinei. Templul Cabirilor este departe de a-
cestă dumbravă de aprope șepte stadii. Cine sunt aceşti Ca-
UN

biră și cari sunt sacrificiile ce li se oferă lor și mumei lor?

Acei ce voră să scie, să "mi dea voie a păstra tăcerea asupra
unui ast-fel de subiect.“ (2) Cine sunt aceștia și cum a fost
instituit cultul lor, ne spune ânsă tot acelaş scriitor, carele audise
AL

povestindu-se de locuitorii Thebani, cum Demetra stabilise tem-

plul și le urmă îl lăsă pe mâna Cabirilor scă a anticului oraș
TR

al Cabirilor, ai cărui locuitori îi adora pe aceştia ; incursiunile

Epigonilor ânsă distruseră templul cabiric, precum și svera cul-
tului; dar câți-va dintre vechii locuitori întoreendu-se, rezidiră
EN

templul și chiar acum există o sfinţenie forte mare în jurul

altarului, din causa mâniei de neîmblândit a Cabirilor (e; în
zi Rafeizy pita) Și nimărui nu “i era permis nepedepsit, să
I/C

insulte sci să jăfuiască templul. Tot Pausanias mai departe

adaogă că numărul Cabirilor, aci, este numai da duoi, Prome-
theă și fiul stă thneos. Aceşti heroi găzduiră pe Demetra în
IAS

rătăcirile ei pentru a găsi pe Cora, fiica sa răpită de Ilades;

drept răsplată deiţa le dete obiectele sfinte ce erait păstrate în-
tr'o cistă şi le comunică preceptele riturilor cari remaseră în
ondrea acestor (ei, asociați Waci înainte cu Demetra.
U
BC

(1) Pausaniz, 1. IX, 25. 5.

 CABIRII ÎN GRECIA 167

Y
Familia sacerdotală cabirică, coborîndu-se din Prometheii şi
»

AR
din -Ethneos, administră aceste ceremonii pent când fu isgo-
nită din localitate de către Argieni. Mai târdii, Pelargus fiul
lui Potneus şi soţia sa Isthmiade restabiliră mysteriele cabirice

IBR
peoţiene întrun loe numit Alexiaros; în urmă de tot, Telondes,
adunând ultimele rimăşiţe ale familiei Cabirilor, îi readuse în
vechia lor reședință din cantonul Cabireii, unde locuiseră Pro-
metheii și Aithneos, şi reluară exerciţiul cultului întrerupt o-

YL
diniâră. (1) Acestă legendă pare a nu representa în totă amă-
nunţimea sa adevirul, deşi nu este cu totul lipsită de o basă
reală; tocmai acâstă nesiguranță face pe Lobeck să dică : „lluic

IT
narrationi inserta sunt nomina ignotissima Promethei et Jt-
nui, Pelargu, Isthmiadae et Telondu, qui sacra a Cerere par-
RS
tim accepisse, partim abolită restituisse dicuntur.“ (2)
O altă fabulă raportată, de asemeni, asupra instituirii ace-
stor mysterie ne vorbesce despre un Gre-care Methapus, athe-
IVE
nian, care reîntemeiase cultul Cabirilor în Theba, după ce ânsă
luase ca mostră cultul Demetrei şi Corei fundate de către eleu-
sinianul Caucon şi mai în urmă simplificate de către Lycus
UN

fiul lui Pandion (5). După acestă legendă dar, avem un noă
reformator, în alte relațiuni date decât cele ce le am vădut în
legenda raportată mai sus. Vechimea acestui cult în Beoţia,
după mirturiile seriitorilor greci, ne duce cu mult mai nainte
AL

chiar de războiele medice, căci între alte notițe ni se spune și

aceia că soldaţii lui Mardonius, cătând să jăfuiască templul Ca-
TR

birilor thebani, fură pe loc isbiţi de pedepsa cerâscă; tot ace-

laș lucru ni se povestesce și despre soldații lui Alexandru cel
Mare. Cu totă vechimea lor ânst, nu ne vom permite așa de
EN

mult, încât să şi credem, împreună cu Of. Miller, că aci

și numai aci trebuie să cătăm legănul cultului cabiric şi că,
prin diferite transportări, „sacra Samothvucia“ ai fost aduse
I/C

în Beoţia di către Pelasgi. Că exista re-care legătură între

mysteriele Samothracei şi ale Beoţiei, înduoială nu pote fi, dar
a merge până la deducerea unora din celelalte este a nu ține
IAS

(1) F. Lenormant, art Culire» ; loc cit. p. 107.

(*) Lobeck, Aglaophanus; 1251 Sumothrace,
U

(3) Pausanie |. 1V, 1, d.

BC
 168 CULTUL, CABIRILOR

Y
în s6mă tocmai despre datele scriitorilor și de firea exactă a

AR
lucrurilor. În adevăr, și în Beoţia și în Samothrace găsim
nisce nume comune; ast-fel, heroul cunoscut Cadmus socotit ca
fundator al 'Thebei și soia sa Iarmonia, fiica lui Ares, se află,

I BR
după cum vtdurăm mai sus, și în legendele instituirei Cabiri-
lor samothracici.
Vine ânsă şi întrebarea câte personagii erai acești Cabiri the-

L
bani? Era că trei, precum am vădut în Samothracea, stii nu-
mai duoi ca în Lemnos ? Sunt ci, precum spune Acusilaos și

ITY
Ferekyde, fii ai lui Ilefivstos sc ai lui Kamillos, ori sunt în re-
laţiuni cu Cora, Ilades și Iermes, după cum afirmă Dionyso-
dot și Mnaseas din Patara? Ori după unii, ori după ceilalți,

RS
un fapt reiese sigur, acela că divinitățile din Theba ai în
sine un caracter pronuncat infernal, şi în genere teluric, care
se pote înţelege din relaţiunile Cabirilor cu Demetra și Cora.
IVE
Așa dar caracterul marin și cosmogonic Vaii perdut, confun-
dându-se cu nisce acoliţi, de astă dată, nu în jurul Cybelei, ci
în acela al deităților adorate în Eleusis.
UN

$€ 5. Andania în Mesenia.

Alte localităţi din Grecia unde mai întelnim ânc6 deitățile

AL

nostre cabirice se mai află și în părţile meridionale, iar mai

particular în orașul Andania din Mesenia, în Peloponez.
Să ne ocupăm dar acum cu ceva amenunte asupra Cabiri-
TR

lor din Andania.

Acest cult din Mesenia ne este cunoscut numai printr'o în-
EN

scripțiune forte însemnată care conţine aprope întreg regala-

mentul ritualului cabiric din acea localitate (2). Acestă in-
scripțiune de o excepţională importanță, a fost descoperită de
I/C

către Antonios Vlastos, un învățător din Andriţena, la 1855,

întrun loc numit Kefalovryson scu Divari, unde se mai găsise
multe anticităţi helenice. Ea actualmente se compune din dout
IAS

plăci de marmură pătrate, cari sat publicat pentru ânttia

(1) Vegi acestă cestiune forte bine tratată în: Sauppe, Tie Mysterieni=
U

inschrițt aus sindania. 1360. — Foucart, Inscriptions de la Magaride ș p.

161—156 (continuare la Voyage en Grece de Philippe Le Bas.
BC
 CADIEII ÎN GRECIA 169

Y
dată de către d-l Kumanudis (4). Dar să luăm cestiunea de la
început, în ordine metodică. Mai întâi cată să mărturisim ne-

AR
cunoscința nsstră în privinţa posiţiunei vechiului oraş Andania;
deşi W. Gell (2) înaintâză un nume de oraș Sandani (5 2A-
îmi) în plaiul Meseniei și care n'ar fi decât numele orașu-

IBR
lui nostru, astădi el e ruinat cu totul, judecând după rămăși-
ţele unor dirămături răsipite toemai prin prejma acestor lo-
curi (5). 'Templul în Adania era, precum se scie forte bine, ridicat

YL
în onorea deilor Cabiri, cu cari ânst se asociaii și divinităţile
adorate în Eleusis, Demeter și Cora, precum și Apollon Cor-
neios sâi Carneios, divinitate solară, înfine și Heracles a că-

IT
rui statue crioforică este cunoscută după indicațiunea lui Pau-
sanias. Aici în Andania se crede a fi fost un cultal Demetrei,

RS
particular populaţiunei locale și, care pugin câte puțin, ajunsese
oficial, dând și ranguri preotesci. Către sfârșitul primului răz-
boiu mesenic, populaţiunile fugiră în Eleusis,.de unde ele se
IVE
întârseră aducând sacerdoțiul Marilor-leiţe (:) când sorta ar-
melor începuse să suridă ui Aristomenes.
După resultatul nenorocit al războiului cu Sparta, Mesenie-
nii de sigur aii trebuit din noii să fugă și ai fost aduși toc-
UN

mai de către Epaminondas, când atunci reinstituiră cultul De-

metrei. Cel care ânst a pus în ordine cultul acesta, introdu-
când şi pe Cabiri, este alhenianul Methapos, din nâmul Lyco-
AL

midilor, „fârte cunoscător în mysterie şi în tote ceremoniele

secrete“, dice Pausanias, (5) şi pe care Pam mai întâlnit și la
Cabirii din Theba.
TR

Pe lingă deităţile arătate, mai găsim tot aci și un perso-

nagiu femeesc, supranumit Ilayna; acesta trebuie să fi fost
o divinitate locală a cărei statue era o
aședată aprope de
EN

fontână.
Observând cu deamiruntul, vedem că Ilcrmes și Apollon
Carneios căpătă o însemnare din ce în ce mai mare, până
I/C
IAS

(0) In diarul bzascis, 29 noiembre, î853 și 5 iannariii, 1859,

(2) W. Gell, Ztinerary of the Moreau; p. 69.
() E. Curtius, Peloponnesus; LI, p. 132, 189.
(4) Idem op. cit. 1, 15, 7,
U

() Pausania 1. 1V, 14,1.

BC
 Y
179 CULTUL CABIRILOR

AR
când ajungii săsa întunece cu totul numele celor duoi Cabiri, fă-
cându'i chiar să dispară; cocă Apollon Carneios nu este decât
un termen mijlociă între Faeton și Pan, deități arătate de noi

I BR
ca perfect corespunditore cu Axiokersos.
Dup ce vădurim căror divinități se adresa acest cult, să
ne silim, pecât cn putinţă re este, ca din coprinsul acestei
inscripțiuni „specimenul cel mai lung și cel mai complet ce

L
posedăm despre ritualul grec“ (1) să desvălim o parte din viața
internă a templelor cabirice, mai ales că prin acâsta ne facem

ITY
o idee, și de modul cum trebuie să fi fost hierarchia secerdotală
a preoților din Samothrace, despre care Anticitatea nu ne a
relatat nimic.

RS
Conducerea supremă a sărbătorilor o aveai, așa numiții ui
dt, Cel dece, aleşi din sînul cetățenilor, de ctitre popor. Ei
eraă obligați să îngrijescă de tot ce era necesar mysterielor și
IVE
ca atari purtat numele de 0; :; zihiovazg a baz , pre, Îndeplinitorii
mysterielor. Ca însemne aceştia purtati o legătură de purpură
în tot timpul sărbărilor. Autoritatea lor era mărginită, căci
UN

nu aveaii dreptul decât să convâce pe “psi, Cer sfinţi, cară li

se dedeaii ca un fel de consilii, pentru ca majoritatea acestora
să hotărască ceia ce trebuiaii să facă în situațiunile mai im-
portante.
AL

Cine sunt însă acei Jlieroi? Inscripţiunea asupra acestui

punt este cu totul formală; ea ne arată cum J/ieroi constitu-
iati un colegiu de bărbaţi și de femei, cșiţi la sorți din sînul
TR

triburilor și cum aveaă totVauna un'anumit număr, Dintr'inșiă

se alegeaii cci douădeci de Purtători de toirge, "Prafâereuni, PLe-
EN

cum și AMystagogit Moasasgmgci, Durata funcţiunei lor nu trecu

nici odată peste un an. In momentul cșirii la sorți, ei depu-
neaii jurămentul că vori păstra ordinea şi vori conduce cere=
I/C

moniele cu evlavie și după tote regulele ritualului. Cei cari nu

voia să jure, trebuiaii să plătescă o amendă de o miie drach-
mo (900 lei) și în același9 timp erai înlocuiţi. Cât despre femei,
IAS

pe lângă pedepsă, erat și excluse cu destvârșire și din my-

sterie și de la sacrificii. Tot /lieroi îngrijeait de animalele ce
trebuia aduse ca jertfă, precum și de lemnele necesare la în-
U
BC

() S. Reinach, Fpigruphie Greemue; p. 1-40,

 CAPIRII ÎN GRECIA 171

Y
căldirea băilor; ei măsurai pământurile pentru facerea cortu-

AR
rilor, hotărait locul ce avea să serve de asil sclavilor fugari,
presidai la întocmirea unui bilciu, alegeaii pe cei mai înde-
mânatică fautiști şi citaredi, pregăteaii ospățul, în fine obser-

IBR
vaii îmbrăcămintele şi podobele, îngăduite fic-căruia să le porte
sâi nu. Ei aveai prioritate asupra tutulor celor ce le vencait
în urmă, mai cu sâmă când era vorba de ospețe. Dinşii puteai
să amendeze stă să aplice pedepse corporale tutulor cari nu

YL
steteaii, spre exemplu, respectuoși în timpul ceremoniei, ori
fâceaii gură. Rabdoforii mai ales aveai un rol minunat în
acestă specialitate.

IT
Alături cu /lieroi mai avem și /lierai, “Izgat, eşite tot prin
sorți, putend fi femei măritate, pvntzzs scii fecidre znidss, zurhtvnt.
Prestaii acelaș jurământ,
cinstite facă de bărbaţii lor. Luai
ca diregttor
RS
cu deosebire că dînsele trebuiaă să fie
şi ele parte
al lor un
la mysterie,
Dzrzorânos,
dar în casul acesta, având
IVE
cu însărcinarea ca dînsul să observe îmbrăcămintea lor și să
hotărască mersul lor în procesiune, prin tragere la sorţ.
Am vorbit despre îmbrăcăminte. In adevăr, exista cea mai
UN

severă preseripţiune pentru înveșmântare. Ferneile măritate tre-

buiai să aibă numai un fel de tunică scurtă egyptenăși o man-
ție, care să nu trecă nici v dată peste costul de două mine;
a fecirelor nu putea să precaiască mai mult de jumătate.
AL

Ilievoi şi Ilierai, în cap purta un fel de scufă, iar pro-

tomyştii aveati dreptul să adaoge și o fâşioră de curea, fiind
înlocuită cu o cunună de laur, dâcă J/ieroi prefereaii acesta.
TR

Giuvaierurile de aur crai cu totul interdise.

„După aceștia, si mai cu scmă pentru sărbătore, veneait
EN

Cei cinci, Oi ate. Bi ţineaă banii adunaţi pentru sărbare, dând

socotelă de întrebuinţarea lor, dinaint& marelui vistiernic al
oraşului, "Panius. Decă erai prinși cu vre-o înșelătorie stii fur-
I/C

tișag, trebuiau să plătâscă înduoit de ceilalți şi âncă o miie

drachme despăgubire. Alegerea de sigur se făcea tot de către
popor şi în aceleași condițiuni, basându-se pe o încredere ne-
IAS

limitată în onestitatea, lor.

Cât despre ?Apowshizas ȘI “laprhseas, cară se alegeaii numai pen-
tru atari ocasiuni, îi vedem ocupați, primul a conduce luptele
în theatru, celălalt a represanta Statul la aceste sărbători. Un
U
BC
 172

Y
CULTUL, CADIRILOR

Agoeizas mai întelnim în Messenia(!), în Sparta(2) precum

AR
și
în Athena.()
Cel mai important ânsă dintre toţi câţi îi am enumerat pent
acum este persâna numită V/uasistratos. EL era păzitorul în tot

I BR
timpul vieţei sale al isvorului statuei Hagna; el priimea din ba-
nii ce se dedeai ca dar fontânci, a treia parte; sta de facă la
jertfe și mysterie, împreună cu J[ieroi, şi era poftit la ospiţ

L
împreună cu nevasta și cu copiii sti. Pe lingă aceste, lui i se
acorda, o sumă deosebită pentru cheltuielele strbătorilor, afiră

ITY
de ceia a dişilor Jfieroi. EL ţinea lada în care se afla cartea
sfântă, I:5in. Mai avea și o mulțime de alte avantagii și be-
neficii.

RS
Pe lângă aceştia, ca personagie secundare, ni se înfăcișeză
flautiștii și cântăraţii din citară, aleşi de ciitre J/ieroi pe câte
un an, având și dînșii dreptul de a lua parte la ospeţe. Apoi
IVE
mai sunt și Jroszis, Gmeni însărcinaţi cu încăldirea apei în băi.
Imprejurul întregului acest personal, trebuie să presupunem și
o sumă «dle sclavi, puși la ordinile celor mai de sus.
Toţi câţi am întâlnit penă aici sunt numai dregători și slu-
UN

jitori; ne rămâne să vedem cum erai preoții. Primul cel în-

telnim în inseripțiuni este: „10 izptbs ao Vida piş ata 9 tra
vipzazas care de sigur era comun tutulor divinităţilor adorate
AL

în Andania. Lui îi jura J/ieroi și Jierui şi cu dinsul se ho-

tăra asilul pentru nenorociţi. La procesiuni, singur Mnasistra-
tos putea să "i trecă înainte. Alături de dinsul este “A itzi S6ă
TR

preotâsa, de o potrivă pentru tot sanctuarul, cu aceleași drep-

turi și prerogative ca și cel despre care vorbirim mai sus. Tot
ca făcend parte din procesiune este și persâna însărcinată cu
EN

pregătirea prândului, zi îzziv dsiavpu, ajutată în acesta de tinere

fecidre, Dolyravra pui, 33 tra
lată dar în ce consta personalul cultului Marilor-Iei îmbi-
I/C

nat cu acela al Demetrei, Apollon Carneios și Ilermes, care

personal, după o regulă anumită, conducea procesiunile anuale
IAS

ce ne sunt cunoscute numai prin ajutorul inscripțiunei din An-

(2) Bock, Corpus Inseript. Grere: No. 1297,

U

(2) Idem op. cit: No, 1315,

(2) Idem op. cit: Xo. 225 și 226; Cf. Luciani Niprinus, 14.
BC
 CADIRII ÎN GRECIA 173

Y
dania. In aceste procesiuni cată să spunem că, nu numai ini-
țiații luai parte, dar și poporul Wa rondul. Locul unde se des-

AR
făşurai acele procesiuni ni'l arată Pausanias, (1) o. fi fost în-
tr'o pădure stii dumbravă de ciparoși a lui Apollon. Aci ati

IBR
trebuit să fie o mulțime de temple, de 6re ce numai inscripțiu-
nea nâstră ne amintesce isvorele deiței Ilagna și statua ei,
apoi un templu al Demetrei, un sanctuar, iezi, al Ii Apollon
Corneios, un altar al Deilor-Mari, un theatru, ete. Exista și o

YL
zidire, reservată numai pentru Ilieroi, unde aceștia aveait să
delibereze.
Strbarea se începea prin sacrificarea a duoi mielușei albi,

IT
după care începea sfânta procesiune. In fruntea tutulor mergea,
Mnasistratos, apoi preoţii și preotesele deilor, urmaţi de func-

RS
ţionarii cei mai înalţi ai Statului, presidentul jocurilor și sa-
erificatorul și în fine fautiștii. După aceia femeile teraii carul,
pe care era cista cu obiectele sacre, însoite de către pregăti-
IVE
târea ospăţului cu ajutorele sale, și după dinsa âmbele preo-
tese străine, ale Demetrei din IMippodron și Agila (2). Corte-
giul îl închideaii femeile Z/ierai, cară umblat una câte una, după
cum căduseră la sorţi şi Jieroi în ordinea statorită de Cei fece.
UN

Acestă procesiune se îndrepta în sanctuar unde de sigur se

petrecea iniţiaţiunea. În ce consista acâsta, noi nu putem sci,
dar presupunem că și aci trebuie si fi fost vorba despre răpi-
AL

rea Proserpincă, despre rătăcirile și plângerile Demetrai, precum

să se fi și representat în mimică, întâlnirea âmbelor divini-
tăți. Dar âncă și mai probabil este că mysteriele aveaii de o-
TR

biect mythul cabiric, adică mârtea și reînviere deului. După

inițiațiune se începea ospăţul, și de aci înainte intra pe
scenă poporul, luând și dînsul o parte forte activă la săr-
EN

bătâre. Se ridicati mai ântci corturi luxâse, de către cei

presenţi, tote după o măsură anumită. Regula cerea ca să nu
trecă costul lor nici o dată peste 300 de drachme; într'însele
I/C

se adăpostea, în dilele cât dura festivitatea, poporul adunat.

In jurul lor se ţinea târgul, la care luaii parte negușătorii din
IAS

oraş, fără nici o îndatorire alta decât ca marfa să fie bună,

RI

(1) Pausania, ]. ÎV, 33. 5.

U

(2) Sauppe, Mysterieniuschrift aus sndania; p. 50

BC
 154 CULTUL CAĂUIRILOR

Y
misurile exacte şi adevărate. Exista și un theatru, unde se de-

AR
deaii representaţiuni diverse, precum și alergări și întreceri di-
ierite, ca și în Eleusis, conduse, cupă cum am arătat mai sus,
de către un Agonothet. Cât despre băi şi isvorele de apă ale

I BR
deiţei Iagna, cum și basinul de purificațiune, acelea erai puse
subt autoritatea unui Agoranom. La acâstă sărbare lunii parte
și inițiații și cei neinițiați. Iniţiaţii, ci <ehosusve, puteai fi și

L
bărbați și femei, fecidre și măritate, liberi și sclavi; nu afir-
măm ânsă tot astfel despre robe, căci inscripțiunea, în acest

ITY
punct, este cu totul nehotărită, Iniţiaţii erati împărțiți în mai
multe clase, dintre cari Ilzinzanbzza:, aveai locul de onore, îm-
preună cu Mozemgor;si, Însărcinați cu representarea mystericlor

RS
la tinerii de curând inițiați.
In procesiune se făcea sacrificii de animale diverse: De-
metrei, spre exemplu, i se jertfea o scrofă borţosă, lui Iler-
IVE
mes un berbec, animalul consacrat lui, pentru Ieii-Mari, o
scrofă, lui Apollon Carneios un porc, și pentru Hagna o die;
cu ântâitate ânsă se sacrifica Demetrei, apoi imediat în al duoi-
16 rond, deilor Cabiri, lui Hermes al treilă. La Neii-Mari, se
UN

mai adăoga ânst și obiceiul ca scrofa să fie de doui ani. Jlieroi

trebuia să îngrijască de crescerea acestor animale, cumpărân-
du-le, de cele mai multe ori, de al precupeții cei mai cu re-
nume.
AL

Dupt sfârșirea strbătorei J/jeroi erati obligați să facă un ra-

port de actele lor către cei din Prytaneii. 'Tot ci puneaii pe zi-
TR

durile unci părţi a orașului, înscrisuri cu numele Gmenilor cari

fusese pedepsiţi în timpul sărbărei.
lată tot ce putem sci despre mysteriele din Andania, legate
EN

de cultul Marilor-l)ei si Cabiri, mysterie puse în acelaş” timp

în legătură și cu alte divinităţi rece.
Caracterul general al acestui cult este, după cum vedem din
I/C

raportul cu Demetra, tot puterea focâsă, telurică, însă cu o a-

plecare mai mare, mai pronunţată către lumea infernală. Daci
s'a născut acea sumă de reguli fixe pentru procesiuni și săr-
IAS

bători, reguli ținute cu o rigurositate extremă. Le am cercetat

mai pe larg, tocmai fiind-că scriitorii Anticităţii aă trecut cu
vederea aceste părţi rămase atât de obscure pentru noi. Dar în
inscripţiunea de la Andania ni s'a desvălit și noă o lume ne-
U

cunoscută și care totuși își are importanţa sa.

BC
 CARIRII ÎN GRECIA 17

ci

Y
$ 6. Focida, Laconia, Delos şi Cycladele.

AR
Ca o desvoltare a acestor ducă grupe de Cabiri, adorați în
Grecia continentală, avem pe cei din Amfissa în Focida. Aci, ne

IBR
spune tot acelaș fairaos perieget Pausanias, că erati designaţi
sub numele de “Aymzszs: „Unii dică că ci sânt Dioscurii, alţii
Cureţii, cei mai pricepuţi dicii că sânt Cabiri.* (2) In acestă
parle, precum și în celelalte localităţi grece, de regulă Cabirii

YL
se confundă, chiar se contopescă cu Dioscurii. Curentul acesta
de transformare, care căuta săi amestece pe aceştia cu alte
divinități, trebuie să fi fost pornit de sigur din Athena, -care

IT
nu putea să vadă cu ochi buni desvoltarea ce luase cultul
Diosearilor, cult născut în Sparta și propagat de către Lace-
demonieni.
RS
Acestă confusiune între Dioscuri și Cabiri ne o învedereză
mai cu stemă noă cari ne am deprins a recunbsce pe fraţii Ca-
IVE
biri în monumentele dacice, undei constatăm prin presența a
duoi războinică călări cu țurcă pe cap și cu mantie fâlfâindă,
repedindu-se cu caii lor unul spre altul, gata a se ciocni de
UN

wară fi despărțiți printro figură femeiască cu totul învesmen-

tată, acâstă confusiune ne o învederâză, dicem, un număr des-
tul de însemnat de baso-relievură pe pctră, lucrate cu arta scă-
pătată a timpilor târdii și representând o scenă analogă cu a
AL

Cabirilor dacici, cu osebire numai că pretutindeni în acele mo-

numente, respândite în tâtă peninsula helenică, din Macedonia
TR

până în Sparţa, pe de oparte lipsescă accesoriile scenei din Da-

cia, adică trupul lungit sub cal, pescele cu tripodul, acoliţii și
celelalte symboluri, iar pe de altă parte, deii gemeni afruntaţi
EN

sânt une ori călări și alte oră pedeștrii, goi la trup, numai cu
ăcăula pilos, care e mai mică decât ţurea frygiană, pe cap și
cu sulițe în mână. Din categoria întâia vom cita aci numai
I/C

curiosul baso-reliev incomplet aflat la Stobi în Macedonia de

d-l E. Ileuzey; (2) iar din a doua, o tabelă de pâtră care făcea
parte la Sparta, din nisce inscripțiuni ce conţinii lista Gspeţi-
IAS

(1) Pausanie |. II, 24, 4

Q) E. Ieuzey, în Hecue Archeulogigue, 1813, juillet, p. 40 et 39.
U
BC
 Y
176 CULTUL CABIEILOR

AR
lor, Stanhituses, de la banchetul consacrat deilor,(1) Cei duci ti-
neri pedeștrii, din care unul e pe jumătate șters, pară a fi cu-
rați Dioscuri laconieni, iur femeia dintre ci, care stă dreptă pe

I BR
un mic postament și portă un larg calathus pe cap şi câte o
ciorchină de pome înşirate în fiecare mână, pare a fi o De-
metră s6ă o Cybelă. În casul de facă, inscripțiunea de subt
aceste trei figuri nu ne pote da lămuriri căci, ea sună astfel:

L
OI SITHO-TEX FILAN, rememorând numai despre un ospăț, la fel
pote cu cele din sărbătorile cabirice de la Andania; dar, pe

ITY
alte monumente găsim adese ori inscripţiuni cu o enunciare mai
clară și mai conformă ideilor de contopire totală între Dios-
cură și Cabiri, idei ce devenise cu totul populare în întrega
Grecie.

plu, "lapeds zare Meghovy Arsă

RS
In inscripţiuni, de multe ori găsim expresiuni ca, spre exem-
Rezâzizov. (2) În acestă condiţi-
IVE
une mai cu scmă îi găsim noi în insula lui Apollon, Delos. lată ce
dice d-] Salomon Reinach: „Se scia forte bine prin inscripţiuni (5)
că Delos avea un altar al Cabirilor și Dioscurilor. Cel pe care
UN

noi lam descoperit şi în parte desfăcut de ruine, se afla pe

costa orientală a delului theatrului, mai sus de ripa lui Inopus
și facă în fagă cu templul Ieilor străini. Era fără înduoială ală-
turi eu acela al lui Heracle, cocă am întâlnit fragmente de sta-
AL

tui ale acestui deii, amestecate cu inscripțiuni relative la Ca-

biri. Remășițele de architectură pe cari le am putut măsura sânt
neînsemnate, cuprindă plăci de marmură, dou mari firide și o
TR

scară de șese trepte. Pământul, năruinda-se din del în ripă, a

terit cea mai mare parte din fragmentele de architectură; n'a
EN

remas pe loc decât un postament fără nici un interes, carele pare

a fi făcut parte dintr'o construcțiune fârte modestă. Am găsit
un fragment din architravă, dar fără capiteluri.“ (4)
I/C

Avem das, şi în Delos un templu al Cabirilor ridicat în-

tr'o epocă târdie, ceiu-ce ne dovedesce faptul că, în Cyclade,
judecând dupt inscripţiunile descoperite în Corcyra, (5) Paros (€),
IAS

(1) Aunali del Instituto di corresp. archeol.; 1561, p. 31, pl. D.

(5) Gruter, Zuscription. antig.; p. 319. 2,
() Beckh, Corp. Inserip. Grae. No. 2270, 2292, 206,
4) S. Reinach, în Bulletin de corresponlauce helenigue; t. VII, p. 33.
U

(4 Bockh, CL. Gr, No. 1526, 1527, 1574.

BC

(7 dem, C. 1. Gr. No. 2374 e, add.

 CABIRIL ÎN GRECIA 177

Y
Chios (2) şi Tenedos, (2) s'a introdus cultul divinităților n6s-

AR
tre, tocmai după mortea lui Alexandru cel Mare. Am spus că
deii Cabiri ai fost adorați în Delos subt numele de Dioscuri
Cubiri, ceia ce nu împedică să "i găsim întovărășiți şi cu alte

IBR
divinități egyptene, precum se vede întmo inscripţiune care
sună ast-fel : sDria aniad tai, mâna ramii, “lată vodă,“ p=
zozpăzst, Asan ")Și acest fapt nu pote fi foră interes pentru
noi, cari am constatat presența (eului eayptean Anubis pe mo-

YL
numentele cabirice aflate în Dacia.
Ceia ce în Grecia este şi mai caracteristic, este asociaţiunea
Cabirilor Dioscuri cu Poseidon, precum putem vede după o

IT
placă de marmură, găsită tot în Delos, înfăcișând, subt un bust,
următorea inscripțiune reprodusă aci din noii:
-. .. ...... a,
,

sis Grazthiny pehd "A aaznb

ww
- .
TR zBTtn7
ze
we

RS 5)
-
“9

, , ,
tz02bs “Mzunt Piz stop "A rzaios
...

IVE
£ Pi4 îi în» îz05bş llosztdâvoş Asi pavnzvos
a

pi ti Mi “pretu Srapuhipraezan, Avozarna Îpât[izute

variz. (€)
Existenţa Cabirilor o presupunem și în insula Syros, decă
UN

ne luăm după cuvinlele pzâ, Rrfzizoy Yogtos (5) tipărită pe me-

dalia din Syros. In acestă privință, cată ânsă să relevăm o dis-
cuţiune între mai mulţi numismați. Ast-fel Pellerin şi Eckel at
atribuit acestă medalie orașului Tripoli din Syria, iar Sestini (€)
AL

insulei Syros. Acestă părere ânst astădi este priimită mai de

toţi. Pe lingă medalia despre care am vorbit mai sus, în Mu-
TR

zeul Britanic se mai găsesce o tetradrachmă cu efigia lui Fumen

II, regele Pergamului (197—159), despre care d-l Barclay Ilead
presupune că a fost bătută în insulă, de Gre-ce reversul ei, cu
EN

legenda Irazitws Ebutvov, cu Dioscurii opuși unul altuia, în pi-

ciore, se asemtnă cu acela al medaliei atribuită de toţi insu-
I/C

(1) C. 1. Gr. No. 2221 d.

(2) C. 1. Gr. No. 2163.
IAS

(3) C. LL Gr, 2302.

(4) Bulletin de corresp. hellen., t. VIL, p, 3-49.
(5) Mionnet Descr. des medailles, Suppl, t. IN, pl, NIL, 2; Saglio, Diet.
des dntiq.; p. 773.
(6) Sestini, Deseript. des monnaies antiques: Classes gencrales ; 2 6dit,
U

p. db.
12
BC
 Y
173 CULTUL CALIBILOR

AR
lei Syros. () Așa dar nu ar fi o imposibilitate să admitem exis-
tența chiar al unui templu în insulă; mai cu semă că locui-
torii actuali ai insulei, numescii un loc zi Naâziz:, ceia ce ar da

I BR
să se înțelâgă că acolo ar fi fost aședat templul Cabirilor.
Sfint, precum ar arătat mai sus, şi alte localităţi unde Ca-
birii, tot subt forma de Dioscuri, sânt representați în jurul
Demetrei, representațiuni răsipite aprâpe pe tâtă suprafaca solului

L
helen și socotim că d-l E. Ieuzey(2) a avut forte mare dreptate
să alăture de acești Dioscuri-Cabiri, totă seria de monumente,

ITY
unde se vede o femeo înfâcișâni pe Ceres și având de o parte și
de alta câte un bărbat. Aceste imagini, o repetăm, le găsim nu
numai în Pelopenez ori în Macedonia, dar chiar și în laypt (5)

RS
în fine pretutindeni unde a pătruns influența grecă. De regulă,
am mai spus și vom repeţi că divinităţile nostre cadă ades6
la proporțiunile unor servitori, zpszeru, ai Marei-Deiţe, fără mă-
IVE
car o urmă de înalta vedere de care ci se bucurase în Samothrace.
De sigur că acâsta nu se datoresce decât legci de transfor-
mare, căria sunt supuse atât lumea fisică cât și cea morală,
UN

lege susținend continua pejorativare a concepțiunilor cu cât se

depărteză de liginul lor.

$ 7. Macedonia şi Grecia în genere.

AL

Nu tot ast-fel ânst se petrece și cu Cabirii în Macedonia.

Aci, printr'o schimbare ce noi am cătat so explicăm mai
TR

nainte, în locul celor trei Cabiri, mavem decât unul singur a

cărui adorațiune de fapt înghite p'aceia a fraților sci. Mărtu-
viile în acestă privinţă le am adus atunci ; de astă dată ânsă
EN

vom cerca numai să ne dăm sâma de epoca admiterei acestui

cult în Macedonia, precum şi de causele acestei admisiuni.
Adevărat este că nimeni nu neo pute spune acesta; totuși
I/C

inseripţiunile scă mai exact dicend monetele diverselor orașe

macedonene, ne îndrumeză pucin spre dezlegarea acestor între-
IAS

bări.

(1) Barclay lead, si epucitle to the select grech anul roman cvins, 1550;
p. 359. .
U

() E. Meuzey în ferate sirehelogirgie, 1573, juillet; p. 40.

(5) Nestor Ipilote, Lettres sur Puypte; p. 45,
BC
 CABIRIL ÎN GRECIA 149

Y
Astfel, din tote monetele cu tipul Cabirului rămase din The-

AR
salonic și din celelalte orașe ale Macedoniei, (1) nu este una
măcar anteriori domniei împăratului Claudiă ; de unde am pute
trage conclusiunea, că, înainte de acesta, cultul Cabirilor nu pt-

IBR
trunsese âncd în acele regiuni; căci altminteri, cine ar fi pu-
tut împedica cetăţile libere, decă erai pătrunse de acâstă cre-
dinţă, să bată monete cu legenda KRABIEIPOS, precum vedem că
facă în urma subjugărei lor? Este ânst și mai probabil că prin

YL
lăţirea sa în acâstă provincie, cultul cabiric nu dobândi o ade-
vărată preponderanță decât pe timpul împăraţilor, ast-fel în
at aceștia aii adoptal tipul (eului preferit spre a se arăta cu

IT
deosebită bună voinţă către locuitorii țării cari atunci numai
recunoscuse pe «eul Cabir ca principală divinitate naţională.
Întâia întrebare deci pentru noi pare
RS
resolvită;
causa de s'a admis numai un Cabir în loc de trei sei duoi,
socotim că nu se datoresce decât influenței thracice, unde
cât pentru
IVE
am întâlnit pe KYP1OE IPOL adorat singur. Cabirul din The-
salonic, al cărui chip se vede pe monetele acestui oras repre-
sentat singur, portă în tot-lVa-una atributele lui Ilefastos.
Neron Cabir nu este în altfel de mod înfăcișat pe monedele din
UN

Thesalonie. In adevăr, se vede figura împăratului subt forma

unui Cabir, aci îmbrăcat cu tunică scurtă, aci cu un veșmânt
mai lung ca și cum ar fi o togă. In mână, de regulă, împtra-
AL

tul are atributele lui Vulcan, un rhyton stit un ciocan ori un

satir cu două tăișuri. (2) Unii ânst ait dis că în mâna dreptă
a Cabirului din Thesalonie este un capricorn (5); iar alţii ai
TR

luat acel symbol drept o nicovală(4). Une-ori Cabirul din The-

salonic este representat purtat în palmă de o deiţă, fie aceia,
Cybela ori Cererea, fie chiar, după cum afirmă Cousinery, ti-
EN

pul orașului însuși, carele onora acest cult (5).

Tot din numismatica aceluiaș oraș aflăm că înlăuntrul cetă-
ţei se celebrau jocuri anuale, numite oră KNazigia, Ori Kazigra
I/C
IAS

(4) Cousintry, Voyage daus la Mucâdoine ; T. 1; p. 35 et sq.

(2) Idem, op. cit. t. L. p. 39.
(5) Rolle, Becherches sur le culte de PBacchus ; t, |. p. 223.
(5) Sestini, Descript. Num. Ver; p. 120 No. 3; cu ocasiunea deserierei
unci medalii săpată la Thesalonic a lui Alexandru Sever.
U

(5) Cousintry, op. cit. T. 1; p. 42.

BC
 Y
180 CULTUL CADIRILOR

AR
Tea !(1) Pe o monetă a Ini Claudius Gothicul, se face alusiune
la salvarea orașului, asediat de Goţi (2).
In Macedonia era adorat aşa dar un singur Cabir și tocmai

I BR
în acesta constă diferenţiarea cultului cabiric macedonean de
cultul Samothracic, de cel din Lemnos, precum şi de tote cele
din alte părţi ale Greciei. Firmicus, după cum am mai spus
ne a explicat acâstă adoraţiune a unui singur Cabir, când a dis:

L
„În cultul Corybanţilor fratricidul este fârte onorat; căci unul
din frați fiind ucis de ceilalți duoi și de temă ca nu cum-va

ITY
vre-un semn Gre-care să desvelue omorul lor, ascunseră căpă-
ţina mortului la piciorul Olympului. Pe acest Coryhant unic
îl adoră Macedonenii cu un zel nebun. Acesta este Cubirul pe

RS
care Macedonenii îl invocaii altă dată cu mânile sângerute.* Tot
despre acelaş lucru povestesce puţin mai schimbat Clement din
Alexandria. lată tot ce ne a lăsat Anticitatea asupra Cabirilor
IVE
macedoneni.
Noi ulte mijlâce prin care să putem deosebi aceste divinităţi
are portă acelaș renume, deși sunt răspândite în Jocalităţi di-
UN

ferite și însușescii caractere distincte, mavem decât cele ce am

arătat mai sus. Unii autori pretindă că, în mysteriele cabirice
din Samothrace, mortea unui Cabir prin frații sti, nu avea
nică un rol și că numai la Macedoneni a fost adoptată acestă
AL

legendă, împrumutată de la Thraci. Dar nimic nu este mai pu-

cin dovedit decât acestă aserțiune ce se află în contradicţiune
Hagrantă cu disele lui Clement din Alexandria, carele spune lă-
TR

murit că, în insula Samothrace, nu era permis nimenui că mă-

niince selină, de re-ce se credea că acestă legumă este pro-
EN

ductul sângelui care a curs din Cabirul ucis. Acelaş lucra îl

confirmă în deridere și Arnobiti. La Thracă, ânsă, osebit de
mărturiile directe ale autorilor creștini mai sus citați, avem
I/C

a ţine semă și de identitatea omorului cubirie cu acela

al deului Zaareus, sfâșiat de Titan, şi nu ne mai rămâne în-
duoială că totă acestă legendă a omorului și a sacrificiului unei
IAS

divinități, pentru a reînvia curând apoi cu mai multă splen-

dore, este chiar puntul esenţial al acelui cult cabiric, curele din
U

0) Eckel, Doctr, num. ceter, t. 1, p. 73.

BC

(% Cohen, Monnaies de PImpire Romain, T. V. p. 59, No. 62,

 ÎN GRECIA 181
CADIRII

Y
în Ma-
Frygia a trecut în Thracia, și de aci, prin cale directă,
, să
cedonia. Ore să se fi modificat acâstă datină fundamentală

AR
în transm igrare a cultului cabiric
se fi șters, să fi dispărut ea
prin insulele nordice ale mărei Egee, şi anume în Samothrace,
așa
unde Cabirii at jucat un așa mare rol și ai exercitat o

IBR
mare influență asupra întregei lumi greco-romane ? Noi, acesta
n'avem
-mu o putem crede ; ci, mai bucuros am admite că, dâca
, nici în mysteri cle samo-
noţiuni directe despre jertfa cabirică

YL
a fost discreţ iunea
thracice nici în acelea din Andania, causa
spune nici
perfectă a iniţiaţilor, cari nici odată nu Sai decis a
taina cea
contimporanilor, nici viitorimei în ce anume consta

IT
de vene-
mare ce li se împărtășa în sînul acelor ceremonii așa
mysteri e ale Oybelei
xate, aşa de temute, taina îngrozitorelor
și ale Cabirilor.
Inainte de a ved6 şi alte manifestațiuni
taţi la celelalte popore ale lumei vechi, să aruncăm
RS ale aceloraș divini-
acum âncă
IVE
irei lor în cercul poporului
o privire generală asupra răspând
e Frygici , subt înfă-
grec. Cabirii noști, porniţi de pe plaiuril
lor primiti vă
cişări diverse și confandându-se în concepţiunea
Dactyli i
cu alte personagii, precum erail Corybanţii, Cureţii,
UN

ale naturei, n'aii

și 'Telchinii, ce representaii toţi diferite aspecte
din omogen itatea lor de cele-
încetat un moment să diferenţieze
a parte care, prin tre-
lalte divinități, și ași dobendi un traiu
AL

mari de ne-
cerea în Europa, “i a înălţat Ja nisce proporțiuni
în urmă
recunoscut, ca atari ai fost adoraţi de națiunea thracă;
. procesul
ânsă, seaborându-se din pădurile Jlemului, aii încercat
TR

din ce în ce tot mai neîn-

contrar de destrucțiune, devenind
cu preoții unor di-
semnaţi, până când se amestecă mai întâi
luând pro-
vinităţi și la urmă ai perdut chiar caracterul divin,
EN

porțiuni de servitorii cei mai de rând.

Romani şi
Fi-vorii fi trecut dinşii din Grecia continentală, la
lată o cestiun e de care noi
Ftruscă, oră de-a-dreptul din Samothrace?
I/C

nd urmele de
nu ne vom ocupa acum; destul numai că, cercetâ
şi colo
monumente romane stii etrusce, ori notițele răsipite ică
ă
printre scriitorii latini, vom vecunsce că și în Italia odinidr
IAS

legende le și peripeţi ele sale.

a existat acestă credinţă cu tote
să vedem
Să trecem aşa dar dincolo de mare, în Italia, ca
cum Sati manifestat și acolo aceleași divinități cabirice.
U

A ——
BC
 Y
AR
L I BR
ITY
CAP. II.

CABIRII
RS
IN ITALIA.

Legendele nu ne spunii hotărit când si cum

IVE
sui introdus
Cabirii în Etruria scă în Italia întreză; sânt
numai nisce amin=
tiri forte depiirtate în acestă privință. Clement
din Alexandria,
după ce ne vorbesce despre omorul Coryhantul
ui, continuă
UN

legenda în următorul chip; „Cabirii a omorit

, de asemeni, pe
fratele lor; ânst de astă dată ci puseră într'o
cistă fuloxul lui
Dionysos, în loc de capul acestuia. Neguqători
de o nouă spe-
cie, ci duseră în Tyrrhenia acestă marfă precio
să şi acolo aceşti
AL

fugari deschiseră o nouă sculă respectabilă

de religiune, învă-
tând pe Tyrrhenieni să adore un Julos întrun
coş. (1) Aici în
Italia cultul luă un avent enorm, încât la
TR

Etruşci săsim re-

presentațiunile cele mai curidse pe așa numitele
„oglindi etrusce?
unde, mai lămurit chiar, stb unele punte, decât
pe tabliele nos-
EN

tre dacice, ni se arată întrega peripeție a

mysterielor cabirice
aduse din Samothrace.
Ceia ce cată, de la inceput, să spunem, este
faptul că deii
I/C

Cabiri în Italia, nu numai se astmină cu

Dioscurii, dar se și
confundă chiar cu dinşii; împrumutând atribu
tele deilor pe-
meni din [lada, ci pârtă și numiri identice
de Sozi,z2s Salra=
IAS

tores SC "Agrar rares esa, (2) <Iprirători buni,

ai navigatorilor pe
a
(1) Clementi Alexandrini Protrept. 1. IL
p. 16 ed, Pott,
U

() Zlpun. homerice. MII, 6; Theoeriti 197,

NAIL, 6, 33; Strabonis Geryr.
LV, p. 292,
BC
 ITALIALIA —
ÎN TA 183
CALI ————
ÎI
r, de ale Dioscurilor âncă nu se

Y
mare. Representațiunile Cabirilo
drept d-lui Maurice Albert, () ca
deosebescii, aşa că dă ore-cum

AR
Dioscurilor. Astfel, cine nu re-
să atribue pe multe dintr'însele
Cabirilor în următorea grupare
cungsce o înfăcisare a cultului
pe o oglindă etruscă ?

IBR
ao femee, Ilelena (9). 'Tenăra
Duoi tineri; de o parte și de alt
şi cu o diademă, ţine cu mâna
fecioră, împodobită cu un colun
arati cu indicele mânei drepte
stângă mantia sa pe umeri și
amida aruncată pe umeră, parii

YL
spre pămcnt. Dioscurii, cu chl
columnele unui templu do-
a o asculia cu atențiune. În fund
e imagini săpate pe diverse
ric.* () In acelaș cas sunt şi unel
lia, ca cea următore de la
monete găsite în Italia scit în Sici

IT
se vedă duoă figuri călărind
Pastum în Lucania: „Pe revers u- flut
mantie uşoră,

RS
âmbele sunt îmbrăcate cu
spre stânga;
lor, o stea; iar subt copitele
rând la spate; asupra capului
s, avem capul radiat al lui
cailor se ziăresce un șerpe. Pe aver
etă și mai ca acteristică (*) din
IVE
Apollon.€ (5) Să mai cităm o mon
jan laureat ; pe revers ânst
Xhbydos în 'Troada.: capul lui Tra
facă, iar la mijlocul lor luna
stai călări cei duoi Cabiri fagă în -
în seceră ca si pe tabelele nostre.
UN

aforă din Ital ia, ne do-

Mai iată și una care, deși e găsită
celor susţinute de noi. Mo-
vedesce până la evidență adevărul
în 'Pripolis; ea presentă ca-
neta e a lui Septimiit Sever, bătută
Pe revers însă ni se înfăgișeză
pul împtratului cu egida pe pept.
AL

nd în piciore cu câte un ciur-

cei duci Cabiri goi, armați şi stâ
dinșiă, ca și pe cele mai multe
pene de struguri în mână; între
ce o figură femeiască în pl-
TR

din monumentele ndstre, se ives co-

piciorul stâng pe prora unei
ciore, jumătate despuiată, cu e As-
e; acesta, dice d-l A. Albert,
răbii, și înarmată cu 0 lanc
EN

umnă o încununză. (5) În fine

tavtea ; Victoria şedend pe o col
ntrun baso-reliev, găsit aprope
= închidem seria de analogii pri
Haypt; el ne înfăcişeză, deși
de satul 'Tehnek (Tehneh) în
I/C

Dc
. Vedi Cutal,
de Castor ct Poll en Italie
(5 Maurice Albert, Le culte
IAS

des monuntents fite. 1539, p, 31.

de PInstit. di coresp. arche.j
(3 Idem, op, cit. p. 131; Bulletiny
(2) M. Albert, op. cit. p. L40.
(4) Idem, p. 144.
U

() Ilem., p. L16.
BC
 184
CULTUL CAHIEILOR

Y
întrun mod forte grosolan, o scenă compusă
din trei perso-

AR
nagii ; cel din mijloc, mutilat puţin, este înfăci
șat pe jos ca și
ceilalți, cu o stea d'asupra capului; iar cei rămaşi
de laturi
ne apară ținend de frâii caii lor şi cu capul gol,

I BR
cu chlamidă
suflată de vânt la spate, bine înarmați și cu părul
cădând pe
umără (2)
Tote aceste representațiuni, nu putem noi ore forte
bine să
le raportăm la cultul Cabirilor ? De sizur că da.

L
De altminteri,
am mai avut ocasiune să observiim că deii Cabiri
se confundaii

ITY
cu Dioscurii în Italia. Aci că ieaii caracterul de
(ei marini ca și
aceștia, ceia ce ne face să presupunem ca, pe calea
marină, aă
și sosit aci, mai ales că în tâte orașele meridionale
ale Italiei,
prin porturi, se vădă representațiunile Cabirilor

nuti de abundanță. „Aceste însemne de pace cari

RS
subt formă de
Dioscuri, însocite de delfini, scă de spice de grâii, oră
de cor-
symboliseză
marea și comercul, se potrivescă și cu deii protectori, şi
IVE
cu orușele
protegiate. Căci, în adevăr, cet dWântei își manifestă pe
mare și,
cum vom vede mai departe, în târguri puterea lor
în timp
de pace; numai prin mare și prin schimbul cereal
elor de tot
UN

felul, poti cei-l-alți adică oraşele, să trăiască şi să prospe

reze. &(2)
Daci se născu și la Romani, precum am v&dut în Samothrace,
idea că deii Cabiri, tot subt acelaş formă de Dioscuri, presi-
deză la transacțiunile comerciale și la păstrarea cuvân
AL

tului dat,
Din acestă causă îi întelnim, ori întovărăşiţi de Demetra, pre-
cum se vede pe o monedă din Tarent în Calabria, unde
recundscem
TR

capul Cererei pe avers între duoi pescisori și ale

Cabirilor călări
pe revers, fie-care cu câte o stea dasupra, (3) ori
cu Hermes,
avend într'o mână caduceul s&ă aracteristie, iar întralta o ra-
EN

mură, âmbele semne, symboluri de pace şi de relați

uni comer=
ciale. (î) Aforă de acest caracter, cată să notăm şi pe
acela solar,
forte important din tâte punctele de vedere; căci,
prin acesta
I/C

reaflăm tâte atribuțiunile și desvoltările cultului cabiri

e din Sa-
mothrace, In acestă facă, Cabirii noştrii sunt alăturați
de tâte
IAS

() Nestor L'Hâte, Lettres drritex iute en ISIS ct IS; p. 498,

(2) M Albert, Castor et Polur: pe d7.
(3) dem, pp.
U

cit. p. 140, No. 1.

(î) Item, cp. cit.ş No. vă,
BC
 ÎN ITALIA 185
CADIRII

Y
divinitățile solare, sc de însemnele acestora. Ast-fel ei: se ali-
..

pescă lui Ilefastos, qeul tocului prin excelenţă, sc lui Apollon-

AR
Fobus, ori lui Mithra şi în fine a ori-cărei alte divinități, care
representă puterea, fie a focului cosmic, fie a focului teluric. La,

IBR
urmă, chiar semnul caracteristic al Dioscurilor FI cu care desig-
năm pe Gemeni în zodiac, este atribuit și Cabirilor; însăși con-
stelaţiunea. aceloraş dei este, după Oriici, după Nigidius şi Am-
puleius, acordată și Deilor-Mari din Samothrace, ca și Dioscu-

YL
rilor (2).
Dar n'a fost numai Dioscurii, cu cară deii noştrii Cabiri să
se fi confundat. O mulțime de scriitori romani ait susținut pă-

IT
rerea că Penaţii și Jeii cei Mari nu sunt decât unul și acelaş
Jucru. Maerobiiti socotesce că Penaţii mară fi decât Jupiter, Juno

RS
şi Minerva, pe cari îi ţine drept Âxieros, Axiolersa şi Axio-
kersos: „Penates esse dixerunt, per quos penifus spiramus, per
„quos rationem animi possidemus: esse autem medium athera
IVE
Jovem, Junonem vero imum aera cum terra et Minervam sum-
mum :etheris cacumen; et argumento utuntur quod Tarquinius,
Demarati Corinthii filius, Samothracicis religionibus mystice im-
UN

butus, uno templo ac sub eodem tecto numina memorata con-

junxit“. (2) Serviit ne dă următorea legendă pentru demonstrarea
rudeniei între Penaţi și deii Cabiri: „Unii dicii că un 6re-care
Dardanus, plecat din Arcadia, venise în Frygia; alţii că ar fi
AL

dus deii Penaţi din Samothracea în Troia, pe cari (ei Eneas îi

luă cu dinsul în Italia; căci chiar Samothracienii se numeati
strămoși ai acestor Penaţi, cari mai în urmă ai fost supranumiţi
TR

de Romanii Salii, pentru că aceştia îngrijea de altarele Pena-

țilore. (2) Tot. acelaș ânsă ne dă o altă variantă, în care ne
spune, din contră, că nu Dardanus ar îi fost cel ce stabilise
EN

instituțiunea Saliilor, ci un Gre-care Salium (3). Nu toemai în

a
I/C

(1) Orphie. Iymu. XXI. Cf. Sextus Empiricus, p. 337,

(2) Macrobii Saturnal; |. IL. 4.
Arcadia pro-
(2) Servius a <leneid. 1. 14, 235: „Dardanum quidam ab
IAS

alii de Samothra cia Trojam Penates

fectum venisse ad Phrygiam volunt;
secum Eneas ad ltaliam venit. Nam et Samothra ces
detulisse, quos post
sacra Penatiuin
horum Penatium antistites suos appellati sunt; hi enim
curabant.“
Arcadem fuisse
(3) 1dem cd |. VIII, 235: „Ali dicunt Salium nendam
U

qui Trojanis adjunctus hunc ludum in sacris instituerit.“

BC
 Y
1836 CULTUL CĂBIRILOI:

AR
acelaș mod ne vorbesce Plutareh, dicând: „Numele Saliilor nu
vine, precum credii unii de la un ore-care Salius din Samathroce
scii din Mantinea, scornitorul danțului armat“, (2)

I BR
Aduși din Troia, Penaţii fură păstraţi în templul Minervei din
orașul de curând zidit, Lavinium.(2) Ascanius cătă săi introducă
în cetatea sa Alba, dar peste nople, deii fugiră îndertt (3) și
remaseră pe veci acolo. (î) Varon credea ca Penaţii și Ieii cei

L
Mari erati tot una, iar Dionysiă din IMalicarnas afiru.ă chiar că
deii statorniciți de către Enea erati tocmai deităţile adorate în

ITY
sanctuarele Samothracei; Virgiliă îi numesce și el Ieii ccă Mari.(5)
Penaţii de multe ori priimescă numele de „Cei Sfinți, Puternici,
Buni ori Credincioşi“ și îi vedem invocaţi de cele mai multe ori
de către consuli (î) pentru apărarea Romei în. pericole, tocmai
precum în nevoi făceait particulari la adresa deilor samothracică.
Cât despre numărul Cubirilor,
RS
este o cestiune de cercetat,
IVE
deși Gre-cum secundară; totuși, dupt monumentele găsite și
după notițele scriitorilor, uşor se pote resolva, socotind aci duoi,
aci trei. Ânst în principii, am pute admite că, pe când la o-
UN

mini erai numai duci Cabiri, la Etrusci mai tot dauna avem
a-face cu un personagiă mai mult. Şi deca scriitorii romani ne
vorbescă mercii de trei Cabiri, aceata o faci însă din causa ne-
distingerii Cabirilor latini, de cei etrusci și confundarea aces-
AL

tora cu cei din Samothrace. Dionşsiă din Halicarnas, după ce

are grijă să ne afirme asemenarea deilor Cabiri cu Penaţii, ne
vorbesce despre un templu zidit nu departe de Forum pe de-
TR

luşorul Velia. Era, dice dinsul, o elădire întunecosă și forte

mică, unde se găseaii dout statuete, pe cari ori și cine putea
EN

să vadă înscris cuvântul Denates, căci, într'o vreme cu mult

anteridră războielor punice nu se cunoscea de loc litera p, și
era înlocuită tot-Va-una cu «d. Statuetele înfăcișaii duoi tineră
I/C

seiend jos, cu lăncile lângă copsă ; erai lucraţi cu o artă ru-

IAS

C) Plutarehi Nea, XII, 1693 e ... Nrantlicrarra 3 edr, teoria,

rai ate Doza înprzta îndtăraatga
(2) Lycophroni Cussaulra, v. 1201
0) S. Ausustini De Ciritate Dei, N, 16.
(€ Lucani /hersalia 1, IX, 991,
U

(5) Virgilii lenes. 1, IUL, 19,

(% Ciceronis Pro Sullu, 31,
BC
 CAPIRIL ÎN ITAA 187

Y
dimentară. Se mai întelneai și în alte temple figurile unor ase-

AR
men6 (ei, tot-V'a-una imberbi şi cu costumul de războinică. (2)
Serviii mai adaogă că deii aduși de Enea, erai nisce figuri de
lemn scii de marmură,(2) purtând ca și inițiații în mysteriele

IBR
Samotracei, un fel de panglică în jurul capului. |
Nu tot ast-fel se petrece cu Cabirii din Etruria. In acestă
țeră, deși nici un autor măcar nu s'a, găsit care să dică vre un
rond asupra acestor divinități, cu tote aceste, prin ajutorul

YL
oglindilor de metal și graie operii monumentalea lui Ed. Ger-
hard, archeologul german, putem să urmărim fabula Cabirilor în
diversele părți ale desvoltării sale, într'un chip mult mai com-

IT
plet, dice Lenormant, (3) decât în povestirile trunchiate ale lui
Firmicu Maternu şi lui Clement din Alexandria; noi vom a-

RS
dăoga că acele oglindi sunt, une ori, mai explicite chiar decât
tăblițele nostre cabirice de pâtră și de metal. Vom lua dar și
noi în cercetare aceste oglindi, urmând într'însele gradata des-
IVE
voltare a legendei, .
Mai ântci avem 'representaţiunile în cari deii ne sint înfăcisați
întro posiţiune liniștită, stând într'o armonie perfectă, precum
UN

se vede pe tabela CCINIIL din opera lui Gerhard. (%) Imaginea,

a cărei dâsă repetiţiune o vedem în multe variante, ne repre-
sentă un chip femeesc, înconjurat de trei tineri. Dintre aceştia
duoi sânt figurați, aci sprijinindu-se numai (nrele 1, 2, 3 și 6
AL

aceiaș tabelă), aci ședând jos ; une-ori aă îmbrăcămintea Dios-

curilor, haina scurtă, țurea frygiană pe cap și forte rar ai o
TR

pavază sei o lance în mână.: O deosebire între cei duoi frați

și cel d'al treile stă nai ales în acoperemântul capului, cure
la acesta stii lipsesce (n* î și 6) sc este representat printrun
EN

soiu de nimb pe creștet (n* 1), ori printr'un văl pe cap. De

regulă, âmbii fraţi at un rol secundar, fie că sânt aruncați
mai în penumbră, fie că ieatt o parte expectativiă, pe când cel
I/C

Mal treil6 este puntul central al tutulor privirilor. Femeia în

IAS

(*) Dionysii IMalicarnas. Anti. Poman. |. i. c. G7 şi 68.

(2) Servii a. cleneid, LL, 373.
(5) Fr. Lenormant. Art. Qabirex în Diet. des „intiq. de Daremberg et
Savlio, p. 7il,
U

(4) Gerhard, Frushische Spiegel, Tom. III.

BC
 183

Y
CULTUL CABILILOR

de obște este pusă de o parte sâă mai la spate, în planul ul

AR
douile și mai tot-Wa-una în drâpta spectatorilor; ades€ este în-
văluită, cu o singură excepțiune într'o oglindă (n* 5) unde o

I BR
vedem aprope golă, desemnându'și rotunjimea formelor sale gra-
qidse. Ca înveliş pe cap are sâă un pileus (n* 1), sei o țurcă
frygiană (nrele 2, 3, 6). 'Tâte aceste figuri sunt puse în faca unui
templu ce se află în fundul scenei

L
Dar acestă armonie, acesti pace sufletescă între cei trei Ca-
biră, mo întâlnim pretutindeni. Sânt alte oglindi exprimând un

ITY
grad de neînțelegere, nu tocmai așa de mare, dar în fine destul
pentru ca să presimțim catastrofa finală. Avem, spre exemplu,
altă imagine) unde se văd aceleași personagii, dintre cari

RS
unul șede jos pe o muche de stâncă; în faca lui se află figura
principală a întregei representaţiuni, iarăși acelaş tenăr, imberb,
cu trupul gol de ori-ce îmbrăcăminte, cu căciula frygiană pe
IVE
cap și care, judecând după înfăcisarea sa și după chipul ce
face fraților sti, pare a se certa. La acestă suposițiune ne mai
întărescii și instrumentele ce at în mâni ânibii fraţi, adversari
UN

ai celui tânăr. Uneltele constă, la unul dintr'un toiag terminat

cu o măciucă formată dintr'un soiu de stofă, la celălalt tot
acelaș ciomag având Ja vârf un cuțitaș ascuţit pe o parte și cu
colțuri pe alta; acestea pară a fi instrumente de sacrificii, și a
AL

face alusiune la omorul ce are să se petreci.

O femee bine îmbrăcată stă pugin mai la spate și privesce
figura din mijloc, iar celălalt Cabir pare că iea o parte vie la
TR

ceia-ce se petrece dinainte sa. leiţa are pe cap un fel de co-

ronă, semănând întru cât-va cu cunuva cu imuchi a Rhei,
In alte tabele(2) cei trei frați, înarmați până în dinți şi în
EN

proporțiuni uriașe de 'Titani, pari că asteptă momentul să se

mesore. Duci dintre frați, pe lângă coiful de cari sunt provă-
duţi toți. ţiniiși câte o lance, ceia-ce lipsesce celui d'al treile ;
I/C

tot aceştia stai jos peste pavezele lor, pe când cel din mijloc
în picivre se rezimă de sulița celui din drâpta. De o parte și
IAS

de alta a persâneă din centru sint desemnate câte o stea.

Scena omorului ni se desvăluie în fine cu totă claritatea în
U

(Q) Ed Gerhard, Firust, Spieg. Tab. CCLNIV, No. 2.

(5) Idem t. CCLIL.
BC
 CABIEII ÎN ITALIA 189

Y
urmiitorea tabelă, (1) unde vedem trei personagii, dintre cari ce!

AR
din mijloc, mult mai tentr și imberb, este apucat cu violență
de către ceilalți duoi, mai în vârstă, bărboși și înaripaţi. Aceștia
din urmă aii fruntea încinsă cu o fâşie stii mai exact cu o pan-

IBR
glică, după cum se obicinuia la iniţiaţii Samothracei. Demonul
din drepta apucă cu âmbele mâni c6psa și piciorul drept al
Cabirului, iar cel din stânga încleșteză bracele peste peptul te-
n&rului. IYasupra acestei scene se zăresce secera lunci și o stea,

YL
vrend pote să ne arate timpul când se întâmplă acel omor noe-
turn. Jos avem o rosă cu mai multe foi și cu o codă lungă.
Totă scena se petrece în mijlocul norilor, scii mai probabil în-

IT
tr”o posiţiune stâncosă.
În acestă representațiune ânsă unii ati pretins să recunoscă

RS
un danţ corybantic și faptul iniţiărei unui neofit; dar scena
este atât de lămurit arătată încât a combate explicarea dată
de noi ar fi zadarnic. Un lucru cel observă Lenormant, e că
IVE
pe acest monument nu se vede âncd nici o urmă de identifi-
care a Cabirilor cu Dioscurii. E un semn, dice dinsul, de an-
terioritate, facă cu cele mai multe din oglindile relative la a-
UN

celaş cyclu mystic, unde cei trei Cabiri sunt din contră repre-
sentați sii cel pugin cei duoi omoritori, cu tipul, costumele și
atributele obicinuite Tyndaridilor, une ori chiar cu numele lor. (2)
După ce am asistat Gre-cum la mortea Cabirului, monumen-
AL

tele ne representă și învierea lui. Pe o oglindă ni se înfăgișeză

un om întine pe pământ întocmai ca un mort; întrinsul re-
cunscem personagiul principal din celelalte representări; el
TR

are mâna sa stângă rezimată pe un scut oval. leînvierea sa se

împlinesce prin ajutorul unci vergelușe cu care un deii îi atinge
piciorele. Gerhard ne spune că acest dei, ale cărei priviri stai
EN

pironite spre piciorele mortului, este Ilermes, recunoscut prin

aspectul stă de tânăr cu chlamida ușoră și cu pălăria ornată cu
aripi (2). De âmbele părţi ale deului sunt duoi spectatori, cari
I/C

se uită cu un fel de neliniște la scena învierei, nerăbdători să

vedă împlinirea unui act atât de important. Unul din Cabiri
IAS

() Gerhavd, op. cit. t. CCLV.

(2) Fe. Lenormant, art. Cubires în Diet. des Antiq. p. Tîl,
U

(*) Gerhard, op. cit. t LVII.

BC
 190 CULTUL CABIRILOR

Y
are înfăgișarea mai mult a unui Satyr din pantomimil
e bacchice,

AR
luând în vedere urechile și edda lui. (2)
In fine după reînviere vine din not armonia de odinid
ră între
fraţi, căci iarăși pe alte oglinde ni se înfăgişeză, în

I BR
câmpul unor
cununi de frunde, trei tineri adunați frățesce la
un loc. Dintre
dinșii duoi înarmați cu o lance, ședii facă în facă
dupt felul
imaginilor Dioscurilor; cel din mijlocul scenei ține
a suliță ;

L
jar unul dintre cei cari ședă ridică mâna spre cel
în picidre ca
semn de implorare, de rugăminte scii de iertare. (2)

ITY
Privind îndărăt asupra cultului cabirie în Italia ne
vină în
minte forte pucine lucruri de dis. 'Tot acelaş caract
er îl are şi
aică, ca și în Grecia, negreșit cu Gre-cari nuanțe
de desrol-

RS
tare mai mare, în ce privesce adorațiunea lor pre valurile mă-
rei; putem (dice, basându ne pe acest fapt, că deii
Cabiri din
Italia nu datoreză transplantarea lor aică, decât
navigatorilor
IVE
ionieni cari, fandând colonii în sudul peninsulei italiot
e, aă in-
trodus totodată și credințele lor, printre cari Cabiri
i nu se
bucuraii de tocmai pucină vadă. 'Tot unei asemeni infuzi
uni so-
cotim noi că se datoresce și existența lor în Etruria.
UN

Se pote
ânsă ca, în timpuri imemoriale, pe când navele 'Tuscil
or brăz-
dati undele mărci, și când aceștia întorceaă un negog
din cele
nai întinse, facând trausitul navelor feniciene de nai
apoi scă
AL
TR

(1) Unii areheologi ai voit să vedă în aceste imagini represen

tarea fra-
ților Palici, deităţi telurice, venerate numai în Sicilia,
sub muntele Etna
de unde ţișnesce un isvor thermal și bun de Ice, pus sub
ocrotirea ime-
diată a lor. Scim că şi Cabirilor
EN

se atribuia darul de vindecare, și n'ar

fi de loc peste putință ca acei Belici să fi fost și ei o variantă
locală a
deităţilor cabirice. De altminteri, este evident că atât caractere
le moral
cât şi formele plastice, aplicate în unele regiuni deilor Cabiri
s'aă în-
I/C

tins și asupra altor mythuri și representaţiuni eșite din alte

sorginţi de-
cât cultul frypian al Cybeler șial Cavirilor. Drept exemplu vom
cita aici
numai o scenă une ori zugrăvită pe vase și mai cu stmă peo frumosi
am-
foră apuliană din Ruvo, în care vedem pe tînărul Talos, uriașu
IAS

lde aramă
păzitor al insulei Creta, cădind mort, prin vrăjitoriele Medei,
între bra-
cele fraţilor Dioscuri, precum. pe opzlindi etrusce, se vede
repre:entată
scena morţii Cabirului, intre duoi fraţi at lui şi o femeie care asistă
la
acea morte. Vedi scena lui Talos în ctechreal. Zeita, 1846, tab. 41, 43
U

și 1538, tab. 24,

() Gerhard, Frtruks, Spirg. tab, CCILAV, No, 1.
BC
 CAPIRII ÎN ITALIA 191
'

Y
al celor grece din periodul istoric, pote în acele timpuri depărtate,
de odată cu încărcarea mirfurilor s6ă productelor Asiei occi-

AR
dentale, navigatorii tusci pitrunşi "de credințe religidse așa de
răspândite acolo, şi ca nisce sectari forte aprigi, să le fi îm-
plântat și în patria lor unde, cu trecerea vremei, ait prins ră-

IBR
dicină, sat desvoltat în toti voia lor, ajungând chiar ca fa-
bricanții indigeni ai oglindilor de metal să nu găsâscă alt mai
minunat subiect pentru gravurile lor decât lupta, mortea și

YL
învierea acestor curidse divinități. Cu alte cuvinte, marea a fost
purtătorea acestor credințe din Asia-Mică, sei pote din Samo-
thrace, în Italia. Cât despre asemenarea Cabirilor italică cu

IT
Dioseurii, socotim că nu este decât resultatul influenței he-
Jenice din Grecia-Mare și Sicilia, adoratori de predilecţiune ai

RS
Tyndaridilor doreni, mai cu semă ca ei marini.
Dar deschidem acum o întrebare : Gre tot mărci datoreză a-
ceste deităţi introducerea lor în Britania și în Germania ? Iata
IVE
o cestiune la care ne vom cerea să rtspundem în capitolul
următor.
UN
AL
TR
EN
I/C
IAS
U
BC
 Y
AR
L I BR
ITY
CAP. UI

CABIRIĂ LA GERMANI ȘI LA CELŢI.

RS
Admirabilul istorie roman Tacit ne asigură (2) că, la poporu!
IVE
Naharvalii sei Nahanarvalii, exista din vechime o dumbravă
sacră, unde preoţii îmbrăcaţi în veşminte femeeșci, slujeait unor
divinităţi, cari aduceaii Gre-cum cu Castor și Pollux, purtând
numele de „lei, Fi nu erati adorați în chipuri cioplite, dur se
UN

scia că sunt duoi fraţi. Acestă noţiune adusă lui Tucit nu putea
deci să fie căpătată în urma unei asemuiri de icâne, căci este
forte bine cunoscut că Germanii mat representat nici odată pe
AL

deii lor prin imagini; (2) de sigur, dice Barth, istoricul Cabirilor
din Germania, (3) trebuie să se fi dobendit prin împărtășiri orale
de la negucătorii romani, cari trecea aprope de ţera Naharva-
TR

lilor, astădi Silezia, pentru a ajunge la câstele mirei Baltice,

de unde aduceaii în Roma chihlibar şi alte producte septen-
trionale.
EN

Cive erati aceste divinități adorate în țeră Nuharvalilor? At

ele vre-o asemănare dre-care cu Cubirii noştrii, scii sunt curat
nisce plăzmuiri ale fantasici Romanilor câlttori prin ţări depăr-
I/C
IAS

() Taciti Germania 43: „Apud Naharvalos antiqu:e relicionis lucos osten-

ditur. Prisidet sacerdos muliebri ornatu; sed deos, interpretatione romana,
Castorem Pollucemque memorant, Ea vis numini: nomen Alcis: nulla si-
mulaera, nullum perigrin:e superstitionis vestigium; ut fratres tamen, ut
juvenes venerantur*,
U

13) Idem, op. cit. 9.

(3) Chr. Carl Parth, Die Hubiren în Teutschland. Drhuugen, 1832; p. 2
BC
 CABIRII LA GERMANI ȘI LA CELŢI 195

Y
tate? Iată aceia ce vom căuta să limpedim. Scriitorii moderni
aă propus multe explicări pentru numele și ființa acestor Alci

AR
germani, căutând să "și de sâma de dinșii prin etymologia cu-
vântului întrebuințat de Tacit. Unii ati cercat sii alipescă de
Eileh (1) adică un dei al venătoriei, asemeni cu Cerumnus (2) al

IBR
Celţilor; alţii at găsit punte de asemenare cu <li/ii scă zllpii,
cari âncă nici acum mai perit din credinţele în năluci ale bas-
melor germane. Ai fost și scriitori cu totul fantastică cari ati

YL
socotit că acele divinități coprindeaii în sine Zotul, <llles,“ iar
când a fost audită pronuncarea de către Germani a acestui cu-
vent explicativ al naturei deilor, comercianții romani nu ait

IT
înțeles destul de bine și 'și at închipuit că înxişi deii sarii fi
numind 24/ej. Mai mulţi âns& vori a găsi traducerea numelui în
alte limbi; ast-fel s'a pretins că el vine din slavicul //olei, copii,
și că lygii, ginte germanică locuitore la nord-ostul Bohemiei
și Austriei, prin Polonia, din care făceaă parte și Naharvalii,
RS
IVE
eraii de origine slavică. În contra acestei păreri se ridică însăși
notita lui Tacit, care spane clar că, în cultul Alcilor nu era
introdus nimic străin. Aforă de acesta, Darth (5) cu drept cuvânt
pune întrebarea întru cât ore ni se lămuresce mai bine natura
UN

internă a ucestor divinități, dâcă le am socoti de origine slavi?

Se mai opune, de altminteri, acestei idei și faptul că Alcii nu
eraii copii, ci tineri, însemnând, dupe etymologia grâcă a cuvân-
AL

tului “Aztea, „Cei Turi, cei Puternici”, Lai Hetmold (1) “i se

pare a ăsi în Alci idea geniului bun și a celui re, care nu
arare-ori se întelnesci, fie în theologia poporelor orientale, fie în
TR

mythologia celor nordice. Dar, dâcă ar fi așa, de ce ore Romanul

a alergat lu asemănarea cu Dioscurii, Castor și Pollux? Neapărat
niarc trebuie să, cătăm acestă asemenare,
EN

In adevăr, Pausanias, (5)— și în cursul lucrărei nostre an

nai vorbit de acesta,—ne arată că at existat în Amfissa, ca-
pitala Locrilor, astădi Salona, nisce mysterie în onorea tine-
I/C

rilor zinal:ex. Asupra acestor divinități lumea avea păreri di-

IAS

(2) Ciesaris Pe bello galic. VI 2%.

(2) enri Martin, Religion des ficulais; t. IL, p. 36. din Îlist de Tranre,
(6) Barth, op. cit; p. 9.
(4) Jletmold, Chronie. Stucor; |l I. 53.
9
U

() Pausaniie Deserip. Grace. | A, 5.

BC
 Y
194 CULTUL CĂBILILOR

drept Dioscuri, alții drept Cureţi şiŞ cei

AR
verse; unii i îi luat mai
; ,
cunoscători diceati că sunt Cabiri. Așa dar Alcii din notiţa lui
Tacit nu arii fi nici ei decât Cabirii din Thracia, căci, după cum

I BR
avurăm ocasiune să arătăm, dintre tote divinităţile lumei vechi,
cu nici unele nu sunt ei mai apropiați decât cu Castor și Pol-
lux; ânsă pe âmbii Tyndaridi i am întâlnit pretutindeni, decă
nu confundați, apoi de sigur forte asimilați cu Cabirii. Raţio-

L
namentul pote fi restrins în astfel: Alcii, după Tacit, se ală-
turat de Dioscuri, dar nu atât ca să se confunde pe deplin

ITY
cu ci; de altă parte, Dioscurii sunt apropiaţi pretutindeni de
Cabiri; deci, s'ar pute conchide că Alcii oferă numai 0 va-
riantă locală a Cabirilor; ceia ce revine a dice că, în Germa-

RS
nia orientală, pe malurile Vistulei și Oderului, adică pe con-
finiile extreme ale dominaţiunei Dacilor, a existat ore-când un
cult al Cabirilor pe cari, subt forma unor tineti, îi adora po-
IVE
porul Naharvarilor într'o dumbravă sacră, fără de a le ciopli
chipuri scă idoli, dar având spre a “i deservi preoți îmbrăcaţi
femeesce.
UN

Dar ore mulțumi-ne-vom cu noțiuni axa de vage, cu presu-

puneri trase numai prin analogii? Să cercetăm lucrul mai cu
deamăruntul și vom afla chiar în mythologia vechilor Germani
câte-va punte de asimilare mai directe între Cabiri şi Ali,
AL

decât cele resultate dintro simplă ecuaţiune de asemuiri.

Ilustrul Iacob Grimm, vorbind despre deii naţionali ai anticei
Germanii, astfel cum îi presentă scriitorii latini și în particular
TR

Cesar, iar mai cu scmă Tacit, observă că cel MVântii, cunos-

cond în mod superficial pe vecinii răsăriteni ai Galilor, nu men-
ționcză la dinșii decât trei divinităţi denumite de el Sv7, Luna
EN

și Vuleau, () pe când elocuentul deserietor al însăși Germaniei

compune pantheonul tudesc dintr'un număr mai mare de dei,
pe cari îi apropie succesiv de „Mercur, de Jlercul, de Marte, de
I/C

Isis și, cu adaosul unei Zerra- Mater stă Jlerthu şi unei Mater-
Deum, de Custor și Pour: pe aceştia în particular îi recu-
IAS

(5 Civsaris De bel. all. VI, 212 „Deorum numere cos solos ducun:,
U

(nos cernunt, et quorum opibus aperte juvantur, Solem et Yulcanum ct

Lunam, reliquos ne fama quidem acceperunt.“
BC
 CABIRIL LA GERMANI ȘI LA CELȚI 195

Y
nosce în âmbii frați Alci udoraţi de Naharvali. (4) Cu toţii,

AR
acești dei nu alcătuiescit âncă numărul acelor duoă-spre-dece
divinități care, cu Mercur în cap, se văd sculptate pe placa
de petră aflată la Marbach. Grimm a căutat să identifice în fie-

IBR
care din deii numiţi de scriitorii romani, câte o persână divină
“din Walhala sâă Olympul propriii germanic. Când ajunge la
Alcă, el dice: „Cât despre Dioscuri, cu anevoie se pâie decide
cestiunea ; e de presupus că aceştia voră fi fost duoi din fiii

YL
lui Wuotan (sâit Odin) şi, după coprinsul Eddei, ei sară po-
trivi mai bine cu âmbii frați Baldr și IMermodhr.€ (2) D-l Karl
Simrock (2) admite acest fel de asimilare, arătând totuşi că,

IT
în Edda cea nouă să Edda prosaică, numirul Alcilor ca fii ai
lui Odin, Tatăl-a-tot, 4lifader, e crescut până la patru, anume

RS
Baldur, Ilcedur, Wali şi Jermodr; dar recunâsee că cei duoi
dântti arii fi cei mai apropriaţi spre a forma dualitatea Alcilor
Naharvali, câcă, în legendele eddice, sunt mereă alăturaţi chiar
IVE
și prin faptul că, fără de a sa voie şi prin uneltirile viclene
ale unui deii inamic și gelos, Loki, orbul și puternicul Iloedur
ucise cn o rămurică de vise pe blândul și strălucitul săi frate
UN

Baldur. Pe acesta îl plânseră cu adâncă jale toţi deii şi uni-

versul întreg, împreună cu nemângâiata lui socie Nanna, pe
când un alt frate Ilermodr întreprinse călare o călătorie în do-
meniul subpămenten al Ilelci, regina Iadului, spre a! readuce
AL

la lumină, iar al patrule frate, războinicul Wali îl răzbună

ucigând pe omoritorul lui.
Acest6 sunt trăsurile principale ale mythului lui Balder, cu-
TR

lese în cărţile religiose ale Scandinavilor, Edda cea veche stă

poetică a lui Siwmund Sigfusson și Edda nouă sci prosaică a
EN

lui Snorre Sturlesson. (:) Cât de repede și de scurt am resu-

I/C

(1) Taciti German. 9 (Mercurius, Ilercules, Mars, Isis); 40 (Hertha id

est Terra Mater) ; 43 (Alci qui Castorem Pollucemque memorant); 45
(Mater Deorum). Cf. Anal. 13, 57; Jlistor. 4, GI.
IAS

(2) Iacob Grimm, Deutsche JMythologie; p. 89 și 85.

(3) Karl Simrock, Jfandbuch der deutschen Mythologie mit L-inschluss der
Aordischen, Bonn. 1878; Ş 92, 2.
(*) Asupra Eddelor vedi Die Fulda, eine Sanunlung altnordischer Gâtter-
und Ileldenlieder, herausg. von Herman Liining; $ 37 şi 33; şi Les Fddas
U

traduites de Lancieu idiome scandinare par A-lle R, Du Pujet; p. 74 et 89.

BC
 196 CULTUL CADIEILOR

Y
mat aci fabula germanică a lui Balder și a fraţilor sti, nu este

AR
prin putință să nu recundscem într'insa mai tote elementele esen-
țiale ale legendei cabirice, astfel cum am ales'o din scriitorii

I BR
greco-romani şi din monumentele ce ne staii de facă, şi adică:
uciderea unuia din frați, trecerea lui prin lumea infernală, îna-
poierea sa la lumină, și tote aceste prin mijlocirea celorlalți
fraţi. Nu numai idea fundamentală este mecla, dar chiar şi pe-

L
ripeţiile dramei urmeză mai tot acelaş curs
Să mai adăogăm că d-l Iulius Zacher 0). a propus ca expli-

ITY
care a numelui Alcii, cuvântul gothic „4/feis, carele însemnrză
„Cel Luminoși, Cei Strălucitori ;* ceia ce se cuvine pe deplin
eului Balder, adevăratul representant. al sorelui și al luminci

RS
în pantheonul german și scandinav. Cată, de altminteri, să ne
aducem aminte aci că mai mulți scriitori din vechimea clasică,
precum Nonnus și Ciceron aă făcut cunoscut că unul din Ca-
IVE
birii adoraţi în insula Lemnos, purta numele de -1/eon, pe care
noi lam și alăturat de heroul 2//timos, menţionat într'o inserip-
iune votivă din Thracia : astfel că radicala „Ul: fie dinsu apli-
cată limbei helenice, fie celei gothice, ne reportă mereii și pre-
UN

tutindeni la un cult cabirie, Așa dar, chiar subt acest raport

etyimologie, ca și subt acela al naturei ignee a tutulor deilor
pe cari îi punem în comparațiune, apropierea este evidentă în-
AL

tre Cubirii lemniani sc thracici și mysteriosii dei ai Naharva-

lilor, pe de o parte, iar pe de alta, între aceştia şiv =rupa de
deităţi fraterne ale Germanilor, numită mai sus, fie ea compusă
TR

de patru sei de duoi din fiii lui Odin.

Dar se nasce întrebarea,în ce chip sai produs asemeni ra-
porturi? Sunt ele provenite din causă că Germanii primitivi at
EN

luat ântciele lor noţiuni religiose din legănul comun al pops-

relor indo-europeane şi că Alecii, precum și Dioscurii, precum
și Cabirii, sunt ramure diverse și înrudite ale familiei care are
I/C

drept strămoşi comuni pe Așvinii din cânturile vedice? Scă că

s'a întemplat în Germania, precum se întâmplase în Grecia și
IAS

în Italia, ca tot cultul frygeo-thracie al Cabirilor să se fi intro-

dus, cu ore-care modilicațiuni, pent și aci, având ca mijloci=
U

(1) Iulius Zacher, Des gothische Alphralut Vutrilus noul das Dune
al pizat=
bt pt.
BC
 CABIRII LA GERMANI ȘI LA CELȚI 197

Y
tori ai unei atari transfusiuni, scă pe nisce adepți înfocaţi ai

AR
cultului cabirie din Grecia, din Italia, ori din Fenicia, sii pe
vre o naţiune rătăcitore care sta în raport direct cu Frygia,
cu 'Thracia ori cu Dacia?

IBR
Inainte de a expune peripeţiele prin cari ai trebuit să trâcă
Cabirii până să pătrandă în pădurile sălbatice ale Germanici,
cată să aruncăm privirile şi asupra introducerei acestor dei la
popârele celtice, fiind-că, după totă probabilitatea, și la Ger-

YL
mani și la Celţi, pe acelaș drum aii trebuit ci să călătorâscă,
subt îmboldul acelorași împrejurări. Ce omeni sâit ce nemuri
vori fi fost aceia cari sait însărcinat cu acestă introducere de-

IT
părtată ? Tată ceia ce vom încerca să deslegăim dup ce vom
arăta ce fel de existență pare să fi avut Cabirii la poporele
celtice, respândite în continentul occidental precum și în insu-
lele oceanului despre apus. RS
Asupra acestui punt nu ne putem rezima decât pe autori-
IVE
tatea a vre-o duoi scriitori vechi, dintre cari unul âncă pare a
nu ?șă pr da bine sâma despre ceia-ce înainteză, Dionysiii Pe-
riegetul (1) ne spune că, în insulele Britanice, cultul lui Dionysos
UN

era forte onorat. Să ne aducem aminte câte raporturi existaii

între Cabiri și Sabazius, care și el era strîns legat cu Dionysos
Zaareus; de aceia nu va surprinde pe nimeni când vom susţine
că numitul Perieget a vrut să ne vorbâscă despre Cabiri. Dar
AL

acestă presupunere ipothetică capătă o basi de siguranță când,

la disele vage aduse mai sus, vom alătura informnațiunea dată
TR

de ilustrul geograf Strabon. In adevăr, cu o minunată precisiune

dinsul adaogă cele următore: „Aprope de Britania-Mare găsim
o insulă unde Demetra şi Cora sei Prosefona sunt adorate cu
EN

acelaș ritual ca și în Samothrace.* (2) Faptul existenței în depăr-

tata Britanie a unui cult, perfect asemeni cu cel din Sumothrace,
nu ne îndreptățesce 6re pe noi să admitem că a existat cultul
I/C

Cabirilor în insula de care este vorba, mai cu semă decă îm-

prospătăm în memorie asimilațiunea notată mai sus, fie a De-
IAS

(4) Dionysii Perieget:e v. 369.

(3) Strabonis Geog. |. IV, 4: „Os zero Dat re as sil ) VEST
pace
tapf
ţ*
34 Dora arie 7 ep Creta Tări' ar4 Aur oa pai re4 /
Nor tu
pi)
U

“ed bi 3" sd 4
. .

Tzipi
BC
 193

Y
CULTUL CADILILOR

metrci, fie mai

R
ales a Persefonei cu Cabirii? Dar acesta nu este
singurul nostru sprijin. Un alt motiv pentru a admite și mai

RA
mult părerea înaintată este numirea de „Insulă Sacră“ ce se
dă atât Samothracei cât și Irlandei. L. Attilii, relativ la acest
punt, este cu totul categorie: „Sacram hanc insulam (Samothra-

LIB
ciam) et augustam totam atque inviolati coli esse (D*. Tot ase-
meni dice și Diodor din Sicilia (2). Cât pentru Irlanda, poetul
Festus Avienus, carele trăia prin secolul al IV", o numesce
„Insula Sucra“ (3). Pe aceste temeiuri, alese din bassa literatură

ITY
clasică și mai cu sâmă pe noțiuni și exemple trase din limba
și datinele locale ale Celţilor, d-l Adolf Pictet aședi probele
existenței unui cult cabiric în Irlanda și, prin extensiune, la

RS
tote poporele celtice din Marea-britanie şi din Galia. Not vom
urma, resumându-le, șirul dovedilor întocmite de acest autor.
Insăși d-lui declară că astădi nu se mai pote restitui cultul
de
VE
odiaidră al Celţilor decât cercetând tradițiunile vechi naţionale
ale Irlandezilor, rămășița cea mai persistentă a poporelor celtice.
Ne spune mai întâi că vechiul nume de „Muc scă Muic-innis,
NI

dat Irlandei, era aplicat tot-MWauna divinităței spre a însemna

un ce sacru (); apoi că „divinitățile irlandeze parii a forma o
LU

asociaţiune, o systemă de puteri, legate între dinsele într'o or-

dine hotărită,“(2) In fruntea systemei divine ne înfăciseză pe deul
„Tsur scă focul inteligibil, adică principiul generator al focului;
A

el este isvorul ori-cărei mișcări și în acelaș timp creatorul dua-

lităței și oposiţiunei, precum am mai întâlnit în Siunothrace pe
TR

Axieros, născătorul lui Axiokersos și Axiokersei, Alături cu “sar,

EN

(î) Di Attilii ad Samothracem, |

(2) Diodori Siculi 1, III, 321: size vi arat,
E) Rufi Festi Avienis Ore Maritime (în t. V. din Porter latini
I/C

aninores,
ed. Wernsdorf, v. 10U—113: „st în duobus in sacram,
sic insulam
Dixere prisci, solibus cursus rata est.
Ic inter undas multa cespitem jacit
IAS

Faimquo late gens Iibernorum colit.

Trebuie totuși să observăm că unit critici binutescă că acestă
cualificare
de sucru a insulei provine numai din numele ci celtic ferne
scă ere, pe
care poetul latin îl va fi explicat prin cuvântul grecesc:
îs,
(4) Adolphe Pictet, Du certe
U

des Cabires chez lex ancieus Irlanlais, (ie=

mere, 1524; p.t.
(£) dem, op. cit; p. 6,
BC
ECU:* je aed me

1. Tios.
eonr,
199

RY
CALIRUL LA GER ȘI LA CELȚI:

Se „E
di

întrun rang ore-cum inferior + vresentând principiul pasiv

&
! £cU. ni 4, Ei

Bibhatega £
al naturei, stă în tot-Vauna d iive, th sc „Anu, cate, so-

Pe

RA
căpătat, de sigur că unesce

Wih
cotind după diversele epitete cd
în sine caracterele mai multor vinități; ea, ca representantă
a principiului opus focului scit Ti” general lumini, este aceiași

LIB
ca și Muma-leilor, Cyhbela, pentru cei din Samothrace, cu deo-
sebire că une-ori ea devine întunerecul cu vecinica'i pace, însu-
Heţit numai de o „tendenţi obscură, de o cerință vagă, care
caută întru cât-va complementul proprici sale existențe“, precum

ITY
dice d-l Pictet (1), întrun limbagiii tot așa de nebulos ca și al
germanului Schelling.
Ceăa ce ne miră din puntul de vedere al coincidenţei, fie for-

RS
tuită, fie chiar reală a numelor, este cualificaţiunea de Azire
dată acestei ființe fantastice, cualificațiune ce reamintesce penă
la identitate pe Axieros al Samothracei.
E
Acciași părere trebue să avem facă cu epitetul de Ops dat
IV
deiței Nanu, identificată cu Muma-l)eilor, căcă, la poporul frygian,
unde noi recunâscem în definitiv că cultul cabiric era origi-
UN

nar, existi o divinitate Opis /Iyperloreunu, adorată în Efes

subt atributele de Mana Mater. (2) Acâstă alăturare între Cy-
bela și Nanu cu diverselei denumiri de Sibhol, ire, „zire,
nu ni se pare a fi tocmai pre mult forţată; dar ea ne ar în-
AL

demna, să admitem în Irlanda presența unor proseliți fanatici

greci sâi fenician cară, îmbibaţi pen& în suflet de credinţa lor
în mysteriele cabirice şi ajunși din felurite împrejurări pent în
TR

depărtata Britanie, aii propagat dogmele lor printre barbarii

nordului, împreună şi cu numele străine, proprii deităților pa-
EN

tronate de ci.
Tot ast-fel, în târa Naharvalilor, pote să se fi întâmplat cu
numele Cabirului lemnian Alcon, acordat ca denumire generică
/C

părechei cabirice din Germania. Numai în așa chip star explica

pentru ce s'aii păstrat până şi numele divinităţilor cabirice de
SI

Alci, de Axire şi de Sibhol, care, acesta din urmă,se reduce

în definitiv la Cybela.
IA

Mirarea nostră cresce treptat cu cât, pe urmele d-lui Adolf

U

(9 Ad. Pictet, op. cit.; p. 91.

BC

(2) Creuzer-Guigniaut, /tetig, de Potntiy, t. II p. Ii,

 Y
20v CU LIU IL CAĂDILILOR

R
Pietet, pătrundem mai departe în systema de divinități aflată
de d-sa în tradițiunile irlundeze. Din dualitatea stăpână pe tot

RA
universul se nasce Ceunas stă mai exact Arceuras, analog per-
fect al lui Axiokersos din Samothrace; el ânst este, nu un
representant al focului terestru ori teluric, ci ul celui cosmogo-

LIB
nic, (2) În fine subt toţi aceşti dei se află aşa disul Samlan,
care este exact Kasmillos al Samothracei, nu doră ca identitate
de nume, ci ca posedând aceleaşi atribuţiuni, de ore ce el este

ITY
servitorul deilor. D-l Pictet presupune ânsă să fi existat în tra-
dițiunea irlandesă, chiar și cuventul de Cadmaol sâă Coismuol
carele, după d-sa, „se ligă de divinităţile cosmice, în calitate
de principitt al armonică şi de mijlocitor pe lingă Marele De-

RS
miurg.“ (2) Cât despre noi, trebuie să convenim că o ilusiune
filologică nu ne pâte adimeni aşa de mult încât să credem
chiar în realitatea faptului.
VE
Dar nici cu aceste nu sai sferșit, după d-l Pictet, analo-
giile ce se mai potii descoperi. Întrâza serie de personauii «dli-
NI

vine irlandeze se denumea, de obiceiu, cu calificativul de Cu-

dur, adică „asociaţiune, tovărășie mutuală,? care nai purta și
numele de T'eomhdhe stă, tradus literalmente, [ii sucit, udică în-
LU

săși denumirea aplicată Cabirilor din Samothrace. Se mai potă

aduce și asemuirile următore : precum în Samothrace Cabirii
eraii legați cu idea de magie și profăcuți adesc ori în nisce
A

magi sc fermecător, nu mai pucin se resimte acâstă notă şi

TR

în systema religiosă a Irlandezilor.

Tot așa era și cu arta de a mânui focul și de a făuri mme-
talele ; Cabirii, în unele părți ale Greciei, iar mai ales în in-
EN

sula Lemnos, erai priviți ca nisce Iefistoi: de aceia ii și cră-

sim pe unele monete înfăcișaţi cu ciocanul în mână. Acestă
connexiune între puterea magică și metalaraia se regăsesce în
I/C

întrega mythologie a Nordului și despre dinsa se observă Gre-

care urme în tralițiunile irlandeze. (2) Am vălut că cultul mi-
thriac se practica în pesceri si am ajuns la conclusiunea că
IAS

tot ast-fel trebuie să fi fost și cual Cabirilor din Samothrace,

U

()Ă. Pictet, pp. citi p. 35,

G) Idem, up. cit p. 9
BC

(5) Idem, mp. cit. p. Et, .

 RY
CALILIL LA GERMANI ȘI LĂ CELȚI 201

ale căror ceremonii se ţineaii noptea, precum iar tot în pesceri

se adoraă Cabirii în Dacia ; cât despre cei irlandezi, ni se asi-

RA
gură că erai adorați în caverne și în obscuritatea cea mai
adâncă.
Pe lângă tote aceste punte de contact, adăogiăm în fine și pe

LIB
acela care pare d-lui Pictet cel mai decisiv. Când vom ajunge
a vorbi de Cabirii fenicieni, ne vom convinge pe deplin că na-
tura lor se transformă din ce în ce mai mult, până când ei
fură chiămaţi să represente numai lumea planetară ; ast-fel se

ITY
înțelege pentru ce inițiatul după morte trecea cu sufletul sti
în chorul luceferilor strălucitori. La vechii Irlandezi stelele erati
numite Cabur, ceia-ce constitue, pentru partisanii Cabirismului

RS
celtic, o identitate perfectă între dogmele âmbelor culturi. In
urma tutulor acestor analogii, le vom resuma acum cu însăși
conclusiunea d-lui Pictet: „A existat dre-când în Irlanda un
E
cult particular care, prin natura doctrinelor sale, prin caracterul
IV
symbolurilor sale, prin numele chiar al deilor săi, se alipesce
tare de acea religiune a Cabirilor din Samothrace, isvorită de
UN

sigur din Fenicia (noi vom dice din Frygia) și ale cărei urme
le regăsim într'o mare parte a lumei vechi.“(1)
Odată ce existenţa cultului cabirie în Germania, în Britania
și în Galia a fost pusă în cestiune şi mai mult scă mai pucin
AL

dovedită, ne mai rămâne acum să arătium ce popor a fost acela,

carele a dus acest cult oriental de pe malurile mărei Egee, tocmai
TR

în ţera lui Aminii și în codrii Druidilor.

Este sre vre-un mijloe de a deslega acestă problemă care ea
însăși depinde de unele fapte întemeiate, nu tocmai pe nedis-
EN

cutabile base literarii și monumentale, ci mai mult pe tradițiuni

cari se poti interpreta în moduri torte diferite? Noi credem că,
dâcă ar fi casul numai de a constata că, în religiunile polythe-
/C

iste ale poporelor celtice și gothice, existaii dei cari concordaii

chiar și pe deplin cu alte grupe divine din mythologiele altor
SI

națiuni tot de origine aryană, lucrul ar fi de îndată admis, prin

simpla recunoscere a unităței ethnice a seminţiei indo-europeane,
IA

si War fi nici o mirare că frățietăţi divine analoge cu a Aşvi-

nilor din India primitivă, cu a Cabirilor din Fryaia, cu a Dios-
U
BC

(0) Ad. Pictet. op. cit; p. 183.

 Y
202 CULTUL CAPILOR

R
curilor din IHelada, să fi fost adorate atât în Germania cât și
în Irlanda. Fie-care popor aryan îi va fi adus cu sine în mi-

RA
graţiunea sa spre Occident.
Dar, în expunerea ce am făcut despre deii din centrul și
nordul Furopei, pe cari “i am asimilat cu Cabirii de la răsărit,

LIB
ni Sai înfăcișat identități de nume, cari ne silesciă să presu-
punem un contact mui direct, mai recent, mai imediat între
deii Cabiri ai Thraciei și ai Greciei cu analogii lor de pe ma-
lurile Vistulei și de pe țărmurile Oceanului apusan. Negreșit că

ITY
într'o cercetare pentru care isvorele de informațiune, sti că ne
lipsescii cu totul, stă că sunt forte turburi şi sporadice, nu avem
pretențiunea a lămuri cu des&verşire adevărul. Totuşi, nu putem

RS
să ne înlăturăm de cărările, cât de înguste și de nesigure, pe
cari le a deschis pent acum sciinţa archeologică în acest câmp
vast, dar âncă pucin explorat al anticităților nordice.
VE
Două suposițiuni ne iesi înainte spre a explica în ce mod
cultul Cabirilor, cu amănunte caracteristice ale instituţiunilor
speciale din Samothrace şi din Lemnos, ai putut pătrunde penă
NI

în adâncul Occident; putem admite că transmisiunea s'a operat

prin dou& căi diferite: seu ea a urmat calea pe marea Medite-
LU

rană, stă pe cea de nscat prin valea Dunărei. Care să fie ore
mai adleverată din aceste dou?
Ca să fie admisibilă prima părere, ar trebui să dovedi, în
A

Galia și în insulile Britanice, o influenţă Gre-care urâcă, scii

TR

măcar feniciană, căci numai aceste popore arii îi fost în stare

să ducă acolo cultul cabirie. Sciinţa âns€ a probat îndestul cât
de slubă, ca să nu dicem nulă, a fost înriurirea feniciană, ba
EN

chiar și cea grecă, în părţile nord-vestice ale Europei antice;

tot ce pote fi dovedit la Gali, ca datorit Helenilor, este numai
alfabetul și baterea monetelor; încolo absolut nimic. Luerul era
I/C

natural; Massilia, port întemeiat de mule, ce e drept, pe teri-

toriul Galiei meridionale, de o colonie foceanu, cu totă prospe=
ritatea la care ca a ajuns, nu a avut nici o dată decât rela-
IAS

țiuni forte restrinse cu centrul țărei si mai cu semă cu nordul

depărtat; era în contra firei ca un oraș, fie cât de mare, arun-
cat în mijlocul unor nemură cu totul diferite prin originea, prin
limba și prin cultura lor, să impună acelora un cult, o reliui-
U

une, cure treptat, treptat să se întindă şi să străbată pene din-

BC

colo de hotarele Galiei, pint în Irlanda,

 CABIRIL LA GERMANI ȘI LA CELȚI 203

RY
Decă acesti primă cale nu este și nici pâte fi admisă,
de 6re-ce priimind'o am fi împinși fatalmente ca să explicăm

RA
printwo teorie cu totul diferită, existenţa Cabirilor în Germa-
nia, trebuie să alergăim la ajutorul celei de a doua căi, adică
să presupunem un fel de legătură continuă între Orient și Oc-

LIB
cident prin valea Dunărei și prin nordul Italiei.
Mai nainte de a aduce motivele cari ne îndemnă la acesta,
să nu uităm observațiunea următore care va sluji la scopul
nostru. Exista în multe părti ale ragiunei Pontulni-Fuxin şi

ITY
mărci Egee, un raport forte strîns între Cabiri, ca divinități
representătore ale focului cosmogonie dar mai ales teluric, cu
arta metalurgică, așa că, din timpuri nememorate, aceste două

RS
idei ati fost legate la olaltă în persona deilor noștrii. După a-
cestă normă mythică aă trebuit să se fi format, âncd din timpii
primitivă, printre adoratorii Cabirilor, un fel de asociaţiuni de
E
metalurei, jumătate religiose și jumitate războinice, a căror ac-
IV
țiune proselitică a trebuit să se exercite, împreună cu industria
lor, industrie căutată, admirată, venerată chiar de tote poporele
UN

sălbatice sei semi-culte printre cari ei îşi exercitaă totbodată

și comerciul,
Revenind acum la enuncarea teoriei care susține că valea
Dunărei a fost principalul canal de trecere al tutulor migrațiu-
AL

nilor din Orient în occidentul [uropei, d-l Alex. Bertrand ()

ne spune că, decă urmăresca cine-va cu bigare de scmă r&mă-
TR

şițele monumentelor metalice din vremea preistorică, ele, de o

parte ne duci din Caucas prin nordul mărei Negre, pe riul
Borysthene în sus, prin Lituania, până în Scandia, trecând prin
EN

ţera Liygilor, din cari făceaii parte și Naharvalii adoratori, dupe

cum vtdurăm, ai Cabirilor Alci ; iar pe de altă parte, drumul
cormea în jos de pe țărmurile mărei Negre și apuca pe valea
/C

Dunărei, trecend prin Ungaria, Austria, Bavaria, principatul

Sigmaringen, Ilelveţia, nordul Italiei, Galia și Armorica, pent
SI

pătrundea în insulile Britanice, în Irlanda unde farăş ni su

părut a întrevede urme de cult cabiric.
IA

„Este forte interesant ui găsi, dice eminentul archeolog,e: spada

de fer cu mânerul de bronz și cu antene (răseruci încovoiate)
U
BC

() Alexandre Bertrand, La Guul: avant les Giuulyis. Paris, 1835.

 Y
204 CULTUL CADIRILOR

R
din Sesto-Calende, cuțitul din Golaseea, cu plăsele de bronz și
tăișul de fer, coiful format din plăci de bronz tot din Sesto-

RA
Calende, așa de asemeni cu cele din necropola de la Siamarin-
gen și de la Magenaii, cu fibulele tipurilor cisalpine, în fine cu
o forte numerdsă serie de vase de bronz, lucrate cu podâbe re-

LIB
sărite din ciocan și cu aceleași motive de ornamentațiune ca
și unele vase din Certosa si din Vilanova. Acest gen de orna-
mentațiune nu pâte să se fi inventat izolat în dout părți asa
de distincte. E! desvălue un complex de idei, comun unor po-

ITY
pore identice ca origine sii cel pucin ca civilisațiune. Intem-
plarea, de altminteri, mar fi de ajuns ca să ne „explice aceste
motive reproduse la popărele în sînul cărora istoricii nu ne

RS
arată concentrate tradiţiunile unor anumite cyeluri epice citate
printre cele mai vechi, Malungul unei aceleiași căi mari de
migraţiune şi de comerciă, pornind de pe țărmurile mărci
VE
Negre și sferșindu-se de o parte la Apenini și în Alpi, de alta
în Pyrenci. Acestă cale nu este numai aceia a marilor mi-
araţiuni, ca este și drumui cel mai vechiu între Orient și Qe-
NI

cident.* (1)
Ilerodot ne spune numele unui popor danubian care fă-
LU

cea comergul Dunării pent în Massilia : „Sigynii, dice din-

sul, pretindeaă a fi o colonie a Medilor. “Toţi ai cai mici,
cu părul des și lung, cari nai forță să țină un călăreț,
A

dar cari înhămați mergi forte repede și de aceia aceste

TR

popore se folosescii de căruţe. (2) Strabon, (5) ui cu a-

celeași cuvinte, ne întăresce afirmaţiunea bătrânului părinte
al istorici. Apolloniă din Ihodos ni îi arată și el existând la
EN

gurile Istrului. (4) Aceştia ară fi Sigynii pe cari d-l Bataillard

si a închipuit ai identifica cu Ciganii ferari și căldărari de
astă-(i;(5) dar mai bucuros noi am vede întrinșii un acelaș
I/C
IAS

1) A. Bertrand, op. cit. p. 191.

==

) Merodoti Musar, V. 9.
3) Strabonis (em. |. NI.
—

() Apollonii Bhod. „Iron. IV. v, 320, unde Sizynii sunt alăturaţi

cu Thracii și cu Sentii.
U

(0) Paul Bataillard, L/Orizine des Bohrmiene cu Tiganca, tractată în

mai multe broșuri, în anii 1575, 155 și în 573, la Congresul de anthro-
BC

poloaie și archeolozie preistorice, ţinut în Buda-Pesta etc,

 CABIRU LA GERMANI ȘI LA CELȚI 205

RY
popor cu Sentii pe cari asemeni îi întâlnim, când în Occident,
când în Asia-Mică, apoi în Caucas și în insulile Mediteranei, ci-

RA
taţi chiar de Ilomer, (2) ca existând din timpuri imemoriale. Cu-
noscem relațiunile strînse, cari ai fost între Sentii și Cabirii
Samothracei și aceste ară explica, pânt la ore-care punt, tre-

LIB
cerea acestor «livinități, cu caracterile şi numele lor thracice și
helene, până în ţările celtice, până în Galia și de aci în Irlanda.
Negrezit că âncă și mai lesne s'ar legitima cu acest mod in-
troducerea cultului Cabirilor din Thracia si din insulele Iugee

ITY
la poporul Naharvatilor, ramură a trunchiului Iygian pe care
Tacit (2) nil arată ca lipit, în Germania orientală, deacel sue-
vic, jar Strabon (3) ne presentă pe acesta ca alăturat, fără ho-

RS
tare precise, cu Geţii, frați buni ai Dacilor nostrii. Ast-fel ni-
Sar desluşi printr'o comunitate de usuri și de credințe, ceia-ce
am presupus în alt capitol, că adică Dacii, ca şi vecinii lor
E
Germanii Naharvali, nu aveaă pentra adorarea Cabirilor nică
IV
temple nică icone. (*) Asupra acestui subiect vom ave ocasiune
a reveni.
UN

Acum, după ce ne am cereat să resumăm și să explicăm pre

cât ne a fost posibil, părerile emise asupra existenţei unui cult
AL
TR

(4) llomeri Mid. 1, 294: Ode, VII, 2U4.—Cf, Strabonis Geoyr. |. VII, N
X, XII.
(2) Taciti (ferm. 48,
EN

(2) Strabonis, Geon. VII, &,

(4) Ceia ce ne spune Tacit despre Alcii germani e scurt, dar forte co-
prindetor. De am ave măcar atât despre Cabirii din Dacia, am cunvsce
/C

cel pucin numele special ce se da, în acestă ţeră, acelor dei călări sâii
pedeștri pe cari monumentele nâstre ni invedereză ca neînduioși Cabiri
thuacică sei dacici. Inscripţiunile aflate în Dacia facii une ori menţiune
SI

de „is consentibus“ (Ackaer und Miller, Zremis. nschrif în Dacicn, ne,

636) între cari s'ar pute numera și Cabirii; alte oră ele numescii curat pe
IA

Dioscuri: „Custori et Polluci, dicis Juris Opt. Marimi, filiis“ (idem, n0, 52)
şi „Custpribus dug.“ (idem, şi 571); dar, cât despre nume particulare
care s'ază pute aplica direct Cabirilor, nu aflăm-nici unul, coci deul
U

Azizus, pe care îl găsim menţionat de duoi ori (idem, n%. 6:37 și 665),
pare a fi fost acelaș cu /untex Per P'huspherus, despre carele am mai
BC

vorbit.
 206

Y
CULTUL CABIRILOR

runcăm privirile în spre sud și să ne dăm sâma despre ce aii

R
fost Cabirii în Fenicia și în general la popurele semitice, cer-

RA
cetând totV'odată cum sati ivit ei și în acele părți. Ast-fel vom
fi îmbrăgișat în vasta scenă se se întinde din fundul basinu-
lui asiatic al Mediteranei, pânt în prelargul oceanului Atlantic,

LIB
întrega desfășurare a acestui cult, așa de răspândit și tot-d'o-
dată așa de mysterios.

ITY
RS
VE
NI
A LU
TR
EN
I/C
IAS
U
BC
 RY
RA
LIB
ITY
CAP. IV.

RS
CABIRII IN FENICIA ŞI EGYPT.

Am vădut mai sus că divinităţile cabirice representati focul

E
subt tote aspectele sale, ceresc, pămentese și marin și că, în
IV
deosebite părţi ale lumei, unul din aceste caractere avea pre-
ponderanță asupra celorlalte, după cum şi locuitorii acelor ţări
UN

eraii influențați mai mult de elementul licuid, ori de cerul în-

stelat scii de rodirea pământului. In Fenicia caracterul cosmo-
gonic se ?nalţă la nisce proporţiuni predominatâre, așa că na-
tura telurică a divinităţilor deveni infimă, iar pe mare dinsele
AL

se transformă în nisce ființe ciudate representând, dice-se,

constelaţiunea Ursei mari prin nisce trupuri schilode de pitici
grotesci, din cari mai ales pântecele eșiat la ivelă; aceștia
TR

erai așa numiții dei /utaeci.

Ca să revenim de îndată la natura cerâscă a Cabirilor fe-
EN

niciană, vom aminti că filosoful Damasciii ne povestesce în viaţa

lui Isidor, că Asclepios, dis și Ismun al optul6, de origine fe-
niciană, era unul din cei opt fii ai lui Sydyc, cari aminteaii pe
/C

Dioscuri și pe Cabiri. () Sanchoniaton de asemeni ne vor-

besce despre cei șepte fii ai lui Sydyc, precum și de Eymun, al
SI

optul;. (2) Xenozrat, un scriitor cartaginen ne spune chiar și

IA

% Damaseii Vita 1 philosoph.

1 CCNLII, 573: „10 îv Drm
a PA sedor i ntis ou
at “hero modă „Airpbastos Gh Tis Estpnttns râni, Laba spăg îpivavsn
me

sa . . . . rai Ni pe A A... Î a
RAE ŞI 403 tr st050o3 ST pp PA ÎNDOEDDŞ 00 (5 Evita îti
A
SAS = d6 [3
30) 3 2
fi "As -. fu,
a PAT £
ED “rea
75009307 tă
BC

(2) Movers, Die Phinizier, t, 1 p. 525.

 208

Y
CULTUL CANUIILOR

ce representaii aceste divinităţi, căci: „Cei septe dei eraii pla-

R
netele, iar cel d'al optul representa universul, (2) adică ca per-

RA
sonificaţiuni siderale și cosmice, ei stint cele scpte planete, iar
cel din urmă dei, representa lumea formată din împreunarea
tutulor stelelor, un dei onorat și la Perși. De altminteri, acest

LIB
lucru ni'l afirmă și Ciceron, când citeză paragraful de sus al
Ii Xenocrates: „Deos enim octo esse dicit: quinque eos qui
în stellis vagis nominantur: unum qui ex omnibus sideribus,
(uie infima sunt calo, ex dispersis quasi membris simplex sit

ITY
putandus “deus. (2)
Despre acest personagiu, numit Esmun, pe cure îl vedem re-
presentând bolta înstelată, există o legendă asemuită în mare

RS
parte cu acele mythuri din Etruria și Macedoma, unde repre-
sentarea unui deă murind la un anume timp, formeză tema
esențială a unor religiuni asiatice deși e repetată în diverse
VE
chipuri, (3) Acesta este chiar primul punt de contact, căci Du-
masciii ne spune că Esmun era unul din cei mai frumosi ti-
neri de carele se îndrăgise Muma leilor, Astronoe. Îmbii se în-
NI

telniră în o venătâre. Deiţa îl urmări fâră încetare, deşi acesta

Îi respingea amorul. Tânărul ca să scape de dinsa îşi mutilă
LU

vizilitatea cu o bardă. Deta însă, mihnită adânc în sutlet, îl

însulicţi din noi pe tenăr prin căldura imbirei sale, îl numi
Esmun, din pricina focului vieţei prin ajutorul căruia ea îl
A

stințise sil luă cu dinsa printre dei. Mythul acesta, asa de

simplu are o învederată înrudire cu religiunea feygiană ; rolul
TR

„lui Esmun-Aceclepios îl jâcă și Attis, frumosul amant al Dei”

ței-Mame Cybela, carele şi el mâre și reinvicză ca prima căl-
EN

dură a primăverei. (4)

Esmun, asimilat cu Asclepios al Grecilor, este un fi al lui
Ischys, cel Puternic, stii al lui Apollon: păte e chiar Apollon
I/C

însuși supranunit Ismenios.(5) Etymologia acestui cuvânt IEsmun,

insemneză, cum am mai dis, af optule; așa ne spună Sancho-
IAS

(1) spal Clementi Alexandr, P'rotrept, e. V, ti: Enea mt Vaiig za

hartia pe Sia î7 MDRtna m ză SS zarea
(2) Ciceronis De Natur. Icor, |, LA.
(5) Fr. t-enormant, art. Cabires în Diet. des but.
U

(*) Movers, 0p. cit; t. Lp. 832,

BC

(2) Ciceronis De AXut. Deor. Î, 22; Cf. Pausanias III, 12, 26.
 RY
CABIRII ÎN PENICIA ȘI EGYPT 309
niaton și Damasciii ; el se găsesce, de altminteri, fârte des în
inscripțiunile punice, iar nici de cum în limba egyptenă, după

RA
cum ar voi Champollion.(:) Esmun, ca Aselepios, deveni prin
ajutorul învățătorului săi centaurul Chiron, un medic celebru,

LIB
vindecătorul deesc, fiind în sture să scole și pe morţi. Aci este
un al duoil6 punt de contact între Cabirii Samothraeci, adorați
și dinșii ca purificatori și vindecători de rele. Esmun, după a
sa, morte, fu îngropat în Kynosuros, spre Nord, și deveni stâoa

ITY
polară ; și acesta este o amintire a îngropării capului Cabirului
ucis, la polele Olympului. Cum se făcuse identificarea acâsta cu
stâoa polară ar fi forte grei de explicat; totuși unii ai pretins

RS
că s'ar pute face o conjectură și anume: cei șâpte Cabiri feni-
cieni, având un caracter forte pronuncat cosmogonie, n'aii în-
târdiat să se confunde de către navigatorii fenicieni cu Carul
E
mare stii cu cel mic, Aceștia ânsă sciau din legendele lor, că
cel mai important dintre Cabiri este Esmun; pe acesta ai gă-
IV

sit cu cale să identifice cu sttoa polară, care de sigur că-

pătase o mai distinsă cinste printre Fenicieni, din causa fixităţii
UN

sale. Cu acesta, am sfârșit determinarea caracterului uranic,

cosmogonic al celui mai însemnat dintre Cabirii Feniciei. Să
nu uităm ânsă, printre puntele de contact cu (eii din Samo-
AL

thrace, faptul că adoraţiunea lui Eșmun se făcea și dînsa în-

tro dumbravă stântă, situată lângă Beryth, orașul stă de pre-
dilecțiune.
TR

Dar nu numai într'atât constă aseminarea Cabirilor fenicieni

cu cei thraco-frygi. Când am vorbit despre deităţile din Lemnos,
am arătat că, aforă de Alcon și Eurymedon, mai era și Ilefiestos,
EN

socotit.ca tatăl lor, scii chiar ca un Cabir. Acelaș lucru se în-

templă și aici; căci pe Sydye îl vedem luat drept Ilefiestos de
către unii, iar de alții ele fiul lui Magos vrăjitorul, unul dintre
/C

Titani. Natura telurică a Cabirilor, precum se vede, n'a dis-

părat cu totul nici în Fenicia, dar numai că este cu mult mai
SI

slabă. Așa, spre exemplu, representaţiunile r&mase din orașele

din jurul Tyrului se alipescii în genere acestei naturi; căci nu
IA

altă însemnare reiese din figurile cu demiurgii, feciori ai lui Sy-

dyc, purtând ciocanul în mână și slujind ca nisce calfe deului
U
BC

(1) Champollion, I/Zyypte sous les Pharaous, t. 1, p. 250,

1-4
 Y
910 CULTUL CAPIBILOR

R
tată, care ţine loc de IIefiestos; avem invederat aci o amintire

RA
a caracterului lor teluric. |
Nu mai pucin însă trebuie să notăm printre deitățile feni-
ciene cari participa la grupa cam confusă a Cabirilor, pe Taaut,

LIB
reputat ca părintele lor comun. Acest Taaut, pe de o parte,
este identic cu deul egypțian Theuth, seornitorul, după Platon (?),
al alfabetului şi al tutulor artelor, demiurgul și deul eternci
inteligenţe, căci şi Taaut fenicianul este a-tot-sciutor și ctern,

ITY
fiind, ca atare. representat printr'un șârpe încolăcit ce'și mușcă
edda, ca cum lumea întregă sar coprinde într'insul. (2) Dar, pe
do altă parte, Sanchoniaton a asimilat pe acelaș deii al patrici

RS
sale cu Ilermes al Grecilor, (3) făcendu'l ast-fel să ocupe în sys-
tema cabirică a Feniciei, rolul de mijlocitor ce are Kadmilos
în mysteriele Samothracei. In fine Varon, (4) alăturând pe
VE
Taautes de Astartea, face dintr'inșii representanţii cerului și
pământului, așa că Taaut ar fi ecuivalent lui Uranos, marele
tată cosmic.
NI

Analisând şi mai departe divinităţile cabirice feniciene, găsim

că ele eraii invocate în furtunele mărci, ca și Cabirii Samothracei,
LU

Daci se născu și credința că ait fost descoperitorii navigaţiunci

pe mare, Acestui cere de idei corespunde de sigur și represen-
tațiunea Cabirilor pe o monetă de bronz din Beryth cu capul
A

lui Elagabal, unde se vădiă înfăcișările Cabirilor fenicieni, opt

la numer cu o navă la mijloc(5). Tot daci trebuie să fi pornit
TR

și asemânarea Cabirilor cu Putuci, ale căror imagini, Fenicienii

le puneaii la capătul din nainte al navelor lor, spre a le apăra
de primejdiile marine. Acești Patieci, Ieeutzoi, de ordinar cu fi-
EN

gură de pitică stă de pygmei, luaii une-ori şi forme steroidale

stii de tot pântecose; să adliogim chiar că ci pote saii prefă-
I/C

(4) Platonis Pa drus, 55.

IAS

() Macrobii Suturual. I, 9: „Phonices in sacris imaginem cjus expri-

mentes dracenem finxerunt in orbem redactum, caudamqne suam devo-
rantem, ut appareat mundum ex se ipso ali ct in se revolvi.i
(2) Sanchoniatonis Fragm. p. 22: O Atidaztra niv Cotul, PA a aaa
îi Bod, "Ehepreg 3 "Ferte înuht arati
U

(0) Varronis De lingua lat. V, 10: „Principes dii calum ct terra, qui
BC

in -Eaypto Serapis ct Isis, Tanutes et Astarte apud Plhurnices.*

(2) Fr. Lenormant, op. cit. p. 773.
 RY
CABIRIL ÎN FENICIA ȘI EGYPT 211

cut întrun fel de vase divine, 6le stii borcane rotunde cu cap
omenese Wasupra. cari se aședaii pe mese spre a sluji ca îm-

RA
„părțitori de daruri (1). Acestor Pataci compară ]lerodot (2) pe
Cabirii eaypteni, cari se aflait în Memfis, la templul lui Ftah
tatăl lor cu aceleași forme ca și feciorii sti. De altminteri Ftah

LIB
trecea în Faypt, drept tatăl tutulor deilor.
Pe lângă aceste aseminări fundamentale, între divinitățile
samothracice și cele feniciene, am put6 uşor să adăogăm și pe

ITY
cele provenite numai din symboluiă. Ast-fel, lui Esmun îi se
atribue un șârpe, ceia ce, la Cabiri, e nelipsit pe fie-care monu-
ment. Pe câte-va baso-relievuri, din care unul e găsit în Algeria,

RS
se observă imaginea lui Eșmun în picidre, avend două stele Wa-
supra capului săi și lângă el un șerpe, (3) ceia ce iarăși ne re-
duce la Cabirii Samothracei, precum și la ai noștri.
E
Cât privesce pe Cabirii egypteni să revenim la ceia-ce ne po-
vestesce ITerodot: „Cambyses visită odinidră templul din Memfis
IV

al lui Iefstos şi'şi bătu joc de imaginile sale. Aceştia sunt

cu totul asemen6 Patecilor, pe cari Fenicienii îi punea din-
UN

naint6 navelor lor şi aveati statura de pygmei. Morse el de ase-

meni și în templul Cabirilor și porunci să se ardă în deridere
icânele lor. Asemeni sunt ci cu Jefiestos, ai cărui copii eraii
AL

ci numiți.“
O dată ce am terminat şi cu personagiele cabirice din Fe-
nicia, o singură privire e destul ca să ne dovedescă, pe lingă
TR

o completă asemănare cu cei din Samothrace, natura mai ales

cosmogonică a acestor dei. Sub ce împrejurări sa întemplat
transformarea arătat și sub impulsiunea căror cause? Iată obiec-
EN

tul cercetărei nostre mai departe. Sânt Cabirii Fenicici aduși

aci pe uscat sâă pe apă, şi, deca siint pe uscat, cu ce popor
/C

și pe unde aii trecut ci ca să ajungă din Frygia în Liban ?

Acestea sunt întrebările, cărora vom cerca a da o soluțiune.
i,
— repetim — cestiuni
aceleași cuvinte și aici,
SI

De altminter
de asemend natură nici-odată nu potii fi deslegate cu desăvârșire.
Pe cât ânsă datele cunoscute ale sciinţei ne potii fi de un folos,
IA
U

(*) Creuzer-Guigniaut, Zelig, de PAntig; t. IL, p. 254.

BC

(2) Herodoti Jlusar. Il, 37,

(3) Vedi în Jerue Areheologigue ; p. 15 din t. VI, al 1-a serie.
 Y
212 CULTUL CADIRILOR

R
noi vom cerca a le face să vorbiscă pentru aflarea ciiii pe unde

RA
trebuie să se fi executat accstă transmisiune.
Pentru aflarea căii de trecere prin care Fenicienii aă căpătat
cultul cabiric de la Frygieni, este neaptrat necesar să punem ca
punt de plecare în cercetarea acesta, caracterul sabeistic, cosmo-

LIB
gonic mai ales al deilor Cabiri din Fenicia, adică fasa curat stelură,
în care se preschimbară, în acea ţiră, divinitățile noste. Pentru
ca un cult cu o manifestațiune de o potrivă mare și în cer și

ITY
pe pământ și pe valurile apei, să perdă mai de tot natura sa
telurică și să 'și preschimbe cu totul pe cea marină, trebuie ne-
apărat ca, din lăţire în lățire, să fi trecut prin mânele unui

RS
popor dedat pe deplin la credințele sabeistice cele mai desvoltate;
acela, de odată cu transmisiunea cultului la Fenicieni, cătă să 7]
fi și transformat după felul sti de a ved€ şi de a gândi. Vor-
VE
bind mai lămurit, trebuie să admitem existența unui popor, odi-
nidră pătruns de adoraţiunea stelelor, care popor, luând pe Ca-
biri de la Frygieni, a desvoltat mai cu scmă firea lor stelară și,
NI

înveluiţi în acea atmosferă cu totul sabeistică, ?i a predat Fe- .

nicienilor,
LU

Care să fie ânst acel popor? E de sigur greit a răspunde; în

materii de asemen6 natură, circumspecţiunea se impune de la
sine. Noi ânsă, cu totă nesiguranța în care ne aflăm, vom
face o presupunere, care nu pare totuși a fi lipsită de dre-și
A

care base istorice,

TR

Cultul cabirie, născut în plaiurile înalte ale Frygici, a trăit

din timpuri imemoriale ascuns în pădurile acestor locuri, fără
pote de nici un contact. Dar, pe de o parte, crescerea tot mai
EN

mare a numtrului populațiunei frygiene; pe de altă parte, im-

pulsiuni vigurose venite de lu populațiuni ce doreaă să vină
în luminișul Furopei, i a silit pe acei adoratori aprigi ai cul-
I/C

tului nostru să trecă în peninsula Balcanică și prin urmare să

împlânte acestă credință și aci.
IAS

Mai din nainte, âns€, Frygienii avuse timp să facă cunoscință

cu civilisaţiunca adusă în Asia-Mică de dominaţiunea poporu-
lui khetit, care, la un moment dat, a format un imperii destul
de vast pe âmbele cline ale munţilor Taurului. Din îndelun-
U

gata conviețuire a lor cu Hhetiţii a resultat fatalmente un fel

de endosmosă și exosmosă de credinţe de la un popor lu celă-
BC

lalt; pote Frygienii ai câștigat de aci cultul orgiastic al Oy-

 RY
CABIRII ÎN FENICIA ȘI EGYPT 213
belei, sâă pote s'a întâmplat contrariul, ceia-ce noi socotim

RA
ca mai sigur a se fi petrecut este faptul că Khetiţii aii ser-
vit drept punte de trecere din Frygia la nemurile destinate a
domni în Tyr și în Sidon.|

LIB
Khetiţii. constituiți odinidră întrun puternic regat, ai sti-
pânit teritoriul ce se întinde din coprinsul Frygiei, până din-
colo de riul Oronte, adică până în apropiere de Fenicia. Ori-
ginea lor (nu tocmai până acum determinată de sciinţa isto-

ITY
rică) pare ai alătura, în părţile despre nord, de ramura Aryană,
iar la sud de cea semitică, de aceia credem și noi că acest
nm al Khetiţilor "și a putut mai lesne însuși rolul de trans-

RS
latori ai cultului cabirie de lu nord spre sud. Exactitatea ne
cere, pentru ca afirmaţiunea de mai sus să nu fie rodul ușor
al imaginațiunei, să arătăm mai ântâi legăturile Khetiţilor cu
E
Frygienii și mai la urmă ale aceluiaș popor cu Fenicienii.
Că ai existat relaţiuni strînse între popârele de la apusul
IV

şi cele de la răsăritul riului Ilalys, acesta pentru noi nici că

mai pote fi pus la înduoială. În adevăr, âncă din timpul lui
UN

Seti faraonul egypten, îi vedem pe aceşti Khetiţi puternici și

arătați ca vrăjmași neîmblândiți ai Egyptului; de multe ori
faraonii sunt nevoiți să închieie tratate cu acest popor. Tut-
AL

mes îi găsesceîn capul unei lise compusă numai de Syrieni.

Ramses II ânsă are de a face, în al patrul6 an al domniei sale,
cu Khetiţii, puși în fruntea unci confederaţiuni uriașe, din care
TR

făcea parte, nu numui popsrele Syrici, dar şi multe din ale

Asiei-Mici, precum erai Leka (Lycii), Akerit (Carii), Masa (Misii),
Padasa (Pedasos în Troada), Iliuna.şi Dardana, în cari recu-
EN

nâscem pe Ilion și pe Dardanos. (2)

Afâră de acâsta, ca o vădită relațiune între âmbele popore,
găsim prin monumentele frygiane, urmele Khetiţilor și mai. cu
/C

stmă în ținutul dintre Kutahia și Sivri-llissar, unde staă âncă

tăbărite acele monuraente curiose ale civilisațiunei frygiene. In
SI

acest loc exista, do sigur, unul din altarele cele mai însemnate
ale cultului naţional al poporului de dineoce de Ialys. Printre
IA

nenumirate figuri, se găsesce una deosebită de cele-Valte prin

vechimea, că, și care, fără înduoială, se alipesce de representaţiu-
U
BC

(1) Perrot et Chipiez, Jfistoire de VArt dans PAntiquite; t. IV, p. 503.

 Y
214 CULTUL CABIRILOR

R
nile Khetiţilor. Nu numai că ea ne înfăcișeză un preot dinainte

RA
altarului, ţinend în mână un soiu de caduceii,(') întocmai ca
pe monumentele IKhetiților, dar chiar îmbrăcămintea este proprie
artei khetite cu calităţile și defectele sale. Ceia ce determină pe

LIB
d-l Perrot să alăture isa imagine de arta Capadociei este pre-
sența pe dinsa a unor semne particulare, precum este mai ales
o pasăre între dont ţurcă frygiene, ce se vădii în câmp Wasupra
altarului. „Pare că aparţine, dice autorul, uneia din varietățile

ITY
anticelor systeme de semne al cărora tip cel mai perfect îl pre-
sentă Syria septentrională.“ Tot printre figurile acestea cu ca-
racter frygian, d-l Ramsay a descoperit o inseripțiune cu hie-

RS
roglyfe khetiane. Fără înduoială că a trebuit să fie o luptă între
cultul originar al Khetiţilor și cel frygian; dar e probabil că Fry-
gienii, popor mai tânăr, mai viguros, ai respins încetul cu încetul
VE
către interiorul Capadociei, elementul khetit mai bătrân, făcând
pe acel popor să primescă, în vremuri mai înapoiate decât
ori-ce amintire istorică, cultul cabirie născut și desvoltat în
NI

Prygia. Apoi e probabil că Khetiţii, adoratori ai focului în mani-

festațiunile sale ceresci, ca și tote poporele trăitore în jurul
LU

Lufratului, unde odinidră cultul sabeistic ajunsese la apogeul

săi, ai învăluit, ai îmbrăcat datinele cabirice cu un caracter
pur sabeistie și, așa schimbate, le ai predat în fine Fenicie
A

nilor,
Și să nu ni se pară stranie de loc trecerea cultului cabirie
TR

pe acestă cale; căci nimic nu pote fi mai usor de admis decât

faptul că un popor cum erati Khetiţii, amestecătură de Aryani cu
Semiţi, stși fi însuşit din dilnica întelnire cu Frygienii, un cult
EN

în care ei, pote, găsise un ttrâm forte favorabil, mai ales deca-
am pune temeiu pe opiniunea celor cari susţinii că deița Cybela
era de baştina Khetiţilor. Lor nu le mai rtmânea decât rolul de
I/C

a da cultului Cabirilor pecetea sabeistică, proprie geniului lor, și de

al trece astfel în Fenicia. Nu e vorbă, star pute opune în contra
IAS

acestei păreri faptul că nu ar fi existat odinioră nici o rela-

țiune între Khetiţii și cetățile comerciale ale 'Tyrului și Sidonului,
posteridre acelora. Totusi, acest argument nu pote fi admis de
ore-ce e cu neputinţă să presupunem că dou popore înveci-
U
BC

(1) Perrot et Chipiez, op. cit; p. 722.

 RY
CAME ÎN FENICIA ȘI EGYPT 215

nate și nu ostile, să nu'și comunice între ele, fie chipul lor de

gîndire, fie chiar credințele lor religidse. Se scie că imperiul

RA
lkhetit, coprindea spre medă-di tot nordul Palestinei și mai cu
semi valea Orontelui. „Tribul Ilitim, dice .d-l Perrot, st&pen

LIB
peste cele dont povernişe ale muntelui Taurus, sa stabilit la
nord în Capadocia și la sud a alunecat între Arameenii din
Damasc, Ilebreii din Palestina și Fenicienii de pe costă.“(1)
Ni se pare că,în aşa mod, se explică desiul de bine. trecerea

ITY
Cabirilor din Frygia pe costa meridională a Libanului, subt o
formă cu totul specială.
Să nu se crâdă ânsă că presupunerea, noi am întoemit?o numai

RS
în mod theoretie; în fapt lucrurile cată să se fi petrecut în
chipul expus, de Gre-ce avem o dovadă puternică în alfabetul
numit hamatean. Se scie— și acesta se observă cu cea mai mure
E
ușurință—că serierea hamateană a poporului khetit, ne presentă
tot-Va-una în partea nordică a Capadociei, semnele unei incon-
IV

testabile anticități. Aci sunt numai cele mai rudimentare ideo-

grame ; apoi, treptat treptat, cu cât cine-va se scoboră în jos,
UN

cu atât acea scriere se modifici şi se diferenţiază, penă când

ajunge a fi ast-fel cum PFenicienii ait adoptat'o. Ă
Vom: resuma dar acum tot ceia-ce am spus despre Cabirii
AL

semiţi, în chipul următor. Cultul acestor divinităţi a venit din

Frygia pe uscat și nu pe mare, fiind-că numai pe acea cale se
pote explica natura curat cosmogonică așa de pronunțată la di-
TR

vinităţile nostre transportate în Fenicia. Pornind de la acest

unic fapt al sabeisării Cabirilor, am cercat să dăm peste un
popor, care să se fi însărcinat cu acea transportare din plaiurile
EN

centrale ale Asiei-Mici, pe litoralul mărei Mediterane, în Tyr și în

Sidon. Dupt totă probabilitatea, singuri Khetiţii ai avut acest
/C

rol şi ai putut să/l aibă, mai ales că în pantheonul lor deiţa

Cybela, nu era tocmai despreţuită. Ce e drept, urme despre cultul
cabirie proprii al nostru n'am întâmpinat în monumente de
SI

origină incontestabil khetită ; totuși o atare suposițiune își are

locul și cine ne spune că într'o di monumente ce stait astădi
IA

âncă învelite sub pimânt nu ne vorit descoperi și ne vorii arăta

peripeţiile prin cari ait trecut deii thraco-frygieni prin Asia-
U
BC

(5) Perrot et Chipiez. op. cit. p. 176.

 Y
916 CULTUL CADIRILON

R
Mică. Pene atuncă noi aşteptiim cu o încredinţată speranță re-
velarea tainelor pe cari le va deslega viitorul.

RA
Aci se sferșescii peregrinaţiunile nâstre în cercetarea divini-
tăţilor cabirice. Pentru completarea studiului întreprins, nu mai
avem decât a ne da sema de ultima manifestațiune ce ne în-

LIB
tempină în Dacia, în epoca imperiului roman. Cu dînsa vom ter-
mina călătoria nostră prin lumea unor credințe așa de vii și
atât de răspândite pe scena lumei vechi, încât, pote, urma lor

ITY
âncă de tot nu s'a stins.

RS
VE
NI
A LU
TR
EN
I/C
IAS
U
BC
 RY
RA
LIB
PARTEA IV.
CABIRII IN DASIA

ITY
CAD. 1.

SYMRBOLISMUI, CULTULUI
RS CABIRILOR

A arăta existența cultului Cabirilor la un popor, despre care

E
scriitorii Anticilăţei ne aîi lăsat pucine noțiuni, a descrie desvol-
IV
tarea unor atari dei pe malul Istrului, a determina caracterul
lor predominant și natura lor internă, iată ceia ce not, rezimaţi
UN

pe monumentele descoperite în Dacia. ne vom cerea să între-

prindem acum în spațiul cât ne a mi rămas de sirăbălul,
după ce am cercetat natura cultului acelor dei în tote rogiu-
nile unde "| am putut dovedi. Deşi monumentele sunt mute,
AL

noi ânsă vom căta să le facem să vorbescă, le vorm sili să ne

spună ele not ce se ascundea sub scorța acelor grosolane și com-
TR

plicate imagini, cu cari de regula sânt încărcate; asifel vom

aleze dâcă manifestaţiunea Cubirilor în Dacia are un caracter
comun cu acelea ale localităţilor examinate până acum.
EN

Intradevăr, la prima aruncatură de ochiu peste înfăqisările

tabelelor nostre, ne convingem că idea fundamentată de care
sânt pătrunse tote, este omorul unui Cabir, de obiceiu al ce-
/C

lui mai tânăr, de către ceilalți duoi fraţi ai lui. Acesta o

recunoscem după faptul că nenorocitul Cabir este represenlal
SI

întins subt pictorele cailor ee portă pe adversarii săi. Precum ve-

dem dar, figurile Cabirilor Daciei ne conducii direct către le-
IA

genda Cabirului macedonân, mai mult decât către oră ce allă

rovelațiune cabirică. Dâcă ne ar fi permis să exprimăm o de-
ducţiune fatală, din nisee elemente date, atunci am ave drep-
U

tul să susţinem câ, la origine, în seminţia thraco-frygică, când

BC

nu începuse âncă diferenţiarea, idea morței cabirice a trebuit

1
 Y
215 CLIC, CARIRILOR

R
să fie esenţială; căci tote locatilăţile mai alăturate de focarul
cultului aii avut acâsta credință, dovadă Sumothracea, Mace-

RA
donia şi Dacia; apoi şi în Elruria, unde s'a păstrat mai bine de-
câl afur6 toL ce era primitiv; am pute adăoza chiar şi in-

LIB
sula Lemnos. Indată ânsă cc cultul trece dincolo de cercul de
acțiune al familici thrace, sâii că acesti myster perde din in-
tegritatea sa, ajungând să se confundă în legendele divinită-
ților cu care se împrictinesce și să'și alipescă pe acestea, ui-

ITY
tând propria sa noţiune fundamentală, sâii că, acolo unde craii
scriitori și artiști cari mai cu înlesnire ară [i putut să divulge
secretul religios, acolo a fost tot de odală şi respectul inviolu-
bilităţeă lui mai mare si mai cu conseiință observat de către
adepţii impunătorelor mystorie.
RS
Analisând în parte tote noţiunile ce mai avem despre di-
VE
feritele mysteric și culturi cabirice răspândite în insulele şi
pe continentul Grecici, în lalia, în Germania şi chiar la Celţi
şi la Fenici, adese-ori am uvut pân€ aci ocasiunca de a con-
NI

stata iufusiuni ale altor credințe şi mythuri, şi mai ales a co-

lor cari se ţinii de tainele elcusinice ale Demetrei. În Dacia,
LU

am arătat și vom dovedi âncă şi mai precis, că Mithriacis-

mu! a intrat pentru o mare parte în ultima manifextaţiune ca-
birieă, de cure avem să mai vorbim. Dar dintre tote aceste
amestecuri, reiese ca un ce învederal. că, fie ascunsă fie măr=
A

Luvisită, idea imorică și reinvierei unui Cabir, adică a mântuire

TR

prin sacrificiu, a format peste tot locul şi în tot timpul, fon-

dul credinţei cubirice, precum şi a fost marele Myster revelat
cu 0 nespusă diserejiune numai inițiaților, şi păstrat cu LoL
EN

ași multă sfințenie de aceştia, (Oră ca săl divulve seci să'l

tvădeze., Actsla ne 0 dovedezcii reticențele lui Ilerodot, lui
Pausanias și altora, când ce vorba de a povesti ce se pelrece
I/C

în mysterie. Părinţii Disericci creștine s'aii arătat ceva mul

pugin disereţi;, dar, scii că ci nu eruii pe depliu instroiţi în
IAS

arcanele mystericlor păgâne, scii că ef dexprequiaii de a le

descrie cu deamâruntul, seii pote chiar că sc temeuii de a
coustata, la cele cabirice in purticular, o pre mare analogie
cu dogma nouci lor religiuni, ci nu ne ai lăsat decât ceva
U

crâmpeie din levenda venerată în cultul Cubirilor,

Fi-vorii ore mul indiserete baso-relievurile nostre, lucrate
BC

ntr'o epocă în care lie-căruia îl p'ăcea mat mult a se făli cu

 RY
SYMROT ISYUI, CUITULUĂ CARIRILOR 219

deii săi? Se pare evident că acele represenlaţiuni vorbescii o

limbă care trebuie să fi fost lesne de înțeles contimporanilor;

RA
dar noi astăqi cu anevoie pătrundem seeretele ci, şi mai cu
anovoie âncd pulem alege din scenele şi figurele ce vedem
cu ochit, adevăratul lor sens symbolie: Vedera, lără înduoială,

LIB
că duoi fraţi Cabiri calcă sub piciorele căilor pe un al treil
Cabir şi că o femee stă în piciore între euvaleri, ca cum ar
voi cu mânile ci sivi despartă seu să roge af destăinui din-
sci crima săverșilă; dar întrun loe (Fig. 12), chiar acea fe-

ITY
mec șede jos pe dasupra corpului doborit, pare că însăși ca
ar [i consimţit la acel fapt culpabil, sei Var fi iertat. lată o
problemă ce n'o putem explica. Luând apoi în corectare sub-

RS
jecte'e cari nu ati decât un singur călăreț, constatiim că a-
cesta dă pept în totd'auna cu femeia col cereeteză, pelcând
celălalt frate ucigas, pe jos, ascunde. hirca mortului din dosul
E
calului, Noi am presupus că acâstă scenă este pregătirea la
IV
înmormentarea capului în pămcuL seci la ascunderea lui în
cosnița myslică. De ce ânsă, pe una din tăblițele de bronz
UN

cu un singur călăreț (Fig. 1), corpul mortului lipsesce de subt

copilele culului 2:De co, și mii adese. când amenduoi fraţii
sunt încăl:eaţi, victima e duplicată, scii prin duot corpuri 0-
menesci (Piz. 8, 11, 13, 14, 17), scii printrun om și un pesce
AL

(lin. 9), sâi chiar şi prin duoi pesci (Fig. 10)? De ce une-
oră victima e întinsă pe spale și alle oră pe brânci? lată o
TR

serie de alle cuizme imposibile de resolvat, altfel decâl prin

ipothese” bazate pe libera închipuire. Âncă ne mai putem în-
treba de ce se schimbă aşa des, în mâna călăreţilor, unelta
EN

s6ii arma pe care ci, de obicciu, o înalță tot în sus, când

inainte, când înapoi? Une ori, când este un singur cavaler,
acesta portă scii o cupă (Fig. 1), seii un rhyton (Fig. 2) scă
/C

pole vre o rumură orecare (iz. 4, 62), o dată il vedem,

părbos, repedindu-se in fuga calului cu o bipennă ameninţă-
SI

tore ridicată în sus (Fig. 3); altă dată, tot în gona calului, e
armat cu 0 lungă âmblăcie, armă agricolă, dur nu mai puin
IA

primejdiosă în mâna unui ucigaş (fig. 5). Când ânsă sunt

duoi, arma lor preferită este druconcle (Fig. 12, 18, 15, 16);
o dată numai (Fig 7) cel din stânga portă un dracone şi ce-
U

Jălalt nimic. Nearmaţi îi întelnim şi pe amenduoi, când cu

BC

braul drept scii și cu amenduot ridicate în sus (Lig. 9, 10,

 Y
220 CULTUL CABIRILOR

R
14, 17), când cu bracele inuelive (Fig. 8, 18); în fine consta-
tăm pe o pelră gravată, (Fig. 11) însemne cu totul insolite,

RA
purtate în mmâni. Ore tote aceste variațiuni n'aii şi cele vre un
scop emblematic ? Noi, pe ică şi p: cole, cercăm să ne dăm
sema de scopul symbolic sâiă cthnic al acestor accesorii, dar

LIB
ni se pare un ce peste pulință de a ajunge, prin aceste cer-
cctări, a determina peripeții diferite în droma cabirică; astfel
încât, din monumentele nostre ne mulţumim a extrage numai
o noțiune generală despre faptele următore.

ITY
Din trei fraţi Cabiri, duoi geloşi de cel mai tânăr, îl uci-
seră, îl căleară sub piciorele calului lor şi ascunscră capul
tăiat, silindu-se a lăinui faptul mumei lor, Cybela, care căuta

RS
cu îngrijire pe fiul stii cel dispărut. Acesta, precum pescele
se cufundă și dispare în fundul apti, așa și cl se făcuse nc-
vâdut în ne(Grmuritele unde ale mărilor apusane, locașul celor
VE
duşi de pe ucâstă lume. Dar, în domeniele subpămentene, el
dobândi 'într'o cină mystică, la care convocă și pe fraţii sti,
întărirea necesară pentru o viaţă nouă. Astfel sorele, după ce
NI

a apus s6ra în orizontul marin cel sângerat de ale lui rade

și apoi "și a împrospelat puterile ospilându-se între lueclărul
LU

serei şi al dimineţei, revine cu o nouă strălucire a duoadi de

dimincţă ca să bucure şi se înveselescă natura-mumă ce plân-
gea a lui lisă, Tot cl, sorele, dupt ce lâncedesce şi rămâne
A

ca și mort în anotimpul rece și inegurat a! Yernci, îşi reca-

pălă vigorea, când vine primăvâra, Tot astfel sufletele ome-
TR

nesci, năbușite, înceale, injosite și umilite prin păcatele şi pa-

siunile lumesci, îşi recâștigă treptat virtutea şi curăţia prin
EN

pătrunderea din ce în ce mai adincă în sceretele naturci, re-

velate, explicate și dogmalisale în mysteriele reliziunei cabi-
rice. lată pent unde ne duci cercelările ce am făcut asupra
I/C

tutulor manifeslaţiunilor cunoscute ale acestui cult, atât în

tradițiunile literare, cât și în monumentele nostre dacice.
Dar să nu ne oprim la acestă primă ceonclusiune generală,
IAS

ci să căulăm a bage și ore-cari consecinţe speciale din a-

ntauntele figurilor si să cercetăm pe rând, oscbit de na-
tura personagiclor principale şi accesorii ale înfăcişărilor no-
stre, însemnările felurite ce poti ave liinţele ce. le am pri-
U

vit ci accesorii, iar mal ales symbolurile, aşa de variate şi

BC
 CABIRILOR 221

RY
SYMROLĂSMUL CCITULLĂ

de curiose, ce vinii să complice și să incurce, an pul6 dice,

scenele curat cabirice de pe monumentele în costiune.

RA
A dona consecință ce scoten tot din inspeetarea tabelelor,
este numărul precis al Cubirilor. Am vădut că acest numtr
nu este ceva esenţial, care să nu varieze de loc; din conlra,

LIB
cl este supus la schimbări mai mici sei mai mari, după na-
țiunile cară aveaii predilecțiune, unele pentru un numere mai.
mare, altele pentra unul mai restrins. In Dacia ânst regulat
ni se înfăciseză, când dou cavaleri călcând peste un trup, când

ITY
Jarăş duci, ânst cel dal duoilc pe jos, perlect asemeni
cu călăreţul. Aşa dar, Inându-ne după monumentele nostre, sun-
tem siliți să admitem, în provinciile de-a-stânga Isteutui, o lri-

RS
njtate cabirică, cefa ce far ne alătură mai mult de cultul
Samothraeci şi de cel ctruse, unde, repetăm, din pricina spi-
ritului tenace al 'Tuscilor, sali păstrat datele originare mult
E
mai bine decât în alte părţi. In Germania, în Italia sudică, în -
în localităţile de a duoa mână
IV
Peloponez, adică într'un cuvânt,
pentru religiunea de care ne ocupăm, în cele ce nu vinii
UN

imediat alătură de ramura ihraco-frygică, se reduce numtrul

de la trei la duoi; și mai departe, în Galia şi Bretania spre
nord, iar în Fenicia spre sud, numărul lor se măresce în pro-
porţiuni diferite.
AL

Pe lângă aceste, tot în aceleași monumente, găsim încă

personagiul feminin, care jocă incontestabil un rol forte
important; vorbim despre acel chip de femee, înveluit forta
TR

bine, stând une ori pe un tron, dar mai adesc în piciore, cu

mânile întinse spre semn de implorare şi unc-ori cu un enorm
EN

calathos pe creșiet. Acestă deitate, despre a cărei identificare

cu Rhea sâii Cybela am vorbit mai sus, pare a fi un al patru!
clement în cultul nostru, un factor ce corespunde cu Axiokerza din
/C

cyclul qeităţilor samothracice. De sigur este clementul fecund,

procreator, servind drept intermediar între Cabirii omoritori
SI

și Cahirul ucis. Cum se va fi introdus acâstă divinitate în cultul

daco-thracic, nimini, credem, nu o pote explica altfel decât ad-
IA

mițend că qeii Cabiri, fiind în Asia-Mică în contact direct cu

celelalte qeităţi [rygiane, firesce s'a introdus printre dinşii Marca
Jeiţă locală, mai ales că și în pantheonul thrac, <exista o divă
U

mai în vârstă decât Bendis, cu costumul şi atitudinea unci

BC

matrâne, asemeni cu Demetra sâii cu Ilera; accia se crede a îi

 292 CULTUI, CABIRILOR -

Y
fost Cotys stii Colşito, numită de Eschyl, într'o te ralogie, deiţa

R
Thracilor Edoni, şi identificată de Strabon (*) cu Marea-leiţa

RA
îrygiană, cu Cybela (2).»
Nu e mai pugin adevtrat că acâsla deitate feminină, care
jocă uu rol capilal în mythul și în representaţiunile cubirice,

LIB
este o formă a Demetrei helenice și, ca atare se înțelege că,
subt ocrolirea ci, allăm intrate în cultul cabirie, tot felul de
alăturări între acest cult şi acela al Demelrei, tot felul de in-
fusiuni eleusinice în mysteriele cabirice. - Acestea existaii ne-

ITY
greșit în Samothrace; existaii și în Audania; vom vede că,
pe o scară inferidră, existaii şi în Dacia, unde ne sunt de-
_stăinuite de figurele tabelelor nostre,

RS
După câte vedurăm, ne mai rămâne, înninte de a explica
natura internă a Cabirilor daci, să cerceliim problema decă
în aceste mysterie cra vorba de nemurirea sulletului. Am ex-
VE
“pus mai sus cum credința în viața viilore era în germene la
tote poporele arşane, adăogând că ca se destollase mai cu
semă la poporul thrac; tot atunci am arătat importanța ce
NI

luase în cultul lui Dionysos, idea reinvierci. Prin urmare este

firesc, prin anălozie, so intelnim şi la Daci. la adevăr, când
LU

am descris representațiunea unci petre gravate, astădi în Mu-

zeul din Berlin, (Fig. 12, (6) am vâdut că pe dinsa sânt ircă
registre, dintre cari al duoile înfăcișeză trei personanii ase-
A

(ate în jurul unui fricliniă, ca la un ospăț; dintre cle două

stat înarmate ; cea du treia, după cum se pare, nu; dinain-
TR

te acestei treimi sc află o masă şi de jure în jur mat multe

symboluri. (3) 'Tot asemeni și la 'Pabela VII, (Fig. 9 şi 10) în-
tre altele, um arătat, că în al duoile registru, Tarăsi sunt trei
EN

figuri omenesci stând in repaos la o masă, pe care este pus

un taler, In prima, cu și în celelulte două infăcișări, să nu
fie ore representațiunea celor tref Cabiri, stând ca nisee fraţi
I/C

in pace, dupe ce însă în regislrul imediat superior, îi arătase

tocmai în momentul ce urma comiterea faptei nelesiuite? De
IAS

0) Strabonis Geog. ]. X, 3, 16.

(2) Gr. G. Tocilescu, Dacia înainte se Jomaui, p. G66, (atual. Acad. Pon).
() V. Gerhard în Areheolog. Zeit. 1849; taf. VI, 9,
U

(*) Tolken, Verzeichniss der Ag. Preus. Gemmensamimnlung ; Il 939,

p. Li.
BC
 RY
SYMBOIASMUL CULTULUI CABIRILOR 225
sigur că înduoială nn pote exista. Fie pe gemma din Berlin, fie
pe plăcile de plumb din Vukovar și din Mitrowiez, ba chiar și

RA
pe baso-relievul nostru din Bacuras i (Fig. 15) şi pe altul (rag-
mentat din Buda-Pesta (lig. 18), cărora am pute adăoza și

LIB
simulacrul de ospăț trinitur de pe placa de bronz a d-lui Loc.
Col. Papazoglu (lig. 7), pe tote aceste monumente dicem, ni s'a
desfășurat ore-cum întrezul eyelu de mythur! și de credințe al
veligiunei cabirice, După ce nisa arătat mortea Cabirului, ati

ITY
voit să ne dovedâscă șiȚinvierea] lui, şi în lino reintorcorea
armoniei între dinşii.
Astfel se reconstitue întregul my th cabirie : 10, cu perso-
nagiile sale eseaţiale, în număr de trei bărbaţi și o femee;
20, eu cele două seene caracteristice ale lui, adică uciderea
pe pământ a unui
disperate ale mumci,
frate de ceilalți
şi întrunirea în lumea
E RS
duoi, însogită cu jeluirile
infernală a celor
trei. fraţi la o tainică cină care determină reinvierea ; 3%, în
IV
fine cu emblematica jertlire pe tripod a unui pesce carele, de
_normă, represenla pe Cabirul sacrificat.
UN

Am vădut că mai totd'auna scenele principale depe tabele

sunt însoţite de personagii bărbătesci și feminine, cărora nu
le putem determina un rol esenţial în drama cabirică. be a-
cele personagii, noi de la început le am denumit Acoliţi, fără
AL

de a precisa prin acest nume vag, adevărata lor natură. Ancă

şi acum stăm înduioşi asupra rolului ce acoliţii jocă în repre-
TR

sentaţiunile nostre; căci, decă unele, cum sunt, spre exemplu,

femeile cele cu degetul pe buză (Fig. 4, 5, 12, 13), și cele
cu corone în mână (Fig. 8, 11, 15), apoi âncd și figurele cu
EN

cap de animal (Fig. 1, 10, 20), dâcu acestea parii în mod

clar a ne aminti, cele d'ântâi pe disereta deiță asiatică Ne-
mesis scii Adrastea transplantală în Pacia, cele de al duoile
/C

pe helenica Nike sc Victoria, și ultimele pe deul Anubis,

pe de altă parte am emis și-părerea că soldatul înarmat
SI

(Fig. 9 şi 10), şi bărbatul în costuuu frygian care face liba.-

(iuni (Fig. 2, 3, 13, 15), ară pute [i imagivile unor myști a-
IA

junşi la gradurile de iniţiaținne, denumite Aldes și -Derscs,

tot asemeni, cu înelinara, spre acâstă ultimă explicaţiune mai
şi de asi-
U

pucin symbolică, adică în calitate de participanți

stenţi la sărbările cabirice, cțedem că se polii socoti mai multe
BC

alte personagii de pe tabelele nostre şi anume : cei duoi băr-

 Y
934 cubrur, cabinii.0i _.

R
baţi înarmaţi şi femeia care isbesce în daierea, precum și co-
piit ce se agită în faca tripodului (lig. 4)2; apor cei duoi ti-

RA
neri nudi cari înainleză cu sfială spre banchetul trinitar,
precum și omul care, în faca lui Anubis, cercetâză rărunchil

LIB
unui patruped despintecat (fig. 9-şi 10); femeile cură ridică
cu avent mâna drepti în sus (Liz. 9, 10 și (+), în fine aco-
liţii mai pugini distincţi de pre gemma de chulcedon (Fig. 14)
și din registrul inferior al baso-relicvului din Muzeul nostru

ITY
bucuresceu (Fig. 15). lată tot ce mai putem spune despre
acoliții din se. nele principale și secundare ale monumentelor
anulisate de noi. Care este ore înțelesul lor symbolic? ki

RS
sunt, pare-ni-se, scii divinirăți accesorii pe cari credința ar-
tiştilor seii a proprietarilor acelor iconiţe le aii unit cu adlora-
țiunea predomnitore a Cubirilor, scii înfăgişări ale rolului ce
VE
insişi crodincioşii juenii ca preoţi, ca haruspici, ca inițiați, ca
eymbalişti scii ca simpli asistenți, în ceremoniile şi în mysle-
riele cabirice.
NI

Precum vedem, partea externă a cultului sa limpediL în-

wastici ; să ecreăm âncd, prin mijlocul symbolurilor de pre
LU

tabele, să lămurim şi natura internă a divinităţiloe nostre ducice,

și să le întrebăm ce repreze statii ele în sensul moral? Am
spus că symbolurile aii să lie singura nostră călăuză, Ele chiar
fucii să se diferenţiez» Cabirii noștri dacici de cei din Sunoth:
A

race și deosebirile cată să fi fost multe, căci și cireumstan-

TR

țele de truiu ale acestor dudă specii de mysterie ui lost ne:

greșit forte diferente. li Suamothraci, clemente'e cultelor
străine, revârsate in Europa prin cucerisea lumii asiatice de
EN

către Romani, nu aii putut străbate aşa lesne iutr'o insulă,

din causa isolărei ci. Dincoce, la Thraco-daci, contactul cu
alte culturi sa putut opera pe fie ce minut şi, ca 0 nece-
I/C

silate absolută, aii trebuit să se amestece la un loc tote acele

cultură, să "şi absorbe unul altuta clemente şi symboluri prin
are se cxprimaii ideile ascunse ale naturci deilor lo-; a trebuit
IAS

prin urmare să incerce tot: un soiu de transtusiune şi, ușa

modilicate, si ţină âncd o bucată de vreme, pent ce, de o-
dată cu triumful creştinismului, ele tote aii dispărut,
Să revenim dar la natura internă, ascunsă a cultului Ca
U

birilor în particular și să vedem decă, tot focul, subt cele trei

BC
 SYMBROLISMUL CULTULUI CABIRIC 225

RY
ale sale aspecte, infăgișati ei și la Daci? Sci dâcă nu, ce alt
caracter aii îmbrăcat ef acil€. “

RA
Pentru a face tote deosebirile posibile în acea grămadă de
figură accesorii, de animale şi de unelte, cari împestrițeză în
în modul cel mai straniii iconele cabirice, şi spre a alege din

LIB
fie-care din ele un înțeles symbolic reteritor scii la cultul ori-
ginar al Cabirilor scii la împrumuturi făcute din alte ţări, din
alte religiuni asimilate, dar mai cu semă din mysteriele mi-
thriace și din cele eleusinc, vom vorbi pe rond, cu ceva ex-

ITY
plicaţiuni, despre bustul sorelui şi lunci, despre taur, despre
serpi și despre leii, manifestări solare; la urmă, despre ciocan,
despre ciparoși, despre câne, despre caduceii, despre candela

RS
aprinsă și despre Anubis cynocelul sâii criocefal, embleme te-
lurice şi subterane; apoi despre pesce, amintire vagă a unui
cult marin; și în fine despre tote uneltele cari aii raport la cul-
E
“tura pământului și cară mal t6te ati fost, de sigur, adoptate din
tainele Demctrei din Elcusis, deea nu din ale Cybelci [rygiane.
IV

Să vorbim mai ân!ci despre bustul sorelui și al lunci. Am

mai spus'o—și acesta cun punte nu trebuie perdut un minut
UN

din vedere, în tot lungul călătoriei nostre prin religiunile orien-

tale,—în timpii din urmă aă imperiului roman sa operat un
fel de amestece între cultele din 'Thracia și din Dacia, cu ro-
AL

ligiunea lui Mithra. Din acest amestee a resultat un împrumut

de symboluri din cele mai curidse. Unei asemeni combina-
țiuni datorim noi, după tote aparențele, trecerea bustului so-
TR

relui și lunci din monumentele mithriace în cele cabirice.

Care să fie ânsă explicaţiunea acestor semne, chiar și pe mo-
numentele mithriace ? Este o întrebare al cărui răspuns îl gă-
EN

sim în theologia orientală. Se scie că basa învăţământului

sectatorilor lui Mithra cra dogma în scoborirea și înălțarea
repre-
/C

sulletelor. Nu vom mai cerca aici să allăm câte grude

senta Catabascu, î) zazăfac:c, adică scoborirea scii timpul ce în-
trebuinţaii sulletele spre a străbate diversele regiuni din care
SI

se compune lumea sublunară stă hemisfera inferidră, precum

pică câte grade are Anabasca, î avăâaas, a sufletelor adică du-
IA

rata percurgerei spaţiului către cer, prin lumea solară scii prin
hemisfera superioră;(!) destul numai că, pe lângă acâstă cre-
U

(4) Fel. Lajard, Recherches sur le culțe de Slithra; p. 131.

BC

15
 Y
296 * CELATUL, CADIRILOR

R
dinţă fundamentală,se mai alătura: și o altanu mal pugin in-
portantă, aceia a celor două porţi cerosci prin care theolozgia

RA
orientală socotea că sulletele îşi sâverşescii ascensiunea şi des-
cinderea lor. Ea arăta câ cerul are dou porţi, una pe care
scoboruii din cerul fix pre păment sufletele cari sai lăsat a

LIB
fi amăzite de diversitateaşi farmecul formelor materiei; a
duou, iarăși mobilă ca și cea dântei, este din contra, uceia
pe unde sulletele se urcă lu cer, locaşul lor primiliv, după ce
ai încercat pe păment lot» ispitele vicţei, metamorfosele, pe-

ITY
depsile -chiar ce aveai să le rable din pricina grezelei origi-
nare, După nisce doclrine vechi, răspândite mii cu semă prin
Asia occidentală, prima din aceste duoă porţi coste Luna, cea *

RS
da duou: Sorele. Mithra, resele și judecătorul celor vii şi celor
morţi, mijlocitor intre Ormuzd şi sullete, Mithra deul mântui-
tor, este asedat în cer între aceste dot porți; de uceiu
VE
Zend-Avestu, dice textuul: (0) «Mithra există tol-la una în
“cer, între sore și lună.> (2).
lată explicaţiunea naturală a acelor duot representaliuni a
NI

<Orelui și a luncă, de pe tote ficurile mithriace;: daici, fă-

ccndu'si drum în lumea romană. prin legionarii din Asia, a-
LU

cezte idei, de o daulă cu simbolurile, ai pătruns în Dacia,

uudle cele s'aii amestecat si în cultul Cabirilor noştri,
Să exuminăru acum 0 altă serie de lizuri ce se zărescii
A

printre symbolurile monumentelor cabirice: să explicăm pre-

TR

senţa diferitelor chipuri de animale și să începem cu taurul.

„Acest animul cure a jucat un rol din cele nui importante pe
infăcișările mithriuee, îşi are oriuinea representaţiunci cule tot
EN

în plaiurile Iranului, seii pote mai exact în Asia oceirlentulă,

Monumentele mithriace cele mai obicinuite şi mut numeroze
sint acelea cure ne dai imavinca taurului jertfit de Alithra.
I/C

Ce insemneză acest idol şi care a fost motivul reprezentării

ale 2 Cată să spunem că el cra srmbolul lut Mithra-Daruai-
om, (5) un răutăcios, un tiran pentru omenire, cure totd'uuna
IAS

se află în luptă fâciză cu principiul binelui. Acest făcetor de

rele, Darucend, luu udesc-ori forme diverse, între cuci âust

41) Mares, Loicesta, trad. ; p. 15.

U

() Fel. Lajard, op. cit.; p. 135,

Q) Haminer, er. sur Mithra ; p. lă:
BC
 SYMBOLISMUL:- "CULTULUI CABIRIC 227

SD
9

RY
cea mai ordinară era aceia -a uni animal cu voce de taur,
Afâră de acâsta ânsă, trebuie, să „recunoscem că representa-

RA
țiunele tauromorfe 'existaii aprope la tâte poporele Anticităţei,
la Fenicieni, la: Egypteni, la Greci, unde o mulţime de legende
vorbind despre transformările deilor și mai ales ale lui Zeus,

LIB
ni I arăta subt forma taurului. Taurul, ale cărei relațiuni cu
lumina noptatică a lunei ce dă pământului r&corea şi ume-
dela indispensabile fecundității, representă și cl o manifesta-
țiune particulară a focului ceresc; subt acest aspect '] ati pri-

ITY
vit tote regiunile orientale şi ast-fel la Civecă el n'a fost decât o
emblemă a proereărei. Daci ânsă nu vrem să deducem că pote
acestă representare a taurului, să [i fost luată cum-va în cultul

RS
nostru cabiric, și din. alte părţi decât din Mithriacism. Nici de
cum; în conditiunile care ni sunt date,nu încape înduoială că
numai după ce cultul lui Mithra sa respândit în Buropa și a
E
căpătat aderenţi numeroși, sa și găsit cu cale să se introducă
IV
acestă înfăcisare în cultul cabirie ; de ultminteră mat tote syin-
holurile anexe din. tabelele nostre ne vinii prin cultul lui
UN

Mithra, care ncgreşit influențţase mai mult asupra mystericlor

din Dacia, decât ori cari altele. Totuşi sânt pe monumente
cabirice sywboluri cară, deşi ele fucii parte și din ceyclul
emblematic al religiunci lui, Mithra, nu mai pucin parii a pro-
AL

veni la Daci din alte isvore reliviose ; astfel este, spre exem-
plu, serpele pe care noi îl: vom. logu-de alte credințe decât
cele aduse din Persia. -
TR

Se cunosce, în ucâstă privinţă, idea fundamentală a systo-

mei avestice; noțiunea cea mai importantă şi cea mal răs-
pândilă în Asia centrală și occidentală este Fiinţa supremă,
EN

identică cu Lternal, din Judaism și ca Tatal necunoscut ul

Cinoticismului. (2) Inceputul creaţiunci sc făcu prin emanaţiunc;
mai ântcă, din Liinţa supremă, se născu lumina primitivă, Or-
/C

muzd ; al duoil& născut al că fu Ahriman, care deveni geniul

întunerecului și al răului. Imaginea sa e șerpele, bul: aurul care
SI

subt aceiaşi formă trecu Ju Ilebrat și se confundă -cu ispitito-

rul primei părechi, cu Satan, carele in (icnese are drept sym-
IA

bol șerpele. De la Judaism, Ahriman, balaur sai dracone, va

trece la Cinostici, suferind ore-cari modilicaţiuni. Nu e vorba;
U

(2) Mattâr,. I[istoire du, Gnostieisme ; tom. |, p. 11. .. -....-

BC
 Y
298 CULTUL CAPIRILOR

R
acestă credință o găsim și la Fenicieni, (î) Yar, dupe afirmaţiu-
pea lui Arthemidoe, șârpele era consacrat lui Bacchus. (2) La

RA
secta Ofiţilor ânst șerpele înfăcişa părţile sexuale. (5) EL a
mai avut un rol cu totul însemnat în cultul lui Sabazius din
'Thracia, unde ni se spune că şârpele mystie era băgat, ca un

LIB
symbol şi ca o imagine a deului chiar, când în- cistă, când
în cutele hainci iniţiatului. Din cultul lut Sabazius se născu
fabula impreunărei ui Zeus, subt forma de şerpe, cu Olym-
pia, spre a nasce pe Alexandru cel Mare. 'Temerea religiosă

ITY
ce se rczimțea în vechime lun vederea unui șerpe, Theofrast o
Qă ca o trăsură a caracterului superstițios: «Vede-va el în
locuinţa sa un şârpe cu bucele miri, îndală se grăbesce a invoca

RS
pe Sabazius.» Pe un monument descoperit de dl. Ileuzey (î)
în Macedonia, mai sus de Troiak, se vede un şerpe în reliev,
ridicendu'și capul către o cupă, în care sc allă, pare-se, un
VE
oii; următârea inscripțiune dă acestui monument o importanţă
locală cu atât mai demnă; de a fi semnalată cu cât, pe şer-
pele cu capul înălțat spre cupă îl regăsim și în tabelele nostre
NI

din Dacia, (Fig. 9, 10 şi pote 5):

LU

Ti (62205) hhasîtos Pozzo, c3-

£7zXv03 tz Tz2two
, -_a -
PO, ODIN e e... Ti ..
ea
ti Tătat) o
. .
A

Et e eee ee DUDU
TR

«Tiberius Claudius Rufus, veteran al pretoriului, scrpelui

care este adorut aici, ofrandă (5).
Tocmui ucestei adoraţiuni ofitice în mysteriele lui Sabazius,
EN

socotim noi că datorăm introducerea acestui symbol în cultul

Cubirilor dacici;, căci, acest imprumut ar îi fost imposibil să
se facă de uiur6, când tocmai în acciuș |eră și lu ace-
I/C

laș popor era atât de sărbătorit. De altiminteri, nici nu pre

IAS

(1) Movers, Die Phonizier; tom, |, p. 439.

() Roll, Recherches sur le culte de Ducchus,
0) Theodoreti Jfaeretie. fab. lib. 1, c 13; De Ophiacis: «Serpentem fluc-
tuosam intestinorum positionem imitantem ostendere genitalem sapien-
tiam, hac de causa serpeutem adorant.»
U

4%) L. Ilcuzey, Mission archeologigue en Macedoine ; p. 326.

() Gr. G. Tocilescu, Dacia inainte de Romani, p. 071. (Anul. «icad. Rom,).
BC
 RY
SYMBOLISMUL CULTULUI CABIRIC 229

este trebuință de multe argumente spre a demonstra că,

în symbolismul Dacilor, șârpele sii draconele intră ca un €-

RA
lement de primă importanţă. Serpele conducea pe Daci și “i
îmbărbăta pe câmpul de bătălie, prin imaginea lui ameninţă:
16re, înfptă în verful unui toiag. Astfel ni se arată chiar forte

LIB
mulţi din Cabirii noştrii călări, şi o atare împrejurare nu pote
fi numai întemplătore, căci, decă une ori Cabirul de pe tabe-
lele nostre, pârtă în mână vre unul din atributele cc apar-
ţincati în vechime scii aiur€, precum ciocanul Cabirilor me-

ITY
talurgi, seii bipeuna Cabirilor ehthoniani, seii rhytonul lui Dio-
nysos 'Thracicul, scii lăncile Dioscurilor heleni, apoi draconele
este cu totul propriii Cabirilor din Dacia. El decă. îi caracle-

RS
riză ca dei esențialmente ceresci şi, pentru o mai puternică
afirmare a acestui caracter al lor, șerpele se reproduce măcar
o dată, dâcă nu de mai multe oră, pe fie-care tăbiiță; mai
E
adese. ânsă îl vedem .în regiunile superiore ale monumentului,
IV
unde slaii, de ordine, symbolurile lumei cosmice. Noi credem
că, chiar decă acestă ultimă interpretațiune își avea sorgintea
UN

în Mithriacism, totuși symbolul șârpelui de mult îşi câștigase

indigenatul la Thracă şi la Daci,
Leu) ânsă, deși aparţinea și dinsul cultului feyuian al Cybelei,
unde leii trăgeaii carul Marci.Ieiţe, ar pute să fie tot de odată,
AL

în Dacia, o importaţiune de caracter mai oriental, aplicată

în special tăblițelor eabirice, prin mijlocirea credințelor mi-
thriace. Se scie că în acest cult, ori ce inițiat trecând prin
TR

mai multe grade din cari primul purta numele de Soldat şi

al douil€ de Taur, ajungea la a treia treptă, denumită a Leu'ui
EN

sâii Leontica, Ades6, importanța acestui grad a făcut pe mulți

inițiați să nu năzuiuscă mai sus;. une-oră chiar, mendri de po-
sițiunea câștigată, ati cereat să distruză monumentele cari do-
/C

vedeai starea lor în celelalte două. grade inferiore. Leul,

animalul! carnivor, symbol] al principiului focos, adică unul din
SI

cele trei elemente, —apa aerul şi focul,— a căror mediaţiune

cra indispensabilă fenomenului generațiunci și producţiunci, :
IA

representă puterea activă a, naturei, sexul bărbătesc (1). In-

iradevăr, leul in told'auna. a symbolisat căldura ardătore a.
U
BC

(1) Fel. Lajard, Recherches, sur le culte de Vânus; p. 220,

 Y
230 0 CULTUL CABNMIEOR O

AR
sorelui, arşița lui de vâră (9), și sa bucurat de o favore e-
normă în credințele poporelor orientale; Din acestă pricină sa
răspândit acest cult la Asyrieni, apoi a trecut în serviciul (eului

R
fenician :Melkart și în line, venind -în Europa, peste insul2le:
Greciei, s'a introdus, aci în. cultul'
lut Apollon, aci în mythu-

LIB
rile lui Ilercule. In mythologia Ielenilor, luptele nenumărate
ale deilor și heroilor. naţionali cu lcă năprasnică, nu stiut decât
exprimarea în mod legendar a unui fapt real: lupta cultului

ITY
solar grec, fie subt înfăcisarea lui Apollon, fie subt a lui Iler-
cule, împotriva cultului invadator al Asiaticilor. De sigur ânsă
că, prin locul ocupat de deiţa Cybelaîn cultul cabirie. s'a putut
întroduce și Iei, animale atribuite ci. Aşa dar, ori prin Cybela,
oră prin Mithra, si mat probabil
de găsim symbolul leului pe tablițele nostre. RS
prin acesta din urmă,

Din tote aceste symboluri scii înfăcizără,. rosările pe

se face:

marcu
VE
majoritate a monumentelor noste, udică representaţiunea bu:
stului lunei și-a] sorelui, imaginea taurului şi a leului, sinuo-
sităţile sșârpelui, precum și două: steluțe caracteristice, din.
NI

lote acestea ce conclusiune mii firâscă, mat conformă ori-

cărei minți omenesci dedală cu stmbolismul relivios al An-
LU

ticităţei, putem trage decât că «deii Cubiri erati udoraţi

ca manifestaţiuni ule focului cosmogonic, ceresc ? În adevăr,
și taurul şi leul, și serpele şi busturile sorelui și lunci, si us-
RA

trele stiut, după cum bine se scie, imagint adevârate ale fo-
cului ardend în regiunile superiore. Artiştii seca mai bine
dis, meșteșugarii provinciali, cari aveaii la îndemână symbo-—
T

lurile solure și lunare ale Aithriucismului, rcspindite forte mult

EN

în Dacia, uii călat să exprime printrinsele natură igncă'a Cao

birilor, împrumutând ale lor semne, -mat ales de la credinţele
mithriace.
I/C

+ Astfel ajunvem la o primă consecință care consistă a afirma

că. Cabirii din Dacia sânt învederate infăqişiări ale focului ce-
rese, Nu aci ânsă cată-să ne oprim. -AMlai avem şi alte sym-
IAS

'boluri cariși ele, de sigur, ne vorii.face destăinuiri do altă.

natură. Cu ocusiunea. descrierei îmbrăcămintelor și armatureL
Cabirilor călări, am" artitat”că une-ori dinşii purtat în mână
U

(4) Welcker, Gricehische Gătterirhre, T. lipi 490. o

BC
 931

RY
SYMROLIEMUL CULTULUI . CABIRIC

o bipennă, un salir, un ciocan scii topor cu dout lăișiri, cca

ce este tot una cu alributele ce se duii de ordinar lui Ile-

RA
fiestos. Se scie cu prisos ce represenla Ilefiestos în mvlho-,
logia greco-romană; el era înfăgișurea puterei focului terestru,
care curăță metalele și le desparte de ori ce amestece necurat.

L IB
Cabirii noştrii, ca dei metalurgi prin excelentă în ochii întregei
seminţii thraco-fryaice. aii trebuit, cum vedem chiar după
ace] ciocan, să represente puterea focului pămentesc. Odini-
oră în Asia-Mică, unde abundă figurele. deescă înarmate cu

ITY
ciocane şi bipenne, apoi, și în Lemnos și în Macedonia, acestă
undltă se aflu în perfectă concordanță cu curacterul de meia-
lurgă ce'l aveati qeii noştrii in acele părți. E pucin probabil

RS
însă în Dacia ci să mal fi păstrato asemend însușire; prin-
wo întâmplare uşoră de înțeles, Cabirii pe malurile Istrului
aii perdut pe deplin caracterul lor de făurari, de dei vulca-
E
nici, si aforă de înfăcișarea acelui ciocan, transformat și din=,
IV
nu
sul înt”un fel de armă războinică, bipenna, nimic încolo
alusiune la natura lor terestră ca ex-
mai avem care să facă
UN

plotatori a twmineralelor. Causa acestui fapt, socotim a fi stând

în lipsă, mai mul. decât probabilă. a unei întinse industrii me-
talurgice în ţinuturile Dacică preromane, far pe de altă parte
în desvoltarea extraordinară, pe care o luase în cultul Cabiri-
AL

lor din Dacia, ca aeterul lur ceresc și cel infernal. Mai ales
în acestă din urmă direcţiune, tabelele nostre ne prezentă o mul-
țime de indicie din cele mai doveditâre. Mai ânteă ciparoșii
R

pyramidali ne atestă acestă natură subtpămentână seii infernală

NT

a deilor noştrii. Se scie că, în cele mai multe țări ale lumci
vechi, acest soiu de arbore este usitat ca emblemă funebră;
in Egypt găsim acest copaciu ligurat, nu numai pe papyrele
E

funerare, dar şi pe un număr mare de tronuri, coprindend

/C

cimi-
mumii (). Ciparoşii, în tote părţile, ca âncă şi astădi în
timele turcesci, aii fost sădiți de cele mai multe ori pe mar-
SI

mormintelor, şi forma lor a fost zugrăvită şi sculptată

ginile
pe sicrie și pe sarcofage.În Cirecia mii cu semă întrebuinţa-
rea ciparosului ca symbol 'al morței, nu este rară de loc
IA

Servii (2) ne relateză obiceiul Athenienilor, de a acoperi casti

U

p. 297.
(1) Felix Lajard, Recherches sur le culte du Cypres pyramidal;
.
BC

() Servii ad. Virgilii Aeneid. 1, Gt, af

 Y
232 CULTUL CABIRILOR-

AR
mortului cu ramure de ciparos. Aforă de acestea, avem măr-
turii sigure curi ne spunii cum planta de mai sus cra consa-
crată lui Iades la Grecă și lui Pluton ln Romani. Thucy-

R
dide (?) ne povestesce că războnicii, morți pentru apărarea pa-
triei, aveaii dreptul să fie îngropaţi în cosciuge de lemn de

LIB
ciparos. Accsta deferență, cum vedem, atât de răspândită, ve-
nise din părţile Orientului, trecând prin Armenia și Capadocra.
În Frygia, planta eva în legătură cu Rhea, Jeiţa-Mumă și cu
Venus «divinităţi la început identice, cari cu timpul păstrară

ITY
printre symbolurile
sâii atributele lor, pe leii, pe laur, precum
şi: bradul (2). Acestă legătură cu Rhea o vedem exprimată
de Virgiliii ca existând și cu Cererea; după ce poetul latin

RS
expune arderea 'Troici, îl face pe Enca să indice ca punt de
întelnire, pentru compatrioții sti, cari voră să scape de urgie
nGmul și religiunea lor, un ciparos situat lingă templul dără=
VE
mat al Cererci seci Rhei :
Est urbe cgressis tumulus, templumque vetustum
Desertae Cereris, justaque antiqua cupressus
NI

Neligione patrum imultus servata per annos. (*)

Din legătura cu Hhea scă Cybela suntem

LU

convinşi că sa
întrodus și în cultul divinităţilor nostre, ciparoşii, pentru ca
să exprime lumea infernală a Cabirilor.
lată prima notă care hotărasce natura infra-telurică a Cabi-
RA

rilor dacică. Lucrul este eu atât mii evident, cu cât unul din
monumentele nostre, şi tanume placa de bronz din Muzeul de
la Berlin, (Fig. 3), pare a exprima prin imbinarea a dou& din
T

symbolurile explicate penă aci de noi, chiar mysteriul cultu-

EN

lui cabirie, adică 1nortea și invierea dintre morți, a deului;

cocă ce ar însemna ore acef duoi şerpi cari, de fie-care la-
ture a scenei centrale, fesii fie-care dintr'un ciparos şi se urcă
I/C

în sus spre a forma o bolță a cărui chiefe oste o mască de

leă, decă nu arătarea unei treceri din lumea subterană scii
funeraric, representată prin ciparoși, la cca cerescă și lumi-
IAS

nosă s6ii apotheotică, infăcişată prin emblema şerpilor intru=

nindu-se la focarul solar, fisurat şi el prin capul de leii ?

(0) Thucydidi fel. Pelop. 1, 3£.

U

(*) Lajard, Op. cit; p. 50.

0) Virgilii Aeneid. II, v. 713 —715.
BC
 233

RY
SYMBOLISMUL CULTULUI CABIRIC

Mai avem ânst și alte symboluri din cari putem trage con-
clusiuni tot aşa de lămurite asupra naturei cultului cabirie

RA
din Dacia.
Când am descris tabelele nostre, am găsit ici şi colo apă-
rând figura unui cap de câne (Fig. 4, 6, 17, 20). Animalul

L IB
acesta atât de credincios, de câte ori a fost pus în legătură
cu vre-o divinitate, fie din pantheonul helen, fie din ori-ce
a cătat să exprime caracterul infernal. Navem de-
altă parte,
trei capete, Cerber, pus ca

ITY
cât să ne amintim cânele cu
paznic neadormit de către Hades la intrarea Yadului. Tot cu
intenţiune întelnim câni pe lângă - Artemis pentru
aceiaşi
ca să ne amintâscă natura infernal a acestei deiţe, care

RS
își schimbă firea si chipul stă de vânătoriță, spre a deveni
Ilecate sâii Luna, la care cânii se închină noptea lătrând me-
teii la dinsa. In Galia âncă, deului principal, deului Dis Pater,
E
demonstrată mai bine natura'i snbterestră,
a fi tru
pen i se da,
IV
în representaţiunile plastice, un câne drept acolit. (!) In fine,
ori unde ne am întorce privirile în mythologia antică, vom
UN

regăsi cânele întrebuințat spre dovedirea unui carater subt-

telurie. Nu este mirare că şi meșteșugarii însărcinați în Dacia
cu facerea representaţiunilor la adresa Cabirilor, și voind să
rolul suptpământân, aă găsit cânele ca un symbol po-
AL

exprime
mai cu semă că acolo unde el este pus, lipsesce ca-
trivit,
duceul lui Hermes, cefa ce tot acelaș lucru ar infiicişa, nu
R

mai pucin şi decât candela funerară.

Fiind-că citarăm caduceul lui Ilermes, neapărat siintem îm-
NT

pinsi a vorbi şi despre dinsul. Acest symbol format dintr'o

vergea scurtă în capul căreia se află duoi șerpi încolăciţi,
pe Iermes dintre celelalte divinităţi he-
E

servea ca să distingă
lene. Cu dinsul, deul psyehopomp adorme și dezteptă sufletele
/C

morţilor, și tot eu dinsul transformă în aur tot ce atinge,

a-
Artistul tabelelor nâstre, trebuie să presupunem, că a ales
SI

ca să 1
cest semn din duoă punte de vedere: sâi a dorit
pună numai pentru ca să arate natura infernală a Cabirilor -
IA

dacici, de ore ce dinsul însemna pe [iermes, adică persona-

legat cu infernul, scii, ceia-ce pare mai
giul prin excelență
U

PI
N N N a
BC

(1) E. Flouest, Deux steles de laraire; p. -27.

 Y
234 „+ GULTUL, CABIRILOR -

AR
exact a vroit să ne facă să înțelegem că, pe lingă cei trei
Cabiră, există şi un al patrule asimilat cu Ilermes. Ori cum
ânsă, aforă de dovedile aduse spre a demonstra natura infer-

R
nală a Cabirilor, avem și trupul de om cu capul de cânc, re-
cunoscut în Anlicitate ca representațiunea lui Anubis. lată ce

LIB
dice d-l Lafaşe în acestă privință: «<Euyptenii îi detese un
cap de ciacul, fiind-că acest animal, trăind departe de lumina
dilei, era pentru dinşii un svmbol funnbru. Ilelenii Iară a-
cest cap drept al unui câne. Ei adăozară la imaginea deului

ITY
cynocefal cuduceul şi talariile «cii uripele li glezne, atribu-
tele lui Ilermes,(?) precum şi ramura de finic, symbal al mor:
|că, pe care layptenii o ţincaii în mână când conduccaii pe

RS
vre unul din ai lor în locașul cel din urmă. Anubis este în
genera! invesmental cu o lunică cu mânici scurte, care se co-
boră numai pent la genuchi şi e încins la mijloc cu un fel de
VE
bre; dupe umerii si cade o mantie mare, rare uci este u-
runcată pe spate, aci îl înfăzoră pe deplin.» (2) Aces perso-
naziii, pe care îl găsim nu numai odată ligurând pe monumen-
NI

tele cubirice din ţările dunărene, puţin diferit în costum, se

bucura de o vadă însemnată prin aceste părți, judecând după
LU

0 statuetă de bronz a lui Anubis, găsită în Banatul 'Temiso-

vei, (5) si dupe alte câte-va representațiuni de asemene fel.
„Cea mai caracteristică este, fără induo'ală, micul bust ey-
RA

nocefal din Muzeul din Cluz, allat la Turda (Fig. 20). carele
prin numerosele sale symboluri, ne destălue, intrun mod cu
totul diferit de tăblițele nostre. ordinarit, tote peripeţiile dru-
T

mei cabirice. Într'insa vedem, reduse la escuţu lor lisurativă,

şi uciderea Cubirului sub formau de sacrificii al poscelul pe
EN

(1) Trebute să ubservăm că pe tăblițele nostre, fisura căria "i am dat

I/C

numele de Anubis, în loc de a li cynucefală, se vede a fi (Fig. 9, 10 şi

12) crocefală, adică portă un cap de berbece. Acestă confusiune nu dis=
truge Întru nimic caracterul. infernal at figurel, căci, decă la. Egypteni
IAS

Anubis, cel cu cap de câne, este geniul morţii, nu mat pucin este deul
psyehupsomp, leries carele are printre atributele sale cele mat usitate
un berbece, ce "| însovesze, pe care une orl e iucălicat, pe care alte ori
îl-portă în brace şi în tine chiar, ajunge a "ȘI schimba capul stă omenesc,
În acela de berbece. Veqi A. Veyries, Les figures criophores duus Var,
U

() Lafaye, Culte des dicinites d'Alerandrie ; p. 260

(*) Fe. Griselini, Geschichte des Temeswarer Banats; pl. II, No. £.
BC
 239

RY
STMBOLISMUL CULTULUI CABIRIC

tripod. si cufundarea lui sub păment prin emblema: berbece-

a lui
lui Imi Hermes scti mai ales prin însăși figura eynocefală

RA
e “semne stelare.
Anubis, și reînvierea mortului prin numeros
e presen-”
Chiar principiul nemurirei în totă abstracţiunca sa,
usitată la.
tat prin crucea cu tortă, Cruz ansata, cea malt

L IB
la cefa
Euypteni, către care se adaogă. pote şi scarabeul de
idolului, asemeni emblemă de nemurir e la acelas popor. Ne-.
ri accesorii ,
greşit că. aci mai siint întrunite și alte symbolu
mod mai
în care se caracteriseză natura cultului Cabirilor în

ITY
mult scii mai pucin eniomatic; cornul de abundanţă, spre.
ărei
exemplu, ne dovedesce că că eruii dispensatorii îmbilzug
pre pământ. Pe de altă parte. sinuosită ţile șerpelui, pe .pân-

RS
cu
tecele feminine ale statuetei, alături cu corbul ce le atinge
ghiarele și cu ciocul stii, pote să fie semne ale uncă isbendi
personale ce iniţialul scii iniţiată care poseda odinidră acest
E
rele, re-:
“idol, câștigase sullelesce prin înfrenarea. instinetelor
IV
şi adică Juiricit atea şerpelui
presentate prin aceste animale,
şi rapacilatea lacomă a corbului,
UN

Dar ce vorii-fi însemnând nuorii din cari scăpară duoc

cum-va,
Ivăsnete isbind pe o vâlcea sterpă şi pustie? Ore nu
so-.
furtunele şi zădărniciile vieței lumesci puse în oposițiune cu
subteran unde
rele radios ce lucesee pe faca cealaltă, în spaciul
AL

m si pucin lesne
se odihnesee un miel nevinoval? lată o problemă
ce ne am propus:
de deslegat decât cele mai multe din enizmele
cu totul in-
R

a elucida în presentele nosţre cercetări. Natura

ne impune de o camdată o
solită a acestor stranii symboluri
NT

din.
reservă exlremă. Ceia ce reese ânsă ca un ce neindutos
unic în felul sti,
complexul întreg al acestui mie monument,
symbolisată a u-
oste că avem intriinsul ca şi o cuintescenţă
E

care atât mythul

nui cult locul adresat Cabirilor,. un idol în
/C

pari a (i resumate in lizuri ideo-

cât şi dogma mysterielor
gramatice (1).
SI

PI O

te symbolurile cele mal.

IA

(4%) Figure de genul acesta, în cart sunt întruni

avea, din epoce contimporane:
varil referitore la uu întreg cyelu religios,
nostre, pe de v parte, în 'sta-
după tâtă probabilitatea cu nonumentele
în lumea greco-romană, lar:
U

tuetele şi amuletele dise panthee respând ite

Vedi despre aceste ultime, A-
pe de altă parte, în idoli! usitaţi în: Galia.
DN
BC

a
Bertrand, Lu Triade Guulvise.
 Y
"236 CULTUI, CABIRILOR :

AR
Aşa dar după ce am explicat pe tabelele nostre înfăcişarea
“lui Anubis, deul cu caracter telurie asa de pronuncat, având
„Anst un rol extraordinar facă cu lumea infernală, după ce am

R
vădut pe dinsele caduceul lui Ilermes, stmbolul eminamente
funebru precum: și ciparosul pyramidal, sădit pe morminte,

LIB
„apoi capul de câne, ba âncă și candela ardend la morţi,
)b:/vas stii lucerna funcbris, care pâlpâie la tălpile Cabirului r&s-
turnat (Iig. 3) ca semn ordinar al inmormentărilor, nu este
-ore natural și just să scotem conclusiunea că deii Cubiri e-

ITY
raii și în Dacia adoraţi ca manifestaţiuni ale focului terestru
cu 0 precădere vădită a lunci subtpămentene, a lunci infer-
nului, în cultul lor? Nu se cade dar să admitem ca positivă

RS
noțiunea caracteristică a unor dei Cabiri cu puteri nețărmu-
rite diucolo de lumea nostră ? De sigur, decă ne încredem în
symbolurile tabelelor, acesti pare a resulta din ele în chip
VE
„neinduoios. Resumând dar ce am dis pent aci asupra naturei
“Cabirilor în Dacia vom păstra convingerea că aceşti dei aii
fost tot o manifestaţiune învederală a focului subt aspectul
NI

pe de o parte cosmozonie, pe de alta teluric; că în virtutea

legci de asociaţiuni a ideilor, natura lor telurică pare a se fi
LU

schimbat pugin câte pucin pân& ajunse a sc repurti mai ales

în lumea (Oră viaţă, în lumea celor duşi. Osebit de acâxta,
„caracterul de dei marini, ci îl perdură cu tolul, precum era
RA

firesc lucru de ore-ce Dacia este un tinut cu dezăvârzire con-

„tinentul. Să nu eredem ânsă că ori și ce umbră de acest ca-
«racter special a dispărut la dinșii; căci, întocmai cum la ani-
T

„male și plante există une-ori un fel de exerezcențe cari nu

EN

„sunt decăt nisce urme ule unor oraune, ajunse într'o fasă
ulterioră de desvoltare imperfeetă și fără de nică un folos,
tot asemeni, în cultul cabirie, pezeele unimal eminamente a-
I/C

cuatie care odinioră, lu poporele mălurene ule Asici Mici, slu-

„jise pote cu să vădâscă firea marină a deilor noştrii și fatala
cufundare a deului luminos în valurile mărci apusene, acum
IAS

ânsă a devenit un curat unucronisin, păstrat numai printre

-symboluri, din pricina unui obiceiu inrădecinat de mult in
„spiritele credincioșilor(!).
U

Q) Ca un alt indicii de caracter marin aplicat în mad accidental Ca-

„biritor noştri, am pute coasidera teidintele atribut al lut Peoseidon, ce
BC
 SYMROLISMUL CULTULUI CABIRILOR 237

RY
mai aii. ca
De altminteri noi vedem că Cabirii dacică âncă
tori, de qei cari
accesoriii secundar și puterea de dei producă

RA
prin radele lor încăldescii brazdele și le facii să de râde. Ast-
fel sc explică câte-va obiecte din cele ce apară pe monumen-
tele nostre și cari nu potii decât să facă alusiune la natura.

L IB
fertilisătore a Cabirilor. In adevăr, ce însemnâză cista (Fig. 3,.
12) alt-ceva decă nu coșul legendar despre care ni se spune-
că 'Titanii, omorând pe fratele lor, puseră întinsul falul pro--
filie al lui Dionysos Zagreus, în loe de capul Cabirului ? Ce-

ITY
adusă.
" înalţă în mâna stângă unul din călăreţii de pe pâtra gravată
11). De altmiateri , acâstă gemmă oferă
de Rousseau diu Asia mică (Fig.

RS
ităţi curiose. Să semnalăm , spre exemplu, unclta ce o:
și alte partierlar
cunos-
înălţă în mână celălalt Cabir şi care este un fel de Tuu T, emblemă
cărul nume
cută a deilor feniciant, care amintesce tocmai pe deul Taaut al
E
îl aflăm gravat pe reversul acelelaş gemme. (Asupra. acestul semn vedi
în -
memoriile lut Raoul Rochette Lelronne şi F6lix Lejard, De la croix ansce,
IV
publicaţiunile Academie! de Inscripţiun”; t XVI şi XVII, Cf. Toelcken. Ver-
36 unde e citat Aristides Quintilianus. De -
zeichniss der antiken Steine—p.
semn : îspov zi 2azt 0za3).. Se pare:
UN

musica |, 2 carele dice despre acest

dar că acestă petră gravată revelă în sine, mal mult decât orl-care
din monumentele nâstre, caracterul marin al Cabirilor, întrunind sym--
holul heleniculul Poseidon cu un semn sfinţit la Fenicient și cu numele
lut Taaut tatăl Cabirilor, Xu mar pucin abătut de la “aspectul ordinar al
AL

ve-
figurelor nostre cabirice este și chalcedonul gravat (Fig 11) în care
Ca”
dem pe Cabirii afruntaţi, purtând pe cap rade stelare amintind pe
biril astrall ar Fenicicl şi pe al cărui revers vedem figurând două to-
R

iege încolăcite cu șerpi! şi două cupe, atribute obicinuite ale deului he-
op-:
len Asclepios carele este, precum am vădut, confundat cu Esmun al
NT

tult Cabir fenician, personifică nd și acesta sciința medicală. Se vede că

âmbele aceste petre arată cultul Cabirilor al călăreţilor afruntaţi în ore
care corelaţiuni cu Cabiri! din Fenicia, cela ce pare a fi un efect natu-
E

tural al syncretismulul religios din secolul căruia no! atribuim aceste:

ril Da-.-
monumente. Sciut este că o porţiune considerabilă din colonisato
/C

venită din regiunile semitice alo Asiel şi nu e tocmal de mirare

ciel era
ca vre un închinător al Cabirilor asiaticI să fi asociat pe aceştia cu Ca-
SI

a
biril ce" găsise în noua patrie; unul "1 a alipit de deul Taaut şi le
dat în mână un însemn marin; celălalt a făcut dintrinşil constelaţiuni
cum erai Cabiril fenicien! şi "1 a înzestrat cu însemnele lu! Eşmun, deul
IA

medicinel. In acest ultim cere de ide! este âncă de notat faptul că însuşi-
rea de del tămăduitori pare so fi avut Cabiril chiar şi în Dacia; cela ce
dovedesce pote cocoşul, acolitul ordinar al lui Asclepios, pe care îl ve-
U

dem figurând printre symbolurile mal multor tabele (Fig. 7, 8, 9, 10;

BC

şi 12).
 238 7 CULTUL

Y
CABIRILOR-

„însemnâză acea serie de instrumente agricole precum rapa,

AR
„craks, tpizaha, (Fig. 12) eu care se învălesce sămânța sub pă--
ment, amblăeia, fustis, păRzos oră uăzzs, (Fig. 5, 12, 15), cu
«care se desprinde bobul de paiu, ciurul de vânturat, rannus,

R
hizpăs, (lig. 12), cu care se alege urâul din plevă, ce insem-

LIB
„DEză tote aceste unelte, decă nn aparatul obicinuit al cere-
monielor din Elcuzis? La ce se reportă naiul, fistula, copt, (Fig.
1. 6), instrumentul păstoresc al deului Pan la Cireci și at prev-
ilor Cybelei în Frygia, decă nu o amintire a sărbătorilor câm=

ITY
penesci din acele âmbe țări? Ce însemneză în fine acel corn
de abundanţă, ce reese de subt bracul statuetei nostre (Iis. 20),
dâcă nu tot acelaș idee de rodire, de îmbilzugare ? 'Tote u-

RS
cestea, și cista și crates, și fustis şi runnus, și syrinz şi cornut-
-copiar aii unicul scop de a ne da pe facă caracterul de def
ai fructificărei pămentului, căci acesta însemneză ele în sym-
VE
holismul mysterielor elcuzinice, cărora sunt imprumutate de
artiștii daco-romană.
Cu acesta am sferșit svmbolistica divinităţilor cubirice în
NI

Dacia şi acum uvem :să trecem lu un alt studiii unde ni se

va desfăşura o lume întreuă de practice ale cultului, lume nu
LU

tocmită lipsită de ori şi ce realitule şciinţifică, In acestă parte

vom cerea să lucem 0 uplicuțiune cât de ricurosă a princi-
piului pus la început, ferindu-ne adică de a căd6, numai prin
RA

interpretarea pre mult îndrăzneță a câtor-va monumente, în

funtasmagorii xcii în plăzmuirea unei lumi întreai, care să nu
"5ă găsescă corespondența ci exactă nicăiri în Anticitate, A-
T

devărul e că vom alerga la sprijinul imadinaţiunci, dar o vom

îinstruna prin alungarea ori cărei ilusiuni și avend numi re-
EN

-curs lu scenele și lu obiectele reprezentate în mod plastic, deși

-suceint, pe tabelele pe care le studiem,
I/C
IAS
U
BC
 RY
RA
CAP. II
PRACTICELE CUITULUL CABIRILOR

L IB
Ceia ce ne propunem a face în acestă ultimă despărţire a .
lucrărei nostre, este de a cerceta, dâcă formele externe ale
monumentelor pe cari le am studiat cu. deam&runtul penă a-

ITY
cum, aducând în ajutorul explicărei lor tot ce am putut în-
truni ca documente scrise şi plastice asupra Cabirismului din
ori ce țeră şi din ori ce: timp, decă, dicem, formele externe

RS
ale tabliţelor nostre din Dacia potii si ne pună pe calea de a
descoperi ceva asupra practicelor acestui cult ia vechii locui-
tori ai regiunilor Istrului. Noţiuni asupra acestui subiect a-
E
vem forte .și
pucine neînsemnate. din alte isvore. Să vedem
însă dâcă. acelea, cât de: reduse sunt, nu Vin orecât-va să
IV

contribuie la eluciderea celor ce ni se desvăluiesci chiar din

infăcișările tabelelor. |
UN

Mai ântâi de tote, cată să observăm că cele vreo dout-

deci și câte-va de monumente cabirice ce ne aii venit.la cu-
noșcință sunt, în genere, plăci nu pre mari, de petră scil de
AL

metal, având forma, scii pătrată, sâii pentagonală, scit rotun-

jită numai sus, scii în fine cu totul circulară ; ele sunt săpate
cu figuri, numai pe una din fece, astfel că puteaii fi înfipte,
R

ori aternate cu cuie pe părete și astfel să servescă, în lararii

NT

particulare, drept icone pentru adoratorii acelor dei. Numai

patru bucăţi sunt gravuri pe petre fine cari: puteait îi a-
daptate la sigile, la inele,. la fibule, sâit la colane, şi asttel
E

să fie purtate pe trup că amulete profylactice; tocmai printre

multe semne de intinenţe cu totul
/C

acestea am recunoscut mai

străine cultului dacic, adică de amestecuri cu credinţe orien-
tale, feniciane, ceia ce pote fi atribuit la dislocarea închină-
SI

torului în alte părţi ale imperiului roman.

„Forte pucine la număr sunt acelea din citatele sculpturi
IA

cari, complecte fiind, să conţină tote figurile de pe ele adu-

nate într'o singură scenă scii într'un cadru unic (Fig. 1, 2,
U

13).. Cele mai multe sunt împărţite în registre superpuse, stil

ronduite orizontal unul Wasupra altuia; registrele sunt de lă-
BC
 240 CULTUL CABIRILOR

Y
țimi inegale şi despărțite prin linii. Ele, une ori se reducă

AR
numai la două (Fig. 4,6, 25, 17, 18); dar alte-ori sunt trei:
bine distincte (Fig. 5, 11, 14)și ajungii a fi chiar şi patru,
deşi nu tote osebite prin linii despărţitore (Fig.7. 8, 10, 12).

R
Ne întrebăm acum decă fie-care din aceste registre stii sec-

LIB
țiuni posedă, prin posiţiunea sa, un caracter lămurit care să'l
distingă de celelalte? Decă ar fi îintrastfel. apoi am pute
spera că în fie care registru am afla revelaţiuni de ordine
diferită, şi inspectarea cu luare aminte a tabelelor ne ar în-

ITY
lesni forte mult explicarea întregului cult ce ele representă.
Dar, din nenorocire nu este toctmai într'asttel, scii că ar-
tiștii timpului trecut mai socotit necesar ori de cuviință a

RS
stabili o ordine constantă în disposiţiunea subiectelor repre-
sentate, scii ca cunoscinţele nostre nu potii pătrunde destul de
adine în systema lor de rânduire.
VE
Ceia ce rămâne âus& neinduoios este că, în tote monumen-
tele împărţite în registre, compartimentul principal, adică cel
mai larg, este ocupat de scena dramei cabirice, fie dinsa în-
NI

făcișată cu un singur călăreț, sei cu duoi cavaleri afruntaţi ;

într'acel compartiment, în tot-WVa-una și fără excepțiune, fi-
LU

gureză cele patru personagie esenţiale, adică âmbii frați u-

cigași cu victima lor prosternetă (în singura Fig. 1 actsta lip-
sesce) şi cu femeia ce "i întâmpină sci îi desparte. 'Lotuși,
nu e de rigore ca numai aceste persone să ocupe exclusiv a-
RA

cel registrii; mai tot-Va-una încapii într'insul și alte figuri

accesorii, precum şi diferite symboluri.
O a doua normă nestrămutată este că părechea de șerpi
T

nu lipsesce nicăiri, dispuși în mod symetriz, mai în de obște

EN

în partea superioră a scenei (Fis..1, 4, 5, 7, 9, 10, 13, 15,

16) şi une-ori înălțându-se pe âmbele lature, de jos în sus,
spre a forma asupra un cerc împresurător (Fig. 2, 3, 6,
I/C

8, 11, 1-4). Tot în regiunile de sus, Masupra scenei Cabiri-

lor, se vădii de obicei busturile sorelui și lunei, când asemeni
figure se ailă (Fig. 3, 5, 7, 8, 11, 14, 16, 18, 20), precum
IAS

și âmbele steluțe ce le insocescii. (1). Nici o dată astrele nu

se ivescii pe registrele inferiore, de unde conchidem că con-
U

Q) Numal pe tabela cu fig. 9 şi 10 vedem representat sorele singur

purtat pe un car ca patru telegarie
BC
 CULTULUI »41
PRACTICELE

RY
, iar
stelaţiunile. şi şerpii sunt, unele semne exclusiv cereşcă
către regiun ea cerului .
celelalte indicie de ascensiune

RA
e, că
Să mai consemnăm, tot printre observaţiunile general
trinitar , sei prin
de câte ori se representă scena osp&ţului
trei figure ședând os, (Fig. 9, 10, 12, 15, 18) 's6ii numai

L IB
are se
prin trei vase emblematice, (Fig. 2, 7) acestă înfăciş
t de desupt ul scenei de uci-
arată pe un registru pus imedia
vre o dată domi-
dere. Nică 'tripodul cu pescele nu se vede
ul
nând d'asupra acelei scene; adese ori ânsă este de desubt

ITY
Î-
ci (Fig. 3, 4, 5,6,7,9%, 10, 11, 12, 17, 20); dar pescele
lui Iler-
solat (Fig. 1, 2), precum și embleme infesnale de ale
de berbec e (Fig. -1, 3) şi cel
mes, caduceul (Fig. 2), capul

RS
în regiuni le superio re:
de câne (Fig. 4), ajungii une-ori până
de Acoliță ,
Nici unul din personagiele cărora am dat numele
pici unul din animalele şi obiectele symbolice care se referă,
E
stii
credem, la idei împrumutate de la mysteriele mithriace
o data o posiţiu ne aşa de
IV
eleusinice, nici unul nu atinge vre
sei mai prejos de
înaltă ; acelea tote se arată seii alături
UN

marea dramă a Cabirului sacrificat.

După aceste constatări preliminare, în cari am coprins nu-
punctele generale, să intrăm acum in cercetarea tutulor
mai
figurilor în deosebi, cu scop de a vede ce putem alege din
AL

ele relativ la practicele cultului. Dar, ca să ne dăm scma mai

de
lesne de natura fie-cărui obiect în parte, ni se pare a fi
nare folos ca să le grupăm în câte-va categorii ce se voril
R

distinge una de alta prin scopul ce figurele pretindii să atingă,

NT

invederat că nu tote obiectele figurate pe ta-

căci ni se pare
ă:
vele aii aceiaş destinaţiune și provinii dintr”o idee identic
Analisându le cu deamăruntul, noă ni se pare că tote câtese
E

-
vâdi pe monumentele cabirice din Dacia, potii să se înregis
/C

treze subt patru rubrice deosebite.

Unele sunt, tără induoială, simple producte de mythoplas-
u-
tică, adică înfăgişări sculpturale ale unui myth sâii reprod
SI

ceri iconografice ale unor scene din legendele qeilor Cabin;

acelea sunt grupele celor trei Cabiri cu femeia, ce în tot d'a-
IA

una îi insocesce. E de prisos a mii reveni asupră-le alt-fel

decât spre a spune că ele constitulaii, de am pute dice aşa,
U

pisce mici mobile religiose, portative stii decorative, și pote

chiar profylactice, în casa ori pe corpul închinătorului. Nu ni
BC

16
 2.p CULTUL CABIRILOR

Y
-s'a ivii pen& acum nică un monument de acesti natură, în

AR
proporţiuni mai mari, ca să putem afirma că acelea aii ornat
asemeni şi temple, precum sunt basa-relievurile cele masive
și împunătore, descoperite prin mithriele sei templele lui

R
Mithra din părti deosebite ale Inropei.

LIB
In categoria a doua vom însuma tote acele representaţiuni
cari staii în raport cu dngme religiose de ori ce origine, dog-
me. unele făcând parte integrantă din cultul cabiric, Iar al-
tele alăturate pe lingă el în mod mai mult sc mai pucin

ITY
accidental. Acelea sunt dar semne ideografice cari ne dove-
descii o credință concretă existând în religiunea cabirică din
Dacia, sei. un adaos făcut la acestă religiune de către anu-

RS
me închinătorul cărui aparţinea icona. De natura acestor ideo-
grame sunt negreşit serpii, embleme ale etrrnităţei, precum
și crucea cu torta (Fig, 20) şi searubeii (Pig. 10, 11 și20)
VE
egwpteni, în cară este symbolisată nemurirea sufletelor ; apoi
âncă imaginile sorelui și lunci, embleme ale” celor două
porți ceresc! prin cari întrega natură își face a sa miş-
NI

care de periodică răsărire şi apunere, și prin care sullerele

omenescă îşi execută mereit „luabasea și Catabusra lor mo-
LU

rală. Ca un punt esenţial se cuvine să rememorăm aci figura

peseelui, situată une-ori pe un tripod, aforă din scena cabirică
(Fig. 3, 1, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 20) şi câte o dată chiar cuto-
tul isolată (Fig. 1. 2, 4, 20); întrinsa se symboliscză, de si-
RA

gur, dogma cea prelomnitore a sacrificiului ; de aceia o şi

vedem aşa des repetată pe tabelele nostre cabirice. Tot prin-
tre ideorramele de natură dogmatică sunt de socotit fisurile
T

și obiectele în care. se representă existența subterană cea

EN

prenouitore de viaţă, aşa de tare accentuată în tote monu-

mentele nostre, încât vedem adese symbolurile de acestă
specie aședate, nu numai de desuptul grupelor mythoplastice,
I/C

dar în Jaturile și chiar Masupra lor, acelea sunt, în special

fizura cynocefală seii criocefală, denumită de noi -tnubis (Fig.
8, 9, 10, 12, 20), apoi cdnele și capul de cine (Fig. 4, 6,
IAS

17, 20), Verbecele şi capul «de berbece (Fig. 1, 2, 3, 4, 12),

in fine curduceul lui Hermes (fig. 2) şi candela mortuară
(lig. 3). Pe de altă parte, tot aci reintră și uneltele de mult cu-
noscuti: ca aparţintud mysterielor eleusinice și înfăcisând veci-
U

nica “productivitate a naturei; nu facem decât a ne repeta

BC
 PRACTICELE ' CULTULUI „243

RY
şi naiul,
numind ari grapa, âmblăeia, ventuniitorea, cisla
Deiţei -Mame,
unelte agricole şi câmpenesci, obicinuite în cultul
asu-

RA
atât în Fryeia cât şi în Eleusis. Asemeni este a reveni
m că coco-
pra, celor ce sait mai spus aici ades€, când aminti
şul şi toiegele încoliicite cu șerpi dovedescii că, în religiunea
salutarii și

L IB
Cabirilor daciei, intrau ca o dogmă, virtuțile
lungă no-
vindicătore ale acelor dei. Pote că nici cu acestă
, care
menelatură n'am închiăiat pe deplin lista ideogramelor
nostre se referă la principiele religiuncă ce ele ne
pe tablele

ITY
figura -tdrastei
destăinuiescii,'căci ar mai fi cel pucin de adăogat
ţiunea celei Wântei
-sâii Nemisider, care ne arată pote că discre
iele cabirice,
era o virtute indispensabilă adepților din myster

RS
sciaii s'o observe eraii purure expuși la
și că cei cari nu
s.
neîmblândita şi neevitabila răsbunare a deiţei Nemesi
m că un popor carele credea
"De altminteri, putem să judecă
rr

E
cv trupul; că acele
că sufletele omenesci nu morii d'odată
suflete găsesc, în preseripțiunile salutarii ale veligiunei lor,
IV

mijlce de a se ridica din înjosirea negure lor lumesci, spre a

AI
cerescă; că viaţa subterană stii
la strălucirea
UN

se înălța pent
de lumini;
infernală este o simplă pregătire la o nouă viaţa
un pas spre bine,
că jertfirea existenței de pre pământ este
i, damnici și
făcut de însăși deitate; înfine că deii bine-făcător
sănătatea şi că
AL

miloşi, daii naturei îmbilşugarea și omenilor

e divine, subt
este neapărat ca tot omul să cinstescă tainel
cei necuv ioșă,un astfel
ameninţarea unor grele pedepse p.ntru
R

moral e cari îi daii

de popor era de sigur adăpat cu principie
la Daci, deşi
NT

totă acea tărie de caracter ce o constatăm

acesta ne-o
forte pucine scim despre dinșii. Scim ânsă,—și
prin însăși gura lui 'Praian, că
spune împăratul Iulian ()
E

din câte nemur i ait existat,

„Dacii eraii cel mai războinic popor
ancd și prin acele în-
nu numai prin virtoșia trupului lor, dar
/C

Zamolxis, cel forte tare cinstit de dinşii, le

văţături pe care
că morii, ci că
înfipsese adanc în sufletele lor, câră ei nu credit
SI

morte cu mai multă

își schimbă locuinţa şi ce aceia mergii la
rie.“ Mai mulţi seriitori
veselie decât la ori ce altă călăto
IA

or pentr u viaţa pă-

antică ne confirmă acest despreţ al Dacil
U

PNI IO OI OU ed

() Juliani Imperatoris Caesares; edit. Mertlein; p. 1120.

BC
 944 CULTUT, CARIRILOR

Y
mântescă, pe care ei îl împărtășean cu fraţii lor de la Istru,

AR
cu Geţii și cu Thracii. (1?) Sculpturele de pe columna lui Traian:
sunt tot așa de doveditore; dl. Tocilescu resumă într'astfel
trăsurile de caracter ce Dacii datorai religiunei lor: (2) „Li

R
Daci religiunea pătrunsese, ca și la Geţi, formele vieţei so-

LIB
ciale : moravuri, usuri, caracter național, totul find modelat.
de pe o idee de căpetenie, cultul deilor. Dogma nemurirei su-
fletului îi făcea curagioși "și foră margini despreţuitori ori.
cărui pericol, poftitori de morte (appetitus mortis, cum dice

ITY
Martianus Capella), luptători cu hotărire şi cuo întrepiditate:
de speriat. 'Praian singur mărturisesce, după cum vădurem
mai sus în Cesarii lui Iulian, că religiunea lui Zamolxis, ne-

RS
murirea sufletului, "i a fost unul din cele mai mari obstacole
ce a intempinat în expediţiunile contra Dacilor. Iubind li-
bertatea mai presus de ori-ce, Dacul invins nu stă mult la
VE
induoială între morte și robie ; se ucide singur voios, ucideadu'și.
mai ântei femeia și copii, și ardendu'şi casa spre a nu lăsa
nimic în mâna inimicilor., Pe columna “Traiană vedem nobili
NI

dacă întrecendu-se care mai de care să sorbă cupa cu otravă

sei să “și înfigă singur spada în pept, precum face însuşi De-
LU

cebal, sit rugând pe amicii lor ai ucide “ieribili în mânie,

ei nu cruțaii pe prisonieri, omorândui cu crudime în tortu=
rele cele mai mari. Chiar la femeile lor se observă curagiul
neclătit de morte. Un baso-reliev de pe columnăni le arată ar-
RA

dend de viipe Romanii ce le căduseră in mâni, cu facle, la cap şi

la umere, căutând în aşa scene de groză potolirea mânici lor săl-
| batice. Se pare că moravurile Dacilor eraii mai curate decât ale
T

“Geţila, cel pucin nici un autor nule atribue polygamia; din

EN

contra, lloraţiii laudă,

— deși mai mult cu scop să Diciuiască
viţiele societăţei romane, — castitatea familici dace, virtuțile
femeilor ce sunt fidele soșilor şi legăturile strinse ale căsă-
I/C

toriei (5) Cumpttarea și abținerea de carne se observati din

scrupule rehgiose de anumite secte; beutura vinului fusese
IAS

*» terodoti Musar, IN, 93; Thueydidi Del, Pelop. VII, 7; Dionis

Case îl, 2,6; Pomponii Mele 11,2, 3; Dioms Chrysostomi Urat,
AS, £: olini N, 1,2 cepe.
(?? u* ciiescu, Dacia înainte de Romani; p. 839—10 (inal. „cad.
U

Ju)
C Iloratii Carm, 11], 24.
BC
 =
245

RY
PRACTICUL.E CULTULUI

interdisă de regele pontifice Deceneii (care puse să sterpâscă

-viele din Dacia),(9) Ei eraii temători de dei, supuși regilor şi

RA
preoţilor, ospitalieri, cu obiceiuri simple şi susceptibili de ci-
vilisaţiune.“ Aceste apreciaţiuni ne parii a fi comentariul cel
“mai potrivit la credinţele religiâse ce reesii pentru noi din idio-

L IB
gramele dogmatice de pe tabelele cabirice din Dacia.
Pășind la o altă categorie de semne, vom enumera acum
pe acelea care pariiane arăta mai deslușit practice religiose
ale cultului, despre cari nică un autor existent nu ne a vorbit.

ITY
Eraii ore în Dacia temple consacrate Cabirilor, cum ni se
spune că ai fost unele de tormă circulară în deosebite ţări,
ba chiar în Macedonia şi 'Thracia (2/2? Dăcă am ţine sâmă de

RS
micele edicule cu un fronton triunghiular sei cu un arc, re-
zimat pe două columne, între care se petrece principala scenă
.cabirică, pe unele din tabelele nostre (Fig. 1, 7, 9, 10), ne
E
am pronunga în favorea părerci afirmative; dar alte tăblițe
IV
(Fig. 4, 6, 15, 16, 18)ne arii îndemna să credem că locul
unde, de preferenţă, se adoraii Cabirii era o pescere scobită
UN

în stincă, precum era şi la cultul lui Mithra. De altminteri,

suna S'ar pute împăca cu alta, socotind că, după un obiceiul
destul de frecuent în vechime, intrarea pescerilor sfinţite se
„decoraii cu un peristyl de ordine architectonică. Mai mult
AL

âncă ; am :spus-aiure că vasele, mai ales craterele şi amfo-

rele, representate pe monumentele mithriace, facii alusiune la
isvorul de apă curgătâre ce trebuia în tot-d'auna să se afle
R

în lăuntrul sâii în prâjma unui mithreeii. De ce n'am crede că

NT

aceleaşi vase ai un înţeles identic pe nisce sculpture, înve-

„derat lucrate după imitaţiunea celor mythriace? Şi dâcă ținem
a ave chiar o probă istorică despre întrebuințarea religiosă
E

.a pescerilor,a stincelor sălbatice şi a codrilor adânci în re-

/C

ligiunca Dacilor, apoi să ne aducem aminte despre pescerea

„din muntele Cogaion, unde s'a retras profetul şi (eul naţional
SI
IA

() Strabonis Geogr. |. VII, 3.

(2) L. Heuzey, Mission archâvlogique de Macedoine ; p. 215; Alb.
Dumont, Inuseriptions et monuments figures de lu Thrace ; p. 1841; Cou-
U

„sinery, Voyage en Macidoine, citat mat sus în privința rotondei cabi-

„zice «din 'Lhesalonic.:
BC
 Y
246 CULTUL, CARIRILOR:

AR
Zamolxis ca să întemeieze acolo regule religidse pentru com-
patrioţii sti (1). .
Admiţând deci existenţa unor asemene. temple, mai “mult.

R
seii mai pucin agreste, precum vorii fi fost şiule Alcilor Na-
harvali, nu putem. pune.la înduotală că piincipaiul fapt ce se:

LIB
executa întinsele erai sacriliciele. Aci tabelele nostre paria.
fi torte explicite, de ore ce mai tote ne presentă un tripod
ca mobila anume apropriată acestor practice. Pe tripod vedem:
mai tot-d'aunu un pesce. (2) Am dovedit îndestul că pescele cra,

ITY
în cultu! cabiric, însuși symbolul sacrificiului ; cu atât mai mult
el treiuie să, i fost, de preferenţă, animalul sa riticat în realitate. -
O dată (Fig. 5) ni se pare că vedem pregătiri animate pentru:

RS
acâstă ceremonie; altă dată (Tig. 20) surprindem chiar îndepli-
nirea faptului, căci una din mânele idolului eynocetal ţine pe
Wasupra tripodului, un pesce, şi cealaltă un fel de cuţit: semi-
VE
circular» cu care e gata să "1 despice. Cuţitede felurite forme,
adică pumnale, ca cele întrebuințate dle" Mithra, secere și cu-
țitole cam în felul briciului încovoiăt al statuetei cu cap de
NI

câne, mai vedem şi pe alt. monument, adică: pe rondela de

plumb (lig. 8). Dar mai avem noi ore vre un alt indiciii de-
LU

cât acestea despre un asemene us la Daci? De sigur nu;

tot ce stim despre dinşii, atingetor de rolul apel în legea lor,.
este ceia ce a spus despre ei istoricul Aufidius Modestus (2)
RA

că înainte de a purcede la vre-un r&zboiv, ei aveai obiceiul

de a se duce li Dunăre și, sobind apă dintr'insa, să “i jure
că nu se voiit intârce acasă pent ce nu vorii ucide pe toți.
T

duşmanii.
EN

„ Dar oprindu-ne de a mai aluneca pene la relaţiuni aşa de-

părtate,să recunoscem un haruspiciii, adică un ghicitor de
pre măruntaiele unui animal jertfit, în acel bărbat cu haina
scurtă, carele, în laturele ospeţului trinitar (Fig. 9 şi 10),
I/C

cerceteză intestinele unui patruped, unui. iepure agăţat de un.

copaciu. I)eul Anubis, cu cap de berbec, stă facă la acestă o-
IAS

„Q) Herodoti Musar. 1Y, 91; Strabonis Geog., Iv 11, 35

(2) În două cazuri numa criz 6, IL, pescele pare a i înloe uit prin.
U

trei scă mal mw'te prescure, deapre care ani atins mul sula, în nota de:
la p. 47,
BC

0) 1. Phylargiri Comment, in Virgilii Georgic. II, 1497,

 CULTULUI 24
PRACTICELE

sI

RY
ar da o mai puternică
_peraţiune, pare că; prin presența sa, i
ce ne facii acestă des-
consecraţiune. 'Pocmai pe monumentele

RA
întro dus în cultul cabiric,
tăinuive despre un us de mantică,
duoi. tineri înaintând
vedem, de cealaltă lature a ospăţului,
m că se pote înter-
cu sfială. Goliciunea lo trupescă, crede

L IB
închinătoriă Cabi ilor
preta prin puritatea sufletului cu eare
să observăm âncă fap-
trebuia! să se apropie de cele sfinte;
rezultă că unul este
tul că, din posiţinnile acelor duoi tineri,
despre cari curând
iniţiatorul celuilalt la mişsteriele deesci,

ITY
ânse trebuie să
va_veni rondul să vorbim mai pe larg. Aci
mult mai grosolan și mai concret
arătăm că aceiaș scenă,
iore a trecă alte tă-.
înfăcişată, ni se vedesce pe registrele înfer

RS
lisâză, credem,
Dliţe (Fig. 15, 18 şi 7), din care ultima symbo
trei cupe, jar pe myştii cari
pe -ospeţii banchetul funerar prin
le aducii prinosul închinărei lor, prin trei corone, având tripo-
E
dul pus între âmbele grupe.
bănui că, dupe
Urmând acelaş ordine - de idei, am pute
IV
Cabirilor din Da-
norma ospătului divin, se făceait în cultul
Andan ia, banchete sei
cia, precum se făcea.in al celor din
UN

o idee decă nt
agape religiose, despre care an ave chiar
cervpta frygi ană a
am referi la picturile mai sus cităte din
spus că acolo 05
cimitirului lui Pretextat de la Roma. Am
AL

cu o cucernică gra-
peţii, în costumz asiatice, se. împărtășescii,
- printre alte .me-
vitate, imprejurul unei mese pe către staii,
și amfore cu Vin.
R

vinde, pesci
nisce cântărețe și dăn:
Cuvine-se ore, in fine, să privim ca
une-ori în dosul Cairi-.
NT

țuitore sacre, pe femeile ce se vădit

5), sei ridicând mâna
lor călări,: lovind în fympane (kig.
i făcând libaţiuni, pe aco-
în sus, (Fig. 8, 9, 10)? canişce preoț
E

ochi (Fig. 32 ca nisce 0-

liții cei cu rhyton înălțat pent la
înarmați (Fig. 5, 9 10) și
ficianți cu caracter solemn, pe cei
/C

9, 18, 15)? Unele din a-

pe cei smeriţi în repaosul lor (Fig. în
indistinete ca să ne putem pronucă
SI

ceste figuri sunt pre

le și de alte interpre-
mod decisiv; celelalte sunt susceptibi
nu se pote concepe un
tațiuni. Nu e mai pucin adevărat că
IA

atâtea figure femeiescă; (oră

cult toră preoţime? Şi mai mult,
or Cabiri, pare că ne aril
caracteristică precisă, în jurul fraţil
Alci din pădurile Nahar-
U

duce cu gândul până la acei irați

nte muieresci.
valilor, unde preoţii deilor purtaii veșmi
BC
 243 CULTUL CABIRILOR

Y
In ori-ce cas, putem să facem, după inspecţiunea minuţissă

AR
a representațiunilor nostre, o observaţiune generală asupra
castităței cultului ce ele ne destăinulescii ; nici o urmă de im-
pudicitate nu se vădesce intr'insele, nici la personagiele figu-

R
rate, nici în symvoluri; abic decă o singură. Qată, una din

LIB
figurile femeiesci îşi arată sinul gol (Fig. 15); iar bănuitul
con afrodisiac (Fig. 5) şi acel presupus xzzis de pe spatele
statuetei (Fig. 20), sunt, precum am spus, mai mult decât
înduioși. Resimţim o impresiune de perfectă curăţie după scru-

ITY
pulsa cercetare a figurelor cabirice ; ea ne face să ne gen»
dim la acele popore de seminţie thracică despre care Strabon
ne vorbesce într'ast-fel (1): „Dupk Posidonius, Mysii sunt

RS
nisce populaţiuni liniștite şi piose care, diu cuvioșie, nu mă-
nâncă nimic din câte sunt cu viaţă şi de aceia se abținii chiar
de carea vitelor lor, spre a se hrăni numai cu miere, cu
VE
lapte şi cu brândă ; pentru aceia sunt şi numite Z/coseli
(cinstitori de dei) şi Capmnobaţi (cari umblă în fum 2); dar,
osebit de ei, mai sunt la tote poporele thracice omeni, numiţi
NI

Ctiștă, cari remânii purure neinsuraţi şi, învestiţi cu un ca.

racter ca şi sfinţit, sunt cinstiţi de popor şi ocrotiţi în con-
LU

tra ori cărei insulte“.

Nu vori fi fost ore tot într'ast-fel şi adepţii, iniţiaţii și
preoţii cultului cabiric din Dacia, fie de un sex, fie de celă-
lalt? Când privim monumentele nostre cabirice, ni se pare
RA

că ele staii în oposiţiune marcată cu-personalul -şi cu *sse-

pele orgiastice ale cultului lui Sabazius, ast-fel încât ne vine
a crede că Dacii, fără de a fi fost lipsiţi de serbători religiose
T

în onorea «deilor Cabiri, nu s'ait dedat câtuș de pucin la prac-

EN

ticele -destrăbălate pe cari ni le descriii autorii heleni şi la:

tini ca usitate pretutindeni în mysteriele frygiane şi în cele
isiace. Credem deci că, in religiunea cabirică din Dacia aii fost
I/C

inițiaţiuni, ai fost sacrificii și divinaţiuni, ai fost libaţiuni şi

IAS

(1) Strabonis Gaoz. |. VII, 3. edepa 2: os Mozius 6 Mozirbuneş mate

învăța ănipasae az cdzizeay, înă îi caza na Oztanăzuov ut îi pziias
Var nai pzdaxst vai uzi Vbuzas na Tzapia, în îi zozo vadialat Broz
eze aa
xal Nazotiizae
hazvoăcag Due
alea 2eZe zevas a co zara ci pus. VovairspaTatu, od;- hate:
U

gsas zadiiz)at, ăvtzesai se îă stat val iza ăâstas Vio.» C(, Flavii Josephi
Antiguit, judaic. XYVIU, 1, 5.
BC
 OULTUL.UI 249
PRACTICELE

RY
aii fost serbări şi procesiuni,
ospețe, şi tote acestea pote .să
fi fost mai crunte, mai sălbatice, mai neomenose (2) „decăt
menţinut într'o

RA
cele din alte părţi, dar în ori ce cas ele s'aii
ânco proba-
rigurosă simplitate și curâţenie de obiceiuri. Este
a avut de dogmă esenţi ală suc-
bil, admitânt că cultul Cabirilor

L IB
periodică a fenomenelor meteorologice şi climaterice
cesiunea
ale naturei, este probabil, dicem, că printre. serbătorile refe-
trebuiescit numărate şi acele două mari
ritore la cultul acesta
ând în vechime la
festivități anuale ce s'aii constatat ca exist

ITY
și Posalia
poporele thracice, sub denumirile de PBrumalia
are Ja Români, în
numiri cari'şi până acum ai remas popul
vel şi în de-
calificarea lunilor de tomnă, Brumar şi Brumă
primăveră, Pu-

RS
signarea obicinuită a serbătorii creştine din
saliile (2)
impuse de fi-
Ne oprim. temendu-ne a fi depăşit mărginile
E
, aii ore-cum pri-
gurile ideogramatice, cari pe tabelele nâstre
-vire la practicele cultului.
IV

remâne de cercetat, pe aceste tabele, o ul-

“Totuşi ne mai
ce ni se parii a fi
timă categorie de ideograme ; sunt acelea
UN

s'a lucrat fie-care

în raport direct cu personele pentru cari
o presu punere ; dar ne-
din iconiţele acelea. Este aci numai
lt-fel figurele de
putinţa în care ne aflăm de a explica, într'a
l, și imposibilitatea
AL

care âncăd nu ne am atins în acest capito

pe suprafaca. acelo*
ca ele să fie asvtrlite în mod arbitrar de
idea că figurile de taur, de lei,
iconiţe, ne aii adus la
R

ilor în costum de
corb, de acuila, ba pote chiar şi ale acoliţ
va decât represen.-
NT

ostas, de persan, şi de sâre, nu sunt alt-ce

s.de proprietarul iconei.
taţiuni ale gradului de iniţiaţiune atin
mai cu semă după ex-
Scim, după cercetările orientaliştilor. şi
, că pe timpii an-
E

plicările cam speciose ale lui Felix Lajard

/C

,
dupe preseripțiunile “lui Zamol-
(0) Despre sacrificiile 'omenesci făcute
când spune că, la cinci anl o dată,
SI

xis, vorbesce Ilerodot (. 1Y, 94),

popor, pe care îl asvârleaii cu
Geţii trimireaii deulut un sol ales din
si decă murcă îndată încrast-fel,
mânele în sus ca să cadă pe sulițe
IA

bine priimit de der. Cabirul lungit sub

apoi ci consideruii sacrificiul ca
pe solul întins la pământ, gata
piciorele cailor part că si representă în sus
de picioro, ca să'l arunce
s%W1 apuce saeriticatorii de mânt și
U

und Rosalia, nebst Demerkungen

9 W. “Pomaschek, Ueber Brumalia
-
siber den bessischen Volkstamm,.
BC
 230 CULTUI,

Y
CARIRILOR

tici, în Asia centrală, treptele de inițiaţiune eraii representate

AR
pe eylindre, pe conuri şi pe plăci de pâtră dură, prin. lupta
drâptă a mystului în contra unui animal representând cutare
sâii cutare viţiă omenesc scii aplecare:rea a sufletului. A în-,

R
vinge în luptă,a dobori sci a înjunghiă pe taur, pe lei, pe.

LIB
corb i altele, voia dar să dică, în lmbagiul figurativ al reli-
giunilor orientale, că inițiatul a isbutit să intrâneze instinc-.
tele sale lubrice, sâii violente, scă lacome. Acesta este cel
pucin interpretaţiunea propusă de Lrjard. Pe unele monumente

ITY
mithriace din Europa romanisată, (!) gradurile de iniţiațiune
sunt însemnate in jurul scenei priucipale,. prin imaginea în-.
cercărilor succesive și felurite,la car. era supus aspirantuli.

RS
Not ni.se pare că naivii artiști din Dacia ai simplificat lu-
crul şi '] ati redus la curate ideograme, sub unică formă a
animalelor şi personelor al căror nume caracteriza fie care
VE
grad de iniţiaţiune în mysteriele mithriace. “Trebuie. dar să
se fi operat asimilări între iniţiaţiunile vechiclor mysterie ca-
birire usitate la Daci, și acelea mai bine systematisate ale
NI

Mithriacismului adus la Istru de către soldaţii şi colonii 10-

mani. Faptul acestei fusiuni, introdusă în practice, a atras
LU

după sine și representarea gradelor, figurate în mod noi și

simplificat pe baso-r» lievurile iconice ale cultului cabiric. Iie-
care din acei ce, în. mysteriele locale. obținea un grad de ini-
taţiune asimilat cu una din treptele mithriace, punea săi
RA

însemneze într'unul din registrele tăbliţei sale, figurele ani-

malelur scit personelor cari indicaii gradele prin care trecuse
T

succesiv ; când. acesta era d rang inferior, adică Zar sei.

Promius, ori Leă, ori Curb scii zfpas, ba chiar şi acuilu, el
EN

nu aședa figura corespundătore gradului sei decât într'un

registru inferior (lig. 3,.4, 6 (9), 7, 5, 8, 10, 12,15,170;
decă era Zerses, se urcă mai sus, Warondul cu deii Cabiri
I/C

(Fig. 2. 3, 5, 14, 16) (9); deci în fine ajungea să fie sore,

Sol, apoi se suia pent în slava cerului, sub boltă (Fie.
IAS

(') A se vede în stampele lut Iajard, Culte de Mithra, tabelele

AC. (monument din Hedderheim) ; XCIL (non, din Xeuenheitn) ; ACUL,
2 (inon.. din Mauls în Tirol) ; XCLY (non. din Inspriick) ; XCY (rug,
U

din Carinthia) ; XCYVL (mon. din Apulum si Sarmizegethusa în 'Iransil-

vania) ; XOVII, 2 Ura. din Slăveni ).
BC
 251
CULTULUI

RY
NI
PRACTICELE
ÎN
are re care tărie numai în
9 şi 10). Acestă ipothesă ânse
se mărginesce în cele patru
prima sa parte, adică atunci când

RA
este tare contradisă chiar:
Mântii grade, coci mai. sus ea
al a ostașului „Miles, carele
prin fiinţa pe compartimentul centr
arehia myștilor mithriacă
este gradul cel mai inferior în hier

L IB
atlarea -lcuilei în regiunea
(Fig. 5, 9, 10) şi apoi âncă prin
cerescă (Fig 11, 14).
de iniţiaţiune, nu putem
Deci, nici întru ctasarea gradelor
ele nostra 0 distribu re
afirma că se păstreză în monument

ITY
r. Ideogramele din cele
fixă, regulată dupe ordinea registrelo
te în mod, stii arbitrar
tei ultime categorii sunt răspândi
şi totuși din gemma de
scii neînțeles, pe diferitele registre;

RS
Odescalchi, pare a resulta că
lapis-lazuli, fostă în colecţiunea
Cabirilor dacică trebuia să
partea de sus a representaţiunelor
deci ceresci, KYANOL, și cra
fie veservată regiunilor ceruliy,
E
nului sâii *adului VIAMI.
de subtul călăreților afruntaţi, infer
respectată, dar nu toră
“In de obște acestă ordonanţă este
IV
lumei infer-
emblemele
excepțiuni, mai ales întru ce privesce
an mai: spus, până in regiuni.
UN

nale care une-ori ajungii, precum

onderanţă în dogmele cubi-
forte înalte, dovadă de a lor prep
|
vice din Dacia.
disp osiţ iunea materială a sub-
Atâte putem spune despre
AL

nostre cabirice. dizposiţiune -

iectelor figurate pe monumentele
, nu numai existenţa netă-
din care se învedereză, pare-ni-se
cult, cu mythoplastica sa pur
găduită în Dacia a unui atare
R

a daco-romană, dar âncd şi.

ticulară, întocmită numai în epoc
sai făcut și cari suut învede-
NT

o mare sună de adaose ce “i

umurate din eyelurile: figura:
rate prin ideograme, unele împr
şi eleusinice, altele mai speciale
tive ale mysterielor mithriace
E

de practice religiose aparţi-

asestor monumente şi doveditore
urmă se atingii de “templele
/C

nând cultului local; acestea din

iele, d: sacrificiele, de harus-
supterane,de altarele, de. larar
ceremoniite, de banchetele și de.
piciele, de “iniţiaţiunile, de
SI

constituit partea externă a cul--

serbătorile cari trebuie să fi Da
i
tului Cabirilur în Dacia.
IA
U
BC
 Y
R AR
LIB
CAP. III
RESUMAT ŞI

ITY
CONCLUSIUNI

Am ajuus la capătul luerărei nostre; dar înainte de a

ne
- despărţi de dinsa e bine, credem, să ne mat aruncăm
privi-
rile înapoi spre a urmări procesul gradat al acestui studii

RS
şi
spre a scote, preeât e cu pulință, conclusiunile necesar
e.
Pornind de la o basă sigură, dată, adică de la o sumă
de
“monumente a căror vechime incontestabilă nimeni n'o
VE
pole
pune la înduoială, precum nici faptul că mai tote sunt găsite
“în regiunile locuite odinidră de Daci, ne am propus, foră
NI

macar de a sci ce ele representă, să ne dăm o semă lămu-

'rită despre dinsele. La început, precum vedem, orizontul
cu-
noscințelor nstre era mic, cra ângust; dar pugin câte pucin,
LU

-cadrul lor deveni tot maY întins, tot mai larg, până când, la
sferşitul lucrărei, scenu a ajuns a fi atât de mare încât în-
strâga. lume veche .abi6 .pote să “încapă -divinităţile
nostre,
RA

Ast-fel fiind şi aveni în facă-ne unele representațiuni ce

erai
-âncd fără de nici un înțeles pentru noi, le am descris
maj
-ântei, şi curend am observat că în ele tote domină una și
T

"acelaș idee, exprimată prin aceleași forme. Prin puterea

EN

analisei am constatat că unele înfăcişări se repetaa pe lie-ce

tabel, lar altele variaă de la un monument la altul. Ne am dis
“atunci, precum era şi firesc: sunt unele figuri sea symboluri
I/C

-de o importanţă principală şi altele secundare. Ne am pironit

16tă alenţiunea asupra celor fundamentale şi, câtând printre
scriitorii vechimei cum stară explica mal lesne acele represe
n-
IAS

tări, am dat, gragie unor incercări datorite mar multor arche-

ologi, de cuvintele lui Clement din Alexandria care vorbesc
ă
despre omorul unulu din Cabiri de către cel-lali duol
fraţi
„al st; tot acolo ni se arală cum aceştia aa luat capul
neno-
U

«rocitului, "| ad inveluit intr'o fâşie de purpură şi "1 ad Ingro-

BC
 953:
RESUMAT ŞI CONCI.USTUNY

RY
de la sine..
pat la polele Olympului. Daci inainte lucrul mergea
făcute la adresa
Resultă din inspecţiunea tabelelor că ele erai
ocasiu ne ai.
unor divinităţi, anume Cabiril. Dar când şi cu ce

RA
t. Atunci
ajuns ele in Dacia? Era o întrebare grea de resolva
altor monumente mal cunoscute, dur:
am alergat la sprijinul
rilor fă-

L IB
aflate tot în partea stângă a Istrului. Pe basa alătură
ce presentai âmbele feluri de repre-
cute şi a asemănărilor
conchis că, de ore-ce Mithriacismul a p&truns în
sentări, am
la prima sută şi ceva de ani după Christos, şi
Dacia cam pe

ITY
a dispărul, ca înfăgişări numai, odată cu retragerea legiunilor
romane, era evident ca şi Cabirismul, ca representări numai:
iar nu şi ca cult, să fi răsărit în Dacia odată cu venirea legiu-
siunile fi-
mlor romane. Scoţend ânsă dintr'acesta, 16te conelu

RS
se regăsesce -
rescă, am admis că de vreme ce Mithriacismul
ne de o polrivă:
pretutindeni în imperiul roman, el era o reliziu
E
ia, in Dacia și aiur6,
răspândită în liaha, în Galia, în German
numai subt infăci şarea aceia
pe când din contra Cabirismul,
IV
să fie un cul! local
cu monumentele sale caracteristice, a trebuit
nu ne mal întâmpină:
al Daciei, din causă că, subl acelaş formă,
UN

t căruia din poporele

nicăiri. Mergând mai departe ne am întreba
im? Atunci ni se presenlară.
locuitore în Ducia se cade să "| atribu
şi symbolurile fie ale călăreţilor, fie ale celor
îmbrăcâmintele
cu.
AL

cu un caracter de completă asemănare

'alte personagie
de a pregeta, am
înveşinântările şi cu însemnele dacice ; fără
daco-oinan şi cultul.
dat figurile nostre în s«6ma poporului
R

în Dacia au existat divi-

lor poporului dac. Dar nu numai
intorcând privirile în sudul Eu--
NT

nităţi cu asemen nume;

provincii intregi,
ropei, um descoperit o sumă de oraşe şi de
ne-a adus -u ne intreba:
dedate la acâsta credinţă. Acâsta
E

divinit ăţi 2 Am cercetat părerile:

care să fie originea acestor
că unii alipescă
învățaţilor moderni ul Europel si am aflat
/C

scă .de Ileleni..

pe qrii Cabiri de Fenicieni, alții de Pelasgi
argumeniaţiuni ;.
Sunt caril susţin a lor părere pe Pasa unor
SI

se mulţumescu a afirma lără de a dovedi,

dar cei mai mulţi
cătând să aflăm, pe de o parte, natura internă a.
Nol însă,
IA

modul cum el s'a rtspândit, am pre-

cultului, Iar pe de alta,
opiniune nouă, adică iheoria ce consistă in a re-
sentat o
acesta.
U

Cabiri o origină frygo-lhracică; prin

cunosce deilor
nol credem că se explică lSră nici o greutate reală, şi prin--
BC
 2:54 CULTUL CABIRILOR

Y
cipiele pe care se basa acestă reliziune şi mijlâcele prin

AR
care ea a luat o aşa mare extensiune în 16!ă lumea veche.
„Argumente nu ne ai lipsit «pre a face acâslă demonsira-
țiune; le am împărţit în patru categorii: 19) analogia Cabi-

R
rilor cu Corybanţii, Curelii, Dactylii şi Telchinir ; 20) măr-

LIB
tnria monumentelor cultului şi înlăcişărilor rămase de la
“Thraci ; 3%) asemănările nelăgăduile cu cultul divinităţilor
thrace ; 4) mărturia Anticităţei şi scriitorilor ei. Pe basa a-
cestui şir de argumente am mers înainte, convinsi de adevărul

ITY
iheorici nostre Cu dinsa am putut explica cum se face, pe de o
parte, de «ărim în Grecia cultul Cabirilor aşa lare răspândit, Tar,
pe de aită parte, cum el a trecut în Italia, apoi în Fenicia, ba

RS
chiar şi in nordul şi occidentul luropei, la Ceiţi și la Germani.
“vând am cercetat cu deame&runtul care să fie înțelesul pri-
mitiv al cultului cabiric, am vădut că acei del erat manife-
VE
stațiunea evidentă a locului, sub tote ale sale aspecte, ceresc
“s6i cosmic, chthonian scă telurie și marin; am v&dut cum,
subt influenţa împrejurărilor, ei au luat fie-care din aceste
NI

caractere dupe localităţile unde ah pelruns și sait desvoltal,

„In acelaș timp am dat o causă diverselor asimilațiuni ale
LU

Cabirilor cu deii puntheonului helen. și am aretaL de unde

să [i lost pornită acea tendență făgișă a scriitorilor veehimei
de a ascunde triada cabirică sub numele și formele deilor po-
RA

pulari af Grecică și Italiei. Apoi, unulisănd mai departe influenţa

acestor divinităţi cubirice, am constatat că, nu în tote păr-
țile și în ori-ce vreme, aii avut ei acestă putere; aii fost și
T

momente de oscilațiune în adorarea lor. Asemeni la început

cu nuoroșii Așvini ai Vedelor, exprimând ca și aceştia diverse
EN

manifeztaţiuni ceresci, ei, subt nume diverse de Corybanţi,

Cureţi, Dactyii sc Cubiri, sai alăturat pe lâncă personasie
divine mai însemnate, şi mai ales pe lângă Iciţa-Muma din
I/C

Bereceynt, pe lingă Cybela; poi, treecud în Europa, vada lor

a crescut continui pent când în Samothrace ai ajuns la a-
IAS

poacul, lu opotheoza lor. Dintracest sanctuar sfințit, răzipindu-

se spre sud, în celelalte insule exeice și pe continent, supuşi
și dinșii leaci de pejorativare, aii perdut eradut gradat din înul-
ta-le dominaţiune, pent când unc-ori sai confundat cu Ti-
U

tanii ori cu Cyclopii, și aii devenit simple culfe ule deului fă-
urur, Ilefiustos. Asa şi Cubirii, lu oriuine forte secundari cu
BC
 RY
RESUMAT ŞI CONCIUSIUNI 255
* deităţi, ei trecă în Europa și acolo, în insulele thracice și pe
creștetul Balcanilor predomină totul; d'aci apor,. scoborând

RA
spre mare la sud și spre Dunăre la nord, ei perdu proporțiu-
nile lor și devină tot mai neînsemnaţi până când se amestecă cu
servitorii altor divinităţi. lată cum însăși theoria nostră explică

L IB
crescerea și mărunţirea deilor, şi arată pentru ce Cabirii fe-
nicieni, spre exemplu, -deveniră așa de disconsideraţi, căci era
firese lucru ca dinșii, cșiţi de pe plaiurile Frygiei, pe când

ITY
âncă aveaii acolo proporțiuni mici, să nu fi luat o pr6 mare
desvoltare la acest popor, nici chiar sub mantia cosmononică
sei sabeistă în care îi învelisc, după tote probabilitățile, na-
țiunca heteroclită a Khetiţilor,

RS
De o dată cu aceste peneralități asupra influenței Cabirilor
în t0tă lumea veche, am pătruns şi în mai multe an&nunțimi,
Am amintit ce diceaă legendele despre nascerea cultului ca-
E
biric în Samothrace şi um reprodus discretele alusiuni ce au
IV
făcut scriitorii Anticităţei în privința iniţiațiunei în mysteriele
Deilor-Mari. Acea minunată discreţiune este, după a nâstră
UN

părere, cea mui puternică dovadă de vada extraordinară de

care sad bucurat deii Cubiri, atât la poporul helen cât şi, în
urmă, chiar la Romani. Dinir'acâsta: se şi născu o tendenţă
comună a scriitorilor laliri şi a sacerdoţiului
AL

samolhracie de
a apropia religiunea de Stat a Romei de aceia a mysterielor
cabirice, ust-lel că acestea aă rămas în tot limpul sub cea
R

mai puternică ocrotire a st&pânilor lumei. “Trecând apoi suc-

cesiv în insula Lemnos, "i am vădut aculo onoraţi mai mult
NT

ca represenlanţi ai focului teluric şi ea fii ai făurarului Ile-

lestos, în Imbros unde et aă pe Iermes ca protazonist. Am
constatat apoi că o ramură plecată din vârful Ilemului, a dat
E

nascere pe continentul Greciei, cultului macedonic al Cabirilor

/C

şi s'a întins până în Beoţia, unde aceşti dei s'aii pus în intinse
legături cu deiţele chthoniane Demetra şi Cora; tot asemeni
SI

pare să se [i făcut şi in Peloponez, unde îl vedem uniţi cu dei-

tăţile producțiunei în temple din Mesenia, şi confundați cu
IA

Dioscurii la Spartan!. Un curios document epigrafic, unic în felul

-s&ă, când e vorba de a ni se descrie practicele reliviose ale
cultului cabiric, ne a oprit mai îndeluny in Andania, unde
U

um
asistat, ca să dicem aşa, la desfăşurarea unor procesiuni s0-
BC

lemne, în care um enumerat o muiţime de preoți şi preotese

 CULTUI, CABIRIL.OR

Y
256

AR
și am vădut pl6tele de credincioşi adunate în jurul templului
cabirie ca se participe la bălcluri, la ospețe şi la petreceri de
tot [elul, date în ondrea deilor. N'am părăsit Grecia fără de a

R
observa cum, în Macedoni:, numărul. Cabirilor sa redus
la unul singur, adorat şi representat cu predilecţiune, având

LIB
acest us o legătură evidentă cu călărețul divin căruta Thracii
în qiecati Kbptos “Ilpos, lar Frygienii 0:55 Lotwy.
Din peninsula Hemului am pornit să căutăm pe aceiași
dei la Romani, și am înţeles lesne că în Italia că trebuie să fi

ITY
trecut pe valurile mărei și nu pe uscat, de ore-ce ci, în La-
țium, ca și în Grecia Mare, ca și chiar în Etruria, aii păstrat
un caracter cininamente marin, confundându-se ades6 cu ge-

RS
menii Dioscuri, cu Castor și Pollux. Mythul cabirie ânsă cel
primitiv, cel esenţial "lam descoperit representat mai clar
decât ori și unde, pe nisce obicete de industrie artistică, pe
IVE
oglindele fabricate de Etruse”. Acolo Cabirii sunt în număr
de trei, dintre cari cel mai tence este totdauna miăcelărit şi
îngropat de âmbii sti fraţi, lar apoi tot el este reinviat prin
UN

ajutorul lui Mercur. Duoi fraţi gemeni am regăsit şi în (ier-

mania, purtând numele de Alei, cure ne eri cunoscut de la
Cabirii din Grecia ; dar tot asemeni analogii de numiri ni
s'a spus că existaii şi la o întreză ectă de dei cosmogonici
AL

ai poporului celtic din vechea Irlandă. Ca să dăm ore-care

sprijin acestor ipolhese, noi am cercat să explicăm comuni-
carea credințelor cabirice din orientul Europei pent în nordul
TR

și occidentul că, prin mijlocirea unei poporaţiuni mereii călă-

tore pe uscat, adică a Sigynilor numiţi şi Sinti, despre cari
EN

scim .cu asigurare că aii avut mare amestece in insulele egeice

și că, pe calea Dunărei și a Italiei de nord, ci inuintaă pene
în Galia. De aci înainte şi de ore-ce, cu totul în contra lui
I/C

Fr. Lenoruuant, noi um alipit pe Cabirii semitică, ca derivați

ai lor, tot de deii noştrii frvgiani, am emis opiniunea'că și
aci transmisiunea spre sud sa făcut pe cule de uscat. Mijlo-
IAS

citorii presupuși de noi aii fost Iihetiţii, acea populaţiane un

moment puternică în Asia îi ană, cari ţinea atât de Aryani
cât şi de Semiţ și cari, udoru,. .î.liindul stelelor, au tipărit Cu-
birilor feygieni un caracter pruuingat de Sabeizm și, ast-fel
U

transformați, "1 a introdus în Fenicia.

Pentru noi lunga cale a Cabirilor sa terminat pe ma-
BC
 RESUMAT SI CONCIUSIUNI 297

RY
lul stâng al Istrului, în Dacia. Reluând: atuncă în și mai
minuţiosă cercetare monumentele plastice de la cari ne a
fost plecarea în acest întins și anevoios studii, ne am silit

RA
să alegem dintr'insele, pe de o parle totă -esenţa de dog-
me ce rcese din figurile și din symbolurile grămiădite pe

LIB
tabelele nostre ; pe de altă parte am adunat serupulos tâte.
indicaţiunile ce ne potă da aceleaşi figure şi symboluri asu-
pra unui atare. 'cult in Dacia. .Din primul punt de vedere
am lămurit caracterul cosmic, dar âncă şi mai mult chthonian

ITY
al Cabirismului de la Istru, către .care s'au alipit şi diferi:e
credințe împrumutate sâă din mysteriele lui Mithra, s6ă din
cele eleusinice. Nu mai pucin adevărat este că credința în ne-
murirea sufletelor şi în preinuoirea succesivă a Jor, precum
şi a întregei naturi, a fost aci ca şi pretutindeni dogma cea
mai înrădăcinată a religiunei cabirice. Dar aci, Mithriacismul RS
introdus de Romani pare a [i exercitat o influență forte sim-
IVE
țitore, mal mult chiar decât mysteriele helenice, care totuși dase
si ele un contingent acestei ultime manifestaţiuni a Cabiris-
mului. La aceleaşi resultate am ajuns şi prin cercetarea mo-
UN

numentelor dacice din puntul de vedere pur material, adică

am vădut că tote representările de pe ele ne ducă a conchide
că, pe de o parte, în mod mylhoplastic, şi de altă parte, în
mod ideogramalic, reese dintr'insele încredințarea că cei cari
AL

ai făcut sâă pentru cari s'au făcut, în Dacia ocupată de lo-

mani, aceste iconiţe de us privat, se închinaii la legenda dei-
TR

lor Cubiri ca representanţi al neincetalei reinuoiri a nalurei şi

a sufletelor omenesci, şi a verinicel mântuiri a uneia şi a al-
tora, prin sacrificiul la care însuşi deitatea era supusă; că
EN

spre a interpreta acâstă credință fundamentală erai practice

de ritual şi iniţiaţiuni speciale ; şi în fine că, în calitatea lor
de dei mântuitori, Cabirit aveau şi multe alte insuşiri, precum
I/C

acelea de ajutători şi protectori în r&zboie, de producători şi

dătători de îmbilşugare şi de sănătate. Sub tote aceste forme
ei se reintorc la datina lor primorâială, la asemânarea lor cu
IAS

A şvinil vedici, en Dioscurii de mai în urmă şi cu multe alte

divinități ale poporelor de seminţie aryană, ba chiar şi cu
dei străini acestei seminţii. Dar la dinșii, la Cabiri, se accen-
tu6ză un fapt cu totul particular, un fapt determinant pentru
U

religiuneu frygo-thracică, faptul că t6te ajutorințele pe care

BC
 Y
258 CULTUI, CABIRILOR

AR
deitatea le acordă naturei şi omenirei, ca, deitatea, nu le pote
ca decât numal după ce însăși a fost supusăla un sacrificiă,
la o ucidere involuntară dar fatală. Ca o deducţiune logică a

R
acestei dogme, omenirea din parte'“i nu pote beneficia de di-
vinul ajutor decât prin jerifiri de sineși., Acâsta este idea pe

LIB
care cultul frygo-thracic al deilor Cabiri a întrodus'o în min-
tea şi în consciința omentscă, şi pe care, ori cât sau silit
scriitorii şi artişti Anticităţei greco-romane s'o tăinulască vii-
torimei, grosolanele nostre monumente cabirice din Dacia pară

ITY
a o învedera fârte lămurit.

RS
IVE
UN
AL
TR
EN
I/C
IAS
U
BC
 RY
RA
LIB
ITY
TABLA MATERIILOR

Dedicaţiune.
Aprobarea tipărirei și Comisiunea
RS
examinatore.
IVE
Precuvântare.
Listă bibliografică.
UN

Partea 1: Monumentele cabirice în Dacia.

pag.
Cap. 1. Descrierea monumentelor .,. A 1
AL

> II. Analisa monumentelor . . . „80

> III, Comparaţiune cu alte monumente pu. Dă
cabirice din
TR

> IV. Epoca şi natura monumentelor

Dacia . 69
EN

Partea ÎI: Originea și idea fundamentală a caltulul

Cabirilor.
I/C

Cap. 1. Origini diferite atribuite Cabirilor. . . . 81

IAS

> II. Originea frygo-thracică a Cabirilor . . . 9%

> III. Ideile fundameniale ale cultului Cabirilor. 118
> IV. Asimilările Cabirilor cu alte diviniţăţii
antice. . , . . . e „128
U
BC
 Y
260 CULTUI, CARIRILOR

AR
Partea LII: Răspândirea cultului Cabirilor.

R
Cap. |. Cabirii în Grecia

LIB
pa:
A. Cabirii în Grecia orientală 145

1. Samolhrace . 146
YR

2. Lemnos 159

ITY
IFR

3. Imbros şi costele Asiet- Mier 164

VP

B. Cubirii în Grecia continentală

$
RS
4. "Theba în Boeotia 166
Ş 5. Andania în Mesenia . 168
$ 6. Focida, Laconia, Delos şi Cyeladele, o 174
IVE
ş7 . Macedonia 'şi Grecia în genere 178
Cap. II, Cabirii în Italia 182
> III. Cabiriă la Germani şi la Celti. E: 192
>» IV. Cabiril în Fenicia și Egypt 207
UN

“Partea IV ; Cabirii în Dacia

AL

Cap. 1. Symbolismul cultului Cabirilor . . : 217

> II. Practicele cultului: Cabirilor 238
TR

> III, Resumat şi Conclusiune . 252

EN

BIBL. CaTa RA
el DM
ACN laaţ]
I/C

aaa lasa) |
IAS
U
BC
BC
U
IAS
I/C
EN
TR
AL
pe mo
e rame
23
a ri
pes e d
UN IS] 2
o...

IVE
RS
ITY
LIB
RA
RY
 CULTUL CABIRILOR în DACIA

Tab.].

| Re

RY
ir,

B RA
e

LI
a
Dr ata
za 24 re
via fa

Y
IT
ES za .
Raetia
setatăsăXe 3

RS
pa
Za

E
IV
UN
AL
TR
EN
/C

ere
SI
IA
U
BC

, jCA
Eu
Fig. 2. i O A
Bronz. A 2
i, oz]
ra )

” Za
TD |
ITI Sreecu Teclu fac ureei DR Z Ri
=
Sa,
A
4
 [ Ul TUL
5 CABIRILOR ÎN DACIA

Tab.||.

RY
RA
B
LI
Y
Bibhoteca Fir. Filoti. Fitos,

IT
Psih. Pe] tut, Gronr,

RS
E
IV
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA

Fig.3.
Bronz.
U
BC

[se
(usroOălE ati ,
S
.

af
Tai
SIBIU
stana
I_ă

DE
+34

a a
CĂ
 LULIUL LADBIRILOR DACIA
.

IN

Tab. II.

RY
BRA
Bibhoteca Fac. Tito. Fi los

LI
tab, b cd. lst.[Geoar.

Y
IT
RS
E
IV
UN
jPia
m
ta
wa
îs

AL
TR
EN
/C
SI
IA
U

A
BC

Petră.
pe AHARII
g€
otita
DE

2194) Sveccu &Teclu Bucures .

.

i
i
 ge
„genii Ahtug-
d
!
, 7 „ase
pe
NOI .
aci
Ar mii i
SQ jul
Se
[3 .
= Sa IAT
2 _
z
= 7
e
eg=
=. :3
RY S3
AID
e
e
7 me eee ea
-.

,
%
A3
[Ss
RA +
"3
Ş
su
33
9
LIB Ş
a
“
Y
IT
DACIA

RS E
în

IV
UN
CABIRILOR
Tab. IV.

SS
Ri
AL s
TR
EN
CULTUL

/C
SI
IA
U
BC
 CULTUL CABIRILOR în DACIA
Tab.V.

RY
RA
LIB
Bibhoteca Fec. Titot. Fu
Psth. Ped. Ist.| Geon-. =]

Y
IT
E RS
IV
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC

21 fă sysucetii Ten Mucurtie

 13
IN
= a

iz 8 CULTUL
:
CABIRILOR
a
în DACIA
Eu Tab, VI.
L-A 2 F
.
€ 7) Î

RY
RA
LIB
Y
IT
E RS
IV
UN
AL
TR
EN

“5
SOTI EST Iri
/C

“Oi “Ola Dej eosoal at

SI
IA
U
BC

mr Ele du Bucur sc
“a
AI
a
Ş
=e
“
 CULTUL CABIRILOR în DACIA
(unu
2
NU

Tab. VI
rs VE
vw
i
20
ZI01s1;

RY
5,
<

ge, E mame

|
is

AA
n

A
i e

mie
pi

RA
LIB
Y
IT
E RS
IV

Fig. 9.
UN

Plumb
AL

tg
Ni
TR

O
Des
EN

Zu A

ul
Ss A
/C

Ş=
SI
e:

(SE
5
e
:

IA
U
BC

SO
= pere
a

Fig.10.
Plumb

Zi Socec rela Du arest

 CULTUL CABIRILOR în DACIA
Tab. VI.

RY
RA
LIB
Y
Bibhioteca tac. Filol. Fitos,
Fsih. Ped. (Ş. Geonr.

IT
E RS
IV
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC

Chalcedon.
a= | JOS,
N
în $

E d
S pu?
Tr

Â
Sr

,
'
za
«3

4?

21540 Sucecu &Iu clu Pucuresu i

Du
J

Dir
_
m

>
.?
r
 BC
U
IA
SI
/C
EN
CULTUL

TR
AL
UN
Tab. [X.
CABIRILOR

IV
E
în

RS
IT
DACIA

Y
LIB
RA
-p iese A me d aere amin dn,Doi m Îi apa ai iat
RY

27340 Socecu «Teclu bucuresei

filos.

N
 sehlitiAnrg,
DE
î, , ' ANR
(ISTORIE AUTICI
e
ză A gt
PR: =ă
23
z,$ 3 A 3
z: 3=
RY &
“
a
RA
LIB

pa
Dr,
sI
Y
IT
DACIA

RS E
IN

IV
a

UN
CABIRILOR

Fig. 16.
Tab X.

Petră.
AL
TR
EN
CULTUL

/C
SI
IA
U
BC
 CULTUL CABIRILOR în DACIA
Tab. ZI.

RY
ti
NE

RA
ma
io oc
Sc
oa

LIB
E

Ap a:
ARDEAL
i

Y
IT
Bibhoteca Fac. fiioL. Filos
p Ps. Pe lut. Gcoar.

RS
E
IV
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC

i STOaIz=> hui

Fig.18.
S
Na

Petră.
sthilliag
etnant Srem
Asa

dz

FIII Ciu sti „ju curesei

n

a
II
cv

»
Că
V
 CULTUL CABIRILOR în DACIA
Tab. XI.

RY
RA
A
ip D

LIB
dy Si
SI i
Bibhateca
Pac R.

Y
ksih, Pe4 ra jnheae a,

Cop
pă ( e

IT
AN YE

RS
oc

E
IV
A

UN
L2)
zT
> UE

AL
TR
EN
/C
SI
IA

Faga
Fig. 20.
U

Bronz.
BC

>
ÎS
2730 Secei &leclu Bicuresiă ?
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
TY
LIB
RA
RY
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
TY
LIB
RA
RY
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
TY
LIB
RA
RY