Terminologie sistemul osos

Sistemul osos reprezintă totalitatea structurilor osoase ale

corpului uman. Oasele se leagă între ele prin articulaţii şi
sunt acţionate prin contracţia muşchilor.
Funcţii ale sistemului osos:
• Oasele susţin corpul.
• Oasele constituie suportul muşchilor şi asfel devin
componenta pasivă a mişcării.
• Oasele determină forma şi mărimea organismului.
• Oasele delimitează cavităţi pentru a adăpostii organe vitale
(cutia craniană pentru creier, canalul vertebral pentru
măduvă, cutia toracică care adăposteşte inim, vasele mari şi
plămânii)
• Osele constituie un depozit de săruri minerale, mai ales
calciu şi fosfor
• Oasele tinere, prin măduva roşie au rol în hematopoieză.
Numele de schelet prin care mai este cunoscut
sistemul osos dervă din grecescul „skeletos”,
care înseamnă descărnat, uscat. Scheletul este
împărţit în:
• schelet axial, format din craniu, coloană
vertebrală, coaste şi stern
• scheletul apendicular, format din
–centrui: scapulară şi pelvină
–membrele propriu – zise: superioare şi
inferioare.
 Rădăcini de formare a termenior
medico-farmaceutuici pentru sistemul
osos
Rădăcină Semnificaţie • Patel/o-Rotulă
• Brahi/o-Braţ • Pelv/-i, pel/o-Pelvin, al bazinului
• Cervic/o-Gât • Radi/o-radius
• Sarc/o-Sarcom, proliferare a ţes
• Cost/o-Caostă, costal conjunctiv
• Crani/o-Craniu • Scoli/o- Scolioză, strâmb, diform
• Spondil/o-, vertebro/-vertebral
• Dactil/-oDeget • Stern/o-Sternal
• Femur/o-Femur • Torac/o-toracic
• Cif/o- Curbat • Uln/o-Cubitus, ulnă
• Lomb/o-Spate
• Oste/o-Os
• Familii de cuvinte formate cu participarea unor rădăcini de
mai sus.
Cervico-
• Rădăcina îşi are originea în latinescul cevix, -icis, care
semnifică gât. Cu această rădăcină se pot forma mai multe
cuvinte. Exemple:
• Cervical format din cervico + - al, care demnifică gât (ex.
Muşchii cervicali) sau colul unui os (ex colul femural), sau al
unui organ (ex colul uterin).
• Cervicalgie, cuvânt format din cervico + algos (gr = durere),
care înseamnă durere a gâtului, indiferent de cauză.
• Cervicartoză, cuvânt format din cervico + arthron (gr =
articulaţie), care înseamnă artroza coloanei cervicale.
• Cervicită, cuvânt format din cervico + ită, care semnifică
inflamaţia colului uterin.
• Cervicotomie, cuvânt format din cervico + tome (gr = tăiere,
secţionare), care înseamnă incizia chirugicală a colului
uterin.
Termeni anatomici folosiţi pentru sistemul osos
Termeni anatomici Definiţie
• Os Component al schheletului, alcătuit din ţes
conjunctiv foarte mineralizat
• Ţesut osos compact Lamă de ţesut osos foarte
rezistent. Se găseşte dispus cortical şi se mai
numeşte os cortical
• Ţesut osos spongiosOs mai puţin dens, structurat ca
un burete. Se mai numeşte os trabecular.
• Schelet axial Scheletul format din din craniu,
coloană vertebrală, coaste şi stern
• Schelet apendicularScheletul centurilor şi
membrelor
Segmentele constitutive ale unui os. Denumire
anatomică Definiţie
• Epifiză Din gr physis = creştere Extremitatea
proeminentă a unui os lung
• Diafiză Porţiunea medie a unui os lung, situată între
cele două epifize. Este proţiunea cea mai lungă a
osului.
• Metafiză Porţiunea de os lung care se află între
epifiză şi diafiză.
• Canal medularS paţiul situat în diafiza oaselor lungi,
care conţine măduva osoasă.
 Termeni simptomatici.
Definiţie
• Crepitaţie (lat crepitare = a scoate un zgomot, a
pârâi).= este un ansamblu de sunete care seamănă
cu cel produs prin călcarea zăpezii
afânate.Crepitaţie osoasă Senzaţia simţită în mâna
pusă pe o fractură în care capetele osoase se mişcă.
• Exostoză, hiperostoză - Excrescnţă ososasă. Poate fi
congenitală sau dobândită ( inflamatorie sau
tumorală)Osteoalgie Durere osoasă
 Termeni folosiţi pentru a specifica
diagnosticul.
Termeni de diagnostic Definiţie
Necroză osoasă Moartea ţesutului osos
datorată opririi fluxului
sanguin
Fractură Întreruperea continuităţii
osului
Fractură închisă Focarul de fractură nu
comunică cu exteriorul
– pielea este intactă
Fractură deschisă Focarul de fractură
comunică cu exteriorul –
continuitatea pielii este
întreruptă
Fractură simplă Fractură cu o linie de
fractură, fără deplasre
Fractură cominutivă Fractură cu numeroase
ragmente
Fractură complexă Fractură cu deplasare
Tractură oblică sau Focarul de fractură are
spiralată direcţie oblică sau
spiralată
Fractură în lemn Fractură osoasă cu
verde păstrarea continuităţii
periostului. Apare de
obicei la copii.
Osteom Tumoră osoasă benignă cu
ritm de creştere lent

Osteosarcom Tumoră malignă a osului

Osteomalacie Demineralizare osoasă cu
decalcifiere, ce apare mai
ales la vârstnici.
Corespunde rahitismului la
copil
Osteomielită Inflamaţie a osului şi
măduvei datorată unui
germene
Osteoporoză Demineralizare osoasă
însoţită de scăderea
densităţii osoase
Rahitism Osteomalacie la copil cu
deformaţii osoas
 Termeni folosiţi pentru sistemul
muscular si articular
• Sistemul muscular este format din totalitatea
muşchilor dintr-un organism. Muşchii se contractă şi
se relaxează, determinând mişcările corpului.
• Muşchii se clasifică în funcţie de structură, localizare
şi funcţie.
• Muşchii scheletici mai se numesc şi somatici, striaţi,
voluntari sau ai vieţii de relaţie. Muşchii scheletici
au anumite carateristici. Prin contracţia lor, muşchi
scheletici asigură locomoţia, postura şi participă la
modelarea formei corpului. Contracţia muşchilor
este voluntară şi se află sub control nervos central.
Muşchii scheletici prezintă o stare de contracţie
musculară moderată, numită tonus muscular. Masa
acestor muşchi este în jur de 40 % din masa totală a
organismului.
• Muşchiul cardiac numit muşchiul miocardic deşi
este asemănător structural cu muşchii striaţi,
efectuează contracţii autonome, involuntare.
• Muşchii viscerali sunt muşchi netezi, involuntari sau
ai vieţii de vegetative. Muşchii viscerali au anumite
carateristici. Muşchi netezi din structura organelor
interne determină activitatea acestora. Contracţia
muşchilor netezi este involuntară şi nu este supusă
voinţei. Contracţia acestor muşchi este autonomă şi
este reglată de sistemul nervos vegetativ. Masa
acestor muşchi reprezintă 10 % din masa întregului
org anism.
• Din sistemul locomotor fac parte şi aponevrozele.
Aceast cuvnt provine din grecescul aponevrosis.
Cuvântul, datorită confuziei pe care o grecii între
nerv şi tendon, este format din apo- care înseamnă
„în afară” şi neuron care înseamnă „nerv”.
Aponevroza este o formaţiune anatomică formată
din fibre conjunctive încrucişate, care are aspectul
unei membrane foarte rezistente, de culoare albă.
Aponevrozele se împart în aponevroze de înveliş şi
aponevroze de inserţie. Aponevrozele de înveliş
numite şi fascii, au rolul de a limita muşchii sau alte
regiuni. Aponevrozele de inserţie sunt de fapt
tendoane aplatizate.
Rădăcini de formare a termenilor medicali şi farmaceutici pentru
sistemul muscular

Rădăcină Semnificaţie. Mi/o-

Artr/o- • Muscul/o-
• Articul/o- • Muşchi
• Articulaţie Rabd/o-
Anchilo- • Striat, cu localizare scheletică
• Încovoiat, rigid, inflexibil Ten/o-Tend/o-Tendin/o-
Condr/- • Tendon, încordat, întins
• Cartilaj • Ton/o-
Fibr/o- Tonic, tensiune, întăritor
• Fibră
Fasci/o-
• Grup de fibre
Exemplu: din rădăcina condro- se pot forma mai multe cuvinte.
• Condrită (condro- + -ită) înseamnă inflamaţia cartilajului.
• Condrocalcinoză articulară (condro- + alcx, calcis, var din altină – oză)
desemnează o afecţiune reumatismală caracterizată prin depunerea
de cristale de pirofosfat de calciu în cartilajele articulaţiilor.
• Condrocit (condro- + blastos din gracă, însmnând „germene”), care
înseamnă celulă cartilaginoasă tânără, precursor al condrocitului.
• Condrocit (condro- + kytos „celulă” în graeaca veche), care înseamnă
celulă cartilaginoasă matură.
• Condrodisplazie (condro- + dys „greu, dificil” + plasis „modelare”gr.)
semnifică perturbarea formarea şi ceşterea cartilajelor care afectează
osificarea. Boala produce un număr mare de anomalii scheletice.
• Condrodistrofie (condro- + dys „greu, dificil” din gr + trophe „hrană,
nutriţie”, din greacă) sinonim cu termenul condrodisplazie.
• Condrosarcom (condro- + sarx, sarkos care seminfică „carne” în gr.)
semnifică tumoră malignă osoasă cu origine în celulele cartilaginoase.
Tumora se localizează preponderent în oasele mari: femur, bazin, humerus, tibie, etc.
 Termeni simptomatici, diagnostici chirurgicali

Termeni Definiţie
Atrofie Scăderea volumului unei mase celulare, recte a muşchiului.
Flaciditate Scăderea sau absenţa totală a tonusului muscular urmată de slăbiciunea muşchiului
Hipertrofie Creşterea în volum a unui ţesut sau organ în special prin mărirea celulei şi doar secundar prin mărirea
numărului de celule. Hipertrofie musculară.
Hipotonie Scăderea tonusului muscular sau scădera excitabilităţii nervoase
Mialgie Durere musculară
Rigiditate Inflexibilitate
Spasm În cazul muşchilor = contracţie involuntară, bruscă şi tranzitorie
În cazul unui orificiu sau canal = diminuarea bruscă şi tranzitorie a calibrului acestora, datorită
contracţiei musculare
Spastic, spasmodic Spasme musculare
Tetanie Contracturi musculare continue şi prelungite. Trădează o stare patologică
Tremor Oscilaţii ritmice, involuntare, anormale, ale unei părţi a corpului
Miozită Inflamarea ţesutului muscular striat
Miom Tumoră de obicei benignă, dezvoltată din ţesut muscular
-leiomiom = este cantonat într-un muşchi neted
-rabdomiom = este cantonat într-un muşchi striat
Distrofie musculară Reprezintă degenerarea progresivă a fibrelor muscular, ca urmare a unei maladii familiale şi ereditare.

Tendinită Inflamaţia unui tendon

Mioplastie Procedura chirurgicală de refacere a unui muşchi.
Rocedură chirurgicală de transplantare a uni muşchi
Tenorafie Sutura unui tendon secţionat
Tenotomie Incizia sau secţionarea sau divizarea unui tendon în scop reparator chirurgical
 Calse de medicamente folosite în terapia sistemului
muscular.
Analgezice
• Etimologie; din grecescul an „fără” + algos „durere”.
• Definiţie: substanţe care micşorează sau suprimă temporar durerea
prin acţiune centrală, prin modidficarea pragului dureros sau prin
creşterea toleranţei la durere.
Anticolinesterazice
• Etimologie: cuvintele grececeşti anti „contra” + khole „bilă” + ină şi
cuvântul german Eissigäther „eter acetic”, provenit din lat aethe sau
gr aither „aer curat, boltă cerească” + -ază.
• Definiţie: substanţe care inhibă acţiunea colinesterazei, responsabilă
de scindarea neurotransmiţătorului acetilcolină. Aceste substanţe
sunt utilizate pentru a facilita transmisia voluntară şi involuntară
neuromusculară la muşchi.
Antiinflamatoare
• Etimologie: cuv gr. anti „contra” + lat inflamare „a da foc”.
• Definiţie: grup de medicamente care scad inflamaţia. Se
împart în antiinflamatoare steroidiene (corticosteroizii) şi
antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), care au altă
structură chimică.
Miorelaxant muscular
• se mai numeşte şi decontracturant
• Etimologie: gr mys, myos „muşchi” + lat relaxare „a slăbii”.
• Definiţie:medicamente care produc relaxarea musculaturii
striate diminuând contractura şi tonusul muscular.
Narcotic
• Etimologie gr narcotikos = „care amorţeşte sau care
topeşte”
• Definiţie: substanţă care induce somnolenţă,
relaxare musculară, reducerea sensibilităţii, care pot
duce pană la anestezie şi abolirea unor reflexe. Fr
narcotique, sau engl narcotic
Revulsiv
• Etimologie: lat revulsus „a smulge”
• Definiţie substanţă care determină iritaţie locală
trecătoare a pielii, care atrage fluxul sanguin.
Decongestionant al al unei regiuni afectate de un
proces inflamator.
 Fracturi – generalităţi
• Definiţie.
• Fractura este definită ca o
soluţie de continuitate a
osului asupra căruia a
acţionat un factor mecanic
(prin mecanism dierect sau
indirect).
Clasificare.
Clasificările fracturilor se pot face din mai multe
puncte de vedere.
După natura osului, se pot împărţii în: fracturi ale
oaselor sănătoase şi fracturi ale oaselor patologice.
După aspectul tegumentelor, fracturile se împart în
fracturi închise şi fracturi deschise.
Anatomie patologică.
•De cele mai multe ori, traumatismul care
cauzează o fractură, provoacă şi leziuni ale
părţilor moi, mai ales când agentul vulnerant
acţionează printr-un mecanism direct.
Indiferent dacă mecanismul de acţiune al
agentului vulnerant care produce o fractură
acţionează direct sau indirect, frgmentele
osoase sau schijele osoase pot leza părţile moi
învecinate prin capetele lor ascuţite.
• Lezinile părţilor moi se pot clasifica în simple
contuzii până la plăgi zdrobite.
• În momentul fracturii, ţesuturile moi care sunt
lezate pot fi:
– tegumentele (escoriaţii, plăgi, contuzii),
– muşchii (rupturi, dilacerări),
– tendoane, şi ligamente (dezinserări, secţionări),
– vasele (hematoame, echimoze, tulburări ischemice),
– nervii (contuzii, scţiuni nervoase).
• Întreruperea continuităţii osose se poate
clasifica în:
– fisuri (crăpături osoase care nu afectează osul în
totalitate) şi
– fracturi.
• Fractura interesează un os de la o margine la
alta. La copil fractura poate lua aspectul de
fractură în „lemn verde”. La adult, în raport cu
axul longitudinal al osului, traiectul de
fracturăpoat fi transversal, oblic, spiralat, etc.
• Fracturile, în special diafizare, pot avea unul
sau mai multe focare de fractură. Ele pt fi
unice, duble sau multiple.
• În fracturile cu un singur focar se pot găsii
două sau mai multe fragmente osoase (este
vorba de fracturile plurifragmentare sau
cominutive). Fragmentele osoase de la nivelul
unui focar de fractură pot suferii deplasări
(indică ruptura periostului), primare (produse
în timpul fracturii) sau secundare (în al doilea
timp).
Simptomatologie şi diagnostic.
• Anamneza ne arată dacă fractura a avut loc pe un os
sănătos sau la un pacient cu o boală de oase în
antecedente (sechele poliomielitice, bolală chistică,
tumoră sau stare de subnutriţie) sau la un pacient
care este în tratament cu cortizon.
• Semnele generale ale unei fracturi nu sunt
caracteristice (şoc, hipertermie).
• Semnele locale pot fii semne de probabilitate şi
semne de certitudine.
• Semnele de probabilitate sunt subiective
(durerea, impotenţa funcţională) şi obiective
(echimoze, scurtarea membrului, deformarea
regiunii).
Semnele de certitudine sunt
– mobilitatea anormală (mobilitate apărută în locurile în care în
mod normal nu există),
– netransmisibilitatea mişcărilor (mişcarea nu se transmite dincolo
de focarul de fractură)
– crepitaţia osoasă (senzaţie audiosenzitivă suigeneris, care se
aseamănă cu o frecare aspră) şi
– întreruperea continuităţii osului (uneori se constată sub piele o
adâncitură care se poate vedea uneori şi cu ochiul liber, care
corespunde traiectului de fractură).