UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

GRIGORE T. POPA IAȘI GRIGORE T. POPA IAȘI

LUCRARE PRACTICĂ NR. 10 (SEM II)

Reacții generale și specifice antibioticelor
beta-lactamice
Benzilpenicilina potasică-analiză

Facultatea de Farmacie
Disciplina: Chimie Farmaceutică
Aprilie 2020
 R1 H
N CH3
O
N
O SO3H
R1 H
N S
H
R N H
S
MONOBACTAME O
N
CH3 C R2
O O H2 R1 H OCH
N 3
N CH3 COOH S
O
C OH O
O CEFALOSPORINE O
N
R2
COOH
PENICILINE
CEFAMICINE
R1 H
S 4
3 R1 H H
R2 N
N O
O 2
COOH N
1
O
N
R2
PENEME O O
COOH

OH Nucleul beta-
H Oxacefeme
NH2 lactamic
S N
N H O H H
R1 N
O R2
COOH
imipenem N
O O
COOH N
O R2
COOH
O OH
OXAPENEME OH
H
N
R
CARBACEFEME
O
COOH S
Acid clavulanic N
O
COOH

CARBAPENEME
 PROPRIETĂȚI FIZICE

 Antibioticele beta-lactamice sunt, în general subtanțe solide de culoare albă sau aproape albă;

 nu au puncte de topire nete și se descompun în timpul incălzirii;

 au cel puțin o grupare –COOH  caracter acid; tăria = fcț de substituenți de pe nucleu;

 sunt solubili în solvenți organici;

 sărurile de sodiu și potasiu sunt solubile în solvenți polari, ușor solubile în apă și uneori în DMF și Metanol;

 Spectrul IR prezintă un maxim de absorbție la frecvențe de 1760-1800 cm-1  integritatea ciclului beta –lactamic;

 Cefalosporinele și sărurile lor dau o bandă de absorbție tipică în UV, aproape de 260 nm.
 carbapenemele  absorbție în UV la 296 nm.
PROPRIETĂȚI CHIMICE

I. REACȚII GENERALE
-DATORATE
SISTEMULUI II. REACȚII
HETEROCICLIC,
SULFULUI DIN SPECIFICE
MOLECULĂ,
CICLULUI BETA-LACTAMIC
 PROPRIETĂȚI CHIMICE

REACȚII GENERALE
1. IDENTIFICAREA SULFULUI

Prin oxidare cu agenti oxidanți Sulfoxid sau sulfonă

(apă oxigenată, peracizi)

2. RECȚIA DE FORMARE A ACIZILOR HIDROXAMICI

Beta –lactaminele formează cu hidroxilamina în mediu alcalin, datorită deschiderii ciclului beta-lactamic, acizi
hidroxamici, care după acidulare formează cu ionul Fe (III), compuși colorați în roșu –violet;

NH2OH Fe3+/H+
N (NaOH) HN HN
O O Colorație
O
Fe/3 violet
HN OH HN O
3. REACȚII DE REDUCERE
Beta-lactaminele prezintă proprietăți reducătoare:

 Reduc soluția de sulfat de cupru (II) și tartrat de potasiu și sodiu (Reactiv Fehling, soluție cupro-alcalină)

Precipitat cărămiziu

 Reduc soluția de nitrat de diaminoargint (Reactiv Tollens).

Oglinda de argint
 SO3H

REACȚII SPECIFICE HO

1. REACȚIA CU ACIDUL CROMOTROPIC HO

Beta –lactaminele formează cu acidul cromotropic colorații diferite în timp.; SO3H

Acidul 1,8-
dihidroxinaftalen-
Galben verzui 3,6-disulfonic

Benzilpenicilina
Purpuriu cu
reflexe verzui

Galben verzui Ampicilina

roșu
Benzatin-Benzilpenicilina

violet

Fenoximetilpenicilina
2. REACȚII DE HIDROLIZĂ

 Dintre beta-lactamice, PENICILINELE au structura cea mai labilă;

Sunt repede hidrolizate de soluțiile alcaline apoase ACID PENILOIC

Diferită ptr
Se decompun în mediu acid, la cald PENICILAMINA + peniloaldehida fiecare
penicilină,
funcție de
R H H CH3 H radicalul acil,
N R N
S HS
CH3 + CH3 CH=O din pozitța 6
O H
+ O
N CH3 H2N OH C
O C O OH
C OH O acid penaldic
O penicilamina
-CO2
Formează cu NINHIDRINA un R H
N
compus colorat in VIOLET H2C CH=O
O
peniciloaldehida

ninhidrina
3. REACȚIA CU ACIDUL NITRIC 10G/L ÎN ACID SULFURIC 800G/L

Colorație
galbenă

cefalexină
Colorație
albastră
verzui

Cefaloridina

Colorație
roșie

Cefalotina
 4. REACȚIA CU CLORAMINA

Colorație
Reacție specifică roșie

Cefaloridina

5. REACȚIA CU SOLUȚIA DE CUPRU (II) ȘI TARTRAT DE POTASIU ȘI SODIU

Colorație
violetă

Ampicilina
Colorație
Verde olive

cefalexină
6. MICROREACȚII CU REACTIVUL Fröhde, Marquis, Mandelin
Reacții specifice

Diferite colorații

Cefalexina

FRÖHDE
Colorație
albastră

Cefaloridina
MARQUIS,
MANDELIN Colorație roșie
 REACȚII SPECIFICE
CATIONULUI
1. REACȚIA FLĂCĂRII
2. REACȚIA PROCAINEI
Na K Ca Pentru componenta cationică (procaina) din str. Procain-benzil-
penicilina; aceasta se diazotează și se cuplează cu fenoli.

galben Galben portocaliu

violet

3. REACȚIA BENZATINEI
Benzatina din str. Benzatin-benzilpenicilina se identifică prin oxidare în
prezența KMnO4 și prin tratare cu dicromat de potasiu, soluție acetică,
cand apare un pp galben
BENZILPENICILINA POTASICĂ
Benzylpenicillinum Kalicum (FR X)
Sinonime: Penicilina G potasică, Penicilina II potasică,
Fenilacetilpenin potasic.
A fost obținută inițial din tulpini de Penicillium notatum (productivitate
mai mare din Penicillium chrysogenum)
Descriere: Pulbere cristalină albă, cu miros slab
caracteristic și cu gust amar, higroscopică.

Punct de topire: 307°C .

Mr = 272.5 g/mol C16H17KN2O4S

Cristalinitate: Cristalele examinate la microscopul Sarea de potasiu a acidului (2S, 5R, 6R)-3,3-dimetil-7-oxo-
polarizant (suspensie în parafină lichidă), prezintă 6-fenil-acetamido-4-tia-1-aza-bicicloheptan-2-carboxilic
birefringență.

Solubilitate: Soluția A: 0,45 g benzilpenicilină potasică se dizolvă

 foarte uțor solubilă în apă; în 10 mL apă proaspăt fiartă și răcită și se
 Practic insolubilă în cloroform, eter, parafină lichidă și completează cu același solvent la 15 mL.
uleiuri grase.
 Identificare

Spectrul IR

Colorația flăcării
becului de gaz

Reacția de formare a acizilor

hidroxamici

NH2OH Fe3+/H+
N (NaOH) HN HN
O O
O
Fe/3
Colorație
HN OH HN O
violet

Aspectul soluției. Soluția A trebuie să se mențină limpede și incoloră timp de 4 ore; pH = 5,5-7,5 (soluția A)
 Dozare/ Dozarea penicilinelor totale
Metoda IODOMETRICĂ (FR X)
Sub influența hidroxizilor alcalini (sau a enzimei penicilinaza) penicilinele suferă o
Principiul metodei hidroliză la nivelul ciclului beta-lactamic, produșii de reacție fiind apoi oxidați cu iod.

Reacția de hidroliză în mediu alcalin

H H
H H N CH3
N C6H5 S C6H5 CH2 H
C6H5 S CH3 HS N
CH3
HO- O H2O CH3 CH=O
O HOOC HN CH3
N CH3 OH
+ O
C COOH
O C OH H2N
C OH O
O penicilamina
O acid peniciloic acid penaldic
Reacțiile de oxidare cu iod
CH3 CH3
H COOH H COOH
H3C C C + 3 I2 +3 H2O H3C C C + 6 HI
NH2 NH2
SH SO3H
penicilamina
Pentru 1 MOL DE
PENICILINĂ SE
H
C6H5 CH2 N C6H5 CH2 H CONSUMĂ 4 MOLI
CH=O +I2 + H2O N
O COOH + 2 HI DE IOD
COOH O
COOH
acid penaldic

Tehnica de lucru
0,0625 g benzilpenicilină potasică se dizolvă în tampon fosfat pH 6,0 (R) și se completează cu același solvent la 50 mL, într-un
balon cotat (soluția probă).
(P) La 2,0 mL soluție probă se adaugă 2 mL hidroxid de sodiu 1 mol/L, se omogenizează prin agitare și se lasă în repaus
timp de 15min. Se adaugă 2,4 mL acid clorhidric 1 mol/L și 10,0 mL iod 0,005 mol/L. Se lasă la întuneric timp de15 min și se
titrează cu tiosulfat de sodiu 0,01 mol/L până la colorație galben deschis. Se adaugă 1mL amidon – soluție (I) și se continuă
titrarea , agitând energic până la decolorare VP.
(M) La 2,0 mL soluție probă se adaugă 10,0 mL iod 0,005 mol/L și se titrează cu tiosulfat de sodiu 0,01 mol/L până la
colorație galben deschis. Se adaugă 1mL amidon – soluție (I) și se continuă titrarea , agitând energic până la decolorare VM;
DIFERENȚA DINTRE CELE DOUĂ TITRĂRI = IODUL CONSUMAT DE PENICILINELE TOTALE DIN 2 mL soluție-
 Calcul

I. 1 mol C16H17KN2O4S (372,5g)................4 moli de I2 (4 x 253,8 g)

x .............................................. (VM·- VP) • TtI 0,005 mol/L •·FNa S O 0,01
2 2 2 3

x = grame benzilpenicilină potasică prezentă în 2,0 mL soluție luată în lucru

1
Mr  Mo  n 372,5  0,005  4
II. 1ml I2 0,005 mol/L....................... 1000  1000
 0,0004656 g
benzilpenicilina potasică
(VM·- VP) •·FNa S O 0,01.................................................................................x
2 2 3

x...........................2,0 mL soluție VM·- volumul de soluție de Na2S2O3 0,01

y...........................50 mL (balon cotat)
y = grame benzilpenicilină potasică prezentă în proba luată în lucru
y..........................a g probă
C%...........................100 g
C% C16H17KN2O4S
mol/L folosit la titrarea excesului de iod din
martor;
VP - volumul de soluție de Na2S2O3 0,01
mol/L folosit la titrarea excesului de iod din
probă;
VM·> VP
DETERMINAREA FACTORULUI SOLUȚIEI DE Na2S2O3 0,1 MOL/L
Determinarea se bazează pe reacția dintre dicromatul de potasiu (subst. de referință) și iodura de potasiu, în
Principiu mediu acid, când va rezulta iod ce se va titra iodometric, în prezența amidonului până la decolorare.

Reacții
m K 2Cr2O7
FNa 2 S 2O3  m = masa de dicromat de potasiu luată în lucru
Q K 2Cr2O7  V Na 2 S 2O3
V= volumul de Na2S2O3 folosit pentru titrarea K2Cr2O7
Mr  Mo  n
QK 2Cr2O7  = 0.0049
Calcul 1000
unde Mr= masa moleculară a K2Cr2O7
Mo = molaritatea exacta a sol. de Na2S2O3 =0.1
n = numărul de moli de subst de referință care reacționează cu 1 singur mol de soluție
titrantă de Na2S2O3

Tr Mw  Mo
FNa 2 S 2O3  , => Tr = F * Tt Tt 
Tt 1000

0.06 g K2Cr2O7 +13 mL apă +1 g KI + H2SO4 100g/L-agitare-30 minutes la întuneric +25 mL apă
Mod de
-titrareNa2S2O3 0.1mol/L până la slab gălbui + 2-3 pic amidon-soluție (I)-soluția devine albastră și se
lucru
18
continuă titrarea până la decolorare.
Spectrul antimicrobian – Penicilina G

Benzilpenicilina potasică este un antibiotic de elecţie pentru bacterii gram-pozitiv, spectrul de acţiune
cuprinzând mai ales coci gram-pozitiv

streptococi Stafilococi enterococi enterococi pneumococi

• Majorit rezistente

Coci gram-negativ bacili gram-pozitiv

Neisseria Bacilul antrax Clostridii spirochete leptospire treponeme

 Indicații terapeutice
infecţiilor cu
 streptococ beta-hemolitic
(tratament de elecţie)
(angine, erizipel,
mai recent se
scarlatină);
recomandă i.v.  pneumococ (pneumonii,
pentru tratamentul Benzilpenicilin
meningite);
formelor grave ale a  endocardite lente cu
bolii Lyme (“boala potasicĂ stafilococ viridans;
muşcăturii de  gonococii acute;
căpuşă”).  Lues;
 gangrenă gazoasă;
 tetanos;
Se administrează cu predilecţie pe cale parenterală (i.m., i.v.  difterie;
în perfuzie, intra-rahidian);
 administrarea i.m. (destul de dureroasă se face în soluţii
sterile de clorură de sodiu 0,9%, la un interval de 6 ore, i.v. în
perfuzii, după diluarea cu glucoză 5%;
 iar intra-rahidian numai în cazuri excepţionale (meningita
pneumococică)
VERIFICAREA CUNOȘTINȚELOR
Aflarea Factorilor și a Tr ptr soluția volumetrică
de Na2S2O3 0,01 mol/l
SOL 1 SOL 2

mg mg
K2Cr2O7 K2Cr2O7
V Na2S2O3 = V Na2S2O3 =
0,1 mol/l = 0,1 mol/l =
8 ml
0,0603 g 13 ml
0,0643 g
Factor
Q K2Cr2O7= corect?? Q K2Cr2O7=
0.0049 0.0049

F Na2S2O3 0,1 mol/l = ??? F Na2S2O3 0,1 mol/l = ???

TrNa2S2O3 0,1 mol/l = ??? TrNa2S2O3 0,1 mol/l = ???
Det. concentrației probe – Benzilpenicilina potasică

F Na2S2O3 0,01mol/L
aflat anterior

a1 =0,0625g VP= 5,9 mL; VM = 8,7 mL

VP= 4,1 mL; VM
a2 = 0,0646g = 9,5 mL

C1%=???

C %=???
2
Grile din lucrarea practică 10

1.Nucleul beta-lactamic se regăsește în structura următoarelor antibiotice?

a) Cefaloridina;
b) tigeciclină;
c) imipenem;
d)Clindamicină.

2. Următoarele afirmații sunt adevărate:

a) Integritatea nucleului beta-lactamic a penicilinelor este corelat cu prezența, în spectrul IR,a unei benzii de absorbție
între 1760-1800 cm -1;
b) beta-lactaminele formează acizi hidroxamici după scindarea nucleului beta-lactamic în mediu alcalin și tratare cu
NH2OH
c)Penicilinele au caracter oxidant;
d)În prezența reactivului Tollens penicilinele formează oglinda de argint.

3. Hidroliza penicilinelor:
a) Se realizează, în mediu acid la temperatura camerei, formându-se un compus colorat in violet ;
b) Poate avea loc atât în mediu acid cât și în mediu alcalin;
c) Conduce la compuși inactivi;
d) Urmată de oxidarea produșilor de reacție cu iod, stă la baza identificării penicilinelor.
.
24
4. Reacțiile generale ale beta-lactaminelor sunt:
a) Datorate nucleului beta-lactamic;
b) Reacția de hidroliză;
c) Reacția de oxidare a sulfului;
d) Reacția de reducere a reactivului Fehling, soluție cupro-alcalină.

5. Benzilpenicilina se poate indentifica:

a) Pe baza mirosului caracteristic;
b) Pe baza spectrului IR , acesta trebuie să corespundă celui obținut cu benzilpenicilină potasică etalon.
c) Prin colorația violetă, observată în prezența hidroxilaminei și clorurii ferice;
d) Prin colorația flăcării becului de gaz , în galben.

6. Următoarele afirmații referitoare la dozarea penicilinei G sunt adevărate, cu EXCEPȚIA:

a) Se realizează prin hidroliza alcalină a penicilinei, urmată de oxidarea produșilor de reacție cu iod;
b) Este oficializată de FRX;
c) Presupune folosirea unei probe martor care conține apă distilată în loc de soluție de penicilină.
d) Soluția martor conține penicilină nehidrolizată.
7. Alegeți afirmațiile adevărate:
a) Valoarea lui n din Q benzilpenicilina potasică este egală cu patru;
b) Volumul de tiosulfat de sodiu folosit la titrarea probei este mai mic decât V tiosulfat de sodiu folosit la titrarea sol.martor;
c) Pentru determinarea factorului soluție de tiosulfat se utilizează soluția de iod cu factor cunoscut;
d) Spectrul de acțiune al benzilpenicilinei potasice acoperă in special cocii gram +;

8. NU se află printre indicațiile terapeutice ale Penicilinei G?

a) endocardită;
b) Boala Lyme;
c) sifilisul;
d) Febra tifoidă
 MULT
SUCCES!!

Facultatea de Farmacie
Disciplina: Chimie Farmaceutică
26.04-1.05.2020