UMF CAROL DAVILA, BUCURESTI

GLICOGENOZE
Boala von Gierke deficit de glucozo-6-fosfataza
Apostol Corina, Catalina Branescu, Nitu Iuliana Seria 6, grupa 52

Sub denumirea de glicogenoze congenitale se descrie un numr de deficite enzimatice ereditare ale metabolismului glicogenului, avnd drept consecin anomalii calitative sau cantitative ale stocrii sale tisulare, cu expresie clinic i biochimic caracteristic. n diferite tipuri de glicogenoze se realizeaz o stocare tisular excesiv de glicogen, n diferite organe. Tipurile IIV sunt cele clasificate iniial de ctre Cori. Celelalte tipuri au fost adugate ulterior, n ordinea cronologic a identificrii lor, exceptnd tipul 0 care a fost desemnat astfel pentru a reflecta deficiena sintezei glicogenului. Forme clinice de glicogenoze: Glicogenoza tip I (boala von Gierke) (fig. 1) se produce prin deficit al enzimei glucozo-6fosfataz din celulele hepatice, renale i intestinale. Glicogenoza tip II (boala Pompe) n care afectarea este predominant miocardic; este produs printr-un deficit n maltaz acid. Glicogenoza tip III (boala Forbes) este produs prin deficiena enzimei de deramificare, cu depunere de glicogen cu structur anormal n ficat, musculatura striat i eritrocite. Glicogenoza tip IV (boala Andersen); glicogenoza tip V (boala Mc. Ardle); glicogenoza tip VI (boala Hers) i tipurile VII, VIII i IX sunt boli rare. Tipul 0 (X) fr tezaurizare cauzat de deficit de glicogen sintetaza hepatic cu reducerea glicogenului hepatic.

Boala von Gierke

Boala cu stocare de glicogen tip I /deficitul de glucozo-6-Fosfataza. Aceasta se caracterizeaza prin stocarea de glicogen datorat unui defect al glucozo-6-fosfatazei din ficat, rinichi si mucoasa intestinala. Poate fi impartita in doua subtipuri: tipul Ia - enzima glucozo-6-fosfataza este deficitara tipul Ib, care se datoreaza unui defect al translocazei care transporta glucozo-6-fosfatul prin membrana microzomala. In ambele afectiuni defectele conduc la o conversie inadecvata in ficat a glucozo-6fosfatului in glucoza si acest fapt face ca indivizii afectati sa fie susceptibili la hipoglicemie prin infometare. Boala se transmite autozomal recesiv. Se manifesta prin hipoglicemie aparuta in primul an al vietii, asociata cu un deficit de crestere, lordoza lombara, adipozitate accentuata, xantoame situate periarticular si pe fese si tendinta la hemoragii. Exista hepatomegalie dar fara splenomegalie. Boala von Gierke este intalnita frecvent la populatia infantila insa a fost descrisa si la adulti. La acesti bolnavi eliminarea de glucoza libera din glicogenul hepatic este minima, deoarece este

impiedicata transformarea glucozo-6-fosfatului in glucoza si in acest fel in permanenta exista pericolul hipoglicemiei si consecintelor acesteia. Simptomatologia clinica

Figure 1 Boala v. Gierke n fratrie. Abdomen enorm (n ambele cazuri) prin hepatomegalie (inclusiv lobul stng al ficatului, puind simula splenomegalia).

Tabloul clinic hepatomegalie de consistenta crescuta, uneori ajungand pana la creasta iliaca hiperlacacidcemie in timpul perioadei neonatale, dar mai frecnt se prezinta la varsta de 3-4 luni cu hepatomegalie si/sau hipoglicemie. Acesti copii pot prezenta facies ca de papusa cu obrajii grasi, extremitati relativ fine, statura mica si abdomen protuberant datorita hepatomegaliei masive; rinichii sunt mariti, dar splina si inima au dimensiuni normale. halena acetonemica (respiratia miroase a acetona) retard staturo-ponderal hipertrigliceridemia poate determina aspectul laptos" al plasmei, iar colesterolul si fosfolipidele sunt de asemenea crescute. Anomaliile lipidice se aseamana cu hiperlipidemia tip IV si se caracterizeaza prin cresterea valorilor de lipoproteine cu densitate foarte mica (VLDL) si lipoproteine cu densitate joasa (LDL), niveluri crescute de apolipoproteine B, C si E si valori normale sau scazute de apolipoproteine A si D. Hepatocitele sunt destinse de glicogen si grasime, cu vacuole lipidice mari si proeminente. Nu exista fibroza asociata. Hipertrigliceridemia determina un risc crescut de pancreatita, dar ateroscleroza precoce nu a fost documentata. Agregarea plachetara alterata poate reduce riscul aterosclerozei

obezitate tronculara musculatura este in general redusa, cu hipotonie musculara si pareze musculare datorita hipoglicemiei care determina tulburari de statica si mers. caracterele secundare si pubertatea apar tardiv accidentele hipoglicemice sunt frecvente, au evolutie recidivanta, sunt precipitate de perioade de foame si se traduc prin stare de rau cu transpiratii, convulsii si coma. In cursul evolutiei se instaleaza guta, nefropatia urica si in cazuri rare apare hepatocarcinomul.

Hiperuricemia este prezenta la copilul tanar, dar guta apare rar inainte de pubertate. In ciuda hepatomegaliei, enzimele hepatice sunt in general normale sau aproape normale. Poate sa apara diaree intermitenta (mecanismul nu este cunoscut). Ranirea usoara si epistaxisul sunt asociate cu prelungirea timpului de sangerare ca rezultat al alterarii adeziunii plachetare. Toate aceste constatari se gasesc atat in boala tip Ia, cat si in cea tip Ib, dar tipul Ib prezinta o caracteristica suplimentara data de infectii bacteriene recurente datorita neutropeniei si alterarii functiei neutrofilelor. Ulceratiile mucoasei orale si intestinale sunt comune si poate sa apara boala inflamatorie intestinala. Examene paraclinice - Glicemie mai mica de 40 mg%; - Acidul lactic > 150 mg/dl; - Lipide > 700 mg/dl; - Uricemie > 7 mg/dl (415,36 iimol/l); - Uree moderat crescuta; -TTGO de tip diabetic; Diagnosticul Diagnosticul este confirmat prin dozarea glucozo-6-fosfatazei in hepatocitele prelevate prin biopsie hepatica. Diagnosticul bolii tip I poate fi suspectat pe baza aspectului clinic si a valorilor plasmatice anormale de lactat si lipide. In plus, administrarea de glucagon sau epinefrina determina o crestere mica sau absenta glucozei sangvine, dar creste semnificativ nivelul de lactat. Un diagnostic definitiv necesita totusi o biopsie hepatica pentru a demonstra fie deficitul de glucozo-6-fosfataza, fie de translocaza. Diagnosticul molecular poate fi actualmente realizat pentru majoritatea pacientilor cu boala cu stocare de glicogen tip Ia.

Bibliografie: Pediatrie, Vol. 1, Prof. Dr. Mircea Geormaneanu, Prof Dr. Ioan Munteanu Sfatulmedicului.ro Scribd.com