TERMOMETRIZAREA PACIENTULUI

Măsurarea temperaturii:
 Ne indică date valoroase pentru stabilirea diagnosticului, precizări
asupra evoluţiei bolii şi eficacităţii tratamentului aplicat
 Se face cu termometrul medical (MAXIMAL - cel mai frecvent
utilizat), gradat după scara Celsius. Gradele sunt divizate în zeci de
grade; prezintă scală redusă, de la 34,5º C la 42º C
 Uzual, se practică de 2 ori pe zi, dimineaţa între orele 7 – 8 şi
seara între orele 18-19; la nevoie pacientul poate fi termometrizat la
30-60 minute
 Cu termometrul maximal, măsurarea se face în cavităţi închise /
semiînchise
Termometrele:

 Sunt păstrate în recipiente (fiecare termometru – recipient propriu)

cu soluţii dezinfectante, de obicei pe bază de clor, valabile 24 h (se
notează pe recipient substanţa, concentraţia, data schimbării soluţiei)
 Vor fi ţinute vertical (soluţia va cuprinde ~ ½ din termometru )
 Înainte şi după utilizare, se clătesc sub jet de apă
 Vor fi verificate înainte de utilizare
 Tipuri de termometre:
- cu mercur
- electronic => în cazul monitorizării permanente a temperaturii
se utilizează calea rectală
- de unică folosinţă
Interpretarea valorilor:
 Temperatură normală: 36-37º C
 Subfebrilitate: 37-38º C
 Febră moderată: 38-39º C
 Febră ridicată 39-40º C
 Hiperpirexie T > 41-42º C

Reprezentarea în FO:
 Pe foaia de temperatură, prin puncte (D+S); 1 linie verticală =
2 diviziuni de grad; prin unirea punctelor => CURBA TERMICĂ
Măsurarea temperaturii în axilă:
 Indică o temperatură periferică
 Temperatura în axilă este < cu 0,5º C decât temperatura centrală
Tehnica:
 Asistenta se spală pe mâini
 Se coboară coloana de mercur a termometrului prin scuturare
(sub 34º C)
 Se ridică braţul pacientului, se şterge tegumentul axilei
 Rezervorul termometrului (partea metalică) se plasează în unghiul
superior al fosei axilare
 Se apropie braţul bolnavului de trunchi, iar braţul flectat se
plasează pe suprafaţa anterioară a toracelui
 Se menţine 10 minute
 Se citeşte temperatura şi se notează în F.O.
Măsurarea temperaturii în rect:

Tehnica:
 Asistenta se spală pe mâini
 Manevra se efectuează cu mănuşi de protecţie
 Se coboară coloana de Hg prin scuturare
 Pacientul - decubit lateral cu membrele inferioare în semiflexie
 Rezervorul termometrului semiuscat se cufundă în ulei sau se
lubrefiază cu gel, vaselină şi se introduce blând în rect, cu toată
partea metalică
 Se menţine 5 minute, apoi se citeşte temperatura
 Se utilizează la copiii sub 3 ani
Măsurarea temperaturii în cavitatea bucală:
 Termometre speciale
 Factori care influienţează măsurătoarea: fumatul (eroare de ±
0,2º C dacă pacientul a fumat), ingestia de alimente sau lichide
reci / fierbinţi => determinarea se face după 30 minute de repaus
Tehnica:
 Asistenta se spală pe mâini
 Se spală bine termometrul cu apă, se şterge şi se introduce oblic
în cavitatea bucală, sublingual sau pe latura externă a arcadei dentare
 Pacientul respiră pe nas
 Se menţine 3-5 minute, apoi se citeşte temperatura
Oprirea epistaxisului anterior:

 Pacientul aşezat pe scaun => scade returul venos

 Extremitatea cefalică în poziţie intermediară, NU în hiperextensie,
pentru a evita aspirarea de sânge/înghiţirea lui (este emetizant)
 Compresiunea narinei 4-10 sec (eventual după aplicarea de soluţie
cu Efedrină – efect vasoconstrictor
 Comprese reci, pacientul evită să strănute, să sufle nasul inclusiv
după remiterea epistaxisului
 Aplicarea locală de hemostatice – pulbere fibrină
 În caz de eşec – tamponament anterior/posterior; ulterior ligatură
arterială (artera maxilară internă, etmoidală, sfenopalatină, carotidă
externă) sau embolizarea superselectivă a arterei maxilare interne
 CLISMA

 Definiţie = formă specială de tubaj, prin care se introduc

diferite lichide în intestinul gros prin anus
 Scop - evacuator => Forme: - simplă

- înaltă
- prin sifonaj
- uleioasă
- purgativă
- explorator
- terapeutic
 CLISMA EVACUATORIE

 Indicaţii:
- constipaţie
- pregătire preoperatorie
- pregătirea pacientului pentru explorări specifice
- cu o oră înaintea clismei medicamentoase sau alimentare

Clisma simplă – tehnică:

 Spălare pe mâini (de tip medical)

 Fixarea canulei la tubul irigatorului, închiderea robinetului,
verificarea temperaturii apei
 Umplerea irigatorului
 Evacuarea aerului şi a primei coloane de apă
 Fixarea irigatorului pe un stativ
 Introducerea canulei prin anus în rect aproximativ 10 cm
 Deschiderea robinetului, ridicarea irigatorului la 50 cm deasupra
pacientului
 Închiderea robinetului înainte ca nivelul apei să ajungă la nivelul
tubului de scurgere
 Îndepărtarea canulei, aşezarea în tăviţa renală
 Pacientul aşezat în decubit lateral, apoi dorsal pentru ca apa să
pătrundă la o adâncime mai mare
 Captarea scaunului la pat sau la toaletă
Clisma înaltă:

 Se foloseşte o canulă flexibilă, care se introduce prin anus în

colon şi se ridică la 0,5 m pentru o presiune mai mare
 Temperatura apei: 15º C
Clisma prin sifonaj:

 Pentru îndepărtarea mucozităţilor

 Sonde de 35-40 cm
 Pâlnia se umple cu apă caldă
 Sonda este introdusă până în colonul sigmoid
 Ridicarea pâlniei la 1 m, se dă drumul apei, apoi se coboară pâlnia
pentru ca apa să revină
 Se goleşte pâlnia într-un recipient
 Se repetă procedura de 5-6 ori