USMF „N.

Testemiţanu”

Catedra de Propedeutică Stomatologică şi Implantologie Dentară

“P. Godoroja”

Extracția
atipică (odontectomia)

şef catedră, dr. în medicină,

conferenţiar, Nicolae Chele
 Patologiile de erupție a molarului III

Frecvența mare a accidentelor si complicațiilor determinate de

erupția molarului de minte inferior este explicată în mod diferit de
diverși autori.
1. Insuficiența de spațiu retromolar prin diminuarea
progresivă a dezvoltării mandibulei în cursul evoluției
filogenetice.
Mulți savanți consideră că molarii de minte reprezintă
grupa de dinți cu tendința către dispariție, deoarece coroana
este mai mică comparativ cu ceilalți molari, iar deseori au
aspect rudimentar.
2. Independența genetică între dimensiunile
maxilarelor și cele ale dinților. Un copil
poate moșteni un maxilar mic de la un
părinte și dinți mari de la altul.
Creșterea înapoi a mandibulei, în direcția
gonionului, care antrenează și rădăcinile
necalcificate a M3, accentuând oblicitatea axului
coroanei M3 față de cea a M2.
 3. Țesuturile osoase și gingivale ale crestei
alveolare structurate, dense, rezistente pe
care molarul de minte le are de traversat în
momentul când trebuie să erupă.

- insuficiența de spațiu retromolar;

-independența genetică între dimensiunile maxilarelor
și cele ale dinților;
-țesutul osos și gingival ale crestei alvelare
structurate, dense, rezistente pe care le are de traversat în
timpul erupției.
 Factori generali:
Hipotiroidism;
Avitaminoze, în special avitaminoza D;
Tulburări metabolice;
Factori ereditari;
Cauze toxice (raze X);
Anomalii cromozomiale (sdr. Down și
Turner);
Disostoza cleidocraniană;
Procese de osteoscleroză cauzate de
hipocalcemia și hiperfluoroza maxilarelor.
 Factori locali:
 Factori favorizanți:

a) topografia locului de erupție și morfologia molarului inclus

Incluzia la locul normal de erupție;
Incluzia ectopică cu erupția în unghiul mandibulei,ramul
ascendent etc.;
Erupția în poziția anormală cu inclinații în ax (mezial,distal)
cu deviere linguală,sau vestibulară;
Coroane globuloase asociate cu lipsa spațiului și erupție în
poziție anormală.
 b) capușonul de mucoasă (operculum)
Acesta reprezintă elementul principal favorizant,
în apariția accidentelor și complicațiilor septice ale
incluziei molarului de minte inferior (în spațiul
dintre suprafața ocluzală a molarului inclus și
mucoasă apare retenție de resturi alimentare și se
creează condiții optime de dezvoltare a germenilor
patogeni.)
 Factorul determinant microbian:
Infecția sacului folicular se poate realiza prin 2 căi:
Endogenă - pe cale vasculo-sangvină de la un
oarecare focar din organism
Directă - deschiderea sacului folicular de la un proces
septic periapical sau periodontal a molarului 2 sau după
alveolita postextracțională a acestuia.
 Clasificarea patologiei erupției molarului de
minte inferior

 După topografie
 După etiologie
 Angularea în raport cu axul M2 în 2 planuri
(sagital și trasversal)
 În raport cu ramul ascendent
 Relația cu planul ocluzal (profunzimea dintelui
inclus)
 Natura țesutului acoperitor
 Realația cu nervul alveolar inferior
I) După topografie, incluziile pot fi:
a) incluzii dentare intraosoase ;
b) incluzii dentare submucoase;
c) incluzii dentare simetrice sau asimetrice.
II) După criteriul etiologic:
a) incluzie dentară de cauză locală;
b) incluzie dentară de cauză generală.
 III) Angularea axului molarului de minte
inclus raportată la axul molarului de 12 ani, în
plan sagital și transversal.
În plan sagital după Peterson se descriu:
I. Incluzia mezio-angulară (35% dintre cazuri) -
odontectomia relativ ușoară;
II. Incluzie orizontală (35% dintre cazuri) - odontectomie
dificilă;

I II
III. Incluzie verticală (38% dintre cazuri)
-odontectomie dificilă;
IV. Incluzie disto-angulară (6-8% dintre
cazuri)-odontectomia foarte dificilă.

III IV
În plan transversal:
Molarul inclus aliniat pe arcadă chiar în spatele
molarului de 12 ani;
Molarul inclus deviat spre lingual sau spre
vestibular.
IV) Raportul molarului de minte inferior cu ramul
ascendent mandibular, după Pell și Gregory, gradul de
acoperire osoasă a molarului inclus:
 
Clasa I: diametrul mezio-distal
al coroanei este complet liberă
față de marginea anterioară a
ramului mandibular;
Clasa a II-a:
jumătatea distală a
coroanei este
acoperită de marginea
anterioară a ramului
mandibular;
 Clasa a III-a: coroana
molarului inclus este
total acoperită de ramul
mandibular.
V) Profunzimea dintelui inclus raportată la planul
ocluzal al molarului de 6 și 12 ani care permite
evaluarea dificultății de extracție care este
determinată de grosimea osului supraiacent (Pell și
Gregory):
Clasa A: molarul de minte este la nivelul planului
ocluzal al molarului doi (sau ușor sub acesta);
 
Clasa B: fața ocluzală
a molarului trei este
între planul ocluzal
și linia verticală a
molarului 2;
 Clasa C: fața
ocluzală a
molarului 3 este
sub linia cervicală
a molarului .
VI) Natura țesutului acoperitor:
 Incluzia în țesutul moale (molar inclus
submucos);
 Incluzia osoasă parțială;
 Incluzia osoasă totală (molar total inclus).
 VII) Relația cu nervul alveolar inferior
Clasa I - imaginea radiologică a
canalului este slab conturată, abia
vizibilă, este probabil ca nervul să
fie situat lingual de rădăcini.

Clasa II - dacă una dintre liniile

de contur al canalului mandibular
sau ambele sunt întrerupte, uneori
prezentând o deviaţie a canalului,
este probabil că dintele prezintă o
amprentă ca un canal prin care trece
pachetul vasculo-nervos.
 Clasa III - situaţie similară cu cea din clasa II,dar
la apexul molarului de minte

 Clasa IV - dacă apexul este alungit până la

canalul mandibular şi prezintă o
radiotransparenţă periapicală asemănătoare unui
granulom, este probabil ca apexul să plonjeze în
canal.
 Clasa V - dacă limitele
canalului apar ca două linii
radioopace nete, care
intersectează conturul dintelui,
este probabil ca nervul să fie
situat vestibular de dinte.

 Clasa VI - situaţie excepţională, în care nervul este

situat între două rădăcini, sau poate chiar să
traverseze blocul format din rădăcinile molarului.
 Definiții
 Dinte inclus - este un dinte care nu a erupt, fără
să fie obstrucționat de către un alt dinte
 Dinte inclavat - este un dinte care nu a erupt din
cauza obstrucției creat de un alt dinte
 Distopia dentara este anomalia în care dintele
(parțial sau complet erupt) este situat în afara
(ectopie) sau înauntrul (entopie) liniei arcadei
dentare.
 Factori favorizanți vs defavorizanți
Factori ce ușurează extracția:
1.poziția mezio-angulară;
2.clasa I;
3.clasa A;
4.rădăcini formate pe 1/3 sau 2/3;
5.rădăcini conice fuzionate;
6.spațiul parodontal larg;
7.os elastic;
8.spațiul față de molarul de 12
ani;
9.relația la distanță cu canalul
alveolar inferior;
10.incluzie în țesut moale.
Factori ce îngreunează extracția:
1.poziția disto-angulară;
2.clasa 3;
3.clasa C ;
4.rădăcini lungi și subțiri;
5.rădăcini curbe și divergente;
6.spațiul parodontal îngust;
7.os dens, neelastic;
8.contact cu molarul de 12 ani;
9.aproape de canalul alveolar
inferior;
10.incluzia osoasă completă.
 Indicațiile extracției
 M3 simptomatic, dacă a existat unul sau mai multe
episoade de periocoronarită, celulită, abces, procese
patologice pulpare și periapicale netratabile.
 Carii în M3 și risc crescut de nereușită a acestui tratament
 Boală parodontală caunzata de M3
 Prezența chisturilor dentigere, a ameloblastom
 Rezorbția externă a M3 sau a M2 cauzat de M3
 În ortodonție pentru a preveni,limita sau vindeca
anomaliile dinților anteriori mandibulari.
 Când se află în linia de fractură și încurcă la imobilizare.
 Contraindicațiile extracției
 Nu au erupt sau sunt incluși, dar există posibilități de
erupție cu succes și vor avea un rol funcțional în dentiție
 Pacienții cu diverse patologii locale și sistemice
decompensate
 Când indicția către extracție are mai puține beneficii
pentru sănătate și mai multe riscuri pentru starea
generală a pacientului
 Există un risc crescut de complicatii semnificative, de
exemplu leziuni permanente ale nervilor alveolar
inferior sau fractura de mandibulei.
 Principii de bază în odontectomia
molarului de minte inferior:
1. Existența expunerii ariei dintelui inclus ceea ce
presupune decolarea unui lambou mucoperiostal suficient
de mare.
2. Excizia unei porțiuni osoase pentru a permite
secționarea și extracția molarului.
3. Separația corono-radiculară (dacă este cazul) pentru a
preveni pierderile osoase, prea întinse.
4. Plaga postextracțională va fi irigată cu o soluție
antiseptică, îndepărtând eschilele osoase, fragmentele
dentare sau porțini din sacul pericoronar.
5. Sutura într-un plan cu fire separate, neresorbabile
 Timpii operatori
 Stabilirea tipului și gradului de incluzie
 Tehnica de asepsie și izolare
 Anestezie locală
 Incizie
 Reflectarea lamboului mucoperiosteal
 Trepanarea osoasă
 Separarea dentară (rezecție)
 extracție
 netezirea oasoasă și chiuretarea debridelor
 Control sângerării
 Suturarea
 Medicație
 Follow-up (dispensarizarea pacientului)
 Tehnica aseptică
 Prelucrarea câmpului operator extern cu alcool
 Prelucrarea câmpului operator endooral cu sol.
Clorhexidină 0,05%
 Anestezia
 Preponderent se utilizează anestezia troncular -
periferică
 1. Incizie în anvelopă (plic) - pleacă de la papila
gingivală mezială a molarului de 6 ani inferior în jurul
coletului molarului de 6 și 12 ani pînă la unghiul
distovestibular al molarului de 12 ani și apoi posterior și
lateral în sus pe marginea anterioară a ramului ascendent.
2. Incizie cu decolarea unui lambou în trei colțuri
(triunghiulară): se folosește în incluzii profunde.
Incizia pleacă din dreptul rădăcinii distale a molarului
de 6 ani, merge de-a lungul coletului molarului de 12
ani, apoi în trigonul retromolar posterior și în sus, de-
a lungul marginii anterioare a ramului mandibulei.
3. Incizia în baionetă - pleacă printr-o incizie verticală
situată de-a lungul marginii anterioare a ramului
mandibulei, coboară pe mijocul crestei în trigonul
retromolar, înconjoară fața distală a molarului de 12 ani
și coboară vertical în vestibul în dreptul rădăcinii
distale a molarului de 12 ani.
II) Decolarea lamboului mucoperiostal: se
introduce un decolator sub mucoperiostul spațiului
retromolar, insinuându-se cu atenție prin mișcările
de desprindere a mucoasei, efectuate în sens
linguo-vestibular. După decolarea mucoasei
retromolare, în continuare se decolează mucoasa
vestibulară. Rezultă un lambou periosteomucos de
formă triunghulară, cu baza de implantare postero-
laterală, care va fi tras înapoi
și în afară cu un depărtător
Langenbeck.
 Acesta ar trebui să ofere o expunere adecvată a
site-ului operativ
 Baza lamboului ar trebui să fie largă, astfel încât
țesuturilor moi să aibă un aport adecvat de sânge
după suturare
 Pentru a evita trauma țesuturilor moi, lamboul
trebuie să expus întregul câmp operator
 Incizia trebuie să fie proiectată, astfel încât
lamboul să poată fi suturat în întregime
 Incizia nu ar trebui să deterioreze nici o structură
anatomică vitală
 III) Trepanarea osului alveolar - se poate
efectua cu instrumentar rotativ în turație
convențională și sub răcire permanentă (ser
fiziologic), cu ajutorul frezelor sferice sau
(fiziodispense, piezotom) sau cu dalta și ciocanul.
Această trepanare osoasă urmărește eliminarea unei
rondele osoase pentru
a evidenția coroana
molarului inclus și a
putea aplica cleștele,
sau pentru a permite
insinuarea elevatorului.
 Dimensiunea frezei utilizate pentru îndepărtarea osului:
Lungime ideală - 7mm; diametru - 1,5 mm.
Freza trebuie să se rotească în direcția corectă și la viteza
maximă.
Instrumente care induc aer nu ar trebui utilizate.
Piesa de mâna nu ar trebui să se sprijine pe țesuturile moi
peribucale, pentru a evita necroza acestora.
 Coroana dintelui inclus ar trebui să fie expusă prin
îndepărtarea osului înconjurător:
Mezial - pentru a crea un punct de aplicare
Bucal - tăierea unei porțiuni de os din jurul dintelui la
nivelul furcației radiculare.
Disto-lingual – corticala linguală nu ar trebui trepanată
pentru a proteja nervul lingual.
 Irigarea
 Forța care se aplică piesei drepte trebuie să fie de
aproximativ 300g și o rată de irigare de 15 ml / min
(pentru picurare intermitentă) la 24 ml / min (pentru
flux continuu). (Sharon și colab.,1999)
 Soluții de care se pot folosi ca irigant:
 soluție salină / fiziologică
 soluție Ringer lactat.
 soluție iod povidon 1%
 Irigarea răcește freza prevenind ischemia și necroza
osoasă. Irigarea crește eficiența frezei prin spălarea
așchiilor de os și, de asemenea, are funcția de lubrifiere.
 Extracția d.8 în dependență de poziție
Incluzie verticală
Clasificarea incluziei verticale a molarului de minte inferior în
relație cu marginea anterioară a ramului ascendent mandibular și
profunzime. Gradul de dificultate a extracției crește în următoarea
ordine A<B<C și 1< 2< 3 .
 1. Se va aplica și adapta cleștele. Dacă acestea s-au
realizat, prin mișcări de basculare vestibulo-linguale, se
luxează dintele și apoi, prin tracțiune în ax, se extrage.
În cazul în care aplicarea corectă a cleștelui nu este
posibilă se va face extracția cu ajutorul elevatoarelor cu
cioc lateral, însinuate vestibular sau al elevatoarelor
„picior de ciută”, insinuat mezio-vestibular.
2. În incluzie verticală se poate practica o
separație corono-radiculară a molarului
secționând dintele în două părți: mezială și
distală. În cazul unei rădăcini fuzionate se
secționează distal numai coroana, luxând și
extrăgând apoi porțiunea mezială.
 Poziție mezio-angulară
  Incluzia în această poziție a molarului de minte poate provoca
distrucții coronare sau radiculare a molarului de 12 ani și înghesuiri
ale dinților de pe hemiarcada respectivă!
Clasificarea incluziei molarului de minte inferior în dependență
de profunzime și gradul de înclinare mediană. A-superficială, B-
medie, C-profundă.
 Se încearcă luxarea cu elevatoare insinuate cît mai profund sub
coroana.
Dacă molarul de minte nu se mobilizează, nu se va insista, ci se
secționează din coroana molarului inclus,
Pentru aceasta se va face o secționare parțială cu freza, separarea
completă a celor doua fragmente efectuându-se fie cu un elevator
introdus în șanțul creat, fie
cu dalta și ciocanul. După îndepărtarea
porțiunii mezio-ocluzale a coroanei,
molarul va fi extras cu ajutorul elevatoarelor,
iar dacă adaptarea fălcilor cleștelui este
posibilă, se va exercita tracțiunea în sus și
înainte.
 În cazul în care coroana molarului de minte este
proptită numai în coroana molarului de 12 ani se
insinuează vîrful unui elevator cu cioc lateral sau a unui
elevator drept în unghiul pe care-l face fața mezială a
molarului de minte cu fața distală a molarului 2.
Elevatorul, sprijinit pe marginea osoasă vestibulară, va
împinge molarul de minte în sus și înapoi.
 Extracție ce necesită rezecție
osoasă în porțiunea distală – când pe
clișeul radiologic se observă rezorbția
osoasă în porțiunea distală a
molarului de minte ne indică
posibilitatea extracției dintelui fară
secționarea coroanei. Cu ajutorul
dălții cu lama rotungită, se va
rezecționa o portine mica de os ce
împedica extracția molarului. Apoi cu
ajutorul elevatorului se vor efectua
mișcări în potriva acelor
ceasornicului și înlăturarea molarului.
 Poziție orizontală
Clasificarea incluziei orizontale a molarilor de
minte în dependență de profunzime și relația cu
marginea anterioară a ramul mandibulei. După
pofunzime A-superficială; B-medie; C-profundă.
1. Molar de minte inclus superficial: luxația se face
după următoarele procedee: cu elevatorul drept sau cu
elevator cu cioc lateral, insinuat dinspre vestibular sau
coroana dentară, luând punct de sprijin pe marginea
osoasă, se exercită o mișcare de basculare de jos în sus,
până când coroana molarului de minte este degajată de
molarul 2.
Cu cleștele de molar de minte superior, ale cărei fălci
insinuate înapoi molarului de 12 ani sunt aplicate
vestibulo-lingual, exercitându-se apoi mișcările de
rotație spre vestibular .
2. Molar de minte inclus mediu: pentru a evita lezarea
molarului 2 este necesar secționarea dintelui inclus și
extracția separată a fragmntelor. Secționarea se face
realizînd un șanț de 3-4 mm la nivelul coletului cu freza
diamantată, care apoi se completează însinuând dalta în
acest lăcaș și aplicând 1-2 lovituri de ciocan.
3. Molar de minte inclus profund: coroana molarului de
minte fiind în contact strins cu rădăcina molarului de 12 ani
doar secționarea dintelui la colet nu este suficient pentru a
evita lezarea molarului 2. Dintele va fi secționat în trei
fragmente prin doua secționări transversale. Se extrage mai
întâi fragmentul mijlociu apoi fiind posibilă împingerea
spre înapoi a porțiunii ocluzale a coroanei.
 Incluzie disto-angulară

Clasificarea incluziei oblice distale a molarului de

minte inferior în dependență de profunzimea înclinării și
localizarea marginii anterioare a ramului ascendent
mandibular. Gradul de dificultate a extracției crește de la
A<B<C și 1 < 2<3
 
Molarul de minte clasa
A-2 poate fi extras
relativ ușor după ce se va
rezecționa o cantitate
neesențială de os în
porțiunea distală.
Molarul de minte care face parte din clasa A-3
poate fi înlăturat după rezecția osului în
porțiunea distală și secționarea suprafeței distale
a coroanei.
Molarul de minte care coincide cu clasa B-3 se poate
înlătura după o eventuală rezecție osoasă ulterior
secționarea dintelui în trei părți.
 După extracție se îndepărtează sacul folicular, se
regularizează osul şi se suturează
Este obligatorie îndepărtarea (prin chiuretaj) a
(resturilor) sacului folicular. Marginile osoase se
regularizează cu pensa ciupitoare de os sau cu o
freză sferică de dimensiune mare. Se irigă apoi
plaga cu o soluţie de ser fiziologic, se readuce
lamboul pe planul osos şi se suturează cu fire
separate.
 PRINCIPIILE de suturare
 Acul trebuie să intre în țesuturi perpendicular pe suprafața
mucoasei. Acul trebuie trecut prin țesuturi de-a lungul curbei
sale.
 Sutura trebuie să fie plasată la o adâncime și distanta egală de la
incizie, pe ambele părți.
 Acul ar trebui să treacă întotdeauna de la țesutul mobil la cel fix.
 Acul ar trebui să treacă mereu de la țesutul subțire la țesutul
gros.
 Țesuturile nu trebuie să fie închise în tensiune,
 Nodul nu ar trebui să plasat pe linia de incizie.
 Suturile intraorale sunt înlăturate în 7-10 zile.
 Sutura cu fir
întrerupt

Cel mai frecvent utilizată. Introdusă individual prin partea laterală a plăgii și
legat cu un nod chirurgical.
Avantaje
 Firele sunt plasat la distanță de 4-8 mm, deci este posibilitatea de a închide
plăgi mari, reducând tensiunea
 Fiecare fir este independent și slăbirea unuia nu va produce slăbirea din altă
parte
 În infecție sau hematom se pot îndepărta câteva suturi
 Ușor de curățat
 Sutura cu fir continuu
 Firele sunt plasate și reintroduse într-un mod continuu,
astfel încât sutura trece perpendicular pe mai jos de linia de
incizie și oblic în sus. Sutura se încheie prin trecerea unui
nod pe la sfârșitul nestrâns al firului.
 Tehnică rapidă și distribuie uniform tensiunea
 Sunt necesare numai 2 noduri
 O altă formă a suturii cu fir continuu
presupune retragerea firului prin propria buclă.
Avantaje
 Va evita multe noduri
 Distribuie uniform tensiunea
 Previne strângerea excesivă.
 Sutura „în saltea”
 Special concepută pentru a fi utilizată pe
tegumente. Se suturează la 2 nivele, primul –
adânc, pentru a oferi sprijin și aducțiune a
suprafețelor plăgilor și al doilea nivel –
superficial, pentru a trage marginile împreună
 Sutura in „8”
 Folosită pentru închiderea alveolei postextracționale și de
adaptare a papilei gingivale din jurul dintelui. Suturarea
începe de pe mucoasa vestibulară, cu 3-4mm de la vârful
papilei, astfel încât să prevină ruperea de papilei.
 Acul se introduce mai întâi în mucoasa vestibulară, apoi în
cea orală. Apoi, acul se introduce din nou în același mod, la
o distanță orizontală și apoi ambele capete se leagă printr-un
nod.
Cazuri clinice
 Accidente și complicații ale
erupției molarilor III superiori
Molarul de minte superior este situat în zona
posterioară a tuberozităţii maxilare, în spatele
molarului de doisprezece ani, fiind erupt parţial,
total sau rămas în incluzie.
Rapoartele anatomice de vecinătate sunt:
· Înainte: cu molarul de 12 ani;
· În sus şi anterior: cu sinusul maxilar;
· În sus şi posterior: cu fosa pterigomaxilară;
· În afară: cu mucoasa jugală.
 Cele trei tipuri de incluzie ale molarului de minte
superior sunt:
Incluzie verticală
Incluzie distoangulară
Incluzie mezioangulară
 Clasificarea Pell şi Gregory folosită pentru
adâncimea incluziei molarului 3 inferior este
utilizată şi pentru molarul de minte superior, fiind
sistematizată astfel:
• clasa A - suprafaţa ocluzală a molarului de minte
superior este aproximativ la acelaşi nivel cu faţa
ocluzală a molarului de
12 ani superior;
• clasa B - suprafaţa
ocluzală a molarului de
minte superior este între
planul ocluzal şi linia
cervicală a molarului de
12 ani superior;
• clasa C - molarul de
minte superior este inclus
sub nivelul liniei cervicale
a molarului de 12 ani
superior.
Factori care influențează dificultatea
odontectomiei molarului trei superior
• morfologia rădăcinii:
- rădăcini divergente şi orientate diferit;
rădăcini conice;

• ligamentul parodontal - este mai larg la vârstele

tinere, favorizând intervenţia;

• sacul folicular coronar - cu cât este mai mare, cu

atât intervenţia este mai uşoară;
• densitatea osului - creşte cu vârsta, îngreunând
intervenţia;

• relaţia cu molarul de 12 ani – influenţează odontectomia,

determinând uneori pierderi osoase importante.

• ţesutul acoperitor:
- incluzia osoasă totală;
- incluzia osoasă parţială;
incluzia submucoasă;

• relaţia molarului de minte cu sinusul maxilar.

Odontectomia molarului III superior
Etapele:
Incizia ca și cea „în baionetă”,creându-se un
lambou „în L”, extins retrodentar pe mijlocul crestei
la nivelul tuberozităţii şi cu o incizie de descărcare
în dreptul molarului de 6 ani sau de 12 ani.
O altă variantă este folosirea unei incizii „plic” -
practic similară cu cea „în baionetă”, dar fără a
prezenta o incizie de descărcare; acest tip de incizie
are dezavantajul unui acces relativ limitat la
substratul osos, fiind utilă de obicei doarÎn cazul
unei incluzii submucoase a molarului.
 Se descriu şi alte tipuri de incizii, cum ar fi cea
"În T" (cu formarea a două lambouri "În L", unul
vestibular şi unul palatinal), sau o incizie curbă
cu con cavitatea În jos, la limita mucoasei
mobile; aceste ultime incizii sunt rar folosite În
prezent În practică.
 Decolarea lamboului muco-periostal se
realizează cu decolatorul sau cu ajutorul unei
comprese îmbibate În ser fiziologic, expunându-se
astfel tabla osoasă vestibulară. Lamboul trebuie să
aibă o bază largă, şi va fi tracţionat cu un depărtător.
Trepanarea tablei osoase se realizează cu
instrumentar rotativ (freză de os), îndepărtându-se
apoi o porţiune osoasă pentru evidenţierea coroanei
molarului inclus, permiţând insinuarea elevatoruluL
În cazul molarului de minte superior, rareori este
necesară secţionarea dintelui, datorită faptului că osul
este subţire şi relativ elastic‘
Luxarea dintelui se face cu ajutorul elevatorului
drept, în sensul disto-vestibular. O atenţie deosebită
va fi acordată insinuării elevatorului şi aplicării
forţei pentru a evita pătrunderea cu elevatorul În
sinusul maxilar, Împingerea dintelui În sinus sau
fracturarea tuberozitatăţii maxilare,
Se Îndepărtează prin chiuretaj eschilele osoaase, şi
sacul pericoronar. Se verifică prezenţa sau absenţa
comunicării oro-sinuzale postextracţionale;
Dacă această complicaţie nu a apărut, se continua cu
reaplicarea lamboului mucoperiostaI peste planul
osos şi se suturează cu fire separate.
 INDICAŢII ŞI ÎNGRIJIRI POSTEXTRACŢIONALE

Postextracţional se recomandă:
 menţinerea pansamentului supraalveolar timp de 20 min;
 dieta semilichidă, la temperatura camerei în ziua intervenţiei;
 efectuarea masticaţiei alimentelor pe partea opusă plăgii postextracţionale;
 evitarea clătirii gurii şi a consumului de băuturi carbogazoase în primele
zile după extracţie;
 utilizarea pentru igiena orală a unor soluţii/spray-uri antiseptice pe bază de
clorhexidină, după 24 de ore de la extracţie;
 reluarea periajului dentar începând de a doua zi, menajând zona plăgii
postextracţionale;
 antibioterapia de protecţie este necesară în cazurile de: alveolotomii
laborioase, cu pierderi semnificative de substanţă osoasă, după extracţii
multiple
 
 Pacientul va fi avertizat şi asupra fenomenelor
inerente reacţiei inflamatorii postextracţionale:
 durerea
 edemul postoperator, care poate dura câteva zile
 trismusul
 echimoze ale mucoasei orale şi ale tegumentelor
cervico-faciale.