Artrologie generalitati

Dr Statescu Gabriel
 Generalități

 Ființa umană se deplasează și acționează asupra

mediului cu ajutorul unui ̋ aparat de mișcare ̋ alcătuit
dintr-un sistem de pârghii rigide – oasele- legate între ele prin
articulații formând scheletul osos ( componenta pasivă a
aparatului de mișcare)

 Cele peste 200 de piese osoase ale scheletului se leagă între

ele printr-un ansamblu de părți moi
 Contactul dintre două capete osoase cu sau
fără mișcare între ele împreună cu toate
elementele care le înconjoară formează o
articulație
 Articulațiile dintre două oase cu ajutorul unor
țesuturi de interpoziție se numesc Synartroze
( articulații prin continuitate)
 Articulațiile la care legătura dintre oase
include prezența unei cavități articulare, cu
contact osos limitat și intermitent se numesc
Dyartroze ( articulații prin contiguitate)
 Elementele componente ale articulatiei
 Suprafetele articulare osoase

 Interpunerea de cartilaj sau menisc

 Capsula articulara

 Ligamentele de intarire

 Sinoviala

 Vascularizatia, inervatia articulatiei

 Miscarile articulatiei
 Synartrozele
 După tipul de țesut care realizează legătura dintre cele
două oase synartrozele se împart în:
- syndesmoze
- syncondroze
- synostoze

 Synartrozele alcătuiesc marea categorie a articulațiilor fixe și

semimobile

 Diartrozele constituie articulațiile mobile ale scheletului

 Syndesmoze
 La acest tip de articulație țesutul de legătură este
format din fibre de colagen sau fibre elastice dispuse
sub forma de:
 - membrană interosoasă
 - ligamentele galbene
 - suturi ( ligament sutural): sutura serrata, sutura
denticulata, sutura squamosa, sutura limbosa, sutura plana
 - schindylezis: angrenarea unei creste osoase într-un
șanț opus corespunzător
 - gomphosis: fixarea dinților în procesul alveolar
 În practica medicală acest termen este utilizat restrîns pentru
joncțiunile osoase prevăzute cu ligamente scurte
( ex. Articulația tibio-fibulară distală)
 Syncondroze
 Sunt articulații temporare sau permanente realizate
între două piese osoase formate prin osificare
endocondrală unite prin țesut cartilaginos hialin sau
țesut fibrocartilaginos

 A. Cele mai numeroase syncondroze sunt reprezentate

de cartilagiile de creștere, realizează joncțiunea
cartilaginoasă dintre epifize și diafize
- ex. Syncondrozele craniene sfenooccipitală

 B. Cele care au un rol mecanic fără să fie implicate în

procesul de creștere osoasă: simfiza
- ex. Tipic simfiza pubiană
 Synostoze
 Pot fi considerate stadiul de evoluție finală a
syncondrozelor și suturilor după terminarea perioadei
de creștere

 Țesutul fibros sau cartilaginos este înlocuit cu țesut

osos realizând cea mai fermă legătură între două piese
osoase

 Transformarea suturilor în synostoze începe după

vârsta de 45 de ani cu o evoluție lentă dinspre interior
spre exterior și dinspre median spre lateral
 Dyartrozele
 Sunt cele mai numeroase articulații funcționînd în
același timp ca organe perfecționate de mișcare

 Prezintă o structură tipică:

- suprafețele articulare
- capsula articulară
- cavitatea articulară cu mijloace de unire și de alunecare
- anexele: ligamente, meniscuri și discuri articulare, corpuri
adipoase, labrum-ul articular, teci sinoviale și burse
Clasificarea dyartrozelor după complexitatea anatomică:
- articulație simplă
- articulație compusă
- articulație complexă
 Amfiartroza
 O categorie aparte de articulații sinoviale care
realizează mișcări de mică amplitudine datorită
unor suprafețe articulare neregulate din punct de
vedere geometric dublate de un aparat capsulo-
ligamentar foarte puternic

 Exemplu: articulațiile dintre corpurile vertebrale

Articulația temporomandibulară-
vedere laterală
Articulația temporomandibulară- vedere
medială
Secțiune sagitală prin articulația
temporomandibulară
 Raporturile discului articular în
mișcarea de coborîre și ridicare a
mandibulei ( după Gray)
 Aplicații clinice

 Mandibula se luxează spre anterior când discul

articular sare peste tuberculul articular și ajunge
în fosa infratemporală

 Pacientul rămîne cu gura deschisă și nu o poate

închide

 Reducerea se face prin introducerea degetelor

mari în gura pacientului și apăsarea în jos pe
ultimii molari ai mandibulei concomitent cu
ridicarea mentonului
Ligamentele coloanei vertebrale
cervicale
Articulațiile intervertebrale
Articulațiile sterno-costale
Articulația genunchi