Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SI NURSING SPECIFIC
Competente specifice
• Chirurgia toracică este o ramură de specialitate a chirurgiei
care s-a dezvoltat foarte mult pe plan mondial, dar şi în
România. Chirurgia toracică rezolvă prin operaţie toate
afecţiunile chirurgicale ale cutiei toracice şi ale organelor din
aceasta, cu excepţia inimii şi vaselor (artere şi vene) de care se
ocupă chirurgia cardio-vasculară şi a esofagului de care se
ocupă chirurgia esofagului.
• Afecţiuni care se tratează la clinica de chirugie toracică:
tumorile şi abcese bronşice şi pulmonare, cancerul bronho -
pulmonar; chistul hidatic pulmonar; tumori, chisturi
mediastinale;
• tumori şi abcese pleurale, pleurezii purulente, pleurezii
închistate, hemotoraxul, pneumotorax;
• bronşiectazia supurată;
• TBC pulmonar; hernia diafragmatică; traumatismele toracice.
CULEGEREA DATELOR
• Delegate
• aşează bolnav în poziţie de regulă în decubit dorsal cu trunchiul uşor
ridicat;
• urmăreşte sau monitorizarea funcţiilor vitale (TA, puls, respiraţie,
temperatură, saturatie 02);
• supraveghează eliminările (diureza, scaun, expectoraţia) şi raportează toate
aspectele patologice constatate şi anume hematuria, melena, hemoptizia;
• urmăreşte drenajul toracic prin supravegherea şi controlul periodic al
secreţiilor din borcane;
• intensitatea durerii postoperatorii urmează o curbă ascendentă cu
maximum de durere noaptea, după operaţie, şi apoi diminuează progresiv la
48 ore postoperator. administrează analgezicele recomandate: Mialgin,
Piafen, Urgendol (tramadol), Norcaină IM. sau IV. pentru combaterea
durerii postoperatorii;
• noteză diureza în F T - (urina se colectează prin sondaj vezical cu pungă
colectoare ).
• Intervenţii autonome:
• mobilizează bolnavul pentru a preveni apariţia complicaţiilor
(embolie, tromboflebitele,
• escarele, bronhopneumoniile);
• execută tapotarea şi masajul regiunii dorsale;
• urmăreşte drenaj, verifică permeabilitatea tubului de dren, verifică
aspiraţia;
• verifică pansament şi îl schimbă la nevoie (dacă este infiltrat de
secreţii); supraveghează evoluţia plăgilor;
• supravegheză reluarea tranzitului intestinal; în mod normal se face
la 48 - 72 de ore de la operaţie; pareza postoperatorie dispare şi
bolnavul emite gaze, apoi are primul scaun, asigură alimentaţia: în
prima zi regim hidric (ceai îndulcit puţin, în cantităţi reduse, supă
de zarzavat strecurată, iaurt, lapte, piure de legume, carne fiartă);
• Prevenirea complicaţiilor inflamatorii se efectuează prin
aspirarea secreţiilor, gimnastică respiratorie, masaj
toracic.
• Prevenirea infecţiior se face prin administrare de
antibiotice, mucolitice, expectorante.
• O atenţie deosebită se va acorda îngrijirii şi evoluţiei
drenajului pleural respectându-se regulile de asepsie,
manipularea corectă a instrumentelor şi materialelor.
Atunci când secreţiile din interior se reduc, tuburile vor
fi mobilizate, scurtate şi fixate cu ace de siguranţă.
Medicul decide şi efectuează scurtarea/mobilizarea sau
scoaterea tuburilor de dren. Asistenta pregăteşte
materialele necesare şi ajută medicul.
DA TE TEORETICE NECESARE
ÎNTOCMIRII PLANULUI DE ÎNGRIJIRE
• In secţia de chirurgie toracică se tratează bolile
pleurei, arborelui traheo-bronşic, plămânului,
mediastinului, diafragmului, esofagului şi
traumatismele toracice.
Bolile pleurei:
• Pneumotoraxul spontan este afecţiunea în care cavitatea pleurală, normal virtuală se
transformă într-o cavitate reală prin prezenţa aerului între cele două foiţe pleurale
(viscerală şi parietală).
• Noţiunea de „spontan” are două sensuri:
• apare brusc, pe neaşteptate, instantaneu şi fără o cauză cunoscută anterior;
• este o urgenţă medico- chirurgicală ce periclitează viaţa bolnavului prin dezechilibrări
• fiziopatologice produse de sindromul de compresiune endotoracică.
• Simptome:
• junghi toracic violent(„lovitură de pumnal”); dispnee foarte accentuată, polipnee;
• tuse chinuitoare şi fenomenul de insuficienţă respiratorie acută;
• fenomenul de şoc pleural;
• tahicardie, puls mic şi rapid; fenomene de colaps;
• paloare cu cianoza extremităţilor; transpiraţii reci;
• abolirea murmurului vezicular;
• hipersonoritate sau timpanism; dispariţia matităţii cardiace;
• bombarea şi imobilizarea hemitoracelui interesat.
• Tratament:
• tratamentul conservator este indicat în pneumotoraxul parţial şi
constă în repaus la pat şi supraveghere, pneumotoraxul putându-se
resorbi spontan cu reexpansionarea plămânului;
• exsuflaţia este recomandată în pneumotoraxul parţial care se poate
efectua fie cu aparatul de tip Kuss, fie cu aparat de dublu curent
adaptat la acul de puncţie pleurală introdus în cavitatea pleurală
prin intermediul unui trocar, prin care se introduce în cavitatea
pleurală un cateter care se adaptează la o sursă de aspiraţie continuă
pentru evacuarea aerului pleural şi reexpansionarea plămânului;
• tratamentul chirurgical minor:
• pleurotomie care se face cu ajutorul unui drenaj aspirativ activ, fiind
o metodă optimă în pneumotoraxul spontan; tuburile de dren sunt
introduse de medic;
• pleurotomia cu drenaj pleural aspirativ pasiv cu sifonaj simplu la
borcanul Beclaire este indicată în pneumotoraxul spontan deschis
cu fistulă largă în lipsa unor condiţii tehnice de aspiraţie.
• tratamentul chirurgical major, rezecţie pulmonară, pleurectomia
parietală decorticare pulmonar
• Tumorile pleurale primitive
• Tumorile pleurale îşi au originea din celulele mezoteliale ale
pleurei parietale, viscerale, mediastinale şi diafragmatice.
• Clasificare:
• tumori pleurale benigne (fibroame);
• tumori pleurale maligne (mezotelioame);
• Tabloul clinic\
• evoluţie lungă, fară simptomatologie;
• tardiv, apar simptome: tuse, dureri toracice, dispnee, febră,
scădere ponderală, hipoglicemie;
• diagnosticul: examene radiologice şi examene paraclinice;
• Tratamentul chirurgical constă în ablatia tumorii prin
toracotomie cu anestezie generală
• (IOT).
• Tratamentul tumorilor maligne: chirurgical - rezeţia
pahipleuritei neoplazice, pneumonectomie extrapleurală;
radioterapie şi cobaltoterapie;
• chimioterapie cu citostatice.
Pleureziile purulente
• Definiţie: Sunt colecţii purulente în spaţiul pleural, având şi alte denumiri ca: empiem,
piotorax, abces pleural.
• Clasificare'.
• pleurezii purulente netuberculoase;
• pleurezii purulente tuberculoase (empiemele bacilare).
• Diagnosticul pozitiv se stabileşte pe datele clinice (sdr. supurativ, sdr. lichidian pleural), pe
rezultatele de laborator obţinute din analiza lichidului pleural recoltat prin puncţie şi
examenele imagistice.
• Tratament: medical şi chirurgical.
• Tratamentul medical:
• este antiinfecţios, reechilibrarea proteică, glucidică, vitaminoterapie, reechilibrarea
hidroelectrolitică, corticoterapie şi regim bogat în proteine şi glucide.
• Tratamentul chirurgical:
• se face drenaj pleural prin pleurotomie în punctul decliv al colecţiei pleurale;
• drenajul pleural poate fi şi activ printr-un tub de dren care va fi racordat la un aparat de
• aspiraţie;
• fistula pleurobronşică necesită un drenaj pleural de tip Beclere.
• Tratamentul empiemelor cronice nespecifice se face
prin: pleurotomie simplă;
• pleurotomie cu rezecţie de coastă;
• decorticări pleuropulmonare asociate cu
toracoplastie şi rezecţie pulmonară.
• Pleureziile tuberculoase necesită tratament medical
general care se face pe baza ABG cu antibiotice,
tuberculostatice şi vitaminoterapie.
• Tratamentul chirurgical constă în:
• pleurotomia simplă cu drenaj pleural;
• pleurotomia cu rezecţie de coastă; decorticare
pulmonară.
Supuraţiile bronho - pulmonare
• Pneumomectomia
• Indicaţii: plămân dispus tuberculos, stenozele baciliere
ale bronşiei primitive însoţite de supuraţia
parenchimatoasă subiacentă, bronşiectazii supurate
bacilare, complicaţii ale lobectomiei.
• Lobectomiile
• Indicaţii: leziuni cavitare cronice, lobite, retractile,
scleroase, caverne voluminoase, cavernă hematică,
tuberculoame cu leziuni diseminate în jur.
• Segmentectomie
• Indicaţii: se fac în tuberculoamele nefisurate, în
cavernele apicale stângi, în cavernele mici ale
segmentului Fonter.
• Alte tipuri de rezecţie - rezecţii atipice, exereze
după toracoplastie.
• Anatomopatologia tuberculozei secundare
pulmonare:
• tuberculoza pulmonară nodulară; tuberculoza
infiltrativă; tuberculoza cavitară; tuberculoza
bronhiilor;
• tuberculoza cronică fibrocavitară distructivă;
tuberculoamene stratificate;
• plămânul distrus tuberculos
Cancerul bronho-pulmonar primitiv
ingrijiri igienice
prevenire
risc de infecţie
Data Problema Obiective de Intervenţii Investigaţii Evaluare
îngrijire aplicate
dispnee; - reducerea repaus; - Radiografie - starea generală
pulmonară alterată
polipne oxigenoterapie
- insomnii - combatere
Problema Obiective Intervenţii Investigaţii Evaluare
• Stenoza mitrală este cea mai frecventă sechelă rămasă după RAA
sau endocardită. Se caracterizează prin:
• valve mitrale parţial sudate, nu se deschid suficient în timpul
sistolei;
• orificiul atrio-ventricular stâng împiedică evacuarea sângelui din
atriul stâng spre
• ventriculul stâng;
• scade ca urmare debitul ventriculului stâng;
• sângele stagnează în atriul stâng ducând la dilatarea lui şi la
creşterea presiunii în circulaţia pulmonară afectând apoi şi
ventriculul drept.
• Când aria orificiului mitral se reduce la 1, 5 cm2 ( VN = 3 - 4cm 2)
suprafaţă şi apar semne clinice cu dispnee cu ortopnee, hemoptizii
repetate, embolii se recomandă intervenţie chirurgicală.
• Problemele pacientului sunt:
• dispnee de efort, tuse, hemoptizie care se repetă; dispnee nocturnă cu
ortopnee, edem pulmonar acut (EPA);
• Obiective de îngrijire
• - Reducerea dispneei prin asigurarea unei oxigenări optime Pregătire
pentru investigaţii
• Prevenirea complicaţiilor Pregătire pentru operaţie Investigaţii:
• - EKG- indică fibrilaţie atrială cu hipertrofie atrială, axul electric
deviat spre dreapta, hipertrofie de venticul drept (HVD);
• Radiografia cardio-pulmonară- indică supraîncărcare pulmonară, dilatarea
arterei pulmonare şi a atriului stâng, mărirea inimii drepte;
• Cateterismul cardiac se efectuează când diagnosticul nu este sigur;
• Echocardiografia indică modificări anatomice ale atriilor şi ventriculilor;
• Echocardio- Doppler indică alterarea circulaţiei pulmonare.
• Intervenţii aplicate:
• administrare de Oxigen prin mască sau sondă; asigurarea
poziţiei în pat şezând sau semişezând; monitorizarea funcţiilor
vitale; efectuarea recoltărilor din sânge, urină etc.
• - pregătirea pentru investigaţii şi efectuarea explorărilor;
familiarizarea pacientului cu etapele de îngrijire pre şi post
operatorii; administrarea medicamentelor;
• administrarea regimului alimentar- hiposodat;
• - îngrijiri în faza post- narcotică la ATI
• Evaluarea îngrijirilor aplicate prin monitorizare continuă a
tuturor parametrilor vitali.
2. Insuficienta mitrală