Determinarea glicemiei prin metoda Somogyi – Nelson

Pentru a preveni glicoliza, se recomandă, ca recoltarea sângelui pentru determinări de

glucoză să se facă cu flourură de sodiu (aproximativ, 10 mg/ ml sânge).

Reactivi necesari:

1. Soluţie bazică de tartrat: 25 g Na2CO3 anhidru, 25 g tartrat dublu de Na şi K (sare Seignette),

20 g NaHCO3 şi 200 g Na2SO4 anhidru se dizolvă în 800 ml apă bidistilată.
După dizolvarea completă, se aduce la volum final de 1000 ml. Dacă este necesar, se filtrează
soluţia. Se pastrează la temperatură de cel puţin 20ºC pentru a nu recristaliza compuşii.
2. Soluţie de CuSO4 15% (masă/ volum), în apa bidistilată; la fiecare100 ml soluţie de adaugă
câte 1-2 picături H2SO4 concentrat.
3. Cromogenul: 3.6 g molibdat de amoniu –(NH4)6Mo7O24·4H2O- se dizolvă în 450 ml apă
bidistilată. Sub agitare continuă şi răcire, se adaugă 21 ml H 2SO4 conc., apoi 3 g NaHAsO4·7H2O
dizolvat în prealabil în 25 ml apă bidistilată. Soluţia se menţine timp de 24 ore la 37ºC, sau 25
minute la 55ºC. Culoarea soluţiei trebuie să fie galben-pai. Se păstrează în sticle brune. Nu se va
utilize spatula metalică la cântărire. Notă: Peste 60ºC, cromogenul se descompune.
4. Soluţia de ZnSO4·6H2O – 5 g% (masă/ volum). În cazul sulfatului de cupru cristalizat cu 7
molecule de apă se căntăresc 5.33g%.
5. Soluţia de Ba(OH)2·8H2O – 0.3N (0.15M sau 4.73g%); se păstrează în sticle cu dop de
cauciuc. Cele două soluţii (nr.4 şi 5) se titrează reciproc, astfel încât 5 ml soluţie ZnSO 4·6H2O –
5 g%, să consume 4.7-4.8 ml soluţie Ba(OH)2·8H2O – 0.3 N până la apariţia unei culori slab roz,
în prezenţa a 2-3 picături de fenolftaleină (1g/ 100 ml alcool etilic).
6. Soluţia standard de glucoză:se prepară mai întâi o soluţie de acid benzoic 0.3g%. În această
soluţie, se dizolvă diferite cantităţi de glucoză: 50 mg, 100 mg şi 150 mg fiecare în câte 100 ml
acid benzoic. Soluţiile astfel preparate se pot pastra timp îndelungat la temperatura camerei.

Mod de lucru:
Într-o eprubetă de centrifugă de 10 ml, se pipetează urmatoarele substanţe în proporţie de:
1.5 ml apă distilată şi 0.1 ml sânge integral. Pipetarea săngelui se execută cu o micropipetă de
100 μl. Se agită conţinutul, iar după 1-2 minute se pipetează 0.2 ml Ba(OH) 2·8H2O – 0.3N.Se
agită din nou şi se adaugă 0.2 ml ZnSO4·6H2O – 5 g%, după care se agită din nou.
Se calculează câţi ml de amestec sunt necesari pentru determinare, în funcţie de mărimea
grupei de studenţi.
După câteva minute, se centrifughează timp de 10 minute la 1000xg. Se transferă
supernatantul într-o alta eprubetă. Din supernatant se ia 1 ml şi se introduce într-o eprubetă
cotată de 20 sau 25 ml; se adaugă acum 1 ml reactiv cupric preparat extemporaneu din 25 ml
solutie de tartrat şi 1 ml soluţie CuSO4- 15 %. Eprubetele se pun pe baia de apă la fierbere, unde
se lasă timp de 20 minute. După răcire, se adaugă 1 ml cromogen. Se aduce volumul amestecului
la 20 sau 25 ml cu apa distilată si se amestecă după care se fotometrează la 750 nm, în cuva cu
d=1cm. Culoarea este stabilă timp de 18 ore.
Paralel cu proba de sânge, se efectuează proba martor şi probele etalon de glucoză.
În eprubetele cotate de 20 sau 25 ml se introduce 1 ml apă distilată pentru proba martor,
respectiv 0.95 ml pentru probele etalon. În probele etalon, se vor introduce câte
50 μl din etaloanele de glucoză de 50mg%, 100mg%, 150mg%. se introduce apoi în fiecare
eprubetă, câte 1 ml reactiv cupric, după care eprubetele se pun pe baia de apă la fierbere, timp de
20 minute. După răcire, se adaugă 1 ml cromogen şi se completează cu apă distilată pănă la cotă
(ca si la proba de sânge).