Amoxicilinum Trihydricum

Amoxicilină trihidrat

C16H19N3O5S . 3H2O

Amoxicilina trihidrat este acid (2S, 5R, 6R)-3,3-dimetil-7-oxo-6-[2- -amino-2-(4-

hidroxifenil)-acetamido]-4-tia-1-aza-biciclo [3.2.0] heptan-2-car- boxilic cu trei molecule de
apă. Conține cel puțin 92,0%şi cel mult 100,5% peniciline totale exprimate în C 16 H 19 N 3 O5
S raportat la substanţa anhidră.

Descriere.

Pulbere cristalină, albă sau aproape albă, practic fără miros, gust amar (IX.B.)

Solubilitate.

Greu solubilă în apă și metanol, practic insolubilă în cloroform şi eter (IX.C.1).

Identificare

Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obținut cu amoxi- cılină trihidrat (s.r.) prin
dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2).

- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,003% în hidroxid de sodiu 0,1 mol/l prezintă două
maxime: la 246 nm și la 290 nm (IX .C .24.1)

-Pe cromatograma obținută la „Impurități înrudite chimi). dreptul punctului a, trebuie să apară
o pată asemănătoare cu pata, palå corespunzătoare amoxicilinei trihidrat (s.r.), din dreptul
punct (IX.C.26.2).

-10 mg amoxicilină trihidrat se suspendă în 1 ml apă, se ad. 2 ml sulfat de cupru (II) și tartrat
de potasiu și sodiu-soluție (R) și 6 apa; apare o colorație violetă.

Putere rotatorie specifică:

[a]20D = + 290° piînă la + 310° (0,2% mte in apă proaspăt fiartă și răcită ; raportat la substanța
anhidră) (IXCA pH = 3,5 – 6,0 (0,2% m/V) (IX.C.22).

Impurități înrudite chimie.

Acid 6-aminopenicilanic, cel mult 2,0% - alte impurități, cel mult 0,5% din fiecare.

Se procedează conform prevederilor de la „Cromatografie pe strat subțire“ (IX.C.26.2).

Adsorbant: silicagel G (R).

Developant : acetonă (R)-acid formic anhidru (R)-apă (95 :4: 1).

Soluții de aplicat :

Soluția a : 0,5 g amoxicilină trihidrat se agită cu 10 ml alcool (R) timp de 10 min; se filtrează
și se completează cu același solvent la 10 ml, într-un balon cotat;

Soluția b: 0,5 g amoxicilină trihidrat (s.r.) se agită cu 10 ml alcool (R) timp de 10 min; se
filtrează și se completează cu acelaşi solvent la 10 ml, intr-un balon cotat;

Soluția c: acid 6-aminopenicilanic (s.r.) 0,10% m/V în alcool 50c;

Soluția d: acid 6-aminopenicilanic (s.r.) 0,0250% m/V în alcool 50°c.

Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a, b, c și d, se aplică soluțiile :

a: 10 µl soluție a (500 µg amoxicilină trihidrat) ;

b: 10 ul soluție b (500 µg amoxicilină trihidrat-s.r.) ;

c: 10 ul soluție e (10 µg acid 6-aminopenicilanic-s.r.) ;

d: 10 ul soluție d (2,5 µg acid 6-aminopenicilanic-s.r.).

Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu developant, se lasă pînă cînd

acesta a migrat pe o distanță de aproximativ 15 cm de la linia de start, se scoate, se usucă la
aer şi se pulverizează uniform cu soluție proaspắt preparată din ninhidrină (R) 2 g/1 într-un
amestec format din acid acetic (R)-alcool (R) (20 : 80). Placa cromatografică se ține u etuvă,
la 120 °C timp de 10 min și se examinează la lumina zilei.

Pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lingă pata principa corespunzătoare

amoxicilinei trihidrat, poate să mai apară o altà pa cu același tatea colorației acesteia nu
trebuie să depășească mărimea și intensitat colorației petei din dreptul punctului c. Dacă pe
cromatogramă, în drep punctului a, mai apar și alte pete, mărimea și intensitatea colorației
acest nu trebuie să depăşească mărimea și intensitatea colorației petei din drepte punctului d.

Metale grele. Cel mult 0,002%.

 Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la ,,Contro- ll limitelor pentru
impurități anorganice" (IX.C.13) și completat cu apă 10 ml, se compară cu 2 ml soluție-etalon
completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion plumb).

Apă: 11,5 – 14,5%. 0,i g amoxicilină trihidrat se titrează cu reactivul Karl Fischer (IX.C.
16.1).

Reziduu prin ealcinare. Cel mult 1,0%

1g amoxicilină trihidrat se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17)

Substanțe absorbante de iod. Cel mult 5,0% raportat la substanja anhidră.

0,1 g amoxicilină trihidrat se dizolvă în tampon fosfat pH 7,0 (R) și se completează cu

același solvent la 100 ml, într-un balon cotat (soluția- probă). La 5,0 nl soluție-probă se
adaugă 5 ml tampon fosfat pH 4,0 (R) și 5,0 mi iod 0,01 mol/1, se omogenizează prin agitare
și se lasă în repa tis, la întuneric, timp de 10 min. Se titrează cu tiosulfat de sodiu 0,01 mol/1
pină la colorație galben-deschis. Se adaugă 1 ml amidon-soluție (I) și se continuă titrarea,
agitînd energic, pînă la decolorare.

La 5 ml tampon fosfat pH 7,0 (R) se adaugă 5 ml tampon fosfat pH 4,0 (R), 5,0 ml iod 0,01
mol/1 și se titrează cu tiosulfat de sodiu 0,01 mol/1 pină la colorație galben-deschis. Se
adaugă 1 ml amidon-so- luție (I) şi se continuă titrarea, agitind energic, pină la decolorare.
Diferența dintre cele două titrări reprezintă iodul consumat de substan- țele absorbante de iod
din 5 ml soluție-probă.

1 ml tiosulfat de sodiu 0,01 mol/l corespunde la 0,372 mg substanțe absorbante de iod.

Impurități toxice (IX.F.11).

Se administrează intravenos 0,5 ml dintr-o soluție care conține amoxicilină (C16H1,N3O5,S)

20 mg/ml în hidroxid de sodiu 0,05 mol/1.

Dozare.

0,1 g amoxicilină trihidrat se dizolvă în apă şi se completează cu același solvent la 100 ml,
într-un balon cotat (soluția-probă). La 2,0 ml soluție-probă se adaugă 2 ml hidroxid de sodiu 1
mol/1, se omogenizează prin agitare şi se lasă în repaus timp de 15 min. Se adaugă 2,4 ml acid
clorhidric 1 mol/1 și 10,0 ml iod 0,005 mol/1. Se lasă la întuneric timp de 15 min și se titrează
cu tiosulfat de sodiu 0,01 mol/1 pînă la colorație galben-deschis. Se adaugă 1 ml amidon-
soluție (I) şi se continuă titrarea, agitind energic, pină la decolorare.

La 2,0 ml soluție-probă se adaugă 10,0 ml iod 0,005 mol/1, 0,12 ml cid clorhidric 1 mol/1
și se titrează cu tiosulfat de sodiu 0,01 mol/1 pînă colorație galben-deschis. Se adaugă 1 ml
amidon-soluție (I) și se con- inua titrarea, agitînd energic, pină la decolorare.

Diferența dintre cele două titrări reprezintă iodul consumat de penici- finele totale din 2 ml
soluție-probă.
 În paralel, se efectuează determinarea cu o soluție-etalon preparată Sol1g amoxicilină
trihidrat (s.r.) și prelucrată în aceleași condiții cu soluția-probă.

Concentrația in peniciline totale (exprimate în C1H1,N,O,S) a pret a in CHN3O,S) a

etalonului.

Conservare.

In recipiente inchise etans, ferit de lumină, la cel m 25 °C.

Acțiune farmacologică și intrebuințări. Antibiotic.

AMPICILLINUM NATRICUM

Ampicilină sodică

C16H18N3NaO4S

Ampicilină sodică M, 371,4 Ampicilina sodică este sarea de sodiu a acidului (2s, 5R, 6R)-
3,3- -dimetil-7-oxo-6-(2-fenil-2-aminoacetamido)-4-tia-1-aza-biciclo [3.2.0]heptan- -2-
carboxilic. Conţine cel puțin 85,0% și cel mult 96,0% peniciline totale exprimate în
C1,H19N,O,S raportat la substanța anhidră.

Activitatea microbiologică este de (C„H„N3O̟ S)/mg raportată la substanța anhidră.

Descriere.

Pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust amar (IX.B); higroscopică.

Solubilitate.

Uşor solubilă în apă, foarte greu solubilă în cloroform, practic insolubilă în eter (IX.C.1).

Identificare

- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obținut cu ampici- lină sodică (e.n.) prin
dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2).

- La 2 mg ampicilină sodică se adaugă 2 mg sare de sodiu a acidului cromotropic (R) şi 2 ml

acid sulfuric (R). Eprubeta se introduce într-o baie de glicerol, la 150 °C şi se agită din cînd în
cînd; în cel mult 2 min trebuie să apară o colorație roșu-violetă şi după 4 min amestecul se
brunifică.

- Prin calcinare se obține un reziduu care umectat cu acid clorhidrie 100 g/1 (R) colorează
flacăra în galben.

Aspectul soluției.
 10 ml soluție 5,0% m/V în apă proaspăt farta răcită trebuie să fie limpede și incoloră. După 4
h, o eventuală colorae nu trebuie să fie mai intensă decit colorația unei soluții-etalon preparate
din 0,05 ml cobalt-E.c., 0,40 ml fer-E.c. şi apă la 10 ml (IX.C.2).

pH = 8,0 - 10,0 (10% m/V) (IX.C.22).

Benzilpenicilină sodică.

Cel mult 1,0%. Se procedează conform prevederilor de la „Cromatografie pe s subțire

(IX.C.26.2).

Adsorbant: silicagel G (R).

Developant : acetat de n-butil (R)-acid acetic (R)-1-butanol (R)-tampon de fosfat pH 7,4 (R)
( 80 : 20 : 10 : 5 ).

Soluții de aplicat :

Solutia a : ampicilină sodică 1,0% m/V) ; in tampon fosfat pH 7,4 (R)

Solutia b: benzilpenicilină sodică (e.n.) 0,010% m/V in tampon fosfat pH 7,4 (R).

Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a și b, se aplică soluțiile:

a: 10 ul soluție a (100 µg ampicilină sodică);

b: 10 ul soluție b (1 µg benzilpenicilină sodică-e.n.).

Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu developant, se lasă pină cînd

acesta a migrat pe o distanță de aproximativ 16 cm de la linia de start, se scoate, se usucă la
aer, se pulverizează uniform cu reactivul de identificare proaspăt preparat din : 2 ml clorură
de fer (III) (R) 100 g/1, 2 ml hexacianoferat (II) de potasiu (R) 20 g/l și 6 ml acid clorhidric
100 g/l (R) și se examinează la lumina zilei.

Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata principală corespunzătoare

ampicilinei,' de culoare albastră, mai apare o altă pată, cu acclași Rf cu al petei din dreptul
punctului b, mărimea și intensitatea colorației acesteia nu trebuie să depăşească mărimea şi
intensitatea colo- rației petei din dreptul punctului b.

Apă.

Cel mult 2,0%.

0,5 g ampicilină sodică se (IX.C.16.1).

Impurități pirogene (IX.F.10). Se administrează intravenos 1 ml pe kilogram masă

corporală dintr-o soluție care conține ampicilină sodică 20 mg/ml în apă pentru preparate
injectabile.
 Impurități toxice (IX.F.11). Se administrează intravenos 0,5 ml dintr-o soluție care conține
ampicilină sodică 40 mg/ml.

Sterilitate. Ampicilina sodică trebuie să fie sterilă. Se procedează con- form prevederilor de
la ,Controlul sterilității" (IX.F.2).

Dozare. Peniciline totale. 0,125 g ampicilină sodică se dizolvă în 10 ml tampon fosfat pH 6,0
(R) şi se completează cu același solvent la 100 ml, -un balon cotat (soluția-probă), La 2,0 ml
soluție-probă se adaugă 2 ml idroxid de sodiu 1 mol/1, se omogenizează prin agitare şi se lasă
în repaus 000 de 15 min. Se adaugă 2,4 ml acid clorhidric 1 mol/l și 10,0 mỉ iod 05 mol/1. Se
lasă la întueric timp de 15 min şi se titrează cu tiosulfat soltu 0,01 mol/1 pînă la colorație
galben-deschis. Se adaugă 1 ml amidon- uie (7) și se continuă titrarea, agitînd energic, pînă la
decolorare.

La 2,0 ml soluție-probă se adaugă 10,0 ml iod 0,005 mol/1 și se ti- ada Cu tiosulfat de sodiu
0,01 mol/i pînă la colorație galben-deschis. Se Dinz ga 1 ml amidon-solutie (I) și se continuă
titrarea, agitînd energic, titrează cu reactivul Karl Fischer la decolorare.

Diferenta dintre cele două titrări reprezintă iodul consumat de penici- hele totale din 2 ml
soluție-probă.

În paralel, se efectuează determinarea cu o solutie-etalon preparată din din 0,125 g

ampicilină sodică (e.n.) si prelucrată in aceleasi conditii cu soluția-probă.

Concentrația in peniciline totale (exprimate in C,H,1„N,O,S) probei a in CHN,O,S) a

etalonului național.

’’ Activitatea microbiologică’’ se determină conform prevederilor de la ‘’ Activitatea

microbiologică a antibioticelor" (IX.F.5).

Conservare. In recipiente inchise etans, ferit de lumină, la cel mud 25 °C.

Aețiune farmacologică și intrebuințări. Antibiotic.

Ampicillinum Trihydricum

Ampicilină trihidrat
C16H19N3O4.3H2O

Ampicilina trihidrat este acid (2S, 5R, 6R)-3,3-dimetil-7-oxo-6-(2-fenil- 2-amino-

acetamido)-4-tia-1-aza-biciclo [3.2.0] heptan-2-carboxilic molecule de apă. Conține cel puțin
95,0% și cel mult 102,0% C,6H19N3O și cel puțin 95,0% și cel mult 101,0% peniciline totale
exprimate n C1,H19N3O4,S raportat la substanța anhidră.

Activitatea microbilogică este de (C16,H19N3O4,S)/mg raportată la substanța anhidră.

Descriere.

Pulbere microcristalină albă, fără miros sau cu miros siao caracteristic şi cu gust amar (IX.B.)

Solubilitate.

Solubilă în 150 ml apă, practic insolubilă în alcool, clolo form şi eter (IX.C.1).

Identificare

- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obținut cu ampicilină trihidrat (e.n.) prin
dispersie în bromură de potasiu.

- La 2 mg ampicilină trihidrat se adaugă 2 mg sare de sodiu a acidului cromotopic (R) și 2 ml

acid sulfuric (R). Eprubeta se introduce între baie de glicerol, la 150 °C şi se agită din cînd în
cînd; în cel mult 2 min.

În paralel, se determină absorbanţa unei soluții-etalon de ampicilină Conser vare. În

recipiente închise etanş, ferit de lumină, la cel mult trihidrat (e.n.) 0,06% m/V.

Concentrația în ampicilină anhidră se calculează conform formulei

c= Ap.me.n.(100—Ue.n.).Ce.n.

Ae.n..mp(100—Up)

în care :

c = concentrația în ampicilină anhidră a probei de analizat (% m/m);

Ap =absorbanța soluției-probă ;

Ae.n.= absorbanța soluției-etalon;

mp= masa probei luată în lucru (în grame);

me.n.= masa etalonului național luată în lucru (în grame);

Up= concentrația în apă a probei (% m/m) ;

Ue.n.=concentrația în apă a etalonului național (% m/m);

Ce.n. = concentrația în ampicilină anhidră a etalonului național (% m/m).

Peniciline totale.

0,125 g ampicilină trihidrat se dizolvă în 50 ml apă și se completează cu același solvent la

100 ml, într-un balon cotat (soluția- probă). La 2,0 ml soluție-probă se adaugă 2 ml hidroxid
de sodiu 1 mol/1, se omogenizează prin agitare şi se lasă în repaus timp de 15 min. Se adaugă
2,4 ml acid clorhidric 1 mol/1 şi 10,0 ml iod 0,005 mol/1. Se lasă la întu- neric timp de 15 min
şi se titrează cu tiosulfat de sodiu 0,01 mol/1 pină la colorație galben-deschis. Se adaugă 1 ml
amidor-soluţie (I) şi se con- tinuă titrarea, agitînd energic, pînă la decolorare. La 2,0 ml
soluție-probă se adaugă 10,0 ml iod 0,005 mol/1 și se titrează cu tiosulfat de sodiu 0,01 mol/1
pînă la colorație galben-deschis. Se adaugă 1 ml amidon-soluție (I) și se continuă titrarea,
agitînd energic, pină la decolorare.

Diferența dintre cele două titrări reprezintă iodul consumat de pe- nicilinele totale din 2 ml
soluție-probă.

În paralel, se efectuează determinarea cu o soluție-etalon preparata din 0,125 g ampicilină

trihidrat (e.n.) şi prelucrată în aceleaşi condifi cu soluția-probă.

Concentrația în peniciline totale (exprimate în CH1,N,O,S) a prote se calculează ținînd

seama de concentrația în peniciline totale (expriniate în C,,H19N,O,S) a etalonului național.

Activitatea microbiologică se determină conform prevederilor de „Activitatea

microbiologică a antibioticelor“ (IX.F.5).

Conservare

În recipiente închise etanș ferit de lumină la cel mult 25 °C.

Acțiune farmacologică și întrebuințări. Antibiotic.

Cloxacillinum Natricum

Cloxacilină sodică
C19H17C1N3NaO5S

Cloxacilina sodică este sarea de sodiu a acidului (2S,5R,6R)-33 dimetil-7-oxo-6- [[3-(2-

clorofenil)-5-metil-4-izoxazolil ]-carboxamido]-4-tia- -1-azabiciclo [3.2.0]heptan-2-carboxilic
cu o moleculă de apă. Conține cel puțin 95,0% și cel mult 100,5% peniciline totale exprimate
in C,H,,CIN,NaO,Š · H,O și cel puțin 7,0% și cel mult 7,5% clor.

Activitatea microbiologică este de cel puțin 825 µg cloxacilină (C1,H1,CI N,0,S)/mg.

Descriere.

Pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust amar (IXB).

Solubilitate.

Uşor solubilă în apă, puțin solubilă în alcool, greu sol- bilă în cloroform (IX.C.1).

Identificare

-Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obținut cu cloxacilină sodică (e.n.) prin
dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2)

-La 2 mg cloxacilină sodicăse adaugă 2 mg sare de sodiu a acidului cromotropic (R) și 2 ml

acid sulfuric (R). Eprubeta se introduce intr-o baie de glicerol, la 150 °C şi se agită din cînd
în cînd; în cel mult 1 min trebuie să apară o colorație galben-verzuie, care devine purpurie
după 3 min.

-Prin calcinare se obține un reziduu care, umectat cu acia hidric 100 g/l (R), colorează flacăra
în galben.

Putere rotatorie specifică:

[a]20D=+1630 pana la +1720 (1%m/V in apa proaspat fiarta si racita; raportat la substanta
anhidra) ( IX.C.4.)
Apă : 3,0-5,0%

0,3 g cloxacilină sodică se titrează cu reactivul Karl Fischer (IX.C.16.1).

Impurități pirogene (IX.F.10).

Se administrează intravenos 1 ml pe kilogram masa corporala dintr-o solutie care contine

cloxacilina sodica 20 mg/ ml în apă pentru preparate injectabile.

Impurități toxice (IX.F.11).

Se administrează intravenos 0,5 ml dintr-o olutie care conține cloxacilină sodică 40 mg/ml.

Sterilitate.

Cloxacilina sodică trebuie să fie sterilă. Se procedează conform prevederilor de la „Controlul

sterilității“ (IX.F.2).

Dozare.

Peniciline totale. 0,5 g cloxacilină sodică se dizolvă în 25 ml apă lipsită de dioxid de carbon,
se neutralizează cu, hidroxid de sodiu 0,01mol/1, se a daugă 50 ml hidroxid de sodiu 0,1
mol/1 şi se încălzește pe baia de apă timp de 20 min. După răcire se adaugă O,1 ml fenolítale-
ină-soluție (I) și se titrează cu acid clorhidric 0,1 mol/1 pînă la decolorare.

În paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor.

1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,04759 g C 19 H 17,,CIN 3,NaO5,S – H2O.

Clor.

Se procedează conform prevederilor de la „Mineralizarea halo- genilor şi a sulfului legați

organic-Combustie în bombă“ (IX.C.21), luind în lucru 0,22 g cloxacilină sodică. În soluția
obținută se adaugă 0,1 ml fenolftaleină-soluție (I), se neutralizează cu acid nitric (R) adăugînd
după neutralizare 3 ml acid nitric 250 g/1 (R), se agită şi se adaugă 25 ml ni- trat de argint 0,1
mol/1. După depunerea precipitatului se filtrează și fil- trul se spală cu apă. În filtrat se adaugă
l'ml sulfat de amoniu-fer (III)- soluție acidă 200 g/1 (1) și se titrează cu tiocianat de amoniu
0,1 mol/1 pină la colorație galben-roşiatică.

1 ml nitrat de argint 0,1 mol/1 corespunde la 0,003545 g clor.

Activitate microbiologică. Se determină conform prevederilor de la „Activitatea

microbiologică a antibioticelor" (IX.F.5).

Conservare.

În recipiente închise etans, ferit de lumină, la cel mult 25 °C.

Observație.
 Sterilitatea și impuritățile pirogene se delermină numai în cazul cloxacilinei sodice care se
administreaza pe cale parenterala.

Actiune farmacologică și întrebuințări.

Antibiotic.
 Suspensiones

Suspensii

Suspensiile sint preparate farmaceutice lichide,constituite din una sau mai multe substante
active insolubile,suspendate intr-un mediu de dispersie lichid si destinate administrarii interne
sau externe.

Preparare.

Substantele solide, aduse la un grad de finete corespunzător scopului si modului de

administrare, se disperseaza in mediu de dispersie lichide, printr-o metoda adecvata si se
completeaza la masa prevazuta (m/).

Suspensii care se aplică pe plăgi, pe arsuri și pe pielea sugarilor se Suspensiile neră prin
metode care le asigură sterilitatea (IX.F.1) şi care permit ritarea unei contaminări ulterioare cu
microorganisme.

Descriere. Suspensiile sînt preparate fluide, opace, omogene după agi- tare. Culoarea,
mirosul și gustul sînt caracteristice componentelor.

Mărimea particulelor.

Se determină prin examinarea la microscop a unei mase de preparat, care conține aproximativ
10 mg substanță activă suspendată, întinsă într-un strat subțire pe lama de microscop. 90% din
particulele examinate trebuie să prezinte un diametru de cel mult 50 um; pentru 10% din
particulele examinate se admite un diametru de cel mult 180 um.

Stabilitate.

Suspensiile pot sedimenta în timp; după o agitare timp de 1- 2 min trebuie să se disperseze și
să-și mențină omogenitatea pe durata administrării.

Masa totală pe recipient.

Se stabileşte prin cîntărirea individuală a td tului din zece recipiente. Față de masa declarată
pe recipient se admit abaterile procentuale prevazute in tabelul I:

Dozare:

Se efectuează conform prevederilor din monografia respectivă. Conținutul în substanță activă

poate să prezinte față de valoarea declarată,dacă nu se prevede altfel, abaterile procentuale
prevăzute în tabelul :

Conținut declarat în substanță activă (%) Abatere admisă

 pînă la 0,1% +- 7,5%
0,1% pînă la 0,5% +-5%
0,5% și mai mult de 0,5% +-3%

Conservare. În recipiente bine închise.

Observații.

Suspensiile oftalmice trebuie să corespundă prevederilor de la Oculoguttae.

Suspensiile care se aplică pe plăgi, pe arsuri și pe pielea sugarilor trebuie să să corespundă

prevederilor de ‘’Controlul sterilitatii’’ (IX.F.2.)

În cazul substanțelor puternic active sau toxice, masa prelucrată sub formă de suspensie nu
trebuie să depășească doza maximă pentru 24 h.