Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Interjecţia
Interjecţia
Funcţiile sintactice
1) S: Deodată s-a auzit pleosc!
2) N p: Este vai de voi!
3) A interjecţional: Zgomotul pleosc! m-a asurzit.
4) P v: Hai şi tu în excursia de adio.
5) C d: Am auzit bum.
6) C c mod: Pisica face miau.
! Interjecţia, în funcţie de intensitate, se izolează prin
virgule sau semnul exclamării de restul enunţului.
Ex: Spune, măi, ce s-a întâmplat?
Virgula, semn de punctuaţie, marchează grafic o
pauză scurtă în ritmul vorbirii însoţind intonaţia
descendentă, determinată de izolarea interjecţiei
„măi” de restul enunţului.
! Multe dintre interjecţii nu au funcţie sintactică.
Ex: Of, ce dor mi-e de tine! -> interjecţie pp-zisă, simplă,
fără funcţie sintactică
Locuţiunea interjecţională
=grup unitar de cuvinte care din punct de vedere
morfologic se comportă ca o interjecţie.
Ex: Nu zău! ; Pe naiba! ; Pe bune! ; Ia te uită ! ; Doamne
fereşte! ; Doamne ajută! ; Slavă Domnului! ; Slavă
Cerului! ; Păcatele mele! ;
Ce mai, nu ai învăţat nimic!
Ia vezi, ai întrecut măsura!