BOALA POMPE

Deficitul alfa-glucozidazei
Boala de depozitare a glicogenului de tip 2
Deficit de maltază
 Descrierea generală
 Boala Pompe (deficitul de alfa-
glucozidază) este o boală lizozomală
sistemică ereditară, caracterizată prin
existența unui deficit marcant de
enzimă alfa-glucozidază în organismul
uman, cu manifestări clinice variate,
depistată imediat după naștere sau
diagnosticată în copilărie, la
adolescență sau la maturitate.
 Cauza
 factorul ereditar-În majoritatea cazurilor a fost
depistată prezența unei mutații a genei alfa
glucozidază acidă. Zigotul primește două gene,
dacă ambele gene primite de la părinți prezintă
modificări mutaționale, copilul va fi afectat,
prezentând boală clinic manifestă. Dacă una
dintre genele primite de la părinți este normală
și doar una bolnavă, copilul va fi purtător de
boală. Studiile au relevat faptul că 25% dintre
copiii bolnavi au părinți purtători, 50% dintre
copiii purtători au părinți purtători, iar 25%
dintre copiii sănătoși au părinți bolnavi.
 Frecvența
 Boala afectează în mod egal ambele sexe, cu
un raport de 1 la 40 000 de nașteri. Deși
există o incidență crescută a bolii în copilărie,
aceasta poate apărea la orice vârstă, iar
modul de progresie este variabil. Forma de
boală apărută la naștere evoluează, de cele
mai multe ori, spre deces. Boala apărută în
adolescență sau la maturitate este mai puțin
agresivă și are un ritm lent de dezvoltare care
permite prevenirea sau tratarea anumitor
manifestări mai grave.
 Manifestări majore
 În cazul deficienței alfa-
glucozidazei, glicogenul nu este
metabolizat în glucoză și astfel
are loc depunerea vicioasă a
acestuia la nivelul musculaturii,
în mod deosebit la nivelul
musculaturii striate a cordului și
la nivelul musculaturii netede a
aparatului respirator.
Acumularea excesivă de
glicogen la nivelul acestor
țesuturi determină distrofia
musculară (alterarea tisulară).
În timp, prin progresia bolii,
apar insuficiența respiratorie,
cardiomegalia (cord cu
dimensiuni mărite), isuficiența
venoasă și ischemia.
Simptome la copii

 Involuția progresivă a mușchiului respirator

 Infecții respiratorii frecvente
 Probleme de respirație în timpul somnului

 Slăbiciune musculară progresivă

 Hipotonie profundă
 Teste motorii întârziate

 Cardiomegalie
 Cardiomiopatie progresivă

 Macroglosia
 Dificultăți de hrănire
 Incapacitate de cește sau scade din greutate
 Hepatomegalie
Simptome le adulți
 Dificultăți de respiație, insuficiență
 Slăbiciunea diafragmei
 Probleme în timpul somnului
 Ortopnee
 Dispnee

 Slăbiciunea mușchilor proximali

 Dureri musculare
 Mers anormal
 Scolioză
 Omoplați în formă de aripă

 Afecțiuni cardiace se întâlnesc mai rar

 Dificultăți la masticare, oboseala

 Câștig sărac în greutate
 Dificultăți de înghițire, limbă flască
 Reflux gastroesofagian
 Gena responsbilă-gena GAA
Alte nume pentru această genă
 acid alfa-glucozidază
 alfa-glucozidază acidă preproteină
 acid maltază
 alfa-1,4-glucozidază
 amiloglucozidază
 glucoamilază
 LYAG
 LYAG_HUMAN
 lysosomal alfa-glucosidas
 Locus

Locația moleculară:
Locația de la 80,101,526 pb
citogenetică: până la 80,119,882
17q25.3 pb pe cromozomul
17
Structura genei
20 exoni, primul exon este
necodificat

Secvența de codare este

întreruptă în mijloc de un intron
de 101 pb

Promotorul e caracteristic
genelor housekeeping

Conținutul GC este ridicat

(80%)

Boxele TATA și CCAAT lipsesc

 Funcția genei
 Gena GAA oferă instrucțiuni pentru producerea
unei enzime numite acid alfa-glucosidază
(cunoscută și sub numele de maltază acidă).
Această enzimă este activă în lizozomii, care
sunt structuri care servesc ca centre de reciclare
în interiorul celulelor. Lizozomii utilizează enzime
digestive pentru a descompune molecule
complexe în cele mai simple care pot fi utilizate
de celule. Acidul alfa-glucosidază descompune
în mod normal un zahăr complex numit glicogen
într-un zahăr mai simplu, numit glucoză.
 Rol medical și
biologic

 Mutațiile
determină
boala
Pompe cu
transmitere
AR
 Proteina
participă
laprocesul
de
descompun
ere a
glicogenul în
glucoză
 Interacțiuni cu alte gene:
Stabilitate complementaritate cu gena bglA
(Beta-glucosidasei)
Ereditate
autosomală Pleiotropie primară

Proprietățile
genei

Polimorfism eVaribiliate

individual Recombinare mutațională

Specificitate Discreție Integritate

 Penetranța Heterogenitate
incompletă alelică

Fenomene
genetice

Expresivitatea
Anticipație
variabilă
 Expresia genei
Expresia genei
Metode genetice de depistare a
purtătorilor de mutații

P
C
R
R
F
L
P
s
Secvențiere
 Proteina responsabilă-
Alfa-glucozidaza
 Alte denumiri: maltaza, glucoinvertaza,
maltaza-glucoamilaza, alfa-
glucopiranozidaza, glucosidonin-tetaza, alfa-
glucozidaza, hidrolaza alfa-glucosidică
Structura proteinei
 Localizarea proteinei
 în membrana
marginală în
formă de perie a
intestinului
subțire
 Funcțiile proteinei
 descompune amidonul, glicogenul și
dizaharidele în glucoză
Exemplu de reacție catalizată de alfa-
glucozidază:
 Consecințele mutațiilor
La nivel
Alfa-glucozidază defectă
●

molecular

Stoparea scindării
●

La nivel celular glicogenului în glucoză

La nivel de
orgnism
●
Boala Pompe
Alte afecțiuni cauzate de
gena GAA
 Diabet
 Azoospermie
 Diagnostic prenatal
 poate fi pus în urma efectuării amniocentezei.
Examinarea fragmentelor tisulare și a lichidului amniotic
extras prin amniocenteză ne oferă informații asupra
eventualelor anomalii genetice prezente.
 O metodă revoluționară de depistare a anomaliilor
genetice embrionare, înaintea începerii perioadei
gestaționale este diagnosticarea genetică
preimplantațională (PGD). Aceasta are rol în verificarea
genelor din structura ADN-ului și a cromozomilor (sunt
alcătuiți dintr-o moleculă de ADN și proteine) pentru a
identifica prezența unor mutații la acest nivel. Acest test
este util părinților cu antecedente de boală genetică în
familie, a celor care au avut deja un copil bolnav
genetic, părinților purtători sau în cazul depistării unor
anomalii cromozomiale la părinți, în urma consultării
unui genetician.
Biopsia blastomerului

Biopsia corpului polar

Biopsia de trofoblast
 Investigații paraclinice

 La efectuarea hemogramei poate fi decelată prezența deficienței de

alfa glucozidază la nivelul leucocitelor.
 La examinarea microscopică a frotiului pot fi depistate anumite
„pete uscate de sânge”, caracteristice bolii.
 Testul enzimatic are rolul de a măsura cantitatea de alfa
glucozidaza prezentă la nivelul limfocitelor.
 Testul genetic poate evidenția modificările mutaționale ale genei
GAA, implicate în declanșarea bolii.
 Examenul histopatologic al fragmentelor tisulare obținute în urma
efectuării biopsiei prezintă scăderea în dimensiuni a tuturor
elementelor musculare (celule, fibre), scăderea numărului de
organite celulare și a cantității citoplasmatice.
 Ecocardiograma poate prezenta creșterea în dimensiuni a cordului,
cu afectarea predominantă a ventriculului stâng.
 Radiografia pulmonară poate pune în evidență prezența colecției
lichidiene la nivelul pulmonului.
 Tratamentul bolii
 Tratamentul vizează atât corectarea deficitului genetic de alfa-glucozidază, cât și
ameliorarea și dispariția simptomelor asociate bolii.
 Pentru corectarea deficitului de alfa-glucozidază se apelează la administrarea
intravenoasă a enzimei deficitare. În cazul celor cu boală Pompe formă infantilă (a
pacienților cu vârsta sub 8 ani) se administrează Myozime, iar celor cu boală Pompe
formă întârziată (cu vârsta peste 8 ani) se administrează Lumizyme. Ambele
preparate conțin enzimă alfa-glucozidază, sunt specifice vârstei pacientului și se
administrează la fiecare două săptămâni.
 Tratamentul simptomatic vizează amelioarerea dispneei și a fatigabilității, corectarea
aritmiilor, dispariția durerilor precordiale, întărirea sistemului imunitar, corectarea
posturală a coloanei vertebrale și a deficiențelor musculare.
 Dispneea și ortopneea în cadrul bolii Pompe pot fi ameliorate prin administrarea
medicamentelor opioide. Acestea au rolul de a îndepărta starea de anxietate,
influențează activitatea receptorilor opioizi localizați la nivelul alveolelor și
bronhiolelor, diminuează efortul generat de mișcările de inspir-expir și dispneea prin
scăderea necesității ventilatorii în caz de hipoxie și hipercapnie(exces de co2 în
sânge).
 În caz de cardiomiopatie hipertrofică se vor administra betablocante, antagoniști de
Ca, antiaritmice, vasodilatatoare, în cazul pacienților fără răspuns la tratamentul
medicamentos se indică intervenția chirurgicală prin efectuarea operației lui Morrow.
 Pentru corectarea posturală a coloanei vertebrale și a deficiențelor musculare este
necesară efectuarea unui consult kinetoterapeutic și urmărirea zilnică a unui program
de gimnastică medicală și recuperatorie
 Bibliografie
 https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/?term
=deficiency+of+alpha-glucosidase
 https://www.romedic.ro/boala-pompe-deficit
ul-de-alfa-glucozidaza
 https://rarediseases.org/rare-diseases/pomp
e-disease/
 https://boli-lizozomale.ro/boala_pompe.html
 https://ghr.nlm.nih.gov/gene/GAA#
 https://en.wikipedia.org/wiki/Alpha-glucosid
ase
 https://en.wikipedia.org/wiki/Acid_alpha-gluc