ERORI ÎN EVALUARE

Un astfel de subiect este fundamental în practica şi teoria pedagogică din mai

multe motive ce ţin de dezvoltarea durabilă/pe termen lung a învăţământului românesc în

ajunul integării europene. Este imperios necesar să precizăm că profesorul şi elevul din

sistemul de învăţământ naţional (românesc), vor suferi transformări la toate nivele. Poate

unul din elementele care desăvârşesc viitorul elevului este modul în care profesorul va

reuşi să comită cât mai puţine „infracţiuni” la nivelul mental al elevulului de azi, tocmai

prin evitarea erorilor în evaluarea şcolară.

Erorile în evaluare reprezintă acea categorie de erori generate de situaţia că între

metodele, instrumentele şi tehnicile de eveluare, pe de o parte şi rezultatele evaluării, pe

de altă parte, se intercalează filtrul subiectiv al persoanei care face evaluarea.

Cu alte cuvinte sunt erori ce nu îşi au originea în instrumentul de evaluare, nici în

criteriile sau conţinutul evaluării.

Erorile de evaluare se menţin chiar şi atunci când criteriile de evaluare sunt riguros

definite, în conţinutul în funcţie de care se face evaluarea este bine selectat.

În cazul evaluării şcolare, eroriile subiective de evaluare se manifestă prin

distorsionarea relaţiei dintre nivelul real al performanţelor elevilor şi nivelul

calificativului, notei sau punctajului acordate de profesor sau de evaluator.

Practic se ajunge ca nivelul şi dinamica notelor acordate să nu mai reflecte fidel

nivelul şi dinamica performanţelor elevilor.

Factori care generează o obiectivitate scăzută în evaluarea didactică sunt:

1
 A. Factori perturbatori ai aprecierilor generaţi de activitatea şi trăsăturile de

personalitate ale cadrului didactic.

1. Efectul „Halo” se exprimă în subaprecierea rezultatelor unor elevi sub influenţa

impresiei foarte bune pe care unul sau mai mulţi profesori o au despre ei. Datorită

reputaţiei bune pe care o au în colectivul şcolar, acestor elevi le sunt trecute cu vederea

unele erori, lacune sau rezultate mai slabe.

2. Efectul de anticipaţie sau prezicere, cunoscut sub numele de Pygmalion sau efectul

oedipian (Landsheere). Se exprimă în subaprecierea rezultatelor unor elevi sub infleunţa

părerii nefavorabile pe care profesorul şi-a format-o despre capacitatea şi nivelul de

pregătire ale acestora

3. Efectul de contaminare se exprimă în aprecierea subiectivă, deşi incorectă a

rezultatelor şcolare sub influenţa cunoaşterii notelor acordate de alţi profesori.

4. Eroarea de generozitate se manifestă prin indulgenţă sau largheţe în notarea unor elevi

(acordarea cu uşurinţă a unor note mari). Este determinată de dorinţa sau interesul

profesorului de a masca unele lacune, eşecuri sau situaţii nefavorabile lui sau „de

menţinere a prestigiului” prin superioritatea notelor şi mediilor acordate elevilor.

5. Efectul blând se manifestă în tendinţa şi atitudinea unor profesori de a aprecia cu

indulgenţă elevii cunoscuţi în raport cu elevii mai puţin cunoscuţi sau cu necunoscuţii.

Faţă de aceştia manifestă o anumită rezervă şi o exigenţă mai mare.

6. Ecuaţia personală a educatorului, denumită eroare individuală cantonată. Se manifestă

prin atitudini diferite, chiar opuse, de la un profesor la altul şi rezultă dintr-o experienţă a

cadrului didactic în aprecierea rezultatelor şcolare.

2
7. Efectul de contrast sau de ordine constă în mărimea diferenţelor în aprecierea unor

răspunsuri succesive.

8. Eroarea de tendinţă centrală se caracterizează în renunţarea acordării de note foarte

mari sau foarte mici elevilor din precauţia de a nu greşi sau chiar din dorinţa de amulţumi

pe toată lumea.

9. Eroarea logică presupune înlocuirea unor criterii de apreciere a rezultatelor şcolare în

raport cu obiectivele didactice cu variabilele adiacente acestora cum ar fi: forma grafică,

acurateţea lucrării, modalitatea inedită prezentării.

10. Efectul curbei lui Gauss rezultă din dorinţa cadrului didactic ca distribuţia rezultatelor

şcolare în fiecare clasă să fie cât mai aproape de curba lui Gauss.

Aceasta presupune ajutarea exigenţei în notare, în raport de nivelul general atins

de fiecare clasă astfel încât, distribuţia rezultatelor să reflecte pe cât posibil, o distribuţie

normală.

11. Factori de personalitate ai cadrului didactic pot influenţa modul de evaluare didactică.

Astfel, atitudinea cadrului didactic pe timpul verificărilor, echilibrul şi constanta în

comportament faţă de elevi, empatia ca o componentă a aptitudinii didactice contribuie la

crearea sau nu a condiţiilor proprice unei evaluării obiective.

B. Factori ai variabilităţii notării rezultatelor şcolare din specificul disciplinelor de

învăţământ.

Materia cu particularităţile pe care le reprezintă la diverse discipline se pretează inegal la

o evaluare exactă.

C. elevul poate introduce, de asemenea prin particularităţiile sale de

peersonalitate elemente de distorsionare în aprecierea obiectivă realizată de cadrul

3
didactic. Astfel un elev cu un temperament extrovertit poate fi supraevaluat la o verificare

oarlă datorită posibilităţilor native pe care le are în comunicarea orală, altul poate fi mai

productiv la lucrurile scrise.

D. Strategiile şi metodele de evaluare didactică constituie prin limitele specifice,

factori care pot genera variabilitatea în notarea rezultatelor şcolare. Astfel verificările

orale nu permit realizarea unei aprecieri complete care să vizeze toate obiectivele

operaţionale prevăzute, iar în cadrul unei lucrări scrise, sursa unei tratări incomplete a

unui răspuns nu poate fi stabilit cu precizie: lacune în cunoştiinţele elevului sau o simplă

omisiune.

Preocuparea cadrelor didactice de a elimina sau atenua erorile semnalate trebuie

să se îmbine cu aceea vizând perfecţionarea evaluării, aceasta constituind o datorie

profesională şi morală a fiecărui educator.

Dintre direcţiile de perfecţionare a acestei activităţii evidenţiem următoarele:

- acordarea unei ponderi mai mari evaluării formative, raportării la obiective, la

progresul înregistrat de elevi şi la posibilităţile lor de dezbatere în diverse planuri

(intelectual, moral, estetic, profesional etc.).

- orientarea actului eveluativ spre determinarea, cu precădere, a nivelului de

dezvoltare intelectuală a levilor, a calităţii cunoştinţelor şi a capacităţii lor de a

opera cu ele, dimensiuni cantitative a acestora trebuind să le acorde un rol

secundar.

- respectarea de către fiecare profesor, în relaţie cu toţi elevii, a aceloraşi cerinţe şi

utilizarea aceloraşi criterii de eveluare.

4
 - formarea capacităţii de autoevaluare la elevi constituie o direcţie foarte importantă

de perfecţionare a evaluării.

- reducerea efectelor stresante ale evaluării prin înţelegerea de către elevi a

cerinţelor şi criteriilor de notare şi apreciere şi a rolului acestei activităţi ca

instrument de reglare şi optimizare a procesului de predare-învăţare.

Ca metode şi tehnici de realizare a acestui obiectiv menţionăm:

- autocorectarea răspunsurilor şi lucrărilor scrise şi corectarea reciprocă a acestora.

- Autocorectarea controlată. Elevul este solicitat să-şi stabilească nota, care este

definitivă, apoi cu profesorul sau împreună cu colegii. Este necesar ca profesorul

să argumenteze corectitudinea sau incorectitudinea aprecierilor realizate de elev şi

de colegiii săi.

- notarea reciprocă. Elevii sunt solicitaţi să-şi noteze colegii, prin reciprocitate, la

lucrăile scrise sau la ascultările orale.

- conştientizare de către elevi a cerinţelor şi criteriilor de notare şi apreciere, a

calităţii şi cantităţii cunoştinţelor dovedite la examinare, a nivelului de dezvoltare

a capacităţilor intelectuale.

- metoda aprecierii obiective a personalităţii, iniţiată de profesorul şi psihologul Gh.

Zapan. Întregul colectiv al clasei este solicitat să-i aprecieze pe unii elevii sub

diverse aspecte: nivelul de pregătire generală, sau la o anumită materie, aptitudini

pentru un anumit obiect de învăţământ sau domeniu de activitate, trăsături

caracteriale, comportamentul moral.

Vom avea un învăţământ în care erorile de evaluare vor fi depăşite doar în momentul în

care nici elevii şi nici profesorii nu se vor mai simţi stingheriţi de problemele financiare,

5
sociale şi de mentalitate comunistă. Atunci probabil societatea profesorală din România

va gândi sub auspiciile destinului acelui copil/elev, ce va trebui să devină în cele din

urmă un om util societăţii printr-o corectă integrare profesională bazată pe rezultatele

evaluării şcolare, realizate la cel mai profesionist mod posibil.

6
 BIBLIOGRAFIE

Jinga Ioan, Istrate Elena, Manual de pedagogie, Ed. All Educaţional, Bucureşti, 2001.

Postelnicu Constantin, Fundamente ale didacticii şcolare, Ed. Aramis, Bucureşti, 2000.

Voiculescu Elisabeta, Factorii subiectivi ai evaluării şcolare, Ed. Aramis, Bucureşti,

2001.

Voiculescu Florea, Voiculescu Elisabeta, Pedagogie (curs), partea a II-a, Alba Iulia,

2003.