CARACTERISTICILE

GENELOR NEALELE

1. Inlantuirea genica (lincaj)

 harti genetice
 dezechilibrul lincajului

2. Transpozoni
 Inlantuirea genica

“ Segregarea independenta a caracterelor”

“PRINCIPIUL ASORTARII INDEPENDENTE” a genelor
nealele (situate pe loci diferiti) este:
- totdeauna ADEVARAT pt. gene situate pe cz. diferiti
- uneori adevarat pt. gene situate pe acelasi cz.

Gene sintenice (= avand locii pe acelasi cromozom) se

pot transmite:
 independent, cand sunt separte prin crossing- over
 inlantuite (lincate), cand au locii apropiati pe
cromozom
 Segregarea
independenta a
caracterelor in F2

Om de stiinta Calugar augustin

Musculita de otet
(Drosophila melanogaster), inca
vedeta a cercetarii genetice*, a
reprezentat la inceputul secolului
20 obiectul de studiu la
Universitatea Columbia (NY). Thomas Hunt Morgan

* http://www.brain.riken.jp/bsi-
news/bsinews30/no30/networke.html

Morgan a utilizat D.m. deoarece:

- se reproduce prolific
- in doar 2 saptamani apare noua generatie
- este usor si ieftin de crescut si analizat (lupa
si/sau microscop)
- are doar 8 cromozomi

In The Theory of the Gene (1926) va recunoaste ca dorea initial

sa testeze teoriile lui Mendel, dar rezultatele celor 15 ani de
cercetari pe D.m. l-au facut sa confirme teoriile predecesorului.

Dupa un an Morgan va observa o D.m. cu ochi

albi.
Impreuna cu colaboratorul sau Alfred Henry
Sturtevant va crea prima harta a unui
cromozom.
Pentru contributia adusa la fundamentarea
geneticii clasice, Morgan a primit Premiul Nobel
(1933)
In 1913, in Journal of
Experimental Zoology
Sturtevant propune ca
genele au o pozitie fixa
pe cromozom fiind
dispuse linear. El a creat
astfel prima harta
cromozomiala, ceva
asemanator imaginii de
mai jos.
Cartografierea cromozomiala consta din
atribuirea unei gene un loc specific pe
cromozom (locus).
Din analiza datelor obtinute in urma
incrusisarilor experimentale la D.m. s-a
obtinut harta cromozomiala.

Harta cromozomiala este o

diagrama, care prezinta
ordinea lineara a genelor pe
cromozom.

Sturtevant a comparat frecventa crossing-

overului pentru numeroase gene.
Procentul de astfel de recombinari pentru
doua caractere este proportional cu
distanta dintre genele care determina
acele caractere.
Astazi exista noi tehnici utilizate in
cartografiere.

Alaturat este o harta cromozomiala umana, unde s-au

investigat lipoproteine si trigliceride.
 Segregarea independenta
Conform legilor lui Mendel, cele
doua caractere codificate de
alelele: A,a si respectiv B,b
segrega independent (A, B)
In gameti sansele de intalnire a
genelor este aceeasi (25%).

Chiar daca perechile de gene se

gasesc pe acelasi cromozom,
daca ele sunt la distanta una
de alta, atunci sansele ca ele
sa se transmita independent
sunt aceleasi ca si in cazul
genelor situate pe cromozomi
diferiti.
Prima harta genetica pe baza lincajului

Pentru analiza se incruciseaza

un heterozigot si un homozigot
recesiv (“back-cross”).

Se observa numarul mare al

descendentilor identici
fenotipic cu genitorii si
numarul mic al celor care
dovedesc crossing-overul in
meioza parentala.
Inlantuirea genica (lincajul genic)

recombinanti
 Conceptul de inlantuire

Are la baza posibilitatea ca 2 loci sa se afle pe

acelasi cromozom la distanta mica unul de altul a.i.
cel mai probabil se transmit impreuna (co-segrega)
in timpul meiozei
↓
Recombinarile intre cei 2 loci sunt cu atat mai rare
cu cat sunt situate mai apropiate perechile de gene
Distanta fizica (in pb) intre 2 loci conteaza in
cartografierea fizica; dar distanta fizica #
distanta genetica utilizata in hartile genetice!

Nr. mare de recombinari

(crossing – over)
A B
Recombinari putine sau
absente (valori scazute ale
fractiei de recombinare)
A B

Harta genetica = o reprezentare a pozitiei relative a genelor pe cz.,

bazata pe frecventa/fractia de recombinare meiotica intre 2 segmente
de ADN o harta de inlantuire ( nu este o localizare fizica a genelor!)
 Proportia descendentilor
recombinanti in raport cu
nr.total de descendenti este
denumita fractie de
recombinare (θ)

Non - recombinanti

In acest caz, cat este θ?

Θ= 2/4=> 50%
 θ reflecta distanta dintre 2 loci
(si nu gene!)
Cea mai mare valoare POSIBILA a θ
0,5, adica 50%  NU EXISTA INLANTUIRE
corespunde frecventei de segregare a genelor
avand loci pe cz. diferiti!

Daca θ< 0,5  EXISTA INLANTUIRE

Ex. Daca θ = 0,05, inseamna ca in medie alelele sintenice vor

segrega impreuna de 19 ori din 20 segregari posibile  o
recombinare (c-o) va avea loc intre ele in medie doar intr-o
meioza din 20*
 Frecventa de recombinare

• θ este deci raportul dintre numarul de descendenti

recombinanti si numarul total de descendenti
• Unitatea de masura a distantei genetice este
denumita Morgan
1 centiMorgan (cM) = distanta genetica in care se produc
recombinari cu o frecventa de 1%

1cM ~ 1.000.000 pb (1.000kb)

 Inlantuirea genica

- loci foarte apropiati, inlantuiti, “lincati”, care nu sunt

niciodata separati prin crossing-over: distanta
genetica este de 0 cM (θminim = 0/totalul
descendentilor = 0)  fara recombinare
- loci neinlantuiti, “nelincati”, mereu separati:
distanta genetica este egala cu 50 cM (adica:
fiecare alela a unui locus are o probabilitate de 50%
de a fi co-transmisa cu orice alela de pe celalalt
locus, iar atunci θmaxim = 0,5) asortare
independenta
 FAZE DE INLANTUIRE

Intre 2 perechi de gene alele (A/a si B/b) avand loci situati pe

acelasi cz. exista 2 posibilitati de dispunere, numite faze de
inlantuire:
 cuplare sau cis ( A si b, respectiv a si B)
 repulsie sau trans (A si B, respectiv a si b)
A b

a B

Sunt aceste gene alele sintenice?

. Locii sunt pe acelasi cz, deci sunt sintenice cele doua perechi de gene alele
Pentru a detecta recombinarile dintre loci este Retinita pigmentara co-segrega cu
necesar ca: locusul 1 si 2. Boala se transmite
1. Un parinte sa fie heterozigot pentru acei autozomal dominant si doar contributia
loci (parinte informativ) materna este aratata la descendenti,
2. Faza de inlantuire sa fie cunoscuta deoarece aceasta are gena bolii, D. De
asemenea pe acelasi cz. II 1 prezinta genele
A si B pentru cei doi markeri. Tatal este
In exemplul alaturat mama I 1 este informativa sanatos si homozigot (dd) pentru RP9, cat
fiind heterozigot pentru cei doi loci si pentru markeri (AA si BB).
marker (1 si 2), cat si pentru locusul bolii.
Daca ea ar fi fost homozigot bb, toti
descendentii ar fi mostenit o alela b,
indiferent de ceea ce mosteneau pe
locusul bolii facand imposibila detectarea
prezentei sau absentei recombinarii.
Daca nu se stia exact faza de cuplare, nu se
putea determina care copii sunt
recombinanti (II 1, II 3, II 5) si care nu
(II 2, II 4, II 6).

Retinita pigmentara este o boala degenerativa

care conduce la cecitate (orbire)
 Recombinarea creeaza noi haplotipuri

Haplotip: combinatie specifica de loci, unul continand deseori

o gena marker pentru o boala ( = markerul se transmite lincat
cu gena bolii)

Haplotipul nou ab poate fi rezultatul recombinarii sau

mutatiei (recombinarea actioneaza mai rapid)

A b

A B
a B

A b a b

a B
HLA sunt antigene umane leucocitare; genele care le codifica sunt CODOMINANTE, deci
o persoana are doua haplotipuri fiecare fiind exprimat in fenotip.
Deoarece locii sunt situati suficient de aproape unul de altul pe cromozomul 6, intr-o
familie intregul haplotip va fi transmis in bloc la descendenti.
Un eveniment rar, o recombinare a avut totusi loc in aceasta familie la I 2 in timpul
gametogenezi, astfel II 5 prezinta un haplotip recombinant.
Intre populatii exista diferente in ceea ce priveste frecventele alelelor si haplotipurilor
HLA: intr-o populatie anumite haplotipuri sunt mai frecvente decat este de asteptat, in timp
ce altele sunt foarte rare sau chiar inexistente.
Majoritatea combinatiilor alelice, care pot aparea teoretic pentru a realiza un haplotip nu au
fost niciodata observate in populatii. Aceasta restrictie in ceea ce priveste diversitatea
haplotipurilor posibile intr-o populatie apare datorita unui dezechilibru al inlantuirii
Complexul major de histocompatibiltate (MHC) este format din gene
localizate la nivel 6p. Acestea sunt clasificate pe criterii structurale si
functionale in 3 clase. Clasa I si II corespund cu genele sistemului HLA.
Acestea codifica proteine cu rol in initierea raspunsului imun.
Pentru transplantul de maduva osoasa si de organe este necesara
compatibilitatea HLA si AB0.

kb
 Dezechilibrul de inlantuire
Frecventa teoretica cu care se gasesc anumite
haplotipuri intr-o populatie se calculeaza prin
produsul frecventelor individuale ale genelor
alele ce il alcatuiesc.
Daca se compara frecv. teoretica cu cea reala (din
acea populatie) se pot gasi 2 situatii:
1. frecv. reala nu difera semnificativ de cea
teoretica (genele haplotipului sunt in echilibru de
inlantuire)
2. frecv. reala > frecv. teoretica ( asociere alelica
preferentiala, dezechilibru de inlantuire)
 Echilibru de linkage

In conditii de echilibru (recombinari multiple), in

haplotipuri alelele apar independent una de alta.

Examplu: Daca alela A are o frecventa de 0,3 si

alele b o frecventa de 0,4
→ frecventa haplotipului Ab: 0,3 x 0,4 = 0,12.

.
 Cum aflam daca 2 gene sunt situate
pe acelasi cromozom?

Cromozomi diferiti θ = 0.5

Acelasi cromozom θ ≤ 0.5*

Cu cat θ este mai mic ca valoare decat 0,5 cu atat

distanta genetica dintre cele 2 gene este mai mica.
* egal cand genele sunt pe acelasi cz, dar nu sunt inlantuite
A. Segregare
independenta

B. Inlantuire

C. Dezechilibrul
inlantuirii
 Harti ale genomului

Genetic maps (hartile genetice) masoara

in centimorgani distanta dintre 2 markeri situati pe
acelasi cromozom.
Physical maps (hartile fizice) masoara in
perechi de baze distanta fizica dintre cei 2 markeri
(secventierea intregului genom: ~3,3 miliarde pb).
In imaginea alaturata:

- prima este harta fizica

- in rosu este harta

genetica la femei, iar in
albastru cea de la barbat
 Analiza asocierii si dezechilibrul inlantuirii

• Atunci cand intr-o familie o alela marker segrega cu un

FENOTIP ANORMAL (boala) inseamna ca exista inlantuire
(linkage) intre markerul respectiv si locusul genei bolii.

• Ex. In acest arbore genealogic alela marker A este dominanta

• Ex. Alela marker A segrega cu boala

Daca in imagine se adauga cromozomii (barele verticale) avand
gena bolii, se observa inlantuirea fizica intre locusul marker
si cel al bolii (D); respectiv alela A marker segrega cu boala in
aceasta familie, deoarece locusul sau este suficient de apropiat
de locusul alelei ce provoaca boala, a.i. nu a mai avut loc nici o
recombinare (c-o)

Modelul de transmitere a markerului este autozomal

dominant
 Lincaj si recombinare

• Daca consideram 2 loci (nu obligatoriu unul al alelei bolii

si celalalt marker) ei sunt:
 Lincati / inlantuiti daca proportia de gameti recombinanti

este <½
 Nelincati / neinlantuit atunci cand fiecare tip de gamet se
formeaza cu aceeasi probabilitate (frecvente egale de
aparitie in gameti a combinatiilor posibile in caz de
dihibridare respectiv: 25% AB, 25% ab, 25% Ab, 25% aB)
Lincaj si recombinare
 Caracteristicile inlantuirii genice

• Inlantuirea este o proprietate a doi loci.

• Inlantuirea nu variaza intre populatii
• Inlantuirea nu depinde de frecventele
alelice, dar capacitatea de a detecta prezenta
inlantuirii depinde de acestea.
• Inlantuirea necesita observarea transmiterii
gametilor de la parinti la descendenti
(imaginea precedenta)
Asocierea alelica
 Asocierea alelica

• Asocierea se refera la populatia formata din gameti si prin

urmare nu necesita observarea transmiterii de la generatia
parentala la cea filiala.
• Doua alele sunt asociate, daca evenimentul ca un gamet sa
poarte alela A nu este independent de evenimentul ca acel
gamet sa contina alela B.
• Adica, cu alte cuvinte, A si B se vor intalni in acelasi
gamet ori mai frecvent (=asociere alelica prezenta) ori mai
putin frecvent (=asociere alelica absenta) decat este
asteptat pe baza de sansa.
• Asocierea alelica este utilizata in genetica populatiei.
 Asocierea alelica

• In ex. anterior, in prima populatie de gameti genele A si B

apar exclusiv impreuna, adica sunt total, complet
asociate.
• In a doua populatie de gameti nu apare o asociere, caci
alelele se cupleaza intre ele la intamplare: A si B se
amesteca cu a si b.
• Este important de retinut ca spre deosebire de inlantuire,
asocierea este populational-specifica. Ea depinde de
frecventele alelice si de dinamica din interiorul populatiei
studiate, adica este diferita de la o populatie la alta.
Lincaj fara asociere: un anumit marker
alelic va segrega cu boala, dar alela
specifica poate sa apara in diferite – alte -
combinatii in alte familiile analizate
In acest caz o alela marker A este cuplata cu alela bolii la
un fondator si este transmisa in prima familie pe cz. ‘bolii’;
dar deoarece nu exista nici o asociere, cuplarea alelei
respective cu cea a bolii este intamplatoare (a doua familie)
 Poate varia de la o familie la alta, care alela marker segrega cu
boala; in exemplele urmatoare alela A apoi a segrega cu fenotipul
bolii
 DEZECHILIBRUL LINCAJULUI
Dar oare ce se intampla atunci cand exista inlantuire
si asociere alelica!?
 DEZECHILIBRUL LINCAJULUI

• Alela A segrega cu fenotipul bolii in ambele pedigree-uri, adica o alela particulara

este cuplata cu alela bolii la fondatori si transmisa ca urmare a inlantuirii.

• Datorita asocierii alelice din cadrul populatiei exista tendinta ca aceeasi alela
marker sa fie cuplata cu alela bolii in ambele familii studiate.

• Deci dezechilibrul lincajului apare atunci cand alelele sunt mai frecvent impreuna
decat s-ar datora sansei/intamplarii, ele fiind fizic apropiate pe catena ADN-
ului. Multipli arbori genealogici demonstreaza excesul transmiterii aceleasi alele
la indivizii afectati.

Lincajul si asocierea sunt proprietati genetice diferite

 CAUZELE ASOCIERII ALELICE

 MUTATIA
MIGRATIA
EFECTUL DE
FONDATOR
DRIFTUL
GENETIC
SELECTIA
 MUTATIA
Cel mai cunoscut este modelul noii (de novo) mutatii:

- O alela noua, aparuta pe

un singur cz. ancestral
poate conduce la asocieri
intre ea si alele de pe
diversi loci din genom

- initial exista un marker polimorf

(alelele A si a) si alela normala,
salbatica (N); apoi apare noua
mutatie pe un singur cz. si creeaza
asocierea intre alelele A si D (alela
mutanta ce provoaca boala)
 Boli cauzate de mutatii produse intr-o singura
gena
• 1. Mucoviscidoza (fibroza chistica) este o b. autozomal recesiva
cauzata de mutatii la nivelul genei CFTR*. 7q31 Simptomul major este
mucusul cu vascozitate crescuta din plamani, ce conduce la infectii.

• 2. Anemia falciforma este o b. autoz. rec. cauzata de o mutatie

punctiforma in gena ß-globinei. Hematiile in forma de secera
impiedica microcirculatia normala si priveaza organele de O2.

• 3. Coreea Huntington o b. autoz.dom. cauzata de mutatii ale genei de

la 4p16.3. Simptomele incep la varsta adulta si constau din tulburari
psihice si neurologice, cu miscari necontrolate si dementa progresiva.

*CFTR= cystic fibrosis transmembrane conduction regulator gene

 MIGRATIA (INTRARI SI IESIRI)

• Asocierile apar cand se amesteca doua sau mai multe

populatii.
• Frecventele alelice vor fi diferite in populatiile care se
amesteca.
Frecv. alelica/genica = frecv. cu care o alela este prezenta
pe un locus genic dat intr-o populatie
• Pt. a gasi gene ale unor boli, studiind populatiile noi, ce apar
in urma acestor migrari, este foarte util cand populatiile
initiale aveau boli a caror prevalenta era diferita

Prevalenta = nr. de bolnavi dintr-o populatie intr-un

anumit moment temporal
 Efectul de fondator
Initial exista o populatie
‘ancestrala’, cu multi
indivizi, unde nu exista
asociere intre alela
marker si cea a bolii.
Apoi un grup de indivizi
se desprinde, acestia
avand rolul de fondatori:
ei poarta numai o parte
din totalul de cromozomi
ai populatiei ”mama”
(genofondul initial). Pe
baza de sansa, pot sa
apara asocieri!
 Ex. pt efectul fondatorului

In Vechiul Ordin AMISH din Pennsylvania* apare frecvent displazia

condroectodermala, a carei simptomatologie include si polidactilia.

Fie mutarea unei parti a

populatiei in alta zona, fie
reducerea indivizilor ca
urmare a schimbarilor de
mediu, determina o
frecventa disproportionata a
genelor fondatorilor in noua
populatie.

* Bolile transmise genetic sunt mai frecvente in populatiile inchise, casatoriile consanguine
previn variatia genetica, fiind pastrate caracterele populatiei initiale. Bolile recesive sunt mai
frecvente decat in alte populatii.
 DRIFTUL GENETIC
Se refera la schimbarile de la parinti la descendenti a frecventelor
genice; aceste schimbari apar in populatiile mici prin imperecherea
intamplatoare a gametilor, ceea ce conduce la asocieri alelice pe
baza de sansa.

O frecventa alelica poate creste sau

diminua pe baza de sansa; nu fiecare
individ va avea urmasi si nici nr.
acestora nu este acelasi la diferiti
genitori, apoi doar ½ din gene sunt
transmise.
Efectul, numit drift genetic
intamplator, este f. intens:
1.In populatiile mici (100 de indivizi
reproducatori sau mai putini)
2. Cand gena este neutra (nici
avantajoasa, nici dezavantajoasa)
 DRIFTUL GENETIC

• Eventual intreaga populatie poate deveni homozigota pt. o

alela sau - la fel de probabil – alela poate sa dispara!
• Inainte ca aceste lucruri sa se intample, alela reprezinta un
polimorfism (poli = multe; morph = forma), adica un
fragment de ADN, care are mai mult de o forma
(alele), fiecare dintre acestea aparand cu o
frecventa de cel putin 1%
• Polimorfismele contribuie la variabilitate: polimorfismele unei
gene pot avea/ nu functii diferite
• Polimorfismele pot fi avantajoase, neutre sau dezavantajoase
Un ex. de drift genetic sunt gheparzii, care au cel mai redus
nivel de variatie printre mamifere: daca de obicei indivizii
inruditi au aprox 80% din gene in comun, la gheparzi se
ridica la aprox. 99%! Consanguinizarea a dus la o rata
scazuta a supravietuirii, la o calitate redusa a spermiilor si o
mai mare susceptibilitate la imbolnaviri. Acestea fiind
urmari ale lipsei diversitatii genetice.
 SELECTIA
NATURALA

• Se refera la modul in care speciile se adapteaza la mediu

• Conduce la schimbari evolutive, atunci cand indivizi cu
anumite caractere au o rata mai inalta de supravietuire sau
reproducere decat alti indivizi din cadrul aceleasi populatii;
astfel primii vor transmite caracterele genetice ereditare
descendentilor
• Apare atunci cand combinatiile alelice ofera avantaj (sau
dezavantaj) selectiv, conducand la asocieri intre alele.
• Realizeaza o diferenta semnificativa dpdv al supravietuirii
si reproducerii intre diferitele genotipuri sau chiar intre
diferitele gene
 Stabilirea relatiei de inlantuire
• Este dificila prin studii traditionale bazate pe analiza
pedigree-ului
– nr. mic de descendenti

Daca 2 gene nealele sunt lincate, una dintre ele poate fi

folosita ca marker , adica se studiaza co-transmiterea
markerului si afectiunii in familiile cu indivizi
afectati/neafectati

•Studiile populationale pot fi utilizate pt. stabilirea

linkage-ului folosind rezultatele recombinarilor.
 Marker genetic
• Segment de ADN cu o localizare cromozomiala
cunoscuta si a carui transmitere poate fi urmarita

• Cand 2 segmente cromozomiale (gene nealele) aflate in

vecinatate se transmit impreuna, markerul poate fi utilizat pt.
depistarea unei mutatii genice ce provoaca aparitia unei boli

• Markeri molecular utilizati in genetica umana:

– Restriction fragment length polymorphisms (RFLPs).
– Minisatellites :VNTR markers
– Microsatellite: CA/GT repeatitii
– SNPs: Single nucleotide polymorphism (polimorfisme
mononucleotidice)
 Importanta
•Dezechilibru de linkage permite identificarea
unor mutatii genice implicate in etiologia unor
boli genetice.

Ipoteza: Daca un marker genetic este asociat

cu un anumit caracter sau afectiune atunci
varianta genetica cauzala se gaseste in
apropierea sa.
 Stabilirea inlantuirii
• Examplu: lincaj intre locusul Secretor (marker)
si gena distrofiei miotonice (cz. 19)
• Distrofia miotonica (Dm): afectiune autosomal
dominanta caracterizata prin atrofie musculara
progresiva, chelie frontala (expresivitate
variabila)
Se utilizeaza un In acest pedigree
marker genic pt. a afectiunea se asociaza
stabili transmiterea cu o alela se/Se?
unei afectiuni se
III-1 si III-2 “Back-cross”
au
genotipuri
informative Homozigot pt.
alela recesiva
Heterozigot a markerului
pt. alela (normal)
markerului
Se/se si
bolnav (Dm) Cu cat cele 2
gene sunt mai
apropiate pe
Heterozigot cromozom, cu
pt alela atat valoarea
markerului predictiva
(normal) este mai buna
Dm se Dm se
+ Se + Se 96% cazuri

4 cM

Dm se + se
+
X
4 cM
Se Dm Se
4% cazuri

In 96% din cazuri indivizii purtatori ai

alelei Se nu vor fi afectati
 Deci ce este dezechilibrul de lincaj ?
Inlantuirea – se refera la pozitia relativa a unor loci.
Lincajul este cosegregarea unei afectiuni sau caracter cu o
anumita regiune genomica in diferite familii
(intr-o anumita familie este implicata oricare dintre
eventualele alele ale markerului)

Asociere – proprietate a alelelor: o anumita alela a genei sau markerului

este gasita totodeauna/ niciodata in asociere cu afectiunea
sau caracterul

Linkage Disequilibrium (DL)– prezenta linkajului Si asocierii; adica

cosegregarea unei anumite alele cu afectiunea intr-un nr.
semnificativ de familii
Deci, DL este tendinta anumitor alele de pe cei 2 loci sa se
gaseasca impreuna mai frecvent decat ar fi de asteptat
 Inlantuire - versus - Asociere
• Studii pe familii in care
afectiunea genetica segrega
• Adecvata cand exista un
nr.relativ mic de gene ce
confera o susceptibilitate
• Aplicabila cand anumite alele
ale acestor gene ofera o
susceptibilitate crescuta
• Nu este necesara cunoasterea
defectului genetic ci doar a
tipului de transmitere
• Studii pe indivizi afectati si
neafectati neinruditi
• Porneste de la premisa ca
exista 1 sau un nr.foarte mic
de variante genetice ce
confera un risc crescut
• Aplicabila cand exista un nr.
mai mare de gene implicate,
fiecare avand un efect
modest asupra fenotipului