Necesitatea cuantificării riscului evitat de la

consilier juridic tradițional la partener

strategic
19 aprilie 2024 | Karla MĂGUREANU
LinkedInFacebookWhatsAppMessengerXThreadsTelegramPrintFriendly
Email

Karla Măgureanu

În contextul actual al practicii juridice, este crucial să reflectăm asupra modului în care
evaluăm și cuantificăm contribuția consilierilor juridici în cadrul organizațiilor în care
activează. Cu toții recunoaștem importanța lor în gestionarea riscurilor, oferirea de sfaturi
legale și sprijinirea strategiei și obiectivelor de afaceri.

Totuși, întrebarea care se ridică este: cum putem cuantifica această contribuție în termeni
monetari? Este o sarcină complexă și uneori subiectivă, dar este esențial să găsim modalități
eficiente de a o aborda. Prezentul articol este o invitație la o reflecție profundă asupra
metodelor de evaluare a valorii adăugate de consilierii juridici. Împărtășirea experiențelor și a
celor mai bune practici în acest domeniu poate să conducă la îmbunătățiri semnificative în
procesul de cuantificare. Scopul este de a ajunge la o înțelegere comună asupra modalităților
optime de evaluare a contribuției consilierilor juridici și de a dezvolta instrumente sau metode
care să fie relevante și utile în practica noastră de zi cu zi.

În ședința din data de 19 decembrie 2019, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a

aprobat Ghidul de bune practici în relația sistemului judiciar cu celelalte profesii juridice, în
Preambulul căruia este făcută următoarea precizare:

Juriștii sunt modele de comportament și de atitudine, repere pentru societate, astfel că

dictonul latin Domus iurisconsulti totium oraculum civitatis (Casa jurisconsultului este
oracolul întregii cetăți, Cicero) este oricând de actualitate.

În Statutul profesiei de consilier juridic, la art. 49 se prevede:

Art. 49 – Activitatea desfășurată de consilierul juridic este o activitate de mijloace, nu de

rezultat.
Prezentul articol nu își propune să investigheze sau să clarifice afirmațiile de mai sus.
Dimpotrivă, indiferent de concluziile pe care veți alege să le extrageți la final, aș vrea să nu
existe niciun dubiu cu privire la puterea lor de adevăr și la faptul că ele reprezintă un element
central în activitatea consilierilor juridici.

Subiectul pe care vreau să îl abordez are legătură cu Ghidul menționat mai sus, însă vizează o
altă afirmație pe care o veți regăsi tot în Preambul:

În contextul creșterii complexității activității profesionale în domeniul judiciar și a

interacțiunii sporite între profesioniștii dreptului, elaborarea unui Ghid de bune practici s-a
impus ca o necesitate.

Despre acest aspect vor fi următoarele rânduri, cu referire exclusivă la activitatea consilierilor
juridici. Despre faptul că, într-o eră în continuă evoluție a mediului de afaceri și juridic, rolul
consilierilor juridici a trecut de la a fi pur și simplu o funcție suport, la a deveni un partener
strategic și îndrăznesc să merg mai departe spunând că de multe ori activitatea consilierilor
juridici susține profitul organizațiilor. Această schimbare semnificativă a fost alimentată de
cerințele din ce în ce mai complexe ale pieței și de nevoia de adaptare rapidă la schimbările
legislative și comerciale.

Prin prezentul articol, îmi propun să analizez necesitatea schimbării paradigmei în ce privește
rolul consilierilor juridici și să evidențiez importanța lor crescută în strategia și succesul
organizațiilor. Atât de semnificativă, încât cred că poate fi cuantificată astfel încât organizația
în care activează să aibă în orice moment o evidență clară a sumelor salvate de activitatea
consilierilor juridici, sume fără de care profitul ar fi mult diminuat.

De la simpli executori ai cerințelor legale, consilierii juridici au devenit piloni esențiali în

strategia si succesul organizațiilor, aducând valoare adăugată prin expertiza lor juridică și
contribuind la generarea de profit. În trecut, rolul consilierilor juridici era predominant unul
de suport, concentrat pe oferirea de consultanță juridică și asistență. Erau adesea văzuți ca
fiind reactivi, intervenind doar atunci când erau solicitați.

Cu toate acestea, schimbările semnificative despre care am vorbit mai sus au determinat o
transformare a rolului consilierilor juridici către o poziție mai proactivă și strategică. În
contextul actual al mediului juridic și economic, caracterizat de creșterea complexității
legislației și de frecvența crescută a litigiilor în cadrul organizațiilor, rolul consilierului juridic
s-a modificat din cel tradițional în cel de partener strategic care generează profit.

În acest context, prin prezentul articol aș vrea să atrag atenția cu privire la importanța
evaluării riscului și cuantificării economisirilor generate de către departamentul juridic prin
activitatea sa. Această evaluare este esențială pentru a evidenția impactul pozitiv al
activităților noastre asupra situațiilor financiare ale organizației. În general, consilierul juridic
nu este direct implicat în activitățile de vânzare sau de marketing, care sunt caracteristice
funcțiilor comerciale. În schimb, este responsabil pentru gestionarea riscurilor și a aspectelor
legale care pot afecta operațiunile organizației. Activitățile sale pot avea însă un impact
indirect asupra performanței financiare, fiind un actor direct în generarea veniturilor.

Sume salvate, economisiri generate… realizez pe măsură ce scriu că nu există în terminologia

uzuală un termen care să descrie noțiunea pe care o propun astăzi spre reflecție, așa că mă voi
referi în continuare la ea ca fiind un risc evitat – termenul suportă orice fel de îmbunătățiri,
important e să se înțeleagă necesitatea oficializării lui.

Pentru o înțelegere mai corectă a conceptului propus, am să plec cu analiza de la o situație

aflată în antiteză cu acesta, dar care redă o latură larg acceptată a realității pe care o resimțim
și anume că rezultatele activității consilierilor juridici sunt evaluate preponderent prin prisma
materializării și contabilizării lor în sens negativ, urmare a pierderii unui litigiu. Pornesc
așadar de la o situație concretă și care se regăsește în practică, în care s-a imputat consilierului
juridic o sumă pe care angajatorul a pierdut-o ca urmare a activității prestate de acesta. Astfel,
un consilier juridic contractual al unei instituții publice a făcut parte dintr-o echipă ce a
obținut o finanțare comunitară consistentă, pe un program de cercetare. Ulterior, autoritatea de
implementare – după ce în prealabil a aprobat finanțarea – a operat o ajustare importantă
observând că în caietul de sarcini pentru achiziția unor echipamente – caiet verificat și avizat
de alți consilieri juridici, funcționari publici – a fost impusă o exigență discriminatorie pentru
unii din potențialii furnizori de echipamente. Instanța fondului a socotit că exigența nu a fost
discriminatorie, ultima instanță a decis invers. Instanțele, în deciziile lor succesive, au înțeles
diferit aceeași jurisprudență CEJ. După ce instituția a suportat din resurse proprii ajustarea, s-a
pus și problema imputării echipei – cu precădere a consilierului juridic – pentru paguba
produsă prin achitarea valorii ajustate, problematica fiind eminamente juridică.[1]

Așadar, în practică se cuantifică valoarea îndeplinirii necorespunzătoare a atribuțiilor de

serviciu de către un consilier juridic care, așa cum am subliniat la începutul articolului, are
obligație de diligență, nu de rezultat. Pornind de la această realitate, ar trebui să poată fi
cuantificat și comportamentul situat la polul opus (partea plină a paharului) – determinarea
pierderilor pe care organizația le evită prin obținerea unor soluții favorabile în cadrul litigiilor
judiciare în care este parte.

Întrebarea care apare este cum putem face această estimare? Cum ajungem să cuantificăm
riscul evitat de consilierii juridici, fără de care profitul ar fi mult diminuat? Nu am închegat un
sistem elaborat de calcul, aplicabil oricărui tip de litigiu. Prezentul articol este o invitație la
dezbatere la finalul căreia să poată fi conturat un astfel de sistem, general valabil pentru
activitatea consilierilor juridici, indiferent unde activează aceștia.

Așadar, am să încerc să ilustrez succint modul în care diverse litigii pot afecta profitul unei
firme și cum soluțiile pronunțate pot avea un impact semnificativ asupra performanței
financiare dar și a reputației. Pentru aceste tipuri de litigii îndrăznesc să propun câteva criterii
de calcul a riscului evitat, criterii care necesită însă și alte evaluări ce presupun implicarea mai
multor departamente, astfel încât concluziile să poată fi raportate la situațiile financiare.

Neexecutarea unui contract: acest tip de litigiu are la bază situația în care o firmă inițiază,
prin consilierii juridici proprii, o acțiune în instanță ca urmare a faptului că un furnizor nu a
livrat produsele conform termenilor contractuali. Valoarea contractului este de 150.000EUR
iar firma solicită despăgubiri pentru pierderile suferite din cauza întârzierii livrării. În cazul
unei soluții nefavorabile, firma ar putea suferi pierderi financiare directe din lipsa materialelor
necesare pentru producție și poate fi nevoită să găsească surse alternative de aprovizionare,
ceea ce ar afecta profitabilitatea și termenele de livrare. Riscul evitat intervine în cazul unei
soluții favorabile, care, la o prima vedere, nu face decât să asigure firmei continuarea
activității însă în realitate, câștigarea litigiului a împiedicat o pierdere financiară
semnificativă.
Litigii de muncă: În eventualitatea unui litigiu cu un fost angajat având ca obiect contestarea
concedierii sale abuzive, solicitând despăgubiri de 200.000lei pentru salariile pierdute și
prejudiciul moral, prin obținerea unui acord de soluționare sau a unei hotărâri judecătorești
favorabile, firma ar putea evita pierderea sumei de 200.000lei și s-ar proteja totodată de alte
posibile consecințe negative, cum ar fi impactul asupra reputației și costurile suplimentare
asociate litigiului.

Litigii din materia protecției consumatorilor: Implicarea unei firme într-un litigiu cu
autoritățile de reglementare privind protecția consumatorilor, cum ar fi practici de marketing
înșelătoare sau încălcarea confidențialității datelor clienților, ar putea avea ca efect, în cazul
pierderii litigiului, nu doar sancționarea cu amenzi semnificative ci și pierderi financiare
rezultate din deteriorarea reputației și pierderea de clienți. Riscul evitat în cazul unei soluții
favorabile ar putea fi cuantificat prin identificarea sumelor pe care le-ar fi pierdut firma în caz
contrar.

Contestații la executare. În ipoteza în care un debitor refuză să achite datoria și contestă

procedura de executare silită sau își argumentează incapacitatea de a plăti, firma, în calitate de
creditor, ar putea suferi pierderi financiare semnificative din nerecuperarea sumelor care i se
cuvin.

Exemplele de mai sus reprezintă un procent mic din posibilitățile care ar putea fi luate în
calcul la stabilirea riscului evitat. Fiecare caz este unic și poate implica circumstanțe
specifice, dar aceste exemple ilustrează diversitatea problemelor juridice cu care se pot
confrunta organizațiile. Din acest motiv am spus la începutul articolului că prezentele rânduri
nu fac decât să invite consilierii juridici la a stabili, fiecare pe domeniul lui, o modalitate
concretă și realistă de a cuantifica succesele pe care le înregistrează. Pentru că, fără putință de
tăgadă, rolul consilierului juridic a evoluat de la unul pur defensiv și de conformitate la cel de
partener strategic care aduce valoare adăugată afacerii. Consilierul juridic modern nu doar
identifică riscurile și oferă sfaturi pentru conformitate, ci este implicat activ în procesele de
luare a deciziilor strategice și contribuie la generarea de profituri și crearea de oportunități.
Contribuția cu idei și perspective a cât mai multor consilieri juridici ar asigura avansarea în
direcția unei evaluări mai precise și mai echitabile a valorii activității acestora.

[1] Vasile Luha, Probleme privind răspunderea civilă pentru vina profesională în activitatea de consultanță
juridică, Publicație Universul juridic Premium 6 din 2023

Karla Măgureanu
Șef Birou Regional Litigii Vaslui