UNIVERSITATEA "DUNĂREA DE JOS" DIN GALAŢI

FACULTATEA TRANSFRONTALIERĂ
SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE LA DOMICILIU

Lucrare de disertaţie
Direcții terapeutice în recuperarea copiilor cu afazie

Coordonator ştiinţific, Masterand,

Dr. Conf. Barna Iulia Verejan Oleg

Galaţi
2019
 Cuprins:

• Introducere 4

• CAPITOLUL I. Abordări teoretice a etiologiei afaziei la copil 6

• 1.1.Repere istorice a afaziei la copil 6
• 1.3. Specificul teoretic al abordărilor medicale în studiul afaziei la copil 11
• 1.4. Aspecte teoretice în studiul clasificării afaziei. 16

• CAPITOLUL II. Elucidarea mecanismului de instalare a afaziei 21

• 2.1. Patogenia afaziei 21
• 2.2. Simptomatologie și diagnosticul de afazie la copil 30

• CAPITOLUL III. Recuperarea copiilor cu afazie 32

• 3.1. Tehnici de diagnostic a copiilor cu afazie 32
• 3.2. Direcții terapeutice pentru copii cu afazie conginetală și dobândită 35

• Concluzii 40
• Bibliografie 41
 Actualități:

 84,5% dintre oameni nu au auzit niciodată de termenul "afazie".

 8,8% dintre persoane au auzit despre afazie și o pot identifica ca o tulburare de limbaj.
 34,7% dintre persoanele care sunt "conștiente de afazie" au afazie sau cunosc pe cineva care are.
 Aproximativ o treime (225.000) dintre accidentele vasculare cerebrale duc la afazie.
 Accident vascular cerebral este a treia cauză principală de deces în SUA și Marea Britanie, după
infarct miocardic și cancer.
 În SUA există cel puțin 2.000.000 de persoane cu afazie iar în Marea Britanie cel puțin 250.000
 Afazia

Afazia este o tulburare a vorbirii care afectează exprimarea sau înțelegerea limbajului vorbit sau scris în absența oricărei modificări
senzoriale sau a unui deficit al aparatului fonator, rezultând în urma unor leziuni dobândite ale creierului. Elementul fundamental al
unei afazii îl constituie tulburarea codificării lingvistice și nu a articulării sau perceperii verbale. Pacientul afazic nu mai este capabil să
folosească limbajul ca simbol pentru obiecte sau pentru procesele gândirii.

Manifestările clinice ale afaziei, privind natura și intensitatea tulburărilor, diferă în funcție de anumiți factori biologici, cum ar
fi etiologia, vârsta, preferința manuală, sau socială, respectiv gradul de școlarizare, caracteristicile inerente ale limbii vorbite etc. Cea
mai mare parte a persoanelor afazice nu pierd complet uzul vorbirii, unii pacienți nu au decât o ușoară nesiguranță în găsirea cuvântului
adecvat, pe când alții - dimpotrivă - pierd în totalitate facultatea de a se exprima prin limbajul verbal, de a înțelege ceea ce li se
vorbește, de a citi sau de a scrie, în timp ce alte funcții cognitive, cum ar fi memoria sau orientarea, nu sunt semnificativ alterate
 Afazia congenitală vs Afazia dobandită

 În principiu, diferența dintre afazia congenitală și afazia dobandită, constă în faptul că, în prima, subiectul nu are
posibilitatea de a dobândi în mod normal limbajul, în timp ce în a doua, se pierd, parțial sau total, funcțiile
limbajului și, din punct de vedere psihologic, impactul acestui deficit este diferit asupra subiectului și asupra
familiei acestuia. Cele mai multe studii au demonstrat că în afazia dobandită se produc mai multe dereglări în planul
personalității individului și nu în ultimul rând, asupra celor apropiați subiectului care, de multe ori, nu iși pot explica
apariția unor asemenea dificultăți, aparent fără un motiv bine precizat, dar care bulversează întreaga activitate
psihica și practic-acțională a subiectului, a relațiilor acestuia cu cei din jur, a comportamentelor sale adaptative.

 Afazia dobandită, atât la copil, cât și la adult, produce dereglări de acest gen, nu numai în funcție de gravitatea
ei și în dependență de nivelul achizițiilor verbale la momentul instalării ei și a specificului personalității
subiectului.
Tip afazie Fluența Lipsa Înțelegere Repetiție Deformare
cuvant

A. Broca Scăzută + Sub normal Alterată Probleme de

articulare,
disprozodie,
agramatism
A.de conducere Mai +/- Normală Alterată Parafazii fonemice
scazută cu conduită de
corectare
A.Wernicke Normal ++ spre Foarte Alterată Parafazii fonemice/
sau marită +++ alterată aproape verbale
imposibilă Semantic, dis-
sintactice/jargon
A.Globală Foarte +++ Foarte Alterată Discurs limitat la
scazută alterată aproape stereotipii
imposibilă
A.transcorticală Scăzută +/- Normală Normală Fără
motorie
(A.dinamica a lui
Luria)
A.transcorticală Normal ++ Foarte Normală, Parafazii verbale,
senzorială sau mărită alterată adesea semantice
ecolalica
A.sub-corticală Variabilă + Variabilă, Normală Parafazii verbale,
adesea hipotonie, posibile
normală probleme de
articulație
Patogenie:
 Simptomatologie și diagnosticul de afazie la copil

 Este foarte dificil de a diagnostica copii cu afazie, astfel ne conducem de anumite teste ce ne ajută de ai menționa și
ulterior de ai acorda ajutorul necesar. Astfel, se impune să evidențiem urmatoarele: prezența unui retard accentual la
nivelul exprimării verbale și al înțelegerii fără a fi însoțit de deficite comportamentale, perceptiv-motrice și intelectuale.

 Evidența unei întârzieri cognitive, determinate atât de factorii etiologici ai afaziei congenitale, cât și de inexistența
vehiculării informațiilor din mediul înconjurator ce limitează dezvoltarea psihică normală, întârziere care nu este de tip
oligofrenic, dovadă o fac copiii afaziei prin răspunsurile, relativ bune, la probele neverbale, cum sunt cele conținute în
Testul Nebraska pentru aptitudinile de învățare (1966, Hiskey) ce demaschează capacitatea subiectului de a îndeplini o
serie de sarcini practice (aranjarea mărgelelor, memorarea cifrelor, identificarea imaginilor, asocierea imaginilor, îndoirea
hârtiei, atenția vizuală, aranjarea blocurilor, completarea desenelor, memorarea culorilor, montarea blocurilor, analogia de
imagini și gandirea spatiala - în total, 12 subteste).

 O deosebită valoare o are și Testul de inteligență nonverbală (Toni) unde este măsurată funcția cognitivă individuală a
subiectului fără ai pune întrebări sau al asculta, doar prin intermediul unor imagini ce denotă o analogie sau o clasificare,
o progresie etc..
Nume test, autor Structura
1.Boston Diagnostic 34 subteste ce examineaza
Aphasia Examination componente diferite ale limbajului
(BDAE) H.Goodglass& precum și aspecte ale percepției și
E.Kaplan rezolvare de probleme
2. Western Aphasia Conține 10 subteste ce examinează
Battery (WAB) aspecte legate de limbaj, numire,
repetiție, întelegere/comprehensiune.
3. Comprehensive 34 de subteste include un screening
Aphasia test ( CAT) cognitiv, o baterie de evaluare a
limbajului (21 subteste) și un
chestionar de dizabilități
4.Protocol Montreal 2 module: M1 alfa: examen clinic
Toulouse 86, Nespoulous, standardizat: numire, repetite, citire,
Lecours et coll, 1986- scriere dupa dictare, copiere,
1992 întelegere orală sau scrisă.
M1 beta: teste complementare:
descrierea de imagini, înțelegerea
textelor, manipulare de obiecte etc.
5.Der Aachener Aphasie 6 subteste; vorbire spontană, test
Test (AAT) Token, repetiții, evaluare scriere,
Huber, Poeck, Weniger& redenumire și înțelegere
Willmes, 1983
Observatii
Bine cunoscut, și înțeles,
dar lung. Evalueaza
profilul deficiențelor și
severitatea lor.(folosit în
Marea Britanie și în
Franța)
Mai scurt ca BDAE ( 60
min) determină
severitatea și permite
categorizarea în
sindroamele principale.
Un test nou ce trebuie
completat în 90-120 min,
ce poate fi folosit și în
stadii incipiente de
afazie.
Validat în Franta
Validat pentru vorbitori
de lb. germană
 Tehnici de diagnostic a copiilor cu afazie

1) Ascultarea dicotică. Ascultarea dicotică este una dintre tehnicile comportamentale bazate pe o lateralizare
perceptuală cele mai utilizate în neuropsihologie. Această tehnică este folosită în cercetarea privind specializarea
emisferei funcționale. Adică predominanța relativă a unei emisfere sau a alteia pentru anumite funcții
cognitive. Ascultarea dicotică este o tehnică bazată pe prezentarea simultană a doi stimuli auditivi diferiți, câte
unul în fiecare ureche. Stimulările prezentate pot varia de la cuvinte la silabe, litere și chiar sunete muzicale, fiind
capabile de asemenea să varieze alți parametri cum ar fi intervalul inter și intra stimuli, numărul de prezentări sau
intensitatea.
2) Studiile amitale cu sodiu. Probabil cele mai puternice dovezi ale dominației emisferice pentru comunicare provine din
studiile cu amitanol de sodiu, denumite și "Wada procedură "după neurologul care a dezvoltat tehnica. El utiliza un
barbiturat cu durată scurtă de injectare fie în artera carotidă interioară stânga sau în dreapta, care este repetată într-un
moment potrivit și succedat în artera carotidă. În timpul perioadei scurte în care medicamentul circulă prin emisferă,
funcțiile susținute în mod normal de această emisferă sunt afectate semnificativ, permițând astfel determinarea rolului
emisferei într-o funcție specifică.
3) Proceduri electrofiziologice. Proceduri electrofiziologice, cum ar fi cele care implică potențialul auditiv evocat, oferă
un mijloc noninvaziv de determinare a activității creierului ca răspuns la stimulii lingvistici. Cu toate acestea, se pare
că puțini anchetatori au aplicat aceste tehnici la studiul organizării creierului pentru limbajul copiilor cu afazie
dobândită. Papanicolaou, DiScenna, Gillespie și Aram (1990) au raportat utilizarea paradigmei potențiale a probelor
evocate (Papanicolaou & Johnstone, 1984) cu un grup de copii cu leziuni în emisfera stângă în absența tulburărilor de
convulsii.
 Direcții terapeutice pentru copii cu
afazie conginetală și dobândită

• În plan medical, la aprecierea neurologului se administrează medicamente menite să fortifice organismul și, în special, sistemul
nervos central, să activeze zonele sănătoase, dar fragile, în timp ce psihologul apelează la diferite forme de psihoterapie de
susținere, de relaxare și la acele comportamente adecvate realitații înconjurătoare. Cel mai dificil rămâne demersul logopedic, din
două motive; pe de o parte, palierul limbajului și al comunicării este deosebit de afectat și perturbă relaționarea cu cei din jur, iar
pe de altă parte, cu toate eforturile depuse de specialist, în afazie nu este înca elaborate un sistem metodologic logopedic închegat
și știintific care să permită o recuperare eficientă și rapidă, se i-a în considerație fiecare subiect în parte.

• Achiziția pe etape și delimitarea secvențială a structurilor verbale pe principiul de la simplu la complex; se învață mai întâi
pronunția corectă a sunetelor, apoi combinarea în cuvinte simple (mono și bisilabice) și, ulterior, utilizarea propozițiilor și a
povestirilor prin înțelegerea sensului și semnificației lor. Dezvoltarea capacităților lingvistice presupune, în paralel, folosirea
limbajului oral pentru comunicarea stărilor emoțional-afective și a conținutului informațional pentru prima etapă și pe baza
acestuia, formarea abilităților de citit-scris care lărgesc orizontul experienței personale și de acces la cultură. Astfel, se dezvoltă
gândirea conceptuală și alte funcții și procese psihice.
 În condițiile severe de retard verbal, se pot baza pe un antrenament al comportamentului prin imitare. Acest program trebuie să
continue cel puțin trei etape de antrenare:
- stimularea atenției copilului pentru lumea sonoră, prin utilizarea de activități care să ducă la identificarea sunetelor familiare odată cu
localizarea sursei sonore;
- familiarizarea cu sunetele diferitelor instrumente muzicale și identificarea lor după sunetul produs, iar în ordine succesivă, copilul va fi
învățat să identifice sunete și zgomote;
- sensibilizarea copiilor la caracteristicile sunetelor dupa intensitate, durată, înălțime, timbru și ritm.

CILT. CILT este modelat după tratamentul de mișcare indus de constrângere (CIMT), care încurajează utilizarea forțată a mâinii și brațului
hemipartic pentru a promova schimbările neuroplastice în emisfera letală contralaterală brațului / mâinii slabe, cu scopul final de mișcare
îmbunătățită. CILT este o strategie de intervenție menită să îmbunătățească calitatea și cantitatea producției lingvistice verbale a
persoanelor cu afazie. Tratamentul se concentrează pe reducerea dependenței de strategiile de comunicare compensatorii (substitutive),
cum ar fi scrierea și gesticulările, pentru a forța persoana să folosească mijloace verbale mai extinse pentru a comunica.

Folosind CILT, persoana cu afazie este obligată să comunice verbal cu o altă persoană, iar constrângerile, cum ar fi o barieră (blocarea
vederii mâinilor celeilalte, nimic din ele și gesturile lor) sunt utilizate pentru a promova în continuare descrierile verbale. În mod specific,
pacienții nu pot folosi gesturi, scrisori sau alte strategii compensatorii; ei trebuie să producă un limbaj expres oral fără sprijinul strategiilor
compensatorii. Adesea, persoanele cu afazie utilizează în mod spontan strategii compensatorii, iar abordările terapiei lingvistice de-a
lungul anilor au promovat o abordare compensatorie.
 Concluzie:

 Direcția terapeutică a copiilor afazici implică atât abordări orientate pe deficiențe, cât și pe cele funcționale, precum
și un sistem care include tratamentul individual și de grup. Tratamentul trebuie să fie bazat pe un model din trei domenii:
ce ține de structura și funcțiile organismului, de activitatea și de participarea subiectului. Menționez că nici unul dintre
aceste domenii nu este superior celuilalt, iar un program ideal de tratament pentru afazie la copii este implicarea
persoanei cu afazie la toate nivelurile. Direcțiile terapeutice la copii cu afazie sunt susceptibile de a continua să ia în
considerare atât tratamentele bazate pe depreciere, cât și cele orientate funcțional, cu posibila utilizare în viitor a
abordărilor neurofiziologice, cum ar fi stimularea noninvazivă a creierului (o abordare bazată pe o subminare care
reflectă funcțiile corpului și domeniul structurii) cu terapia lingvistică comportamentală care include formarea formelor
lingvistice în contextul conversației.

 Toate reabilitările trebuie să fie centrate pe persoană, să fie individuale și atunci se va obține un rezultat
scontat. Scopul principal al intervenției la copii afazici este îmbunătățirea limbajului și a comunicării și consider
că este cu putință doar prin implicarea legăturilor interdisciplinare.
 Caz clinic:

Un bărbat de 76 de ani a fost adus la camera de urgență deoarece începuse să vorbească „ciudat“ în timp ce juca cărți.
În pasajul ce urmează încearcă să descrie cum soția sa i-a aruncat din greșeală ceva important, probabil proteza
dentară: „Nu mai avem nevoie ea, a spus ea. Și cu ea când aceasta era la parter erau dinții ... un ... den ... dentiș ...
dentistul meu. Și s-a întâmplat să fie în geantă ... veziș Cum s-a putut întâmpla astaș Cum s-a putut întâmpla un lucru
ca ăsta ... Așa că ea zice că nu mai avem nevoie de ei ... Nu credeam că i-am folosit. Și acum dacă am orice problemă
oricine vine o lună de acum, patru luni de acum sau șase luni de acum, am un nou dentist. Unde cele două ... două
mici piese de dentist pe care le-am folosit ... pe care eu ... toate duse. Dacă ea aruncă totul ... vizitează câțiva prieteni
de-ai ei și ea nu poate să-i arunce“. - Afazia Wernicke
Multumesc pentru Atentie !!!