Aterom –Chist sebaceu .Clinica .Diagnostic .

Tratament
 Un chist sebaceu este un tip de chist închis
care se află sub suprafața pielii. Acest tip de
chist se umple cu un material gras numit
sebum (care a fost produs de glandele sebacee
din epidermă). Unii consideră că un chist
sebaceu este definit nu prin conținutul de
sebum, ci mai degrabă prin originea fiind
glandele sebacee. De asemenea, unii
consideră că chistul epidermoid este egal sau
cel puțin similar cu chistul sebaceu.
Este leziuni asimptomatice, cu lărgire
lentă, puternică și fluctuantă, în formă
de cupolă, care apar frecvent pe trunchi,
gât, față, scrot sau în spatele
urechilor. Ocazional, se poate observa un
dop închis de keratină (un comedo) care
se află deasupra cavității chistului.
Aceste chisturi epiteliale cu pereți
variază de la câțiva milimetri până la 5
cm în diametru. Chisturile sunt mobile,
cu excepția cazului în care este prezentă
fibroza.
 Termenul de „chist sebaceous” a căzut în uz;
Termenii actuali includ chistul epidermic, chistul
keratinei, chistul epitelial și chistul epidermoid.
Chisturile epidermoide apar adesea dintr-un folicul
pilosebaceu rupt asociat cu acnee. Obstrucția
ductului unei glande sebacee în foliculul pilos poate
duce la o deschidere lungă și îngustă a canalului în
comedo-ul de suprafață. Alte cauze includ un defect
de dezvoltare al canalului sebaceu sau implantarea
traumatică a epiteliului de suprafață sub piele.
Conținutul și etiologia
chistului
 Chisturile conțin cheratină și lipide, iar mirosul rancid adesea asociat
cu aceste chisturi Chisturile epidermoide apar adesea dintr-un folicul
pilosebace rupt asociat cu acneea. Este legat de conținutul relativ de
grăsime, infecția bacteriană sau descompunerea. Ruperea spontană
evacuează materialul cheratină moale, galbenă, în derm. Urmează
un răspuns inflamator extraordinar (reacția corpului străin),
producând deseori un material purulent. Cicatricea face mai dificilă
îndepărtarea.
 Majoritatea chisturilor sunt leziuni simple, dar trebuie luate în
considerare câteva situații speciale. Chisturi epidermoide multiple
(asociate cu lipoame sau fibrom ale pielii) și osteoame trebuie
considerate ca făcând parte din sindromul Gardner, cu polipi colonici
premaligni asociați. Chisturile dermoidiene ale capului pot fi adesea
confundate cu chisturile epidermoide, iar încercarea de îndepărtare a
unui chist dermoid poate crea o rană cu Excizia și închiderea chisturilor
epidermoide poate fi dificilă dacă este prezentă inflamația; poate fi de
preferat să amâna excizia până când inflamația a dispărut printr-o
comunicare intracraniană. Unele chisturi pot fi asociate cu carcinomul
celulelor bazale și celulelor scuamoase, iar unii autori pledează pentru
evaluarea histologică a peretelui tuturor chisturilor îndepărtate.
Raritatea cancerului asociat face evaluarea histologică de rutină
necesară numai atunci când sunt prezente tumori solide sau descoperiri
neobișnuite.
Managementul medical

 Există multe abordări chirurgicale ale chisturilor epidermoide.

În timp ce excizia chirurgicală completă poate asigura
îndepărtarea sacului și poate preveni reapariția, această
tehnică necesită mult timp și necesită închiderea suturii.
Tehnica de excizie minimă a fost propusă ca o intervenție mai
puțin invazivă și de succes. Tehnica de excizie minimă implică
o incizie de 2- 3 mm, expresia conținutului chistului și
extragerea peretelui chistului prin incizie. Compresia vibrantă
a degetelor este utilizată pentru a exprima conținutul chistului
și a slăbi peretele chistului de la țesuturile înconjurătoare
pentru a facilita eliminarea sacului. Rana mică poate fi închisă
cu o singură sutură, deși majoritatea medicilor nu închid
această deschidere.
 O variantă a acestei tehnici folosește un instrument de biopsie punch
pentru a crea deschiderea în chist.
 Exprimarea conținutului chistului prin orificiul mic poate determina
pulverizarea materialului sebaceu în sala de operație. Gauze poate fi
utilizat pentru a acoperi zona în timp ce se aplică compresie, sau
pentru a acoperi amplasamentul poate fi utilizat un scut de control
adeziv clar de stropire. Unele practici necesită utilizarea de uzură
protectoare a ochilor pentru procedură.
 Incizia simplă și drenarea chisturilor determină frecvent o recurență.
Două cristale de iod pot fi plasate în centrul chistului și, în următoarele
săptămâni, chistul va deveni maro închis și dur. Acest nodul dur poate
fi apoi exprimat din piele. Această tehnică simplă este ieftină, dar
nevoia unei vizite de urmărire și durata de îndepărtare a leziunilor pot
face ca această tehnică să fie mai puțin dorită pentru mulți pacienți.
Diagnostic diferential
 Chistul Pilar sau Trichilemmal (Wen). Aceste chisturi apar predominant pe scalp,
sunt inodore și au mai puține grăsimi și mai multe keratine decât chisturile
epidermoide. Acestea sunt foarte susceptibile de îndepărtare prin tehnica de excizie
minimă.

 • Chist dermoid. Aceste chisturi congenitale apar pe liniile de clivaj și sublingual în

jurul ochilor și la baza nasului. Aceste chisturi au un miros rancid. Leziunile se pot
extinde intracranial și este recomandată o scanare tomografică (CT) preoperatorie.

 • Steatocistom Multiplex. Acești noduli multipli, mici, galbeni, chistici (cu câțiva
milimetri în diametru) pot fi găsiți pe trunchi, brațele superioare, axile și coapse.
Multitudinea de leziuni poate împiedica eliminarea chistului.

 • Sindromul Favre-Racouchot. Aceste leziuni multiple pe față rezultă din leziuni

profunde ale soarelui. Deschiderile pilosebacee se întind, iar orificiile se umplu cu
material de cheratină, producând comedoane și chisturi.
Materiale utilizate

 Mănuși sterile
 Două bandaje sterile pentru a ancora draperia
 Trei hemostate cu vârfuri mici
 Bisturiu nr 11
 Suport de ace pentru suturarea foarfecelor Iris
 Forceps Adson
 2 inci de tifon 4 × 4 sterile
 Materiale de sutură (Vycril 4/0)
Descrierea procedurii
 1. Pielea de deasupra site-ului este curățată cu soluție de povidon-iod.
Pielea care stă la nivelul chistului și a țesutului în părțile laterale și sub
chist sunt anesteziate cu 2% lidocaină cu epinefrină.

 2. Pe pacient, se poate pune o draperie fenestrată, cu leziunea sub

fenestrare. Un nu. 11 lamă este utilizată pentru a crea o incizie
înjunghiată în centrul chistului. Un hemostat cu vârfuri mici este plasat în
chist, vârfurile deschise ușor și compresia aplicată pentru a permite
conținuturilor de chist să treacă prin deschidere

 3. Hemostatul poate fi îndepărtat și ambele degetele sunt utilizate

pentru a exprima conținutul chistului. Gauze sau scut splatter pot fi
utilizate pentru a proteja medicul de stropi. Hemostatul poate fi reinserit,
dacă este necesar, pentru a ajuta la trecerea materialului sebaceu.
 4. În urma unei expresii viguroase și complete, hemostatul este
reintrodus în cavitatea chistului, iar capsula de la baza plăgii este apucată
și ridicată. Ar trebui să se facă o încercare de a scoate delicat întregul sac
prin mica deschidere. Sacul se poate rupe și este posibil să fie nevoie de
mai multe bucăți.

 5. La sfârșitul procedurii, rana trebuie inspectată pentru a vă asigura că

întreg peretele chistului a fost îndepărtat. Peretele chistului poate fi
împărțit pentru a oferi o confirmare suplimentară a eliminării complete.

 6. Presiunea directă se aplică pe site cu tifon. Se aplică unguent antibiotic

și se tapetează tifon peste sit. Pacientul este încurajat să țină presiune
directă (folosind tifon) pe site timp de una până la două ore după
procedură. Cele mai multe incizii mici nu necesită închidere de sutură.
 Creșterile maligne pot necesita o a doua procedură
pentru a oferi o marjă mai largă de excizie în jurul leziunii
inițiale. Rareori, la locul intervenției inițiale, poate fi
detectată malignitate. După ce conținutul chistului a fost
stors, o masă poate fi palpată adiacentă chistului, ceea ce
sugerează că poate fi prezentă o tumoare. Se recomandă
ca tehnica de excizie minimă să fie abandonată pentru o
excizie formală și biopsie dacă este detectată o tumoare
solidă. Dacă malignitatea este descoperită într-un perete
chist care este îndepărtat la momentul tehnicii de excizie
minimă, medicul poate considera o a doua excizie.
 Deoarece malignitatea este rar asociată cu un chist, unii medici
consideră că nu este rentabil să trimiteți toți pereții chistului
epidermoid pentru evaluare histologică. Alții cred că toate
exemplarele trebuie trimise pentru evaluare, deoarece literatura de
specialitate notează apariția cancerului. Cu siguranță, orice leziune
cu aspect atipic sau una asociată cu o neregularitate palpabilă în
peretele chistului trebuie trimisă pentru analiză histologică.
 Multe leziuni pot fi confundate cu chisturile epidermoide. Dacă o
tumoră solidă este descoperită la momentul procedurii, trebuie
obținută o biopsie. Biopsia incizională poate fi efectuată pentru
leziuni foarte mari și biopsie excițională pentru leziunile mai mici.
Tumorile pilare ale scalpului sunt deseori confundate cu chisturile
epidermoide și pot necesita excizie largă, deoarece acestea pot
eroda în craniu.
 Capcanele procedurii/
Complicațiile
 Peretele chistului nu va ieși din incizia minusculă.
Chisturile care s-au rupt anterior sau au fost
inflamate pot avea cicatrici adiacente semnificative.
Cicatricea poate împiedica îndepărtarea cu tehnica
de excizie minimă. În plus, medicii cu mai puțină
experiență nu sunt adesea suficient de viguroși
atunci când comprimează chistul. Presiunea aplicată
cu degetele mari poate slăbi peretele chistului de
țesuturile înconjurătoare. Incapacitatea de a elimina
chistul ar trebui să determine medicul să efectueze o
procedură formală de excizie.
 Peretele chistului se întrerupe în timpul procedurii.
Ruperea pereților chistului în timpul procedurii se poate
referi la tehnica chirurgicală sau la locația anatomică a
chistului. Chisturile la nivelul scalpului (chisturi
trichilemale sau capete) pot avea pereți mai groși decât
chisturile epidermoide tipice pe față. Mulți medici
raportează că este mai ușor să eliminați chisturile
scalpului intacte. Chisturile cu pereți subțiri tind să se rupă
și pot fi necesare înlăturate în bucăți; cu toate acestea,
dacă apare o frământare adecvată a pielii înainte de
încercarea de îndepărtare, multe chisturi pot fi
îndepărtate intacte.
 Un cheag de sânge dezvoltat după îndepărtarea
peretelui chistului. Îndepărtarea chisturilor mari
poate crea un spațiu deschis semnificativ sub piele.
Hematoame sau materiale infecțioase pot umple
acest spațiu. Sângerarea majoră este rar asociată
cu această procedură și hematomele pot fi evitate
prin faptul că pacientul aplică presiune fermă
(folosind tifon) pe locul chirurgical după procedură.
Presiunea directă poate, de asemenea, să exprime
orice cheag care se poate dezvolta pe acest site.
 Conținutul chistului nu a putut fi exprimat.
Tumorile solide se pot masca ca un chist
epidermoid tipic. Chistul pilar sau tumora de la
nivelul scalpului poate fi confundat cu un chist
tipic, iar tumora pilară poate invada țesuturile
înconjurătoare. Dacă se suspectează o
tumoare solidă în timpul excizării minime,
aceasta trebuie îndepărtată printr-o excizie
chirurgicală formală și trimisă pentru evaluare
histologică.