Componenţa, caracteristica şi

clasificarea creanţelor
Creanţele

Creanţele reprezintă drepturi juridice ale întreprinderii de a primi la scadenţa stabilită în

contracte o sumă de bani sau alte valori de la peroane fizice sau juridice.
Ele constituie o parte a activelor şi se înregistrează în cap.1, 2 a Bilanţului contabil. Creanţele se
evaluează la valoarea nominală. Creanţele în valută străină se înregistrează pe cont în valută
naţională la cursul de schimb valutar stabilit la data apariţiei acestora.
În practica economică se întîlnesc diverse feluri de creanţe, care se clasifică după următoarele
criterii:
• conţinutul economic
• termenul de achitare

• gradul de asociere .
După 1 criteriu creanţele se împart în:
• comerciale,
• privind avansurile acordate,
• ale bugetului (datoriile bugetului faţă de întreprindere),
• ale personalului (datoriile personalului faţă de întreprindere pentru împrumuturi,
avansuri, mărfuri),
• privind veniturile calculate (datoriile persoanelor fizice sau juridice pentru
dividendele calculate, arenda, locaţiunea ş.a.).
După al doilea criteriu se deosebesc:
• creanţe pe termen lung (cu termen de stingere mai mare de 1 an),
• creanţe pe termen scurt (termen de stingere nu mai mare de 1 an).
După criteriu 3 se deosebesc:
• creanţe ale părţilor nelegate,
• creanţe ale părţilor legate (ale întreprinderilor asociate, ale întreprinderilor-fiice).
Evidenţa creanţelor comerciale
Creanţele comerciale reprezintă obligaţiile persoanelor fizice sau juridice
faţă de întreprindere pentru produsele, mărfurile vîndute, serviciile prestate.
Creanţele comerciale apar atunci cînd momentul realizării produselor sau
prestării serviciilor nu coincide cu momentul încasării mijloacelor băneşti.
Evidenţa analitică a creanţelor comerciale se ţine pe fiecare debitor, pe
termeni de formare şi de achitare a creanţelor.
Evidenţa sintetica a creanţelor comerciale se ţine în conturile de activ 221
„Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”, 223
„Creanţe pe termen scurt a părţilor legate”. În debitul acestor conturi
se reflectă valoarea produselor, mărfurilor vîndute şi serviciilor prestate cu
achitare ulterioară, inclusiv TVA, iar în credit – achitarea acestei
valori. Soldurile acestor conturi sînt debitoare şi reprezintă mărimea
creanţelor pe termen scurt la finele perioadei de gestiune şi se reflectă în
cap. 2 al Bilanţului contabil.
Creanţe dubioase
• Contul 222 „Corecţii la creanţe dubioase” este destinat pentru reflectarea rezervelor pentru
creanţele dubioase. Acest cont este de pasiv şi de aceea în credit se reflectă formarea rezervei
privind creanţele dubioase, iar în debit utilizarea ei pentru decontarea sumelor creanţelor
dubioase. Soldul acestui cont este creditor şi reprezintă suma rezervelor neutilizate la finele
perioadei de gestiune şi se reflectă în cap. 2 al Bilanţului contabil cu semnul „minus”.
• Necesitatea creării acestor rezerve decurge din principiile prudenţei şi concordanţei de
constatare a veniturilor şi cheltuielilor, iar scopul creării acestora este compensarea
pierderilor posibile ce pot fi obţinute de întreprindere în rezultatul neachitării creanţelor de
către cumpărători pentru mărfurile vîndute şi serviciile prestate. Aceste creanţe se mai
numesc creanţe dubioase. Creanţa se consideră dubioasă dacă termenul de prescripţie a
acesteia a expirat şi ea nu are acoperire garantată.
În scopuri de impozitare creanţa se consideră dubioasă dacă corespunde condiţiilor
stabilitate în punctul 32 art. 5 din Codul fiscală, şi anume în cazurile în care:
1. agentul economic lichidat nu are succesor de drepturi;
2. persoana juridică sau fizică care desfăşoară activitate de întreprinzător, declarată
insolvabilă, nu are bunuri;
3. persoana fizică care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi gospodăria
ţărănească (de fermier) sau întreprinzătorul individual nu are, în decurs de 2 ani
din ziua apariţiei datoriei, bunuri sau este în insuficienţă de bunuri ce ar putea fi
percepute în vederea stingerii acestei datorii;
4. persoana fizică a decedat şi nu mai există persoane obligate prin lege să onoreze
obligaţiile acesteia;
5. persoana fizică, inclusiv membrii gospodăriei ţărăneşti (de fermier) sau
întreprinzătorul individual, care şi-a părăsit domiciliul nu poate fi găsită în
decursul termenului de prescripţie stabilit de legislaţia civilă;
6. există actul respectiv al instanţei de judecată sau al Departamentului de executare
a deciziilor judecătoreşti (decizie, încheiere sau alt document prevăzut de
legislaţia în vigoare) potrivit căruia perceperea datoriei nu este posibilă.
 PRO.1
Crearea rezervei privind creanţele dubioase prin calcularea cotei
pierderilor
Anul Suma vînzărilor nete, lei Suma pierderilor
aferente
creanţelor dubioase,
lei

2001 270 000 8 900

2002 310 000 9 250
2003 305 000 7 320
Total 885 000 25 470

Cota medie a pierderilor eferente creanţelor dubioase constituie 2,88 % (25 470 lei : 885 000 lei x 100)
Soldul creanţelor comerciale la 31 decembrie 2003 constituia 320 000 lei , iar reducerile de preţ acordate
– 8 900 lei. Eventualele pierderi aferente creanţelor dubioase vor fi egale cu 8960 lei [(320 000 lei – 8
900 lei) x 2,88 : 100].