UNIVERITATEA TITU MAIORESCU

FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ

Titu Liviu Maiorescu (n. 15 februarie 1840, Craiova -
d. 18 iunie 1917, București) academician, avocat,
critic literar, eseist, estetician, filosof, pedagog,
politician și scriitor român, prim-ministru al României
între 1912 și 1914, ministru de interne, membru
fondator alAcademiei Române, personalitate
remarcabilă a României sfârșitului secolului al XIX-
lea și începutului secolului XX. Maiorescu este autorul
celebrei teorii sociologice a formelor fără fond,
baza Junimismului politic și „piatra de fundament” pe
care s-au construit operele lui Mihai Eminescu, Ion
Creanga, Ion Luca Caragiale sau Ioan Slavici.
 AZI
Forma
fără
fond
Die Frau
ohne
Körper
 IGIENA
CURS
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ
ANUL III-II
Prof.dr. Dan Mănăstireanu
 ARTA,
medicină ,, de necesitate ”

medicină de ultraspecializare,

• Transplant/uri de organe
• Descifrarea genomului uman,
• Clonarea organismului uman,
medicină de ultraspecializare
$

contradicţie

cu măsurile de
 randament
EFICIENŢA
ECONOMIICĂ
Costuri A ACTULUI
MEDICAL
€
Nimic pe
lume nu e
gratis
 Medicina a devenit prea
scumpă,
chiar şi pentru economiile
aflate în plin avânt financiar.

Criza mondială ? =
Aterizarea brutală a Chinei
!!!!!! PANACEUM UNIVERSALIS ?????
 Anii’50,

medicina de ,, prevenţie ”

profilaxia îmbolnăvirilor.

IGIENA.
Aceasta a demonstrat din plin necesitatea
studierii sale ca specialitate extrem de
importanta în asigurarea sănătăţii
colectivităţilor, în timp de pace.
(ÎNVĂȚĂMÂNT PRACTIC-NOȚIUNI
 SEMANTICĂ
IGIÉNĂ s.f. 1. Ramură a medicinii care elaborează
normele de apărare a sănătăţii oamenilor şi formele de
aplicare a acestor norme pe baza studierii
interdependenţei şi interacţiunii dintre om şi mediul
înconjurător, a condiţiilor de trai, precum şi a relaţiilor
sociale şi de producţie.
2. Ansamblu de reguli şi de măsuri
practicate pe care cineva le respectă pentru a-şi păstra
sănătatea. 13 Nov 2002

IGIÉNĂ s.f. Ramură a medicinii care studiază mijloacele

de păstrare a sănătăţii şi de prevenire a bolilor.
♦ Ansamblu de reguli şi de măsuri menite să apere
sănătatea. 11 Jul 2006
Cuvântul igienă - Hygiea, mitologia
greacă - zeiţa sănătăţii, fiica lui
Asclepios (Esculap la romani), zeul
vindecător al bolilor.
Asclepios a rămas simbolul
medicinii curative,
iar Hygiea emblema sănătăţii,
a medicinii preventive.
CADUCEU

T
a
t
ă

F
i
i
c
ă
 Hygiea ("Higiena"),
Iaso ("Medicina"),
Aceso („Vindecarea"),
Aglæa / Ægle („Sănătatea
strălucitoare"),
Panaceea („Remediu universal").
Machaon,Podaleirios,Telesphoros – fii,
doctori renumiţi – au luptat în războiul
cu Sparta
SĂNĂTÁTEA –
Stare a unui organism la care
funcţionarea tuturor organelor se
face în mod normal şi regulat.
“ Sănătatea este armonia funcţiunilor, aşa
cum frumuseţea este armonia formelor
corpului, aşa cum adevarata bunătate este
armonia sentimentelor etice şi adevărata
întelepciune este armonia intelectului”
Paul Valery
1871-1945 Paris -scriitor francez, autor de poeme şi eseuri, reprezentant

.
al simbolismului tardiv în literatura franceză
HOMEOSTAZÍA –
Proprietate a organismului de a
menţine, în limite foarte apropiate,
constantele mediului intern.

- menținerea constantele fiziologice în condiții diferite de mediu.

- menținere constantă a genomului într-o populație.
- tendință a sistemelor autoreglabile de a-și menține
constante anumite stări sau coordonate de definiție;
- echilibru natural, biologic și ecologic, în biosferă și ecosisteme.
- echilibru al mediului interior al individului. (< fr. homéostasie)
Sănătatea publică este "ştiinţa sau arta prevenirii bolilor, a
prelungirii vieţii şi promovării sănătăţii prin organizarea
eforturilor şi a alegerilor informate ale societăţii,
organizaţiilor, publice sau private, comunităţiilor dar şi a
indivizilor" . (1920, C.E.A. Winslow –USA bacteriolog)
PREOCUPAREA DE A ANALIZA
AMENINŢĂRILE
ADRESA TE
LA
STĂRII DE
SĂNĂTATE A POPULAŢIEI ,
INDIFERENT DE DIMENSIUNEA ACESTEIA – sat , continent.

EPIDEMIE
PANDEMIE
Sănătatea publică
= bunăstarea
sanitară, starea de
salubritate a întregii
populaţii.
SALUBRITÁTE f. 1) Caracter
salubru.

2) Stare generală a
condiţiilor sanitare şi
igienice dintr-o comunitate
3) Serviciu public care are grijă de
curăţenia unei localităţi.
Sănătatea publică cuprinde clasic :
 epidemiologia,
 biostatistica,
serviciile publice de sănătate - ca
element executiv.
SUBSPECIALITĂŢILE :
SĂNĂTATEA MEDIULUI – ECOLOGIA,
SĂNĂTATEA SOCIALĂ,
SĂNĂTATEA COMPORTAMENTALĂ,
MEDICINA MUNCII SAU SĂNĂTATEA OCUPAŢIONALĂ.
Caracteristicile distincte :
1. Se ocupă cu aspectele preventive nu curative,
2. Îşi exprimă concluziile mai ales la nivelul
populaţiilor dar şi la cel al individului (mediu,
alimentaţia, igiena şcolară).
Igiena, se referă la un set de practici
asociate la ocrotirea vieţii şi a unui
mod de viaţă sănătos -Wikipedia.
Igiena este un concept conex medicinei, aşa cum
conceptele conexe ale practicilor
de îngrijire profesională sunt
legate de aspectele generale
ale vieţii cotidiene. ??
De cele mai multe ori este
asociată cu curăţenia şi măsurile de profilaxie. În
medicină, practicile de igienă sunt angajate să reducă
incidenţa şi răspândirea bolilor dar şi să contribuie la
revenirea din starea de boală.
Igiena medicală este legată de
igiena generală prin tehnicile
de administrare ale medicaţiei,
îngrijirea generală, nursing-ul.
Igiena medicală - previne
sau minimalizează
suferinţele dar şi
răspândirea bolilor.
 Concluzie -
Igiena generală îşi doreşte să
prevină apariţia bolilor, să
împiedice răspândirea acestora
şi să realizeze minimalizarea
efectelor nefaste ale factorilor
de mediu asupra indivizilor dar
şi a comunităţii.
Igiena medicală, parte a Igienei
generale include diferite activităţi
specifice:
•Izolarea şi carantina persoanelor contagioase şi/sau
a materiilor şi materialelor infectante,
•Sterilizarea instrumentarului chirurgical sau
nonchirurgical,
•Purtarea echipamentelor de protecţie – măşti,
mănuşi, halate, ochelari, antifoane, etc,
•Curăţarea, bandajarea şi protecţia rănirilor,
•Evacuarea în condiţii de securitate a deşeurilor
sanitare,
•Dezinfecţia materialelor reutilizabile, etc,
 În general toate măsurile care
trebuie luate pentru prevenirea
transmiterii bolilor.
Multe din aceste măsuri au fost dezvoltate
doar în sec. 19 şi stabilizate după ½ a
sec.20.
Unele proceduri, ca -SECURITATEA
DEŞEURILOR MEDICALE – au fost statuate
numai după pandemia de SIDA şi grava
epidemie de EBOLA.
 G
A
N
R
E
Scurt istoric
T ,,MENS SANA IN CORPORE SANO,,
C
I
O Iuvenal- Satire
C
-
H
L
,,Non est vivere,
I
T
A
T
sed
A
E
I valere,vita,,
N
A Marţial - Epigrame
Ă
ISTORIA
IGIENEI
 Antichitatea greco-
romană
BĂILE ROMANE DOLIA CURTA
LOC DE SOCIALIZARE
• LOC DE BÂRFĂ, CANCAN-URI şi
• INVITAŢII LA CINĂ
 Antichitate – igiena personală!!!!!
SĂPUN
Strigil 2800 Î.C. Babilon, Egipt,
"Mount Sapo“ Roma
 EVUL MEDIU – EVUL ÎNTUNECAT
declin puternic faţă de antichitate
 1860 - Franţa
• LUIS PASTEUR
• Germenii.
• Chirurgii operau cu
aceleaşi
instrumente şi
îmbracaţi în frac.
• Pasteurizarea-
sterilizarea
alimentelor.
 Dacă ar fi să alegem
printre cei mai mari
binefăcători ai omenirii,
Louis Pasteur cu
siguranţă are locul său
în partea de sus a
ierarhiei.
 Teoria generarii spontane
O reţetă a secolului al XVII-pentru
producerea spontană de şoareci-
necesita introducerii lenjerie transpirate
alaturi de coji de grâu într-un borcan cu
gura deschisă, apoi se aştepta
aproximativ 21 de zile, timp în care
transpiratia de la lenjerie de corp ar
putea pătrunde coji de grâu, şi le
modifica în soareci.
Max von Pettenkofer (1818–1901) pionier al
igienei moderne şi a medicinei preventive
Institut für Hygiene und Medizinische
Mikrobiologie, München, 1879, Germania.
Nutriţia şi calitatea hranei.
Igiena - element economic şi cultural.
Împiedică epidemia de holeră prin măsuri
de igienă urbană.
EPIDEMII CATASTROFALE

- 1660: "În Bucurestii încã ocupat de turci si tãtari

izbucneste o puternicã epidemie de ciumã, prima din
istoria orasului. Oamenii mor de boalã si de foame".
-Pesta (CIUMA) revine în Bucuresti în 1689 si mai
apare în repetate rânduri, cel mai cumplit episod fiind
cel din 1813-1814, rãmas în mentalul popular ca
"ciuma lui Caragea", când au murit aproape
30.000 de bucuresteni.
- Ultima epidemie de ciumã din istoria Capitalei a
izbucnit în 1828 si s-a stins în 1830
PRIMELE PREOCUPĂRI pentru
SĂNĂTATEA PUBLICĂ ÎN ROMÂNIA

14 septembrie 1877: dr. I. Felix

aratã cã mortalitatea ridicatã din
Bucuresti are drept cauzã igiena
precarã şi salubritatea deficitarã,
iar natalitatea foarte scãzutã se
explicã prin numãrul mic al
Institutul de Sănătate Publică Bucuresti a
fost înfiinţat prin "Legea pentru Infiinţarea Institutului
de igiena şi sănătate publică" promulgata de regele
Ferdinand I la 25 februarie 1927.
Legea din 1927 prevedea infiintarea, pe langa Ministerul
Sanatatii Publice si Ocrotirii Sociale, a unui institut de igiena si
sanatate publica avand de scop studiul problemelor
de igiena si sanatate publica. Activitatea institutului
urma sa se desfasoare pe urmatoarele domenii:
epidemiologia si profilaxia maladiilor infectioase, igiena
alimentara, igiena industriala, geniu sanitar, igiena sociala,
eugenia, igiena scolara, asistenta sociala, asigurari sociale si
accidente de munca, statistica si demografie, administratie
Institutul de igienă si sănătate publică din Bucuresti
19 februarie 1928 - profesorului Dimitrie Mezincescu care
împreuna cu doctorul Gheorghe Banu,
Institutul a încorporat Laboratorul de igiena al Facultăţii de
Medicină, Laboratorul controlului sanitar al alimentelor si
bauturilor al Ministerului Sanatatii si Scoala de infirmiere si de
agenti sanitari. Igienişti ?????????
Institutul de Igienă -
Prof.dr. Leonita Georgescu
fondat în 1946
Timişoara
B-dul Victor Babeş, nr. 16
INSTITUTUL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ
PROF.DR. IULIU MOLDOVAN
CLUJ
În baza Prevederilor Legii Sanitare şi de Ocrotire promulgate la 4
iulie 1930, se înfiinţează în acelaşi an, prin Înalt Decret Regal, în
vechea cetate a istoriei şi culturii naţionale, oraşul Iaşi,
Institutul de Igienă şi Sănătate Publică,
Institutul ieşean, care a cuprins teritorial problemele de sănătate publică
din Moldova, a funcţionat pentru început pe lîngă Facultatea de
Medicină, având la conducere, în perioada 1930-1938, pe prof. Al.
Slătineanu, titularul cetedrei de bacteriologie din Iaşi, spirit creator cu
vastă experienţă în organizarea de acţiuni medico-sanitate complexe cu
caracter profilactic şi social.

prof. M.Ciucă, titularul catedrei

de Igienă, directorul spitalului
Izolarea, viitor academician şi
colaborator al Organizaţiei
Mondiale a Sănătăţii.
Germenii medicinei sociale, legata iniţial de Igiena
Publică, Poliţia şi Administraţia Sanitară apar din
initiativa lui dr.I. Felix, iar variabila sociala in
determinarea starii de sanatate din initiativa lui Stefan
St. Stâncă cu 70-80 de ani inainte de conturarea
medicinii sociale ca disciplina stiintifica cu statut
academic.
In 1942, ca urmare a demersurilor facute de
Gheorghe Banu -Legea nr. 386/1942 -prima catedra
de medicina sociala din Romania, la Bucuresti.
Igiena si sanatatea publica au fost ilustrate de
personalitati stiintifice de prima marime ale medicinii
romanesti ca V. Sion, I. Moldovan, I. Cantacuzino, D.
Mezincescu, S. Manuila, P. Rimneantu si altii.
 Igiena

f factorii de mediu exterior

starea de sănătate a
individului/colectivităţii
precum şi metodele de prevenire a
bolilor determinate de aceştia.
 IGIENA MEDICALĂ
IGIENA MEDIULUI IGIENA INDIVIDULUI +
se referă la factorii COLECTIVITĂŢILOR
fizici, microbiologici şi 1.IGIENA COPILULUI ,
bacteriologici. ADOLESCENTULUI ŞI A
ADULTULUI,
1.Igiena apei. 2. IGIENA UNITĂŢILOR DE
ÎNVĂŢĂMÂNT,
2.Igiena aerului. 3. IGIENA ALIMENTARĂ şi a
3.Igiena solului ALIMENTAŢIEI,
4.Igiena radiaţiilor 4. IGIENA COLECTIVITĂŢILOR
5. IGIENA HABITATULUI
 DOMENIUL DE ACTIVITATE AL IGIENEI
• Factorii de mediu pot acţiona:
• Sanogen: când îndeplinesc anumite condiţii de
calitate (aer curat, apa potabilă, alimente bune),
• Patogen: prin -
1. FACTORI ETIOLOGICI (CAUZALI): prezenţa lor
este obligatorie pentru producerea bolii.
Exemplu: bolile infecţioase.
În trecut patologia era predominant infecţioasă,
bolile fiind unifactoriale – acum degenerative –
loc 1.
 2. Factori de risc: se asociază cu frecvenţă crescută
factorului etiologic în declanşarea bolii;
singuri, nu produc boala.
Dacă apar pe lângă factorii etiologici, boala se manifestă mai
devreme, se agravează, conduce spre deces (eventual).
Patologia actuală este cr.- degenerativă.
Bolile au etiologie plurifactorială: factorii de risc se asociază,
mascând factorul etiologic principal.
Exemplu: bolile CV - 60% din mortalitate (la noi). Urmează boli
tumorale, respiratorii. Tratamentul bolilor cr.- degenerative,
spre deosebire de infecţioase, se realizează greu.
Bolile cr. sunt mai puţin cunoscute decât cele infecţioase,
astfel încât nu se cunoaşte îndeajuns profilaxia.
 Factori endogeni – sunt reprezentaţi de sex,
rasă, vârstă, caracteristicile biologice,
receptivitatea la infecţii, ereditate şi
caracteristicile demografice ale populaţiei.

Factori de mediu:
1.Fizici – temperatura, umiditatea, radiaţii,
zgomote.
2.Geodinamici – zona geografică.
3.Chimici - toxice.
4.Biologici – bacterii, fungi, paraziţi.
5.Mediul socio – economic – pragul de sărăcie,
stilul de viaţă alimentar, condiţii de viaţă şi
muncă precum şi nivelul de instruire.
 Factori comportamentali –
anturaj, mijloace financiare, factori
de mediu, experienţa individuală.

Stilul de viaţă cuprinde

obiceiurile alimentare, consumul de
alcool, consumul de droguri,
fumatul, stresul, sedentarismul,
comportamentul sexual şi
comportamentul rutier.
Stilul de viaţă determină:

1.Afecţiunile determinate de alcool – intoxicaţii,

afecţiuni neuro – psihice, ciroze, pancreatite,
cancerul cavităţii bucale, cancerul esofago –
faringian.
2.Afecţiunile determinate de fumat – afecţiuni
bronho – pulmonare, afecţiuni digestive,
afecţiuni pulmonare.
3.Afecţiunile determinate de droguri –
probleme de sănătate fizică, psihică,
comportamentale, consumul a crescut după
1960.
 Studii de impact al factorilor de
mediu asupra sănătăţii.
• Identificarea pericolului existent în
mediu: factor de mediu care poate
afecta sănătatea în anumite condiţii.
Exemple: centrală atomo-electrică,
fabrici ce elimină toxice în aer, apă,
sol.
Definirea riscului: probabilitatea de apariţie a
unui efect nedorit.

Stabilirea expunerii populaţiei la factorul respectiv:

tipul expunerii, magnitudine, căi de pătrundere în
organism, timpul de expunere (în funcţie de
amplasare: rural / urban).
Stabilirea populaţie expuse: prin determinarea
concentraţiei toxicului.
Stabilirea persoanelor cu risc maxim: femei (aerul în
bucătărie este mai prost decât în exterior), copii (rată
metabolică mare, cu risc mare de absorbţie), bolnavi,
bătrâni.
 Date privind expunerea se obţin prin:
Determinarea concentraţiei toxinelor: metodă
imprecisă.
Markeri de expunere (biologici):
Markeri de încărcare a organismului cu
xenobiotice (substanţe străine),
Markeri de efecte: evidenţiază modificările.
Exemple: CO – carboxi-Hb.
Markeri de susceptibilitate: stabilirea
persoanelor cu risc crescut.
Exemplu: iritabilitate bronşică.
Monitorizare individuală: se poartă un monitor.
 Caracterizarea riscului

Comunicarea riscului la nivel

ştiinţific şi al factorilor de decizie.

Monitorizarea riscului: măsuri,

programe de supraveghere.
 contaminării microbiene a aerului – bolile
hidrice.
2.Igiena mediului igiena
habitatului, igiena aerului, radiaţiilor.
3.Igiena solului poluarea solului
precum şi rolul său în răspândirea bolilor.

Igiena alimentaţiei se referă la ancheta

alimentară, starea de nutriţie, metodele de
determinare a valorilor de nutriţie, alimentaţia
dietetică şi igiena unităţilor cu profil alimentar.

Alimentaţia = modul de viaţă.

 Metode şi tehnici utilizate în igienă:

• Metode şi tehnici biostatice.

• Statistici sanitare şi epidemiologice.
• Metode şi tehnici de analiză a morbidităţii şi a
relaţiilor de cauzalitate dintre factorii de risc şi
boală.
• Elementele de educaţie pentru instruire şi
realizarea legislaţie sanitare.
• Cercetarea consumului de servicii medicale ale
populaţiei.
• Influenţa factorilor de risc.
• Eficienţa medicală şi economică a asistenţei
medicale.
 Metode de studiu - metodele
epidemiologice.
Metode descriptive: descriu fenomenul de
boală / stare de sănătate în funcţie de
vârstă, sex, ocupaţie, timp, geografie,
parametrii endogeni (TA, colesterolemie).
Metode analitice: există o corelare factori
de risc – stare de boală.
Anchete tip cohortă (de incidenţă). Se
porneşte de la factorul de expunere la
boală. Incidenţa reprezintă numărul de
cazuri noi de boală.
Expunerea este obişnuită, pasivă.
Populaţia se delimitează în două
eşantioane:
Expuşi: bolnavi (a), non-bolnavi (b).
Neexpuşi: bolnavi (c), non-bolnavi (d).
Anchete tip caz-control. Se realizează studii
retrospective. Se folosesc când incidenţa
bolii în populaţie este scăzută. Se porneşte
de la boală şi se caută factorul de risc. Se
alege un număr de cazuri de boală şi un
eşantion de control (martor), egal sau de
2..3x mai mare decât lotul de bolnavi.
Eşantionul se alege tot din rândul
bolnavilor internaţi, dar cu alt diagnostic.
 CONCLUZII
Starea de sănătate - bunăstare completă
fizică, mintală şi socială care constă numai
în absenţa bolii sau a infirmităţii.
Sănătatea - rezultatul interacţiunii dintre
zestrea biologică, genetică a omului şi
condiţiile mediului său de viaţă şi de
activitate naturală şi socială.
Boala - neadaptarea sau o deficienţă de
apărare a organismului ca şi absenţa
reacţiei la stimulii la care organismul este
expus.
 Starea de
disconfort
 boală,
incapacitate,
invaliditate
 decesul.
DE CE TREBUIE SĂ FACEM IGIENA ?
• Să alegem ce-i mai bun din viaţă – alimentaţie,
habitat, curăţenie, dezvoltare armonioasă a
individului - FAST FOOD V. SLOW FOOD,
• Prevenirea infecţiilor nosocomiale, păstrarea
sterilităţii, regimuri alimentare pe grupe de
maladii, etc
• Să vă apăraţi de AMENZI când
veți lucra în câmpia muncii
!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
 IGIENA ÎN ROMÂNIA
Concret !!!!!!!!!!!
• 5% dintre concetaţenii noştri nu se spală niciodată
pe dinţi, iar alţi 5% se întâlnesc cu periuţa o dată pe
lună sau mai rar.
• 17% se spala, pe cap, de câteva ori pe lună.
• gradul de racordare la reţeaua de apă
şi canalizare - Administraţia Naţională Apele
Române - 51% la nivel național - în ultimii doi
ani a crescut doar cu 1,5% - aici sunt
banii dumneavoastră.
 SISTEMUL SANITAR ????!!!!!
• Preşedintele României, fostul premier sau chiar
Andreea Esca şi Teo Trandafir au avut încredere în
sistemul de sănătate românesc, atunci când au ales
să se trateze în străinatate?“
• Studiul ApSG – populația se confruntă
preponderent cu boli de inima, rinichi sau ficat.
Vestea bună este aceea că, in timp ce alte țări se
luptă cu cancere sau alte afecțiuni greu vindecabile,
bolile cu incidenţă mare în România se pot preveni,
în principiu, printr-un regim de viață sănătos –
• mai corect - se moare mai repede, nu mai apucăm
să facem boli degenerative!
 Speranţa de viaţă
• România - țara din UE cu cea mai scurtă
speranţă de viața pentru femei.
• Speranța de viață a femeilor din Romania
- 75 de ani, faţă de 84 de ani în Spania.
• Speranța de viață a bărbaților români
este printre cele mai scurte in Europa, de
68.2 de ani, față de 78.4 de ani în Suedia.
 România se afla pe locul 73 cu speranța de viață de 72,5 ani.
Rusia e pe locul 114 cu speranța de viață de 65,5 ani.
Principalele diferențe: ROMÂNIA vs. RUSIA
Gripa și pneumonia sunt pe locul 6 în România și doar pe 12
în Rusia (3 mondial).
HIV/Sida ocupa locul 37 în România și 22 în Rusia (4 mondial).
Bolile pulmonare – locul 7 în România, 13 în Rusia (5
mondial). Aici stăm prost din cauza TBC-ului (boala sărăciei și
a mizeriei…).
Accidentele cu mașina sunt pe 13 în România și pe 8 în Rusia
(10 mondial), probabil din cauza drumurilor de la noi care nu
permit viteza… tot răul spre bine.
Boala Parkinson locul 3 în Romania, 14 în Rusia (13 mondial).
Suicidul pe locul 12 în România, 5 în Rusia (14 mondial).
 Boli de ficat, 4 în Romania, 11 Rusia (16 mondial).
Cancer de ficat, 17 Romania, 27 Rusia (20 mondial).
Alcoolul e pe locul 30 - Romania si Rusia cu toate ca
rușii sunt recunoscuți ca mari băutori de vodca…
probabil se subestimează țuica de la noi.
Violența e pe locul 32 la noi și pe 7 la ei (22 mondial).
Cu siguranța n-o să merg singur în Rusia
Otrăvirile- 26 la noi, iar in Rusia pe 4 (29 mondial).
Ține oare tot de violență?
Cancer cervical, 19 la noi, 37 la ei (40 mondial). Nu
prea e în concordanță cu situația de la HIV/Sida.
Sursa datelor este World Life Expectancy.
 Rata mortalității premature a crescut
semnificativ în ultimii 40 de ani. Românii care
ajung la vârsta de 15 ani, ACUM, au mai puține
șanse să atingă 60 de ani, comparativ cu 1970.
Rata mortalității premature in România
a crescut semnificativ în ultimii 40 de ani,
potrivit unui studiu realizat de specialiștii
americani în 187 de țări, în care țara noastră
ocupa locul 74, în ceea ce privește mortalitatea
în rândul femeilor și 100 în ceea ce privește
bărbații.
 Viaţa sexuală a românilor
ţine până în jurul vârstei de
70-75 de ani. Englezii sunt
"activi" şi la 85 de ani, iar
restul europenilor ne bat la
capitolul "frecvenţă".
Bolile cele mai frecvente la români, din
punctul de vedere al gravităţii:bolile CV,
dintre care HTA şi cardiopatia ischemica,
bolile pulmonare, tuberculoza şi BPCO,
bolile digestive, cancerul, dar şi
hepatitele, prof. dr. Ion Bruckner,
preşedintele Societăţii Române de Medicină
Internă.
El a atras atenţia asupra infecţiilor
hepatitice cu virus B şi C, care reprezintă
o ameninţare, alături de hepatita A.
România are cei mai mulţi bolnavi de
tuberculoză din Europa
ROMÂNIA

PORTUGALIA
Solista Operetei, în comă dupa o infecţie
contractată în spital după o intervenţie
ginecologică minoră

Infecțiile nosocomiale produc anual moartea a 90.000

de pacienți din întreaga lume!!!!!!!!!!
 De ce trebuie să
cunoaştem Igiena ?
Avem nevoie de ea ca studenţi ?
Ca persoane care intră în contact cu
mediu sanitar ?
Ca membrii de familie ?
Ca membrii ai unor structuri – habitat,
microclimat, macroclimat !!!!!!!!!!
Să încercăm să adoptăm un mod
de viaţă, pe cât posibil, cât mai
protectiv pentru noi şi familiile
noastre.

Igiena mediului,
Igiena alimentaţiei,
 SĂ NE PROTEJĂM PE NOI ŞI
FAMILIILE NOASTRE DE FLORA
SPITALICEASCĂ – DAR ŞI PE
PACIENŢI DE FLORA NOASTRĂ !!!!!
obligativitatea purtării îmbrăcăminţii
de protecţie în stagiile clinice!!!!!
Să ne apărăm de amenzi la locul de
muncă???

Controalele efectuate de organele

de resort la spitale, policlinici dar şi
CMI (deşuri medicale, deratizarea )
!!!!!!!!!!
 FIŞA DISCIPLINEI
Denumirea
disciplinei IGIENĂ – SĂNĂTATEA MEDIULUI
Codul 2) Categoria formativă
DF
disciplinei a disciplinei

Semest
Anul de studiu III 7 Tipul de evaluare finală E
rul
Numărul de
Regimul disciplinei O 2
credite
Total
ore
Total ore din planul de Total ore pe
28 studiu 28 60
învăţământ semestru
individ
ual
Conţinutul cursului – Programa analitică
Igiena. Igiena mediului. Profilaxia. Prevenţia.

Igiena aerului-

Igiena apei. Bolile hidrice, epidemiile, endemiile.

Igiena solului şi sănătatea

Igiena radiatiilor.Folosirea lor în medicină

Igiena habitatului.Microclimatul. Igiena vârstelor.

Igiena institutiilor sanitare.

Legislatia medicala romaneasca in contextul legislatiei europene din

domeniu.
 Ponderea în notare, exprimată în
La stabilirea notei finale se iau în considerare procente
(Total = 100%)
- răspunsurile la examenul scris 60 %
- răspunsurile finale la lucrările practice de 10 %
laborator
- activităţile gen teme / referate / 25 %
eseuri / traduceri / proiecte etc.
- alte activităţi – initiative de cercetare, 5%
folosirea vocabularului medical
Descrieţi modalităţile practice de evaluare finală – lucrare scrisa cu întrebări grilă şi un
eseu pe temă dată de cunoştiinţe generale în domeniu
Cerinţe minime pentru nota 5 Cerinţe pentru nota 10
(sau cum se acordă nota 5) (sau cum se acordă nota 10)
 Prezența activăla toate lucrările  Obţinerea notei 10 prin
practice însumarea punctelor obţinute
 Obținerea notei 5 prin însumarea la proba scrisă şi referat
punctelor obţinute la proba scrisă,
 SUCCES ÎN
NOUL AN
UNIVERSITAR