Sunteți pe pagina 1din 6

REZISTENA Consideraii generale n activitatea oricrui cetean, indiferent de specificul profesiei sale, rezistenta este o calitate care influenteaz,

in buna msur, randamentul activittii desfsurate. Solicitrile din ce in ce mai mari, in activitatea scolar si in viata cotidian fac din rezistent un factor deosebit de important prin care omul poate invinge aparitia timpurie oboselii, atat in domeniul intelectual, sensorial, emotional, cat si in cel fizic. Rezistenta, sub aspect fizic, este o calitate motric ce poate fi usor perfectionat, ca urmare a practicrii sistematice, continue si dup anumite reguli, a unor exercitii fizice specifice, pstrandu-se, la valoarea atins, perioade de timp indelungate.

Definitie. Caracteristici. In literatura de specialitate rezistenta este definite sub multiple formulri, toate concentrnd si exprimand, in cuvinte diferite, cam aceleasi idei. Astfel: V.M. Zatiorski capacitatea de a efectua timp indelungat o activitate oarecare fara a reduce eficacitatea ei D. Harre capacitatea organismului de a efectua eforturi de intensitate mare un timp mai indelungat N. G. Ozolin capacitatea de a face fata oboselii A. Demeter mentinerea capacitatii de lucru in timpul unor eforturi de lunga durata, prin invingerea fenomenului de oboseala si printr-un tempo ridicat al restabilirii organismului dupa o activitate obositoare C. Florescu timpul limita in cursul caruia poate fi continuat un efort de o anumita intensitate.

Din aceste definitii deprindem cateva elemente esentiale care caracterizeaza aceasta calitate motrica, si anume: Timpul (durata) efortului. Acesta poate fi nedeterminat dinainte , ci stabilit in functie de eficienta activitatii efectuate si determinat, atunci cand intr-o unitate de timp trebuie efectuata o activitate de un anumit gen. Eficacitatea cat mai constanta a activitatii motrice pe toata durata ei. Rapiditatea refacerii organismului dupa efortul efectuat.

Relatia factorilor care determina rezistenta: Durata efortului eficacitatea actiunii motrice refacerea organismului dupa efort.

Principalul factor care limiteaza manifestarea rezistentei un timp cat mai indelungat il constituie oboseala. Fenomenul de oboseala se caracterizeaza prin scaderea temporara a capacitatii de lucru a organismului, prin cresterea dificultatilor sau prin imposibilitatea de a continua efortul (activitatea motrica) dat, cu aceasi intensitate, in acelasi ritm, cu aceasi amplitudine, precizie si randament etc. Oboseala este cauzata de slaba adaptare a organismului la efort, de diminuarea activitatii centrilor nervosa superiori care coordoneaza capacitatea de lucru a muschilor si in special a functiilor circulatorii si respiratorii. Dupa cum remarca V.S. Farfel, capacitatea de lucru a aparatului nervos central este veriga principal in lantul de procese care determina aparitia mai devreme sau mai tarziu a oboselii. Lupta cu oboseala este in primul rand lupta centrilor nervosi pentru mentinerea propriilor capacitate de lucru. In procesul de dezvoltare a rezistentei se perfectioneaza intregul sistem de legaturi nervoase necesare efectuarii lucrului stabilit, ceea ce are influente si asupra imbunatatirii coordonarii functiilor, organelor si sistemelor, reducerii cheltuielilor enegetice.

Am aratat mai sus ca oboseala reprezinta factorul de baza care are influente limitative asupra rezistentei. Trebuie sa retinem insa ca oboseala constituie, in acelasi timp, si factorul hotarator de adaptare a organismului la efort, de dezvoltare a rezistentei. Ca urmare, arata V.S. Farfel, numai efortul efectuat pana la oboseala si incercarile de a o invinge pot grabi procesul de dezvoltare a rezistentei.

Factori care influenteaza dezvoltarea rezistentei

Dezvoltarea rezistentei si valoarea ei depind de mai multi factori. Dintre acestia cei mai importanti sunt: Posibilitatile sistemelor cardiovascular, respirator, muscular si ale celorlalte functii ale organismului, care sustin efortul. Calitatea metabolsimului si a surselor energetic. Baza energetica a rezistentei este asigurata de trei grupe de procese metabolice, si anume: Metabolismul anaerob alactacitd (rezistenta de sprint) ce se desfasoara pe durata a 10-15 sec. Metabolismul anaerob lactacid (rezistenta de semifond) desfasurata pe o perioada pana la 1 minut si 30 secunde. Metabolismul aerob (rezistenta fondistului).

Nivelul la care sistemul nervos central realizeaza coordonarea activitatii aparatului locomotor si a functiilor vegetative, a actiunii musculaturii antagonsite, alternanta in contractie a fibrelor muscular, coordonarea respiratie cu circulatia, etc. Calitatea proceselor volitive cu ajutorul carora se poate sustine sau relua un efort, sau, din contra , abandonarea efectuarii efortului. Relatia dintre pauza si efort in cadrul ramurilor si probelor sportive care se desfasoara cu alternarea intensitatii efortului.

Rezulta din cele de mai sus ca valoarea rezistentei este conditionata de anumite posibilitati morfofunctionale si psihice ale organismului, perfectibile printr-o pregatire sistematica. Dezvoltarea rezistentei este determinate de stabilirea unor legaturi, conditionate optim, intre exercitarea functiilor diferitelor aparate si sisteme, in baza carora se regleaza activitatea aparatului locomotor si a functiilor vegetative.

Forme de manifestare a rezistentei

In diverse domenii de activitate, termenul de rezistenta comporta modalitati diferite de intelegere. Astfel, in medicina termenul de rezistenta se utilizeaza nu numai pentru efortul muscular ci si pentru cel mintal, precum si pentru determinarea capacitatii de aparare a organismului in cele mai variate si dificile conditii fata de diversi factori ai mediului extern si intern. In tehnica, de asemenea, termenul de rezistenta reprezinta stari de manifestare a metalelor, aliajelor, uneltelor, etc. In domeniul educatiei fizice si sportului, termenul de rezistenta, folosit in sensul definitii capacitatii organismului de a efectua un efort fizic intr-un timp cat mai indelungat, prezinta aspecte particulare fata de notiunea de rezistenta proprie altor domenii de activitate. Practica activitatii sportive de performanta, domeniu in care rezistenta fizica conditioneaza in mare masura rezultatele inalte, evidentiaza doua forme principale de manifestare a rezistentei si anume: Rezistenta generala caracterizata prin capacitatea organismului de a executa timp indelungat actiuni motrice care angreneaza circa 70% din grupele muscular si impune solicitari mari sistemelor nervos central, cardiovascular si respirator. Rezistenta generala asigura sportivului posibilitatea de a actiona efficient, mai ales in cadrul probelor de durata. Ea se dezvolta, cu precadere prin executarea, timp indelungat, a unor exercitii care angreneaza intregul organism, marea majoritate a grupelor muscular si in

special sistemele cardiovascular si respirator. Este vorba de un efort predominant aerob, organismul lucrand in conditii de echilibru relative in privinta cheltuielilor energetic si a aprovizionarii cu oxigen. Rezistenta speciala sau specifica se refera la aspectele particularizate ale rezistentei, necesare in anumite profesii sau ramuri sportive. In sport, rezistenta speciala este conditionata de particularitatile cerintelor impuse organismului sportivului

sportivului de executarea exercitiilor din ramura lui de sport. Rezistenta speciala nu trebuie redusa numai la capacitatea organismului de a lupta contra oboselii, ci si de a executa cat mai eficient diferite actiuni motrice precise sau uneori impuse de prevederile regulamentare si modul de actionare al adversarului. Dupa cum am mai aratat, aceste doua forme principale de manifestare a rezistentei sunt proprii antrenamentului sportive, activitate deosebit de complexa si

dificila pentru obtinerea performantelor de valoare mondiala. Pentru realizarea oricareia din aceste forme, la parametrii marii performante, se depun eforturi deosebit de intense, planificate pe perioade destul de lungi.

Deducem cu usurinta ca, in conditiile celor 2-3 ore de educatie fizica pe saptamana, repartizate in diferite momente ale zilei de scoala, desfasurate in conditii diverse si cu un numar mare de elevi, nu se pot realiza valori ale rezistentei generale proprii sportului de performanta si cu atat mai putin valorile rezistentei speciale. Cu toate aceastea, pentru ca rezistenta constituie o calitate foarte necesara elevilor in activitatea scolara, in limita timpului afectat educatiei fizice, trebuie gasite solutii pentru dezvoltarea ei. Ca notiunile sa fie cat mai in concordanta cu valoare activitatii pe care o exprima si mai ales cu eficienta acesteia, socotim ca pentru ceea ce se poate realiza la nivelul timpului afectat educatiei fizice scolare, putem, ca alaturi de rezistenta generala (termen specific antrenamentului sportiv), sa folosim termenul de rezistenta utila, rezistenta dobandita de elev ca urmare a practicarii exercitiilor fizice in mod organizat,

aceasta fiindu-i necesara in primul rand activitatii sale profesionale si in al doilea rand celei sportive.

Dupa alte criterii formele de manifestare a rezistentei pot fi grupate astfel: Rezistenta de lunga durata caracterizata printr-un effort care depaseste ca durata 8-10 minute si se desfasoara intr-un regim total anaerob. Rezistenta de durata medie caracterizata printr-un efort ce nu depaseste 8 minute (2-8 minute) si care se desfasoara pe un fond aerob, dar si cu aparitia proceselor anaerobe spre limita superioara a duratei. Rezistenta de durata scurta caracterizata ca timp intre 45 sec si 2 min si desfasurata prin manifestarea intense a proceselor anaerobe. Rezistenta in regim de forta caracterizata atat prin manifestarea unei capacitate mari de forta, cat si de rezistenta, combinate in cadrul aceleiasi probe ( ramuri de sport): inot, canotaj academic, caiac-canoe. Rezistenta in regim de viteza specifica eforturilor foarte scurte si rapide (100m plat, 100 m inot). Se lucreaza mult in apnee, deci cu un efort predominant anaerob.

In concluzie, putem considera ca rezistenta este prezenta si necesara in marea majoritate a actiunilor motrice specifice sau nespecifice ramurilor de sport, sub urmatoarele forme: rezistenta in eforturi cu intensitate constanta rezistenta in eforturi cu intensitate variabila rezistenta in eforturi repetate rezistenta in eforturi combinate cu forta si viteza.