Political

Leadership

21 octombrie 2011
 Liderismul politic exprimă
esenţa mecanismului real de
realizare a politicii în societate,
reprezintă unul dintre
mecanismele integrării activităţii
de grup, direcţionînd activităţile
acestuia.
 Liderism politic
► Relaţie interpersonală prin care o persoană
influenţează atitudinile, credinţele şi mai
ales comportamentul sau acţiunile celorlalţi
► Problema liderismului este abordată din 2
aspecte:
► General-teoretic (la nivel de concepţii, teze
istorico-filosofice şi politologice)
► Utilitar-practic (cercetări şi elaborarea
recomandărilor practice).
 Liderism politic
► Liderismul politic este prezentat prin
3 aspecte primordiale:
► Trăsăturile personale ale liderilor,
calităţile: naturale, morale, profesionale
► Instrumentele şi mecanismele de realizare
a procesului politic: partidele politice,
organele, aparatul birocratic, mijloacele de
comunicare.
► Situaţia cu care se confruntă liderul care
poate fi ordinară sau extraordinară, de
criză.
 Liderism politic

► Experienţa istorică arată că mecanismul

puterii reale se bazează pe doi factori:
► 1) împuternicirile liderului şi
► 2) autoritatea lui.
 Tipologia liderilor
► Politologul american Robert Tucker susţine că
principalul în determinarea tipologiei liderilor
politici sunt scopurile înaintate de aceştia şi
influenţa lor asupra societăţii. În acest sens,
avem 3 tipuri de lideri:
► a) conservatori – scopul cărora este de a păstra
status quo-ul în societate;
► b) reformatori – care îşi îndreaptă acţiunile spre
efectuarea unor schimbări radicale în societate;
► c) revoluţionari – care urmăresc constituirea
unui nou sistem social.
 Tipologia liderilor
► După criteriul metodelor folosite, avem trei tipuri
de lideri:
► a) liderul politic democrat – este sociabil, stimează
omul şi părerea lui, iniţiază la maximum
participarea, instituind o atmosferă de colaborare;
► b) liderul politic autoritar – orientat spre metodele
nedemocratice, monopoliste de conducere.
Referitor la propria activitate, nu admite critica.
Stilul de conducere este bazat pe restricţii,
ameninţări;
► c) liberal – este încurajată acţiunea societăţii şi a
mai multor figuri politice.
 Tipologia liderilor
► Max Weber evidenţiază alte 3 tipuri de lideri –
► a) tradiţional – este persoana, care primeşte puterea în
conformitate cu tradiţiile ţării, acesta are loc în special în
statele cu formă monarhică de guvernare;
► b) raţional-legal, este liderul din ţările democratice, care
obţine puterea în rezultatul scrutinelor electorale;
► c) charismatic – este liderul care obţine puterea datorită
calităţilor sale extraordinare. Este acea persoană, care
poate îmbina idealul cu realul, posibilul cu imposibilul.
Exemple de lideri charismatici – Buddha, Mohammed,
Cezar, Solomon, Napoleon, etc. Liderul charismatic apare
în perioade de criză, instabilitate, când conştiinţa politică
a societăţii tinde spre un miracol, o tendinţă, o speranţă,
care ar ajuta naţiunea să iasă din greutăţi.
 Tipologia liderilor
► Din perspectiva psihologică deosebim:
► lider ales
► etalon
► preferat
► specialist
 Tipologia liderilor
► Funcţie de trăsăturile personale deosebim:
► Lider-stegar – îşi realizează programul politic,
stabiesc scopul şi merg spre realizarea acestuia:
Lenin, Marx;
► lider-servitor – se orientează la adepţii lui, le
exprimă interesele: R. Reagan, H. Kohl
► lider- negustor - „vinde” alegătorilor
programul politic în schimbul voturilor
► lider pompier – reacţionează prompt la
situaţiile de criză ale societăţii, se află în
permanentă dinamică.
 Elita politică
► Termenul de elită politică a fost introdus
de politologul italian Paretto, iar colegul său
Mosca a introdus noţiunea de „clasă
politică”. Termenul dat vine de la cuvântul
italian „eligere” („a alege”), desemnând un
grup de oameni aleşi – aleşii societăţii.
 Elita politică
► Elita politică desemnează un grup de oameni cu o
pondere deosebită în societate, care dispun de
putere, autoritate, bogăţie şi capacităţi
organizatorice care îi deosebesc de masele largi.
► Termenul de „elită politică” trebuie deosebit de
termenul „elită conducătoare”, aceste două noţiuni
aflându-se într-un raport de parte la total. Noţiunea
„elită conducătoare” este mai largă şi include toate
tipurile de elită, ce participă direct sau indirect la
procesele de conducere – elita politică, economică,
militară, financiară, ideologică, etc.
 Elita politică
► Spre deosebire de toate celelalte elite, elita
politică, şi numai ea singură, participă la
realizarea puterii politice. Ea este reprezen-
tată printr-o anumită pătură socială, care
concentrează în mâinile sale toate domeniile
vieţii de stat, ocupând poziţii-cheie
 Elita politică
► Există 3 grade de diferenţiere în cadrul elitei
politice:
1) de rang înalt – aici se includ conducă-torii
principali din cele trei ramuri ale puterii, per-
sonalul aparatului Preşedintelui sau Parlamentului,
etc. Aceste persoane, relativ reduse la număr
(100-200), participă la adoptarea celor mai impor-
tante decizii cu privire la societate.
2) elita mijlocie – aici se includ şefii UAT, primarii de
municipii, liderii de partide, etc.
3) elita administrativă (birocratică) – pătura superi-
oară de funcţionari de stat, care ocupă poziţii
înalte în ministere şi alte instituţii de stat.
 Elita politică
► Elita politică se află în relaţii cu alte tipuri de
elită, în special – cu elita economică
► Elita politică este în strânsă legătură cu elita
informaţională
 Leadership politic-leadership
organizaţional
► Prin leadership majoritatea oamenilor înţe-
leg capacitatea unei persoane de a mobiliza
şi direcţiona capaciţăţile membrilor unei
organizaţii pentru atingerea scopurilor defi-
nite.
► Dicţionarul explicativ al limbii române - un
prim sens al leadership-ului este anume cel
de conducere /sau de funcţie de conducere.
 Definire - leadership
organizaţional
► Leadership-ul se învârte în jurul
viziunii, ideilor, direcţiei, şi are de-a
face cu inspi-rarea oamenilor, oferirea
sensului, direcţiei activităţii lor decât
cu activităţile de rutină, de zi cu zi. Un
lider trebuie să fie capabil să utilizeze
mai mult decât propriile capacităţi. Un
lider trebuie să fie capabil să inspire
grupul să realizeze anumite activităţi
fără să facă uz de mijloace formale de
control.
Lider formal – lider informal
► Leadership-ul formal – se referă la
persoanele care ocupă o funcţie de
conducere în organizaţii şi la dreptul legitim
al acestora de a influenţa persoanele din
subordine în virtutea poziţiei ocupate în
cadrul structurii ierarhice a organizaţiei;
► Leadership-ul informal – spre deosebire
de cel formal, nu se referă la dreptul de a-i
influenţa pe alţii oferit de locul ocupat în
structura formală, ci la calităţile intrinseci
ale liderului de a exercita influenţă în cadrul
unui grup informal.
Delimitarea conceptului de leadership de
cel de management
► Conceptul de management se referă la asumarea
responsabilităţii pentru realizarea unui obiec-
tiv şi la alocarea eficientă a resurselor (mate-
riale şi umane) în acest scop.
► Pe de altă parte, conceptul de leadership se referă la
procesul de influenţare şi direcţionare a mem-
brilor organizaţiei către atingerea
obiectivului.
► Warren Benis şi Bart Namus au reuşit să rezume
diferenţa dintre leadership şi management la o
singură frază: „Managerii sunt oameni care fac
lucrurile aşa cum trebuie, iar liderii sunt
oameni care fac lucrurile potrivite”.
Delimitarea conceptului de leadership de
cel de management
Warren Bennis, în lucrarea On Becoming a Leader, enumeră 12
diferenţe între manager şi lider:
1. Managerul administrează. Liderul inovează
2. Managerul e o copie. Liderul e un original
3. Managerul menţine. Liderul dezvoltă
4. Managerul pune accentul pe sisteme şi structură. Liderul pune ac-
centul pe oameni.
5. Managerul se bazează pe control. Liderul se bazează pe încredere.
6. Managerul are o vedere cu precădere pe termen scurt. Liderul are o
vedere pe termen lung.
7. Managerul raspunde la întrebări precum: unde? cum? Liderul
rasăunde la: ce anume? Și de ce?
8. Managerul se orienteză permanent în funcţie de rezultatele imediate.
Liderul se orientează după rezultatele pe termen mediu şi lung (im-
pact)
9. Managerul imită. Liderul crează.
10. Managerul acceptă status-quo-ul. Liderul îl contestă.
11. Managerul face lucrurile cum trebuie. Liderul face lucrurile care
trebuie.
 Liderism politic
► Pentru a deveni lider, o persoană trebuie să dispună de
calităţi ereditare (înnăscute), morale şi profesionale.
► Calităţile înnăscute se referă la caracter, voinţă, farmec
personal, fermitate, intuiţie, inteligenţă, etc.
► Calităţile morale se referă la onestitate, bunăvoinţă şi
no-bleţe, grijă pentru oameni, pentru bine şi dreptate
socială.
► Calităţile profesionale se referă la potenţialul analitic,
orien-tarea operativă în situaţie, poziţia argumentată
faţă de opo-nenţi, competenţă, profesionalism în luarea
deciziilor poli-tice. În plus, liderul trebuie să fie capabil
de pune interesul social înaintea celui personal, să fie un
bun diplomat şi orator, precum şi să posede o cultură
politică înaltă.
 STRATEGII ȘI TACTICI UTILIZATE DE
LIDERUL POLITIC PENTRU DOBÂNDIREA ȘI
EXERCITAREA PUTERII
► Recurgerea la consilieri
► Aliantele-coalitiile
► Comunicarea
► Manipularea
► Compromisul
► Încrederea
► Entuziasmul
► Temporizarea
► Tactica "cacialmalei"/bluffing-ului
Vă multumesc pentru
atenție și răbdare