Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pleura
viscerală
Diafragmul
CAVITATEA PLEURALĂ
CP – spaţiu între foiţa parietală
şi viscerală a pleurei
P în cavitatea pleurală < ca cea
atmosferică – P pleurală negativă
P în alveole – P alveolară
Diferenţa între P pleurală şi P
alveolară = P transpulmonară
Creşterea volumului pulmonar în
dependenţă de creşterea P
transpulmonare – Complianţa
pulmonară
Rolul presiunii în cavitatea pleurală
P pleurală este condiţionată de
tracţiunea elastică a plămânilor- forţa cu
care se comprimă ţesutul elastic
pulmonar, ce rezultă din:
1. Forţele elastice ale ţesutului pulmonar
determinate de fibre extinse de elastină
şi colagen din parenhimul pulmonar
2. Tonusul muşchilor bronhiali
3. Tensiunea superficială a stratului de
lichid din suprafaţa internă a alveolelor,
reprezintă 2/3 din TE şi este reglată de
surfactant
Rolul P intrapleurale în modificarea V-lor
pulmonare în respiraţie poate fi
demonstrat prin Modelul Donders
Pat.=Pal.=Fel.+Ppl. Pat.>Pal.>Fel.+Ppl. Pat.<Pal.<Fel.+Ppl.
Surfactantul
Este o substanţă lipoproteică tensioactivă, secretată de
pneumocitele de tip II (din luna 5 intrauterină)
Funcţiile:
1. ↓ tensiunea superficială a stratului de lichid intraalveolar
2. Asigură stabilitatea formei alveolare – nu permite
colabarea lor.
3. Împiedică filtrarea lichidelor spre alveole.
4. Favorizează emulsionarea particulelor inhalate uşurând
procesul de fagocitare a acestora de către macrofagi.
Sinteza ↓ a surfactantului → atelectazie – colaps alveolar
(nou-născut - insuficienţă respiratorie)
Dereglarea integrităţii CP → pneumotoraxul (Ppl =PAt)
închis deschis valvular uni/bilateral
O2
CO2
Surfactantul: diminue
tensiunea superficială a
apei de la suprafaţa
alveolelor ==> împiedică
colabarea alveolelor.
Pneumothorax – fenomen ce survine la lezarea pleurei
parietale sau viscerale. Ca urmare presiunea în
cavitatea pleurală devine egală cu cea atmosferică şi
plămânii se colabează. Deosebim:
1. -pneumotorax deschis – la lezarea pleurei parietale
2. -pneumotorax închis – la lezarea pleurei viscerale
Pleura
parietală Pleura
viscerală
Spirografia
Volumele respiratorii
VC - volum curent, aerul inspirat şi
expirat în timpul respiraţiei normale
VRIn – volum inspirator de rezervă, V
aer suplimentar inspirat după inspiraţie
obişnuită
VREx - volum expirator de rezervă,
V aer suplimentar expirat după
expiraţie obişnuită
CPV - Capacitatea pulmonară vitală =
VC+VRIn+VREx
VR - volum rezidual, V de aer din
plămâni după o expiraţie forţată
Capacitatea pulmonară totală =
CPV + volumul rezidual
Spirometria – măsurarea V VSM – volumul spaţiului mort = aerul
respiratorii (spirograma) din căile respirat.+ alveole neperfuzate
CIns - capacitatea inspiratorie
CIns = VC+VRIn = 3,5 l
CRF – capacitatea reziduală funcţională (aerul alveolar), aerul
din alveole după expiraţie obişnuită
CRF = VREx + VR = 2,3 l
MVR – minut volumul respiraţiei (debitul respirator), cantitatea
de aer ce trece prin plămâni timp de un minut
MVR = VC x Fr Resp = 6 l/min
Fr / adult = 12-16/min; Fr / n-nascut = 40-60/min
MVVP – minut volumul ventilaţiei pulmonare (ventilaţia
alveolară sau randamentul respirator), cantitatea de aer ce
participă la schimbul de gaze /min
MVVP = (VC-VSM) x Fr Resp =4,2 l/min
Volumul de colaps – V aer eliminat din plămâni în rezultatul
pneumotoraxului în cazul atelectaziei complete = 1 l
Schimbul de gaze în plămâni
↓PCO2;
↓H+ (↑pH)
↓T°C
P50 ↓2,3-DPG
HbF
Curba la stg.
Normal
PCO2 = 40 mmHg
pH = 7,4 P50
Curba la dr.
↑PCO2
↑H+ (↓pH)
↑T°C
↑2,3-DPG
HbA
% HbO2 depinde de:
1. P CO2- la ↑PCO2 ↓afinitatea
Hb faţă de O2→ ↓%HbO2
2. Concentraţia H+ - ↑ H+ →
↓afinitatea Hb faţă de O2→
↓%HbO2 (CO2 +H2O →H2 CO3 →
H+ HCO3-)
3. pH - ↓pH (H+ HCO3- acidoză)
→ ↓%HbO2
4. Temperatura -↑to→ ↓%HbO2
5. Difosfogliceratul - ↑ DFG →
↓%HbO2
Transportul CO2
Fizic dizolvat în plasma sangvină -7%
Chimic fixat: carbhemoglobină HbCO2 - 15-25%
săruri ale H2 CO3 – 70%
Transportul CO2
integratori supraiacenţi
integratori medulari
CENTRII RESPIRATORI PRIMARI
1. CR
2. zonelor reflexogene CV
CENTRII RESPIRATORI
PRIMARI
GRUPUL VENTRAL–
- este situat pe o arie mai extinsă care interesează reg.
ventro-laterală a bulbului.
- cuprinde nucleul ambiguu şi retroambiguu
CENTRUL APNEUSTIC
- este situat în treimea inferioară a punţii
- exercită efecte stimulatoare, tonice, asupra
neuronilor “I” bulbari, în condiţiile în care influenţa
centrului pneumotaxic este suprimată.
? existenţa centrului apneustic nu este unanim
admisă, efectele sale fiind puse pe seama influenţelor
exercitate asupra neuronilor “I”bulbari de către
sistemul reticulat activator ascendent (SRAA).
CENTRII INTEGRATORI SUPRAIACENŢI
NEOCORTEXUL
1. Chemoreceptori centrali
2. Chemoreceptorii periferici
Chemoreceptori centrali
Situaţi în aria chemosenzitivă a C. Respirator bilateral
pe suprafaţa ventrală a BR (1mm)
Sunt sensibili la excesul H+ din interstiţiul nervos –
bariera hematoencefalică nu este permiabilă p-ru H+ ci
permeabilă p-ru CO2 ; ↑pCO2 în sânge → ↑pCO2 în
lichidul cefalorahidian: CO2 +H2O → H2 CO3→ H+ + HCO3-
H+ stimulează chemoreceptorii centrali astfel creşte
ventilaţia alveolară
CHEMORECEPTORII CENTRALI
Creşterea concentraţiei H+ în
LCR şi lichidul interstiţial
stimulează chemoreceptorii
centrali prin modificarea pH-ului.
⇓
Hiperventilaţia de durată,
normalizarea pH-ului→ după 24-
48 de ore
Chemoreceptorii periferici
CHEMORECEPTORII PERIFERICI