PREBIOTICE

CONCEPTUL DE PREBIOTICE
SCURTA ISTORIE
AVANTAJE/DEZAVANTAJE
CRITERII
TIPURI
EXEMPLE
PRODUCTIE
MECANISME DE ACTIUNE
ROLURI/ACTIUNE
SIGURANTA PREBIOTICELOR
CONCLUZII
Tractul nostru intestinal este colonizat de un ecosistem complex de
microorganisme care cresc numeric de la 10
2
pana la 10
4
/gram de
continut prezent in stomac,pana la 10
6
-10
8
/gram de continut
prezent in intestinul subtire,si chiar 10
10
-10
12
in colon.


Totodata,s-a dovedit faptul ca aceste bacterii nu sunt nici pe departe
doar niste paraziti ci coexista cu organismul uman intr-o relatie
simbiotica.

Microorganismele intestinale reprezinta o bariera impotriva
infectiilor cauzate de diversi patogeni contribuind totodata la o
dezvoltare normala a functiei imune.


Asadar,este o ipoteza plauzibila faptul ca modificand microflora
intestinala in sensul dezvoltarii,restaurarii sau pastrarii unui
echilibru benefic la nivelul microorganismelor si al activitatii
acestora,se poate observa o imbunatatire a starii de sanatate.
CONCEPTUL DE PREBIOTICE
Un numar de diferite strategii poate fi
aplicat pentru a modifica numeric
populatiile microbiene intestinale.

1.ANTIBIOTICELE
2.PROBIOTICELE
3.PREBIOTICELE

PREBIOTICELE
Decat sa se actioneze prin suplimentarea cu o sursa
exogena de bacterii vii,e de preferat sa se intervina cu
prebiotice care sunt ingredienti alimentari nedigerabili,ce
stimuleaza selectiv proliferarea si/sau activitatea
populatiilor bacteriene benefice,deja prezente in tractul
intestinal al consumatorului.

Majoritatea prebioticelor identificate pana acum sunt
carbohidrati nedigerabili care fermenteaza.

Populatia intestinala de bifidobacterii,in special,este
stimulata spre proliferare,in urma consumului de
prebiotice, crescand semnificativ din punct de vedere
numeric,fapt observat la nivelul materiilor fecale

O scurta istorie a prebioticelor.
1900:Tissier a descris bifidobacteriile din materiile fecale
ale nou-nascutilor.

1906:Tissier a propus introducerea in alimentatie a
bifidobacteriilor in scopul prevenirii diareei la copii.

1954:Gyorgy sustine faptul ca dezvoltarea unei tulpini a
bifidobacteriilor este favorizata de componentele prezente
in laptele de mama.

1957:Petuely recunoaste lactuloza ca fiind un factor
bifidus.

Anii 1970-1980:Cercetatorii japonezi descopera ca un
numar de diferite oligozaharide nedigerabile sunt factori
bifidus.


1995:Termenulprebiotic a fost pentru prima data utilizat
de Gibson si Roberfroid pentru a lega conceptele de
prebiotice si probiotice in scopul promovarii populatiilor
bacteriene benefice pentru flora intestinala.

DEFINITIA PREBIOTICELOR
Prebioticele pot fi definite ca ingrediente
fermentate selectiv,ce permit schimbari
specifice atat in compozitia cat si/sau in
activitatea microflorei gastrointestinale ce
confera beneficii.
Avantaje si dezavantaje

Avantaje comparativ cu probioticele:
Stabilitatea la modificari de temperatura si pH,putand fi utilizate
intr-o larga varietate de alimente si bauturi procesate.
Prezinta proprietati fizico-chimice utile pentru gustul si textura
alimentelor
Rezistenta in mediu acid,la proteaze si la actiunea bilei in timpul
parcurgerii intestinului.
Stimuleaza organismele deja rezidente in gazda si prin aceasta se
evita necesitatea de competitie cu microflora deja existenta.
Stimuleaza activitatea fermentativa a microflorei si sporeste
beneficiile acizilor grasi cu catena scurta aduse sanatatii.
Reduce pH intestinal si asigura osmoza la nivel intestinal
Avantaje comparativ cu antibioticele.
Siguranta consumului pe termen lung si totodata
efectul profilactic al acestora.
Nu stimuleaza efecte secundare precum diareea
asociata cu antibioticele, sensibilitate la radiatii
UV sau efecte daunatoare la nivelul ficatului.
Nu stimuleaza genele de rezistenta
antimicrobiana.
Nu sunt alergenice

Dezavantajele prebioticelor.
Spre deosebire de probiotice,
supradoza poate cauza balonari,
durere,flatulenta sau diaree.
Nu prezinta potential la fel de ridicat
in eliminarea patogenilor specifici.
Ar putea agrava efectele secundare ale
malabsorbtiei monozaharidelor.

Criterii
S-a dezvoltat un set de criterii pentru clasificarea unui
ingredient alimentar ca fiind prebiotic:
1.Rezistenta la procesele digestive din portiunea superioara
a tractului gastrointestinal
-Rezistenta la aciditate gastrica
-Nu este hidrolizat de enzimele mamiferelor
-Nu este absorbit in portiunea superioara a
tractului gastrointestinal

2.Este fermentat de microflora intestinala
3.Stimuleaza selectiv dezvoltarea si/sau activitatea
bacteriilor intestinale ce ar putea fi asociate cu sanatatea
si bunastarea fizica.

Tipuri de prebiotice.
Majoritatea prebioticelor identificate
sunt carbohidrati:
Nedigerabili(sau doar partial digerati)
Neabsorbabili in intestinul subtire
Slab fermentati de bacteriile din cavitatea
bucala.
Puternic fermentati de bacteriile benefice
specifice din intestin.
Slab fermentati de bacteriile potential
patogene din intestin

Pana acum cel mai mare numar de studii publicate si cele
mai importante dovezi acumulate in privinta efectelor
prebioticelor au fost pentru cateva oligozaharide
nedigerabile.

Acestea includ fructooligozaharide si
inulina,galactooligozaharide si lactuloza.

Un numar de alte oligozaharide nedigerabile,pentru care
pana acum au fost realizate studii mai putin riguroase,au
cel putin indicatori ai potentialului prebiotic.

Acestea includ lacto-zaharoza, xylooligozaharide,
izomaltooligozaharide si oligozaharide din boabe de soia.
INULINA
Inulina este un carbohidrat foarte raspandit in natura.

Este prezenta in plante in special ca rezerva de energie si ca
protector criogen.

Inulina depozitata in celulele plantelor este hidrolizata de
enzime induse la temperaturi scazute(punct de inghet).

Prin aceasta se reduce catena inulinei,ce poate fi hidrolizata la
fel de mult precum monozaharidele componente.

Presiunea osmotica ridicata din citoplasma,reduce apoi punctul
de inghet.

Diferite specii de plante contin inulina cu diferite lungimi
catenare.:graul,ceapa si bananele prezinta inulina cu
catena scurta .

in tuberculii daliilor,in usturoi si in trufele albe este
prezenta inulina cu catena medie;

anginarele si cicoarea prezinta inulina cu catena lunga.

Alte plante precum crinii,agavele albastre si unele bacterii
produc inulina cu catene foarte ramificate.


Inulina este extrasa predominant din radacina cicorii,cu
apa fierbinte si este denumita inulina standard. Aceasta
este o polizaharida lineara prezentata ca GF
n

(G=glucoza,F=fructoza,n=nr de radicali ai fructozei din
catena inulinei) si compusa din oligomeri si polimeri in
care gradul de polimerizare(DP) de la 2 la 65,cu o medie de
DP=10.

Hidroliza enzimatica partiala a inulinei din cicoare
produce oligofructoza ce reprezinta o combinatie atat de
molecule de GF
n
cat si F
m
in care gradul de polimerizare
variaza intre 2 si 7,cu o medie a DP=4.

FRUCTOOLIGOZAHARIDE
Fructooligozaharidele (FOS) si oligofructoza sunt
considerate ca sinonime si descriu o combinatie de
oligomeri cu grad de polimerizare egal cu 10.

Fructooligozaharidele pot fi obtinute prin 2
metode,ambele producand compusi usor diferiti.

Asadar,fructooligozaharidele pot fi obtinute din
zaharoza in prezenta enzimei
-fructofuranozidaza, sau prin hidroliza
enzimatica a inulinei.

GALACTOOLIGOZAHARIDE
Galactooligozaharidele sunt produse din lactoza
prin utilizarea -galactozidazei.

La concentratii mari de lactoza aceste ezime vor
cataliza reactiile de transfer a hidroxililor
glicozidici si vor folosi lactoza ca donor al acestei
grupari pentru a transfera galactoza pe alte
molecule de lactoza care functioneaza pe post de
acceptori.

In acest fel,in urma acestor procese rezulta o serie
de oligozaharide superioare.

Produsele comerciale de galactooligozaharide sunt
compuse din oligozaharide variind de la dizaharide la
octazaharide.

Acestea sunt foarte impure continand aproximativ 50%
oligozaharide,38% glucoza si 12% lactoza.

Majoritatea oligozaharidelor ce intra in compozitia GOS
sunt dizaharidele si trizaharidele.

Structura chimica a catenei e reprezentata de grupari
galactopiranozil legate intre ele -(1-6) si (1-4),fiind
legate de o grupare glucopiranozil terminala printr-o
legatura glicozidica -(1-4).

Galactooligozaharidele sunt prezente in concentratii
reduse in laptele de mama,in laptele de vaca si in iaurt si
au fost de asemenea produse biosintetic din lactoza.

In trecut galactooligozaharidele erau considerate ca fiind
nedorite de catre intreaga industrie a produselor lactate.


Totusi,stabilirea unei microflore intestinale predominant
constituita din bifidobacterii,la copiii hraniti cu lapte de
mama a fost atribuita cel putin partial prezentei
galactooligozaharidelor in cantitati reduse in laptele de
mama,furnizand indicatori ai potentialului bifidogen.

LACTULOZA
Lactuloza (galactozil -(1-4) fructoza ) este un dizaharid al
D-galactozei legata -(1-4) de fructoza.

Este produsa din lactoza prin izomerizare alcalina,ce
transforma fractiunea glucozei din lactoza intr-un reziduu
al fructozei.

Spre deosebire de galactooligozaharide,lactuloza este
considerata mai mult ca produs terapeutic decat ca fiind
un ingredient alimentar,fiind utilizata in special in cazul
pacientilor cu constipatii acute sau cronice.


POSIBILE PREBIOTICE:

XILOOLIGOZAHARIDE
IZOMALTOOLIGOZAHARIDE
OLIGOZAHARIDE DIN BOABELE DE
SOIA
LACTO-ZAHAROZA
AMIDON REZISTENT
FIBRE ALIMENTARE DIN CEREALE
XILOOLIGOZAHARIDE
Xilooligozaharidele sunt polimeri ai D-xilanilor.
Sunt produsi din xilanul extras predominant din coceanul
de porumb.
Xilanul este hidrolizat la xilooligozaharide prin activitatea
controlata a enzimei endo-1-4-xilanaza.

Monomerii acestora sunt uniti prin prin legaturi (1-4)
constituind xilooligozaharidele rezistente la epizarea
enzimelor digestive ale mamiferelor .

Totusi,nu exista dovezi pana acum care sa dovedeasca
faptul ca xilooligozaharidele nu sunt digerabile in
portiunea superioara a tractului gastrointestinal.
IZOMALTOOLIGOZAHARIDE
Izomaltooligozaharidele sunt derivate din amidon
printr-un proces enzimatic in 2 pasi si reprezinta
combinatii ale -1-6 glucozidei precum
izomaltoza,izomaltotrioza si izomaltotetraoza.


Amidonul este lichefiat prin activitatea hidrolitica a
-amilazei.Amidonul lichefiat este apoi tratat cu -amilaza
si -glucozidaza pentru a se obtine izomaltooligozaharide.
OLIGOZAHARIDELE
DIN BOABELE DE SOIA
Zerul din boabele de soia este un produs colateral rezultat din
productia proteinelor din soia.

Contine oligozaharide precum rafinoza,stachioza impreuna cu
glucoza,zaharoza si fructoza.

Aceste zaharuri sunt extrase direct din zerul din boabele de soia
si sunt concentrate pentru a se produce siropuri.

Deoarece nu exista activitate a -galactozidazei in intestinul
subtire al omului care sa digere legaturile -(1-6) prezente in
rafinoza si stachioza,oligozaharidele din boabele de soia ar putea
fi capabile sa ajunga intacte in colon

Productia de prebiotice.

Unele prebiotice pot fi extrase din surse vegetale,dar
majoritatea sunt sintetizate in scop comercial prin metode
enzimatice sau chimice.

De fapt prebioticele sunt produse prin 4 procese
principale.

Clasele de oligozaharidele din alimente nu
sunt produse pure,ci sunt amestecuri
continand oligozaharide aflate in diferite
grade de polimerizare,dizaharide si
monozaharide.

Un exemplu de un astfel de amestec
tipic,produs prin procesul de condensare a
fructozei la zaharoza este evidentiat in
figura 7.2.

Produsele cu oligozaharide sunt vandute la
acest nivel de puritate(50%-60%-fig 7.2),de cele
mai multe ori ca sirop.

Procesele de purificare cromatografica sunt
utilizate pentru a indeparta mono-si
dizaharidele contaminante,pentru a obtine
produse de o puritate mai inalta,continand
oligozaharide in procente intre 85%-
99%,acestea fiind adesea uscate pana la
obtinerea pudrelor.
Mecanismele prebioticelor.
Modalitatea in care prebioticele influenteaza
proliferarea relativ specifica a bifidobacteriilor ramane
speculativa,dar urmatoarele idei aduc unele lamuriri la
aceasta:

1.Bifidobacteriile poseda mecanismul metabolic de a utiliza
o larga varietate de oligozaharide si carbohidrati
complecsi ca si surse de carbon si energie.

2.Bifidobacteriile se dezvolta usor pe numeroase
oligozaharide nedigerabile spre deosebire de flora de
putrefactie sau bacteriile potential patogene din
intestin.


3.Desi bacteriile intestinale dintr-un alt gen se pot dezvolta in
vitro utilizand carbohidrati prebiotici,bifidobacteriile par
a se dezvolta chiar mai eficient.


4.Bifidobacteriile prezinta toleranta la aciditatea mediului
intestinal


5.Bifidobacteriile in general nu hidrolizeaza extracelular
oligozaharidele nedigerabile,ci prin enzimele pe care le
poseda,transporta aceste substante in mediu intracelular
pentru a le hidroliza si metaboliza.
ACTIUNE
1. MODULAREA MICROFLOREI
INTESTINALE LA COPII
1.1. LAPTELE DE MAMA
1.2. FORMULE DE LAPTE PRAF
2. MODULAREA MICROFLOREI
INTESTINALE LA ADULTI
2.1. EFECTE LA NIVELUL GENULUI
2.2. EFECTE LA NIVELUL SPECIEI
2.3. ALTERAREA FIZIOLOGIEI MICROFLOREI
3.MODIFICAREA MICROFLOREI INTESTINALE
LA VARSTNICI

4.EFECTE ASUPRA SANATATII SI APLICATII ALE
PREBIOTICELOR.
4.1.LAXATIVE
4.2.ENCEFALOPATIA HEPATICA
4.3.PREVENTIA PRECOCE A ALERGIILOR LA COPII
4.4.AMELIORAREA SINDROMULUI COLONULUI IRITABIL
4.5.PREVENIREA INFECTIILOR
4.6.ABSORBTIA MINERALELOR
4.7.PREVENIREA CANCERULUI COLORECTAL
4.8.REDUCEREA CONCENTRATIILOR SERICE DE LIPIDE
4.9.UTILIZAREA IN MENTINEREA GREUTATII SI IN
IMBUNATATIREA SENSIBILITATII LA INSULINA.






SIGURANTA PREBIOTICELOR
Carbohidratii nedigerabili sunt consumati ca fiind
parte a unei diete zilnice normale,fiind
componente regasite in structura multor plante.

Lactuloza,oligozaharidele cu catena
scurta,inulina,amidonul rezistent si fibrele
alimentare nu sunt toxice nici in doze ridicate.

Recomandarea in ceea ce priveste dozele de
oligozaharide prebiotice la adulti variaza intre 10g/zi
pana la 15g/zi.

In privinta oligozaharidelor cu catena si mai
scurta,dozele ce depasesc 15g/zi la adulti pot duce la
flatulenta,discomfort abdominal si diaree osmotica.

Utilizarea excesiva a prebioticelor usor fermentabile,
acidogene pot provoca iritatii ale mucoasei


CONCLUZII:
Este evident din volumul de dovezi acumulate din studiile pe animale si pe
oameni,utilizandu-se atat metode de cultura cat si metode independente
de cultura,faptul ca utilizarea prebioticelor poate modula compozitia
microflorei intestinale.


Bifidobacteriile raman populatia cel mai frecvent stimulata,desi un numar
de prebiotice promoveaza proliferarea de lactobacilli.


Fructooligozaharidele,inulina,derivatii lactozei,galactooligozaharidele si
lactuloza,au cumulat cel mai mare numar de studii ce demonstreaza
efectul prebiotic.Totusi,o varietate de alte oligozaharide nedigerabile si
fibre alimentare prezinta dovezi ale actiunii prebiotice.

Faptul ca prebioticele prezinta acelasi efect bifidogen precum
oligozaharidele din laptele de mama este un bun exemplu pentru
felul in care pot fi aplicate acestea cu un obiectiv clar stabilit,acela de
a modula compozitia si activitatea microflorei intestinale.


La adultii sanatosi,necesitatea imperativa de a se mentine o
populatie numeric extinsa de bifidobacterii si lactobacilli,nu a fost
inca precis demonstrata.


Populatiile reduse de bifidobacterii intestinale au fost observate in
sindromul colonului iritabil si in atopie ,dar legaturile cauza/efect
raman a fi demonstrate.


Prebioticele exercita efecte benefice nu numai prin modificarea
compozitiei microflorei ci si prin modularea activitatii sale
metabolice.Este evident faptul ca productia de acizi grasi cu catena
scurta si reducerea pHului de la nivelul lumenului sunt mecanisme
importante pentru o varietate de beneficii privind sanatatea omului.


Cele mai convingatoare dovezi acumulate pana acum sunt pentru
efectele laxative,pentru controlul encefalopatiei hepatice si absorbtia
imbunatatita a mineralelor in intestin.


Exista dovezi preliminare privind preventia precoce a eczemei atopice
la nou nascuti,ameliorarea inflamatiilor specifice sindromului de
colon iritabil si preventia infectiilor.



VA MULTUMESC


CRISTINA-MARIA HERMAN