Oxigenoterapia, ventilatia non-invaziva si

terapia inhalatorie

1
Module 1 – Transmission and
Pathogenesis of Tuberculosis 2
Aerosolii

- utilizati de peste 4000 de ani in India

- o suspensie foarte fina de lichid sau de particule solide intr-
un gaz
- dimensiunile particulelor: 1-5 microni
- 80% - depunere in orofaringe
- 10% - depunere pe peretii dispozitivului
- 10% depunere in plamini
Căile respiratorii este singurul organ al corpului
uman în care avem capacitatea limitată de a-l proteja
împotriva barajului constant de insulte din mediul
înconjurător. Spre deosebire de apa curată, care este
considerată de la sine înțeleasă ca fiind un element
esențial pentru fiecare individ, controlul calității
aerului nu este privit în același mod până acum
În general, medicamentele inhalate pot fi
administrate rapid și „neinvaziv” în tractul respirator
și pot avea efecte terapeutice benefice acolo cu doze
care provoacă expunere scăzută la restul corpului
pentru a minimiza efectele adverse sistemice.
Inhalarea pentru tratamentul bolilor respiratorii ca
cale preferată de administrare este utilizată din
următoarele motive:
1) Agentul terapeutic nu poate atinge concentrații
adecvate în plămân administrat sistemic. Un
exemplu: DNaza umană (dornaza a ) utilizată ca
inhalare pentru tratamentul fibrozei chistice
2) Există o toxicitate sistemică semnificativă a
agenților terapeutici atunci când sunt administrați la
doze care ating concentrații terapeutice în
plămân. Exemple sunt antibioticele aminoglicozide
în care dozele inhalabile eficiente sunt semnificativ
mai mici decât dozele echipotente care ar trebui
administrate sistemic, dar ar provoca reacții adverse
sistemice grave administrate cronic.
3) Medicamentul are o biodisponibilitate orală
slabă. Exemple: cromonii, surfactantul pulmonar.
4) Este necesar un început rapid de acțiune, cum ar
fi, de exemplu, cu bronhodilatatoare cu acțiune
scurtă
5) Dacă administrarea sistemică pentru a obține
efecte terapeutice în plămâni ar necesita doze care nu
ar fi viabile din punct de vedere economic, cum ar fi
pentru macromolecule (de exemplu, terapii cu
peptide, proteine, ARN și ADN) care prezintă adesea
o eficiență slabă a transportului între
compartimentele de sânge și plămâni.
Proprietati ale medicatiei inhalatorii:
1) retenție în plămân pentru a optimiza expunerea
locală și pentru a oferi un regim de dozare rezonabil,
2) potență mare pentru a limita nevoia de doze
terapeutice mari și
3) biodisponibilitate orală scăzută. pentru a reduce
expunerea sistemică
4) Permeabilitatea scăzută ar putea spori, de
asemenea, impactul solubilității scăzute și al
interacțiunilor tisulare
Limitari ale utilizarii medicatiei inhalatorii

- barierele înnăscute la intrarea particulelor „străine”

și a dispoziției acestora după aterizarea în tractul
respirator.
- iritațiea și toxicitatea pe termen lung a anumitor
tipuri de molecule din tractul respirator.
- sunt mai complicat de utilizat
- diferite dispositive cu mecanisme diferite
- Lipsa respectării utilizării adecvate a dispozitivelor
de inhalare, inclusiv a modului corect de respirație
Medicamentele administrate prin inhalare sunt
dispersate printr-un dispozitiv de aerosoli, ceață sau
pulbere pe care pacienții le inhalează în căile
respiratorii. Deși efectul principal al medicamentelor
inhalate este respirator, este posibil să existe și
efecte sistemice. Sunt disponibile o varietate de
inhalatoare, iar instrucțiunile specifice ale
producătorilor trebuie întotdeauna verificate și
urmate pentru a asigura o dozare adecvată.
Diametrul particulelor
- particule < 6-8 µm
- in caile mici < 4-5 µm
- particule f mici (0,1-0,3 µm) nu sunt retentionate
- particula mare sedimenteaza la locul unde intilneste un
obstacol

Starea medicamentului (cristalin, amorf sau solubilizat)

Gravitatia
- particulele mai mari
- velocitatea curentului
- tensiunea superficiala a solutiei mica
Tipul respiratiei

- frecventa respiratiei – retentia de 2 ori mai mare la 7

respiratii/min fata de frecventa de 21 resp/min
- la acelasi ritm respirator retentia in cazul respiratiei pe gura
este de 4 ori mai mare decit respiratia pe nas
- retentia este in relatie directa cu volumul curent
- apneea postinspiratorie creste retentia cu 20-60%

Temperatura si umiditatea

- la temperaturi mai mici de 36-37°C se favorizeaza

penetrarea profunda
- mediu uscat – penetrare profunda
Medicamente

- solutii saline
- mucolitice
- beta 2 agonisti
- anticolinergice
- corticosteroizi
- antibiotice
- antifungice
➢Medicatia inhalatorie: „gold standard-ul” terapiei bolilor
obstructive pulmonare cronice

➢Eficienta, obtinerea controlului, cresterea aderentei la

tratament
si siguranta terapiei depind de

Tipul dispozitivul inhalator

si
Tehnica corecta de utilizare
 Tipuri de dispozitive inhalatorii
• pMDIs: dispozitive inhalatorii presurizate cu doza
masurata
– Dispozitive suplimentare: camera de expansiune
(spacer)
• BAIs (breath-actuated pressurised metred dose inhaler):
dispozitive inhalatorii presurizate cu doza masurata,
activate de inspir
• DPIs: dispositive inhalatorii pe baza de pulbere uscata
– doza individuala
– doze multiple incorporate
• Mist (vapori)
• Nebulizatoare
Nebulizarea

- este un proces prin care medicamentele sunt

adăugate în aerul inspirat și transformate într-o
ceață care este apoi inhalată de pacient în sistemul
său respirator.
Picăturile de aer sunt mai fine decât cele create de
inhalatoarele cu doză măsurată, iar administrarea
medicamentului nebulizat se face cu o mască de față
sau un muștiuc ținut între dinții pacientului.
Nebulizator

- instrument care transforma un lichid in particule fine

- cu jet (6-8 l/min)
- cu ultrasunete
 Nebulizatoare
• Dispozitive ce transforma solutia lichida de nebulizat (ce contine substanta
activa) in particule inhalatorii, utilizand
– Aer comprimat
– Ultrasunete
– Vibrarea unei membrane perforate

– Durata nebulizarii: 5-10 min

– Se pot utiliza solutii de nebulizare ce contin: BADSA, CS, antibiotice,
DNA-ase
– In principal, la copii, exacerbari severe astm/bpoc, necesitatea unor
doze mari sau durata lunga de administrare a unor medicamente
Indicatii

- imbunatatesc clearence-ul secretiilor

- sputa indusa
- umidificarea oxigenului
- prevenirea deshidratarii
- prevenirea si ameliorarea bronhospasmului
 pMDI
• cel mai folosit tip de dispozitiv inhalator (>500 mil
produse anual)
• gaz propulsor: clorofluorocarburi (CFC) și
hidrofluoroalcani (HFA)
• exeperienta indelungata de >50 ani, fiind introdus in
1956
• eficacitate: dependenta de tehnica de inhalare
• Coordonare intre actionarea dispozitivului si
inspir
• Inspir lent (<60 l/min) si profund; durata de 5
sec pt. adulti si 2 sec pt. copii
 pMDI
• Inhalarea rapida, viteza mare a particulelor
favorizeaza depunerea la nivelul orofaringelui
• doar 63% dintre pacienti utilizeaza corect
dispozitivul
• camera de expansine (spacer) din material cu/fara
proprietati antistatice
• dificultate de coordonare
• copii foarte mici
• capacitate inspiratorie diminuata
• exacerbari severe astm/bpoc
MDI

- cele mai utilizate

- viteza de propagare a aerosolilor – 100 km/h
- contin gaz propulsor
- ieftine
- usoare, compacte
- eliberare rapida a medicamentului
- doze precise
Dezavantaje:
- necesita coordonarea respiratiei cu eliberarea
- pot fi utilizate cu spacere
 cele mai frecvente erori in utilizarea pMDI:
 DPIs: doza individuala/ doze multiple incorporate

• Dispozitiv introdus in 1967

• Nu necesita coordonare intre inspir si activarea
dispozitivului
• Doza depinde de:
– capacitatea inspiratorie
– flux inspirator
– rezistenta intrinseca a dispozitivului
– proprietatile substantei uscate

Effect of Flow Rate on In Vitro Aerodynamic Performance of NEXThaler in Comparison with Diskus and Turbohaler Dry Powder
Inhalers, Francesca Buttini et all., JOURNAL OF AEROSOL MEDICINE AND PULMONARY DRUG DELIVERY Volume 29,
Number 2, 2016
 DPIs

• dispozitive cu doză unică pre-măsurată pe bază de

capsule,
• inhalatoare cu doză multiunități (contorizate din
fabrică)
• inhalatoare cu doze multiple (rezervor)

Effect of Flow Rate on In Vitro Aerodynamic Performance of NEXThaler in Comparison with Diskus and Turbohaler Dry Powder
Inhalers, Francesca Buttini et all., JOURNAL OF AEROSOL MEDICINE AND PULMONARY DRUG DELIVERY Volume 29,
Number 2, 2016
 cele mai frecvente erori in utilizarea DPIs:
Inhalatoare de tip mist (vapori)

- de mică viteză
- doze multiple care conțin formulări lichide similare
cu cele din nebulizatoare
- sunt capabile să realizeze depuneri pulmonare
foarte mari
Normal

SaO2 - 96-98%
PaO2 – 75-100 mm Hg (arterial)
singe capilar de la lobul urechii dupa adm de vd
PaCO2 – 35-45 mm Hg (arterial)
DPI

- se bazeaza pe efortul inhalator al pacientului

- eliberare doar in timpul inhalarii
- nu necesita coordonare
Dezavantaje:
- necesita un debit inspirator de > 28 l/min
 Aqueous mist inhalers
• Respimat Soft Mist Inhaler
• Substanta activa sub forma de solutie (canistra de
aluminiu)
• Aditivi: ethanol, apa, EDTA
• Prin actionarea butonului de eliberare a dozei se
produc
doua jeturi de lichid ce converg ulterior sub un
anumit unghi si formeaza norul de aerosoli

• particule fine<5,6 microni

• spray-ul de aerosoli este eliberat mai
lent si dureaza mai mult
• depunere mai mare la nivel pulmonar

Paula Anderson, International Journal of COPD 2006:1(3) 251–259,Use of Respimat® Soft Mist™ Inhaler in COPD patients
Oxigenoterapia

• reprezintă administrarea oxigenului la

concentraţii mai mari decât cele din aerul
ambiant ( 20,9%), având drept scop corectarea
unor cercuri vicioase induse de prezenţa
hipoxemiei

• Este indicată când hipoxemia este dovedită prin

PaO2<60 mm Hg sau SaO2<90% aa

• Pacienții cu boli respiratorii cronice tolerează mai

ușor scăderea SaO2
 Tipuri de oxigenoterapie
• Oxigenoterapia de lungă durată
• Oxigenoterapia de scurtă durată
• Oxigenoterapia hiperbară
• Oxigenoterapia în situaţii speciale
– călătorii
– reabilitare pulmonară
– ingrijiri paliative
– anestezie generală
– pneumotorax
– ECMO (ocolirea sistemului respirator)
http://www.ers-education.org/pages/default.aspx?id=335&idBrowse=47886&det=1
“Indications for oxygen treatment in advanced COPD” - postgraduate course ERS 2008
Indicatii pentru oxigenoterapia de lungă durată

SaO2 - 88%
PaO2 – 55mm Hg
- 55-59 mm Hg daca asociaza HTP, cord
pulmonar cronic, (P pulmonar, Ht > 55%,
insuficienta cardiaca congestiva)

Oxigenoterapia la domiciliu: > 15 h/zi –

prelungeste supravietuirea cu aprox 2 ani
Indicatii

Situatii speciale
SaO2 > 90%
PaO2 > 60 mm Hg
In sindromul de apnee in somn, necorectat de
CPAP.
 Administrarea (OLD)
• Durata:

– Uneori continuu

– Cel puţin 15 – 18 ore/zi

– Evitarea întreruperilor > 2 ore

 Contraindicaţii

• hipercapnie cronică
• Toxicitatea oxigenului (concentrații mari)
• poate exacerba efectele intoxicației cu
paraquat
• Mediile hiperoxice trebuie evitate în cazurile
de sepsis

AARC Clinical Practice Guideline

Oxygen Therapy in the Home or Alternate Site Health Care Facility
—2007 Revision & Update
 OXIGENOTERAPIA DE SCURTĂ DURATĂ
• decompensările acute ale unei insuficienţe
respiratorii atestată biologic pt atingerea stabilităţii
paO2 sau pentru tatonarea trecerii la OLD

• pentru episoadele de instabilitate tranzitorie a unei

boli cardiace sau pulmonare :
✓ BPOC
✓ IC
✓ astm sever
✓ paliativ în afecţiuni din stadii terminale
Scopul oxigenoterapiei
• În afecțiunile acute o saturație de oxigen de 94–96%
este adecvată

• În bolile cronice (cu risc de retenție de dioxid de

carbon) sunt preferate saturații de 88–92%.

• toxicitate la monoxid de carbon sau stop cardiac,

saturațiile ar trebui să fie cât mai mari posibil
 Alte indicaţii ale oxigenoterapiei de scurtă
durată
• Hipoxemia acută – • Hipoxie fara hipoxemie:
poate duce la leziuni
ireversibile pentru ✓ Anemia cronică
organele acute ✓ Intoxicaţia cu CO
• Infarctul miocardic - accidentală sau în scop
administrarea de suicidar
concentraţii mari O2 (6l ✓ Methemoglobinemia
/min) ✓ Deficienţe de transport al
• Pneumotoraxul- O2 (şoc hemoragic, funcţia
resorbţia poate fi cardiacă afectată)
accelerată de 3 ori de ✓ Stări perioperatorii
inhalarea de O2 pur ✓ Atacuri acute de astm
(FiO2 de 60%)
AARC Clinical Practice Guideline Oxygen Therapy for Adults in the Acute Care Facility— 2002
Surse de oxigen
• Oxigenul poate fi separat printr-un număr de metode
(reacție chimică , distilare fracțională )
• Oxigenul lichid este stocat în rezervoare răcite (la o
temperatură de −182,96 °C). Această metodă este
utilizată pe scară largă în spitale datorită cerințelor
ridicate de oxigen.
• Oxigenul gazos este comprimat într-o butelie de gaz ,
ceea ce oferă o metodă convenabilă de depozitare.
• Utilizare instantanee – Utilizarea unui concentrator
de oxigen alimentat electric sau a unei unități bazate
pe reacții chimice poate crea suficient oxigen pentru
uz personal imediat.
 Concentratorul de oxigen

o un aparat care separă oxigenul de azotul din aer cu

ajutorul a 2 filtre de zeolit (cristal care imbogateste aerul
ambiant in oxigen)

o funcţionează pe bază de curent electric

o debit reglabil până la 5 litri/minut

o are 25 de kg

M.J. Kampelmacher, Administration and monitoring of oxygen therapy, The buyers’ guide 2010 to respiratory care products
 Cilindri de oxigen gazos

• Cilindrii de oxigen necesita incarcare periodica

• Volumul de oxigen al cilindrilor poate varia de la 400 litri (gaz

la 200 de bari) până la 6500 de litri.

• Este format dintr-un racord, reductor de presiune,

debitmetru

M.J. Kampelmacher, Administration and monitoring of oxygen therapy, The buyers’ guide 2010 to respiratory care products
Dispozitive de economisire a oxigenului

• Reuşesc să adune oxigenul în

expir şi să-l elibereze la nevoie în
inspir, făcând economie 50 %
permiţând prelungirea duratei de
utilizare în ambulator a
rezervoarelor (buteliilor de O2)

http://www.bocvitalair.co.uk/vitalair/clinicians/ocd_clinicians.asp?tab
no=3&tabid=sc3
 Oxigenul lichid
• Este conservat la -183 ˚ si este refrigerat
• 1 litru de oxigen lichid degajeaza prin reincalzire si vaporizare
la temperatura ambianta 850 litri de oxigen gazos
• Are un dispozitiv, un rezervor fix (un cilindru) si un mic
rezervor portabil
• Rezervorul portabil are un volum de 0,5-2 l (425-1721 litri
gaz), cu o greutate totală de 2,2-6 kg
• poate fi uşor şi simplu de umplut de către pacient de la un
rezervor mai mare

M.J. Kampelmacher, Administration and monitoring of oxygen therapy, The buyers’ guide 2010 to respiratory care products
 Tipuri de interfeţe utilizate

Măştile cu performanţă Măştile cu performanţe

fixă variabile
❑masca cu rezervor ❑Masca facială simplă
❑masca cu reinhalare ❑Canule nazale
parţială
❑Masca Venturi
❑Dispozitiv High-flow

M.J. Kampelmacher, Administration and monitoring of oxygen therapy, The buyers’ guide 2010 to respiratory care products
 Canulele nazale

➢ Cel mai frecvent utilizate, ➢ La flux mai mare de 4l/min -

ieftine apare uscăciunea
mucoaselor, iritaţia şi
➢ Permit alimentarea şi disconfortul (umidificarea
comunicarea este necesară)

➢ De obicei nu se utilizează un ➢ Exista riscul deplasării

flux mai mare de 3l/min şi acestora în timpul somnului
nu impun umidificarea
aerului
➢ Risc de epistaxis, obstruare
➢ Realizează un FiO2 de 0.24- cu secreţii
0.4 (20+4*debitO2)
 Oxynasor The OxyArm (Southmedic, Oxymizer
(Pari, Starnberg, Barrie, (Chad Therapeutics, Naples, FL,
Germany) ON, Canada) USA)

Catetere nazofaringiene-
mentinerea unei
concentratii crescute de O2
inspirat
EVICES FOR OXYGEN ADMINISTRATION IN PATIENTS WITH HYPOXAEMIA DURING SPONTANEOUS BREATHING J. Geiseler and O. Karg-
HE BUYERS’ GUIDE TO RESPIRATORY CARE PRODUCTS 2009
 Masca facială simplă
• Nu prezintă valve sau rezervor ataşat
• Cu un debit de oxigen de 5-15 l/min, o mască
facială simplă asigură un FiO2 de 0.40-0.60.
• Avantaje: simplitatea sistemului, fără risc de
epistaxis, costuri mici, se pot utiliza la cei cu
obstrucţie nazală
• Dezavantaje: disconfortul, interferenţe cu
alimentarea, hidratarea şi expectoraţia

M.J. Kampelmacher, Administration and monitoring of oxygen therapy, The buyers’ guide 2010 to respiratory care products
 Masca Venturi
• bazată pe principiul lui Bernoulli, asigură o concentraţie fixă
de O2, fără a fi influenţată de volumul curent

• asigură un FiO2 controlat de 24%, 28%, 35%, 40% sau 60%.

• Măştile sunt insoţite de jeturi colorate şi codate care produc
un FiO2 cunoscut la un debit de oxigen dat
• FiO2=fractia inspirata de O2
• FiO2=20%+(4xdebit de O2 in l/min)

Kampelmacher MJ, van Kesteren RG, Deenstra M, et al. Long-term oxygen therapy. Neth J Med 1994; 44: 141-152
Masca cu rezervor (fără reinhalare)
• are un rezervor de oxigen cu
2 valve unidirecţionale (de
fiecare parte a măştii) care
permit eliminarea aerului
expirat şi în acelaşi timp
previne inspirarea acestuia
în rezervorul ataşat
• se poate asigura un debit de
oxigen(10-15 l / min)
• se poate realiza un FiO2 de
0.8-0.95
• utile în urgenţe

Kampelmacher MJ, van Kesteren RG, Deenstra M, et al. Long-term oxygen therapy. Neth J Med 1994; 44: 141-152
 Masca cu reinhalare parţială
• este o mască simplă, cu un
balon din material de plastic
care funcţionează ca un rezervor
de oxigen
• ajută la livrarea unor
concentraţii crescute de O2 la
un flux redus de O2
• la 6 L/min eliberează o
concentraţie de oxigen de 40-50
%, iar la10-15L/min de 60 %
• se poate ajunge la un FiO2 de
0.7-0.85

Larry "Harris" Taylor, A Diver's Guide To Oxygen Therapy Apparatus;2001-2004

 Umidificarea oxigenului
• Previne distrugerea ciliară şi iritarea mucoaselor
• Se indică:
✓ la cei ce necesită căi respiratorii artificiale
(traheostomă, cateter transtraheal);
✓ debite mari de O2 ;
✓ au secreţii vâscoase - creşte claritatea sputei
• Risc de complicaţii bronhoconstricţie, creşte riscul
de infecţii, scăderea funcţiei pulmonare la utilizare
excesivă

Thorax 2008;63(Suppl VI):vi53–vi54. doi:10.1136/thx.2008.102947

 Monitorizarea oxigenoterapiei

❖Tehnici de monitorizare

Non-invazive
Invazive

Gazometria arterială Pulsoximetria

Clinic
Măsurarea transcutanată (tcpO2)
Monitorizarea aerului inspirat sau expirat
 Pulsoximetria

❖ este una dintre cele mai uşoare, ❖ există artefacte în măsurarea

mai fiabile măsurători pentru saturaţiei induse de pigmentarea
depistarea hipoxemiei pielii ( la cei cu culoare închisă
❖ aparat de masurare supraestimează SaO2, în timpul
spectofotometrica care hipoxiei), scăderi bruşte la mişcări
depisteaza absorbtia diferita a ale mâinii, poziţionarea incorectă
luminii de oxi si a traductorului
deoxihemoglobina ❖ date false sunt date şi de
❖ se poate folosi la măsurarea SaO2 concentraţii crescute de
pentru toţi pacienţii cu boli acute, bilirubină, carboxihemoglobină,
cu dispnee severă methemoglobină(scad SaO2),
❖ este un indicator al oxigenării dar perfuzie inadecvată periferică,
nu al ventilaţiei aritmii cardiace.

TORING OXYGEN SATURATION IN THE COMMUNITY, J. Stockley and B. G. Cooper,

uyers’ guide 2010 to respiratory care products
 Gazometria arterială

• rămâne standardul de aur, pentru evaluarea şi monitorizarea

ventilaţiei în timpul oxigenoterapiei

• se efectuează la toţi pacienţii în stare critică, la pacienţii fără

semnal adecvat la pulsoximetrie şi pacienţii cu semne sau
simptome neaşteptate

• măsurarea gazelor la nivelul capilarelor lobului urechii (dar nu

şi de la deget) poate oferi un pH şi PCO2, care sunt aproape
identice cu valorile arteriale

• PO2 capilară este totuşi cu 3.7-7.5 mm Hg (0.5-1.0 kPa) mai

mică decât PO2 arterială, în special la PO2 > 60-75 mm Hg

Zavorsky GS, Cao J, Mayo NE, et al. Arterial versus capillary blood gases: a meta-analysis. Respir Physiol Neurobiol 2007; 155:, 268–279
Valori normale SaO2 şi PaO2 în funcţie de vârstă
 Monitorizarea oxigenoterapiei

MONITORING OXYGEN SATURATION IN THE COMMUNITY, J. Stockley and B. G. Cooper,

The buyers’ guide 2010 to respiratory care products
 Monitorizarea oxigenoterapiei în prima
oră de la administrare
➢ La toti pacienţii se monitorizează
SaO2 la 5 min de la instituirea
oxigenoterapiei
➢ În cazul când SaO2 scade sub
intervalul ţintă şi starea clinică
este instabilă se vor lua măsuri
suplimentare
➢ Dacă SaO2 este mai mare decât
intervalul propus şi pacientul este
stabil, debitul de oxigen trebuie
redus
BTS guideline for emergency oxygen use in adult patients Thorax 2008;63(Suppl VI):vi59. doi:10.1136/thx.2008
➢ Pacienţii cu SaO2 de 88-92%
gazometrie arterială la 30 - 60
min verificarea existenţei
hipercapniei (inclusiv la cei care
sunt expuşi riscului de a dezvolta
insuficienţă respiratorie
hipercapnică, dar normocapnici
iniţial)
➢ Pacienţii stabili cu SaO2 de 94-
98%, nu necesită repetarea
gazometriei la 30 - 60 min dacă
nu există nici un risc de
hipercapnie şi acidoză -
pulsoximetria este suficientă
 Monitorizarea oxigenoterapiei în continuare
• Intervalul ţintă recomandat
este de 94-98% şi SaO2
trebuie măsurată de obicei la
1 h şi la 4 h de la iniţierea
O2 terapiei
• La pacienţii stabili - se
monitorizeaza de 4 ori pe zi,
iar la cei critici - o
monitorizare continuă a
SaO2
• Orice creştere sau scădere a
SaO2 trebuie monitorizată
continuu timp de 5 min –pt
a ajunge la intervalul optim
• O scădere bruscă a SaO2
trebuie evaluată în context
clinic şi necesită gazometrie
• Pentru pacienţii cu vârsta >
70 ani, o saturaţie mai mică
poate fi acceptată, deoarece
mulţi dintre aceştia au o
SaO2 < 94% atunci când
sunt clinic stabili
• În caz de acidoză
respiratorie - oxigenoterapia
nu ar trebui să fie întrerupta
brusc (risc de rebound al
hipoxemiei) – debitul de O2
trebuie să fie redus treptat,
în funcţie de SaO2 şi gazele
arteriale
• Debitul de oxigen ar trebui
reglat astfel încât să se
obţină o SaO2 de 91-96%
prin pulsoximetrie, în orice
moment
 Beneficiile oxigenoterapiei precoce
• Reversia policitemiei
• Ameliorarea hipertensiunii pulmonare
• Ameliorarea funcţiei ventriculului stâng şi
drept
• Creşterea toleranţei la efort
• Corectarea hipoxemiei
• Reducerea dispneii
• Ameliorarea funcţiei cerebrale
 Discuţii
• Suplimentarea cu oxigen este optimă pt corectarea
hipoxemiei
• Oxigenoterapia ameliorează dispneea
• Trebuie să avem un scop clar de prescriere:
• Îmbunătăţirea supravieţuirii
• Reducerea dispneei
• Îmbunătăţirea calităţii vieţii - permiţând activităţi extradomiciliare
• Prescrierea oxigenului
• O evaluare atentă în funcţie de necesităţile pacientului
• Folosirea de tehnologie adecvată
• Necesarul de oxigen se schimbă în timp
http://www.erseducation.org/pages/default.aspx?id=335&idBrowse=47886&det=1 ERS 2008
Oxigenoterapia în camera hiperbară

- Recomprimarea într-o cameră hiperbară cu oxigen

100% este tratamentul standard pentru boala de
decompresie .
- Succesul terapiei de recompresie este cel mai mare
dacă este administrat în decurs de patru ore după
refacerea suprafeței, tratamentul mai devreme fiind
asociat cu un număr scăzut de tratamente de
recompresie necesare pentru rezolvare.
 CONCLUZII
✓ Adăugarea de dispozitive portabile de O2 –îndeplinirea
activităţilor zilnice, deplasărilor
✓ Debitul de oxigen ar trebui reglat astfel încât să se
obţină o SaO2 de 94-98%
✓ Supravieţuirea - influenţată după 500 zile de
tratament; rata este de 62% la 5 ani şi doar 26% la 10
ani; corecţia hipoxemiei este un factor de predicţie a
supravieţuirii
✓ Oxigenoterapia - constituie o modalitate importantă
de tratament în îngrijirea pacienţilor cu boli
respiratorii, atât în situaţiile acute (când salvează viaţa
pacientului) cât şi în administrarea cronică (creşterea
supravieţuirii - mai ales la pacienţii cu BPOC sever)
Ventilatia non-invaziva
Ventilatia non-invaziva se refera la asigurarea
suportului ventilator fara ajutorul unei cai artificiale
invazive (sonda de intubatie sau de traheostomie).
Conceptul de ventilatie non-invaziva a fost introdus in 1887
de Woillez, fiind dezvoltat ulterior de Graham Bell in 1889,
care construieste plamanul de fier pentru ventilatia cu
presiune negativa a nou-nascutilor cu detresa respiratorie.

In 1920, Drinker popularizeaza ventilatia cu presiune

negativa si plamanul de fier, urmand ca in timpul epidemiilor
de poliomielita din 1930, 1940, 1950
Cuirasa
Ventilatia noninvaziva este avantajoasa din mai multe puncte
de vedere:

• Evita accidentele datorate intubatiei oro-traheale:

pneumonie nosocomiala, sinuzita, otita, trauma cailor aeriene
• Reduce morbiditatea si mortalitatea, numarul de zile de
spitalizare in terapie intensiva
• Amelioreaza confortul pacientului, care poate manca, bea,
vorbi, permitand ventilatia intermitenta
• Pauzele de ventilatie pot fi folosite pentru administrarea
medicatiei per os, pentru nebulizare sau fizioterapie
respiratorie
• Mentine mecanismele de protectie ale cailor respiratorii
• Poate fi realizata si in afara sectiilor de terapie intensiva
Dezavantaje:

• Masca poate sa fie inconfortabila sau sa permita pierderi

aerice importante, ceea ce poate duce in final la esecul VNI.
Din acest motiv trebuie sa fie disponibile mai multe marimi si
tipuri de masca.
• Exista riscul de leziuni, ulceratii, necroze, in special la
nivelul nasului, din cauza presiunii exercitate de masca. In
acest sens se recomanda folosirea unor manşoane
tegumentare pentru protejarea zonelor predispuse la astfel de
leziuni
• Caile aeriene nu sunt protejate si nu pot fi aspirate
• Necesita personal antrenat si posibilitatea de monitorizare
continua, gazometrie sangvina frecventa
Ventilatie in presiune pozitiva

- cu trigger
- cu trigger si frecventa setata
- controlata

Masca:
- nazala
- full face
- piese bucale/ nazale
Ventilatie in presiune pozitiva

CPAP
- ofera presiune constanta dar nu si suport ventilator
- mai eficient in hipoxemie decit in hipercapnie
- creste capacitatea functionala reziduala
BiPAP
Presiune limitata
- triggerul de respiratie: respiratia spontana a pacientului
respiratie impusa de ventilator
- IPAP 8-20 cm H2O pt o frecv resp <25/min
- EPAP 0-10 cm H2O pt ameliorarea oxigenarii

Volum limitat
- triggerul de respiratie: pacientul
setarile ventilatorului
- 250-500 ml (4-8 ml/kgc) pt o frecv resp <25/min