PARAZITOLOGIE

Dr. Geta Hilma

Medic primar laborator, dr. st. medicale
Parazitologia, este o ramură a ştiinţei
biologice care se ocupă, atât cu studiul
morfo-funcţional al paraziţilor , cât şi a
relaţiilor dintre ei şi gazdele lor, în scopul
cunoaşterii acestor interacţiuni, elaborării
metodelor şi procedeelor de prevenire şi
tratare a parazitozelor.

PARAZITOLOGIA
 PROTOZOARE:
 1.FLAGELATE
 TRICHOMONAS VAGINALIS
 GIARDIA
 2. SPOROZOARE
 TOXOPLASMA GONDI
 PNEUMOCISTIS CARINII
 PLASMODIUM
 HELMINTI
 1.CESTODE (HELMINTI)
 TAENIA SAGINATA
 TAENIA SOLIUM
 ECHINOCOCCUS GRANULOSUS
 2. NEMATODE (HELMINTI)
 ENTEROBIUS VERMICULARIS
 ASCARIS LUMBRICOIDES
 TRICHINELLA SPIRALIS

CLASIFICARE
 Sunt organisme eucariote, care fac parte din regnul
animal, in care fiecare unitate celulara indeplineste
toate functiile necesare vietii.
 Au dimensiuni intre 20-100μ, pot avea forma
sferica sau ovoidala, si contin nucleu, citoplasama si
membrana protoplasmatica.
 Se nutresc prin endocitoza sau pritr-un orificiu numit
citostom, obtinand subsatntele nutritive de la
organismul gazda prin difuzarea substantelor difuzate
in citoplasma. Acestea se folosesc ca sursa de
energie si pentru sinteza celulara.
 Respiratia se face prin difuziune: oxigenul difuzeaza
in interiorul celulei iar dioxidul de carbon rezultat din
activitatea celulara este expulzat prin exocitoza.

PROTOZOARELE
 Inmultirea se face atat asexuat( diviziune simpla
schiziparitate)prin diviziune longitudinala rezultand
doua celule fiice, cat si sexuat (aporogonica) intre
doi gameti , se formeaza zigotul, care se
transforma in sporochist din care se elibereaza
sporozoitii.
 Inchistarea
 Este o forma inactiva produsa cand apare deficit
de hrana, acumulare excesiva de produse
catabolice, sau schimbarea importanta in
concentratia ionilor de hidrogen. Este o forma de
rezistenta a parazitului atat in afara organismului
gazda cat si o forma de reproducere cand conditiile
o permit.

PROTOZOARELE
Ciclul de viata
Poate fi -simplu, la unele protozoare,
constand intr-un stadiu trofic intr-o
singura gazda, in care inmultirea se face
binar( trichomonas vaginalis)
 - complex - prin trecere in forma
chistica ( Entaoeba histolytica)
-Prin trecerea prin doua
gazde ex insecte care transporta parazitul
de la o gazda la alta ( malaria) oferind si
conditii de multiplicare a parazitului.

PROTOZOARELE
FLAGELATE

TRICHOMONAS VAGINALIS
GIARDIA INTESTINALIS

FLAGELATE
Reprezentanti :
Tr. vaginalis – cu patogenitate certa
Tr. tenax (bucalis)
Tr. intestinalis – sunt comensale

TRICHOMONAS VAGINALIS
 Morfologie Flageli
 Blefaroplast
 Trofozoitul
 este piriform – Polul ventral este bombat ;.
 - polul posterior alungit
 are 15 – 30 μm
are – nucleu vegetativ cu 5 cromozomi
 blefaroplast= complex chinetosomal (originea pt cei 4-5
 flageli ventrali)
 membrana ondulata – marginita de un flagel recurent
Granule siderofile
 axostil – piesa rigida care strabate corpul si se
 prelungeste spre posterior

TRICHOMONAS VAGINALIS
 Localizare
 pe mucoasa genitala a ambelor sexe
 Recoltare
 secretie vaginala la femeie (perioada optima cateva
zile pre si post menstrual)
 urina la barbat, secretie uretrala, lichid prostatic,
lichid spermatic)
 Clinic
 Femeia -prezinta vulvo- vaginita cu leucoree
spumoasa,verzuie,prurit vaginal,dispareunie(act
sexual dureros)
 Barbatul – prezinta o infectie asimptomatica cu o
secretie uretrala minima dimineata si arsuri la
mictiune

TRICHOMONAS VAGINALIS
 Diagnostic
 Preparatul nativ, intre lama si lamela, evidentiaza parazitii mobili si
forma caracteristica ca o para.
 Coloratia Giemsa evidentiaza forma parazitului cat si detalii
structurale:nucleul si flagelii.
 Proprietati de cultura
 Se poate cultiva pe medii speciale, selective: mediul Loeffler,in
scopul controlului eficientei tratamentului.
 Tratament
 Se face cu derivati imidazolici
 per os: Metronidazol(Flagil)
 Tinidazol (Fasigin)
 Local:ovule cu derivati imidazolici intravaginal
 Este o boala venerica si se vor trata ambi parteneri sexuali pentru
a impiedica reinfectia.


TRICHOMONAS VAGINALIS


TRICHOMONAS VAGINALIS
TRICHOMONAS VAGINALIS
Reprezentanti
Patogeni – Giardia lamblia , Giardia
intestinalis
Morfologie
Se prezinta sub 2 aspecte :

Trofozoit = forma de inmultire

Chist = forma de rezistenta



GENUL GIARDIA
Trofozoitul
Polul anterior rotunjit
Polul posterior ascutit
Fata dorsala este convexa (aspect de
jumatate de para)
Au 2 nuclei ovali simetrici – anterior
Poseda 8 flageli
Are miscari rapide
Dimensiuni 20μm lungime / 2μm grosime

GENUL GIARDIA
Chistul

Ovalar
2-4 nuclei situati la un pol
Fascicul de flageli dispusi sinuos de la un
capat la celalalt al chistului

GENUL GIARDIA
 Ciclu evolutiv
 Trofozoitii se inmultesc prin diviziune binara longitudinala
 Dupa cateva diviziuni se transforma in forma chistica
 Inchistarea are loc in colon ; chisturile se elimina prin
fecale
 Transmiterea se face prin alimente si maini murdare
 Clinic
 Giardioza
 La copii
 Boala diareica acuta
 Semne – neurotoxice , alergice
 Evolutie spre steatoree si malabsorbtie
 La adulti
 Boala este asimptomatica frecvent , dar poate evolua cu
simptomatologie biliara, sindrom astenic, sindrom alergic,
etc.

GENUL GIARDIA
 Diagnosticul microscopic
 Materii fecale + 1 picatura sol Lugol  evidentierea
parazitului
 in infectii acute – se deceleaza trofozoitul
 cronice – se deceleaza chisturi
 La purtatori sanatosi – se deceleaza chisturi
 Examenul lichidului duodenal
 Se face in caz de examen coproparazitologic negativ
 evidentiaza formele vegetative din lichidul obtinut prin
sondaj duodenal
 Diagnostic indirect
 Contraimunelectroforeza (CIE) - evidentierea AG in
materiile fecale
 ELISA – evidentiaza Ac din ser sau Ag din materii fecale .
 Eozinofilie – 5-10%

GENUL GIARDIA
Tratament
Mepacrin (100mg x 3/zi – 5 zile)
• Atebrin 400mg doza unica
Metronidazol ~ Flagyl (1g / zi in 3 prize)
Profilaxie
Igiena individuala

GENUL GIARDIA
Ciclu biologic


GENUL GIARDIA
SPOROZOARE

PNEUMOCYSTIS CARINI
TOXOPLASAMA GONDI
PLASMODIUM MALARIAE

SPOROZOARE
 Reprezentanti
 Pneumocystis carinii – agent etiologic al
pneumoniei intertitiale cu plasmocite
 Clinic , boala se manifesta prin : tuse , cianoza ,
expectoratie mucoasa .
 Morfologie
 Se prezinta sub 3 forme
 Trofozoit – membrana fina , 1 nucleu excentric
 Prechist – 1-4 nuclei inconjurati de masa
mucoida
 Chist – perete gros , contine 8 trofozoiti
 Paraziteaza alveolele pulmonare , dandu-le un
aspect de “fagure de miere”

GENUL PNEUMOCYSTIS
Morfopatologie

Peretii interalveolari se ingroasa datorita

infiltrarii lor cu leucocite si plasmocite
Exitusul
se produce prin atelectazia
pulmonara provocata de masa parazitara
Mortalitatea variaza intre 50 – 100%

GENUL PNEUMOCYSTIS
 Diagnostic
 Direct
 Evidentierea parazitului din secretii bronsice
(coloratie Giemsa)
 Indirect , Serologic
 Imunofluorescenta indirecta deceleaza numai 1/3 din
infectii
 ELISA
 Tratament
 Biseptol 4 tb / zi timp de 14 zile
 Epidemiologie
 Survine in epidemii pe organisme imunodeficiente
(copii) in caz de infectie cu HIV / SIDA , malnutritie ,
prematuritate , cancer

GENUL PNEUMOCYSTIS
PNEUMOCYSTIS CARINI
Reprezentanti: 4 specii paraziteaza
omul si sunt agentii etiologici ai malariei
 Plasmodium vivax
 plasmodium ovale
 plasmodium malariae
 plasmodium falciparum
lanoi malaria este eradicata. Exista cazuri
de import.

GENUL PLASMODIUM
CICLU BIOLOGIC:
Stadiu intrinsec are loc in organismul
omului care este gazda intermediara 
unde are loc reproducerea asexuata

stadiu extrinsec are loc in tantarul

anofel femel care este gazda definitiva 
unde are loc reproducerea sexuata

GENUL PLASMODIUM
 Stadiul intrinsec
 Ciclul exoeritrocitar, tisular la nivelul
ficatului:
◦ Sporozoitii inoculati de tantarul anofel in
sangele omului, in 60 minute ajung in
celulele parenchimului hepatic. In ficat au
loc diviziuni repetate si ajung la stadiul de
Merozoiti (reinfecteaza celula hepatica)
◦ Merozoitii ajung in circulatie atasandu-se
de hematii

GENUL PLASMODIUM
Ciclul eritrocitar
◦ In eritrocite, merozoitul se vacuolizeaza 
trofozoit tanar ce consuma Hb
◦ Trofozoitul  acumulare de material celular
 Schizont
◦ Schizont  diviziune  merozoit eritrocitar
(eliberat in sange dupa ruperea hematiei)

GENUL PLASMODIUM
 Stadiul extrinsec
◦ Are loc in stomacul tantarului Anofel
◦ Sporozoitii reprezinta forma infectanta si
sunt continuti in glandele salivare ale
tantarului de unde sunt inoculati la om

GENUL PLASMODIUM
GENUL PLASMODIUM
 

Plasmodium ovale
Stadii de evolutie Plasmodii
CLINIC  MALARIA
◦ Accese febrile ritmice (se repeta la 24 – 72 ore
interval, in functie de durata schizogoniei)
◦ Anemie progresiva
◦ Hepatosplenomegalie
◦ Tromboze (prin aglomerarea hematiilor
parazitate)
◦ Plasmodium falciparum da boala cea mai
grava  letala
◦ Insuficienta pluriorganica

GENUL PLASMODIUM
DIAGNOSTIC
Parazitologic
◦ Evidentierea parazitului in sange (Picatura
groasa colorata Giemsa)
◦ Frotiu sanguin colorat M G Giemsa
  identificare specie
Serologic
◦ Util doar in zone endemice

GENUL PLASMODIUM
TRATAMENT
◦ Clorochin (1,5g timp de 3 zile) + Primachim
±Chinina (in caz de rezistenta la Primachim)
◦ pentru Plasmodium falciparum plurirezistent la
antibiotice.
PROFILAXIE
◦ Supravegherea sursei de infectie
◦ Tratamentul bolnavilor si al purtatorilor
◦ Control sanitar de granita
◦ Distrugerea vectorilor

GENUL PLASMODIUM
GENUL PLASMODIUM
Reprezentanti : TOXOPLASMA GONDI
Clinic : Produce :
- Toxoplasmoza congenitala (avorturi ,
feti malformati)
- Infectii oculare (congenital,
dobandita)
- Afectari ganglionare
- Encefalita
Este patogen oportunist

TOXOPLASMA
Ciclu evolutiv : Cu 2 gazde
 - gazda definitiva = pisica
 - gazda intermediara =
mamifere , accidental omul
Etapa endogena
◦ multiplicarea in intestinul gazdei
definitive
◦ zigotul eliminat prin fecalele animalelor

TOXOPLASMA
Etapa proliferativa (se desfasoara in
gazda intermediara)
◦ trofozoitul poate trece
transplacentar
◦ omul se contamineaza prin
consumul carnii de mamifere ce
contine chisti

TOXOPLASMA
Morfologie
forma de mandarina (felie), semilunara
cu axa mare de 6µ si cea mica de 3µ
cu : perete celular, nucleu, set de
penetrare la un capat
se divide in celula gazda, distrugand-o
apoi
preparatul se face din sectiuni de organe
sau amprente de organe colorate May
Grunwald Giemsa

TOXOPLASMA
Toxoplasma gondi

TOXOPLASMA
Diagnostic serologic
◦ RFC
◦ Imunofluorescenta (testul
Remington deceleaza IgM la om)
◦ Testul de liza Sabin - Feldman
◦ ELISA determinarea Ac IgG si Ac
IgM

TOXOPLASMA
Tratament
Indicatin formele grave
 Pirimetamina + Sulfadiazina
 Clindamicina + Sulfadiazina
 Biseptol
 Rovamicina
 Azitromicina

TOXOPLASMA
Profilaxie

Prelucrarea termica corespunzatoare a

carnii

Evitarea contactului cu pisicile

 

TOXOPLASMA
Ciclul biologic

TOXOPLASMA
 NEMATODE (HELMINTI)
ENTEROBIUS VERMICULARIS
ASCARIS LUMBRICOIDES
TRICHINELLA SPIRALIS

NEMATODE
Reprezentanti : TRICHINELLA SPIRALIS
Zoonoza (Omul consuma accidental
carnea infestata)

Clinic:
 - febra
 - manifestari gastrointestinale
 - mialgii
 -edemul fetei , fenomene alergice

GENUL TRICHINELLA
Localizare : - In primul stadiu localizarea
e intestinala

 - Ulterior larvele se inchisteaza in

muschi (muschii limbii , diafragm ,
muschii striati)

TRICHINELLA SPIRALIS
Morfologie parazit :
- Adultul are 1,5 - 2µm
 - ♂ = extremitatea posterioara e
dreapta si prezinta 2 apendice conice
 - ♀ = subtire anterior , rotunjita
posterior
 - larvele = foarte subtiri , rasucite in
spirala , in chisturi .
 - Chisturile = ovalare , localizate in
muschii striati

TRICHINELLA SPIRALIS
Larva chistul

TRICHINELLA SPIRALIS
 Ciclu biologic : - Ingerarea de carne infestata cu
chisturi se soldeaza cu eliberarea larvelor in intestin
 - Din peretele intestinal acestea trec in
circulatia generala si se vor opri in muschi, unde se
inchisteaza.
 - Carnea infestata, consumata de o noua
gazda reface ciclul biologic.
 Epidemiologie : - Sobolanii infesteaza porcul
domestic
 - Carnea porcului e consumata de om
 

TRICHINELLA SPIRALIS
Diagnostic morfologic
 1. Examen coproparazitologic : In
urma administrarii unui antihelmintic
purgativ
 2. Cercetarea microscopica a larvelor
inchistate intr-un fragment recoltat prin
biopsie musculara
 - metoda are dezavantajul ca
este pozitiva intr-un stadiu tardiv al bolii
(dupa ziua a21a)

TRICHINELLA SPIRALIS
Diagnostic serologic
RFC = rezultate foarte bune
Reactia de precipitare = pozitiva din ziua
a3-a de boala
IDR = se pozitiveaza la 2 saptamani de la
imbolnavire si persista cca 7 ani
Tablou sanguin = leucocite 10.000 -
20.000 / mm3 , Hipereozinofilie 20 - 80 %
- caracteristic

TRICHINELLA SPIRALIS
Ciclu biologic

TRICHINELLA SPIRALIS
Nemathelminti

Sunt viermi cilindrici care prezinta tub

digestiv complet prevazut cu orificiu bucal
si anal. Au sexe diferite: masculin si
feminin

Oxiurul si ascarisul
Oxiurus vermicularis
MORFOLOGIE
Oxiurul este un nematod mic, alb galbui
Femela 8 – 13mm / 0,3 – 0,5mm,
extremitatea posterioara subtire si
ascutita
Masculul 3 – 5mm lungime, extremitatea
posterioara curbata anterior
 

ENTEROBIUS VERMICULARIS
Oua larve

ENTEROBIUS VERMICULARIS
Ouale au forma ovalara, asimetrica, cu o
latura plana si una convexa.
Masoara 50 - 55μ / 30 - 32μ.
 Sunt transparente, au invelis subtire,
dublu.
 In interior au un nucleu griniform, care
are un corp ovoid si o prelungire ca o
coada
 

ENTEROBIUS VERMICULARIS
CICLUL DE VIATA
Parazitii traiesc in cecum , se hranesc cu
continut intestinal
Femela migreaza in regiunea anala, unde
depune toate ouale odata in pliurile
mucoasei anale
Migrarea se face de obicei seara, fiind
insotita de prurit anal
In ouale depuse embrionul se transforma
in larva, in 4 ore larva devenind invaziva

ENTEROBIUS VERMICULARIS
Autoinfectia
 Persoana infectata poate vehicula ouale
din regiunea perianala in cavitatea bucala
prin degete sau obiecte.
 Din ouale inghitite se elibereaza in
duoden larve care migreaza in jejun unde
se dezvolta si devin adulte
 

ENTEROBIUS VERMICULARIS
MANIFESTARI CLINICE
Prurit intens la nivelul mucoasei anale si
perianale
Pot mima o apendicita
La copii, tulburari neuropsihice datorita
insomniei provocata de pruritul nocturn
intens
 

ENTEROBIUS VERMICULARIS
DIAGNOSTIC
Evidentierea parazitului adult
Femela poate fi vazuta in regiunea
perianala sau in scaunele diareice
Evidentierea oualor
Prin examen coproparazitologic in 10 –
15% din cazuri
Amprenta anala – cea mai eficienta
metoda

ENTEROBIUS VERMICULARIS
TRATAMENT
Mebendazol (Vermox) – doza unica de
100mg care se repeta dupa 2 saptamani
Piperazina 50mg / kg corp / zi timp de 5 –
7 zile consecutiv
Albendazol( Zentel) 400 mg in doza unica.

ENTEROBIUS VERMICULARIS
EPIDEMIOLOGIE
Enterobioza este o parazitoza contagioasa
cu raspandire in special in colectivitatile
de copii si in familiile numeroase
Rezervorul de infectie este numai omul
infectat
Parazitul se manipuleaza prin maini
murdare, alimente si obiecte contaminate
sau prin lenjeria de corp si de pat.
 

ENTEROBIUS VERMICULARIS
PROFILAXIE
Respectarea stricta a regulilor de
igiena
Spalarea mainilor
Taierea unghiilor
Investigarea si tratarea intregii
familii. 
 

ENTEROBIUS VERMICULARIS
Sinonime: Ascaris suum , limbric
Boala: Ascaridioza
MORFOLOGIE:
Ascaris lumbricoides este cel mai mare
nematod care paraziteaza intestinl uman
Este alungit, cilindric, cu extremitatile
conice, extremitatea anterioara fiind mai
atenuata.

ASCARIS LUMBICOIDES
Sexele sunt separate, deosebindu-se cu
usurinta
◦ Femela este mai mare, masoara intre 20-25 cm
lungime, 5-7 mm grosime si are ambele extremitati
drepte
◦ Masculul este mai mic, masoara intre 10-17 cm / 2-
4 mm si extremitatea posterioara se curbeaza
ventral
Ca si alte nematode, ascarizii au un aparat
digestiv complet. Orificiul bucal situat la
extremitatea anterioara este prevazut cu trei
buze cu margini dintate, iar orificiul anal este
situat subterminal, ventral.

ASCARIS LUMBICOIDS
Oul fecundat, in momentul depunerii este
sferic sau usor ovalar, masurand 65-75μ /
30-50μ si are urmatoarea structura:
◦ La exterior are un invelis albuminos,
mamelonat = membrana protectoare auxiliara
◦ Sub el se un strat incolor, relativ gros, neted,
apoi o membrana interna subtire,
impermeabila.
◦ Aceste membrane adapostesc in interiorul
celula ou, rotunda, care nu umple complet oul,
lasand un spatiu liber la extremitati.

ASCARIS LUMBICOIDS
In lipsa masculului, femela depune oua
nefertile, care sunt mai alungite, (88-
93μ / 38-40 μ), iar in interior contin o
masa dezorganizata de granule ce umplu
complet oul.
Atat ouale fertile cat si cele nefertile au o
culoare galben – brun atunci cand sunt
evacuate din organismul gazdei odata cu
mateiile fecale. Ouale fertile sunt
eliminate in stadiu unicelular.

ASCARIS LUMBICOIDS
Ouale de A. lumbricoides rezista la
temperaturi scazute, desicatie si
putrefactie, ramanand viabile pe sol mai
mult de un an.
La temperaturi intre 22 – 23oC in ou se
dezvolta o larva infectanta in decurs de 3-
4 saptamani, in conditii de umiditate si
umbra.
 

ASCARIS LUMBICOIDS
Larve ou

ASCARIS LUMBICOIDS
La nivelul duodenului, din ouale ingerate
iese larva printr-un opercul imperceptibil,
si in scurt timp patrunde in mucoasa
intestinala, incepand migrarea
extraintestinala prin vasele limfatice si
sanguine.
Patrunse in circulatia porta, larvele ajung
in ficat unde raman 4 zile.

ASCARIS LUMBICOIDS
Prin venele hepatice ajung in cordul drept,
trec in arterele pulmonare pe care le
parasesc, ramanand in tesutul pulmonar 6-10
zile.
Strabat peretele alveolar, patrund in alveole
de unde se angajeaza in bronhii, trahee si
faringe  putand fi eliminate odata cu sputa
prin tuse sau pot fi inghitite.
Larvele inghitite ajung in intestin  sufera
cateva naparliri  se transforma in adulti
dupa 60-65 zile de la infectie.

ASCARIS LUMBICOIDS
Ciclu evolutiv

ASCARIS LUMBICOIDS
 MANIFESTARILE CLINICE variaza in functie de
stadiul si intensitatea infectiei si de natura reactiei
gazdei. In timpul fazei de migrare simptomele si
semnele abdominale sunt neansemnate.
 Ascaridoza pulmonara variaza de la tuse usoara
pana la pneumonie cu dispnee, tuse, durere
retrosternala, febra moderata.
 Ascaridoza intestinala are manifesteri conditionate
de incarcarea parazitara. Manifestarile digestive:
anorexie, dureri abdominale, vomismente, diaree sau
constipatie.
 Complicatiile ascaridozei sunt datorate
dimensiunilor mari si tendintelor de agregare si
migratorii ale parazitilor.

ASCARIS LUMBICOIDS
DIAGNOSTIC
Parazitul adult
◦ Eliminat prin anus, exceptional prin
cavitatea bucala
Poate fi descoperit in intestinul subtire in
timpul unei interventii chirurgicale sau cu
prilejul unui examen radiologic

ASCARIS LUMBICOIDS
 ◦ Larvele pot fi gasite in
◦ Sputa sau sug gastric in zilele 8-16 de la infectare
◦ Ocazional in materialul biopsic din ficat sau
plaman
◦ Ouale
◦ Apar in fecale dupa 60-70 zile dupa expunerea la
infectie
◦ Se evidentiaza prin examen coproparazitologic
◦ Eozinofilia poate fi ridicata 30-50% in faza
migratorie a parazitului, dupa 60 zile nu
depaseste 10%

ASCARIS LUMBICOIDS
TRATAMENT
Se administreaza
◦ Levamisol in doza unica 150mg la adulti
si 50mg/kg corp la copii
◦ Mebendazol 200mg doua prize zilnice
timp de 3 zile
◦ Albendazol 400mg in doza unica

ASCARIS LUMBICOIDS
EPIDEMIOLOGIE
◦ Una din cele mai raspandite infectii
parazitare (aproape 25% din populatia
umana)
◦ Omul se infecteaza prin alimente (fructe,
legume, zarzavaturi) sau prin apa
infestata cu ouale de ascaris

ASCARIS LUMBICOIDS
PROFILAXIE
◦ Igiena alimentatiei si cea individuala
◦ Spalarea fructelor, zarzavaturilor,
mainilor.
 

ASCARIS LUMBICOIDS
CESTODE ( HELMINTI)

TAENIA SAGINATA
TAENIA SOLIUM
ECHINOCOCCUS GRANULOSUS
Cestodele
 Sunt plathelminti lungi si segmentati fiecare
segment avand o organizare genitala
hermafodita.
Morfologie
Adultul prezinta un scolex echipat cu organite
de fixare( ventuze, fante, carlige), un gat ,
care este regiunea de crestere si proliferare si
o strobila compusa dintr-un lant de segmente
numite proglote.

Cestodele
Lungimea variaza intre 3m si 10 m iar numarul
segmentelor intre 3 si 4000.
Proglotele iau nastere din regiunea posterioara a
gatului si se dezvolta progresiv: segmentele anterioare
sunt imature se transforma in proglote mature, cu
organe sexuale complet formate, apoi in proglote
gravide cu uter destins plin cu oua. Proglotele variaza
ca numar, marime si forma, in functie de specie si de
stadiul de dezvoltare. Pot fi patrate, lungi sau late.

cestode
Ecinococcus granulosus

Sinonime:Tenia Echinococcus
 
Boala: hidatidoza, boala hidatica,
echinococoza.

Ecinococcus granulosus
Morfologie: cel mai mic cestod de
importanta medicala:2,5-9mm
 Are scolex ,gat si 3 proglote.
Ouale se elimina prin materiile fecale.
Gazda definitiva poate adaposti cateva mii de
paraziti adulti care traiesc de la 6 luni la 2 ani.
Oul ovoid de 34-40 µ are o membrana cu
striatii radiare care inconjoara embrionul
hexacant.

Ecinococcus granulosus
Ciclul evolutiv:
Oul eliminat de gazda definitiva caine, lup,
vulpe
este ingerat de gazda intermediara: oaie,
capra, porc unde se elibereaza embrionul
care va patrunde prin mucoasa intestinala in
venele mezenterice,vasele limfatice si poate
ajunge in ficat, cord, plaman, in circulatia
generala in splina, rinichi, creer, oase, orbita.

Ecinococcus granulosus
In organele in care ajunge se tranforma intr-o
vezicula uniloculara denumita chist hidatic.
Omul se infecteaza accidental pe cale digestive
prin maini murdare sau alimente contaminate cu
ouale parazitului.Embrionii eliberati in lumenul
intestinal strabat mucoasa intestinala si intra in
circulatia generala de unde ajung in diferite
organe unde se transforma in chist hidatic.
 

Ecinococcus granulosus
Chisutl hidatic
Prezinta o cuticula groasa tapetata in interior
cu o membrane proligera iar la exterior cu o
membrane adventiciala. Contine un lichid
hidatic si scolexi in nr. de 10-50. Membrana
proligera este portiunea fertila care formeaza
vezicule proligere fiecare vezicula continand
intre 10 si 120 scolexi. Un chist hidatic poate
contine cateva milioane de scolexi.

Ecinococcus granulosus
Patogenie
Chistul hidatic se poate dezvolta in
organismul uman in doua situatii:
prin ingerarea embrioforilor eliminati de caine
= hidatidoza primara. Localizarea se poate
face 60-70% in ficat, 20- 30% in plaman,
10% in muschi, cord, creier, rinichi, oase,
orbita. Cel mai frecvent se localizeaza intr-un
singur organ.
 

Ecinococcus granulosus
prin ruperea unui chist hidatic primar si
eliberarea protoscolexilor.
Fiecare protoscolex formeaza un nou chist
hidatic=hidatidoza secundara care poate fi
localizata sau sistemica.

Ecinococcus granulosus
Manifestari clinice
Chistul hidatic hepatic sau pulmonar este
bine tolerat si evolueaza asimptomatic multi
ani. In general simptomele sunt cele date de
compresia tesuturilor prin tumora chistica
dezvoltata si sunt caracteristice organului in
care se dezvolta chistul. Aceste simptome
sunt insotite de durere, urticarie, crize de
prurit repetate.
 

Ecinococcus granulosus
Diagnostic
Examenul clinic este completat de investigatii
paraclinice :ex radiografic, ecografie,
tomografia computerizata, rezonanta
magnetica.
Diagnosticul de laborator se impune pentru a
face diagnosticul difential cu tumorile.Metodele
care se folosesc sunt: reactia de hemaglutinare
indirecta , reactia de imunofluorescenta, ELISA.
 

Ecinococcus granulosus
Tratament
 
Tratamenutl chirurgical este tratamentul care se
practica cel mai fracvent.
 Tratamentul medicamentos se face atunci cand
abordarea chirurgicala nu este practicabila sau
postoperator pentru prevenirea recidivelor, si
consta in administrarea de : Mebendazol(Vermox)
sau Albendazol(Zentel).
Ecinococcus granulosus
 
Ecinococcus granulosus
Teniaechinococcus
Imagine a unui chist hidatic operat
Tenia solium
Boala: tenioza
Morfologie
 
Scolex globulos cu diametru de 1 mm,
prezinta 4 ventuze rotunde cu o
proeminenta la mijloc, numita rostrum pe
care se fixeaza carlige chitinoase.
Gatul genereaza proglotele
Tenia solium
Strobila este alcatuita din 900 de proglote
diferite; cele tinere sunt mai late, cele adulte
patrate, cele de la coada sunt mai lungi( 6-12
mm)
Aparatul reproducator se gaseste in diferite
stadii de dezvoltare:
 nedezvoltate in proglotele tinere
 bine reprezentate in proglotele adulte,
atrofiate in proglotele batrane, care sunt
depozitanele oualor.  

Tenia solium
Proglotele batrane se desprind spontan din
stobila in grupuri de cate 3-5 si sunt eliminate
impreuna cu materiile fecale.
Evolutia 
Oul se dezvolta in uter. Contine un embrion
prevazut cu 6 carlige= Embrion hexacant,
care impreuna cu invelisul se numesc
Embriofor.
Are forma sferica, de 40-42 μ, prezinta un
invelis striat, gros, care-i confera rezistenta.

Tenia solium
In gazda intermediara care este porcul
sub actiunea sucurilor gastrice se dizolva
membrana striata,
 se elibereaza embrionul hexacant care
strabate peretele intestinal,
 patrunde in vasele limfatice si sanguine,
fiind dus la muschi unde poate parasi
capilarul

Tenia solium
Aicicarligele se pierd, embrionul se
transforma intr-o larva numita cisticerc.
Acesta in 10 saptamani se dezvolta
complet putand infecta omul.
In organismul porcului poate invada toate
tesuturile, avand cu predilectie tinate ca ;
muschii limbii, diafragmul, cordul, ficat si
creer unde pot supravietui pana la 5 ani.
 

Tenia solium
Cand omul consuma carne de porc
infestata, scolexul se elibereaza si se
fixeaza pe mucoasa intestinala. Incepe
dezvoltarea aproximativ 7 cm pe zi, in
doua luni ajungand la maturitate cand se
elimina 3-5 proglote pe zi pline cu oua.
Ouale ajung pe sol unde pot supravietui
cateva luni. Omul se poate infesta si cu
oua si atunci face cisticercoza.

Tenia solium
Manifestari clinice
 
Asimptomatic, cel mult un discomfort
abdominal, apetit capricios, insomnie,
astenie, tulburari dispeptice.
 La copii pot apare fenomene neurologice,
tulburari de comportament, tulburari de
memorie, stari de neliniste, agitatie, insomnii.
 

Tenia solium
Diagnostic
 
In primele doua luni cand inca nu se elimina
proglote apare leucocitoza cu eozinofilie
moderata pana la 13%. Dupa aceea
bolnavul poate observa proglote in scaun.
Diagnosticul se face prin examen
parazitologic al proglotelor sau al scolexului,
eliminat in urma tratamentului.

Tenia solium
Evidentierea oualor se face prin examen
coproparazitologic mai ales prin metode de
concentrare ( Kato- Miura) dar el nu
diferentiaza speciile.
Oul este reprezentat dintr-o parte centrala,
numit embriofor, inconjurat de o masa
vitelina. Embrioforul este rotund, oval, are
30-40 μ diametru, culoare brun inchis,
invelis gros striat radiar. In interior se
observa embrionul hexacant.

Tenia solium
 Tratament
 
Niclosamid doza unica de 2g ( patru
comprimate pt. Adult), 1 g pt copii, inainte de
masa. Dupa 3 ore strobila se elimina.
Eficacitatea tratamentului care este de 95%,
se urmareste prin examene
coproparazitologice efectuate saptamanal
incepand cu a doua luna dupa tratament.
 

Tenia solium
Este important sa se dea un laxativ la o
ora dupa tratament pentru eliminare
rapida care sa scada riscul eliberarii
oualor in intestin care pot duce la
cisticercoza.

Tenia solium
Profilaxie
 
Evitarea eliberarii oualor in mediu si a
ingerarii carnii parazitate. In mediu rural
folosirea corecta a latrinelor pentru a nu
polua mediul cu dejecte umane.
Controlul sanitar vererinar al carnii in
abatoare si inactivarea carnii parazitate.

Tenia solium
Profilaxia personala:
se va evita consumul de carne
insuficient preparata termic.
Cisticercii sunt distrusi la o
temperatura de 75-80 0 C timp de 15
min, sau daca se tin 10 zile la minus
10 grade.

Tenia solium
Cisticercoza este boala provocata de
prezenta in organismul uman a formei larvare
a unei tenii, care de cele mai multe ori este
Tenia solium.
Modalitati de infectare
Fecal-oral; prin maini murdare
(autoinfectare).
Prin consum de fructe si legume nespalate
care au fost stropite cu ape poluate cu fecale
umane.

Tenia solium
Autoinfectare prin eliberarea oualor din
proglote sub actiunea sucurilor gastrice
( intra in torentul circulator si vor fi localizate
in ochi, creer, musculatura). In 60 de zile
larva se transforma in cisticerc cu dimensiuni
de 5-30 de mm. Simptomatologia este data
de numarul de larve care care paraziteaza
organul.
Diagnosticul se face prin metode radiologice,
imunologice

Tenia solium
Tenia saginata
Boala Tenioza
Morfologie
Este mai mare decat tenia solium, are 4-
10m, 1000-2000 de proglote.Scolexul este
piriform, nu poseda rostru si nici carlige.
Proglotele se diferentiaza de cele de tenia
solium, prin structura si forma mai lunga;
au 16-20 mm lungime si 5-7 mm latime.

Tenia saginata
Oul este galben –brun de 30-40 μ si
nu se poate deosebi de cel de tenia
solium.
Proglotele se detaseaza separat
eliminandu-se activ intre scaune.
Ouale nu traiesc mai mult de 14 zile
fara umiditate. Pe pasuni pot ramane
viabile pana la 2-3 luni.

Tenia saginata
Ciclul biologic ca la tenia solium dar
in cisticercii se dezvolta in bovine.
Omul este gazda definitiva. Ouale
sunt ingerate de bovine in intestinul
carora embrioforul paraseste oul,
rupand membrana prin actine
mecanica

Tenia saginata
Strabate peretele intestinal intra in
circulatie, si ajunge in tesutul muscular
unde se transforma intr-o vezicula care
se invagineaza devine Cisticercus
bovis forma larvara de tenie. Poate trai
1-3 ani in muschi.Ajuns in mucoasa
jejunala a omului se dezvolta si devine
adult in 8-10 saptamani.

Tenia saginata
Manifestari clinice
 
Dureri abdominale, greata, apetit
capricios, insomnie iritabilitate.
 

Tenia solium
Diagnostic
 
Greu in primele 3 luni inainte de
producerea proglotelor si aparitia
oualor.
Ex. Serologic are valoare scazuta,
eozinofilie moderata.
 

Tenia solium
Ex radiologic poate evidentia un deficit de
umplere cu aspect de panglica.
Anamneza pune in evidenta consumul de
carne nepreparata termic.
Diagnostic de certitudine consta in
evidentierea proglotelor mature si a oualor
Dg dif de tenia solium se face dupa
proglotele batrane numarand ramurile
laterale ale uterului.

Tenia saginata
Ciclul biologic

Tenia saginata
tenia
tenia
 EXAMENUL COPROPARAZITOLOGIC
 Parazitii cu localizare intestinala sau biliara pot fi
identificati prin examinarea
 materialului fecal, a aspiratului duodenal sau sigmoidian.
Elementele parazitare sunt de
 obicei uniform raspandite in masa fecala datorita motilitatii
colonului, care asigura o amestecare a continutului.
 Formele vegetative pot fi gasite eventual in portiunea
terminala a bolului fecal mai curand decat in cea initiala,
care este mai veche.
 Deoarece eliminarea diferitelor stadii parazitare nu este
continua, cel putin in infectiile cronice, se recomanda
recoltari si examinari repetate: de exemplu, 3 probe, la
intervale de 24-48 de ore. Uneori numarul probelor
examinate trebuie sa fie mai mare.

Examenul coproparazitologic
 Recoltarea
 Recoltarea se face in recipiente speciale, bine
inchise.
 In general, aceste recipiente sunt prevazute cu
mici dispozitive care usureaza operatia.
 Recoltarea se face din mai multe puncte ale
bolului fecal, in special din portiunile mai putin
 consistente, din cele mucoase sau eventual cu
sange.
 !Se recomanda ca materiile fecale sa nu fie
amestecate cu urina.
 Urina poate inactiva si distruge formele
vegetative ale unor paraziti.

Examenul coproparazitologic
 Uneori, medicul poate recomanda administrarea unui
purgativ usor. De exemplu, astfel poate fi mai usor pusa in
evidenta o eventuala infectie cu Entamoeba histolytica.
 Proba recoltata trebuie supusa examinarii in cel mai scurt
timp posibil (aproximativ 30 de minute), mai ales cand
scaunul este diareic si deci, se presupune existenta unor
forme vegetative ce au o durata de supravietuire scurta.
 Scaunele formate sau cele consistente pot fi examinate
dupa intervale de timp mai mari, deoarece se presupune
ca vor contine forme chistice, oua sau fragmente de
paraziti sau paraziti intregi (helminti).
 In cazul in care examinarea nu se poate face imediat, se
recomanda fixarea materialului fecal.

Examenul coproparazitologic
 Fixarea
 Fixarea are rolul de a prezerva forma si structura
elementelor parazitare pentru a fi mai usor
 recunoscute, dar si de a realiza o inactivare a lor
si a celorlalte forme biologice posibil patogene.
 Principalii agenti fixatori (dupa Garcia 1995 si
CDC-Diagnostic Procedures):

Examenul coproparazitologic
 Agentul fixator Avantaje Dezavantaje
 Formol 5%
 (tamponat sau netamponat)
 - usor de preparat
 - perioada lunga de folosire
 - bun fixator mai ales al concentratelor
 parazitare
 - nu interfera cu diversele kituri de
 diagnostic ce utilizeaza anticorpi monoclonali
 si nici cu coloratiile acid-fast
 dezavantaje
 - nu conserva bine formele vegetative
 - nu conserva bine morfologia parazitilor mai ales
 atunci cand se urmareste obtinerea unor preparate
 microscopice fixate si colorate
 - influenteaza rezultatele obtinute prin PCR

Examenul coproparazitologic
 Merthiolat - Iod - Formol
 - in cazul preparatelor umede se obtine
 -concomitent o fixare si o colorare a parazitilor
 - este usor de preparat
 - are o perioada lunga de folosire
 - nu contine mercur
 dezavantaje
 - pe preparatele permanente morfologia parazitilor
 nu este la fel de bine pastrata in comparatie
 cu PVA sau Schaudinn
 - iodul poate influenta unele coloratii sau reactii de
fluorescenta

Examenul coproparazitologic
 Sodiu acetat +Acid acetic +Formol (SAF)
 - este un fixator cu actiune buna asupra concentratelor
 - este utilizat ca fixator al unor preparate colorate
 - nu interfera cu diversele kituri de diagnostic ce utilizeaza
anticorpi monoclonali
 si nici cu coloratiile acid-fast
 - fixarea este compatibila cu tehnicile de diagnostic
serologic
 - este utilizat in fixarea preparatelor obtinute din scaunul
fecal proaspat sau
 pentru formele gasite mai ales la suprafata mucoasei
intestinale
 este un excelent conservant atat ale formelor vegetative
cat si al chistilor

Examenul coproparazitologic
 dezavantaje
 - micsoreaza capacitatea de aderare a organismelor
 pe lama (se poate adauga un amestec de albumina si glicerina)
 - in cazul in care, fixarea este urmata de coloratia trichrom,
morfologia parazitilor apare mai putin bine pastrata; acest
inconvenient poate fi inlaturat
 cand fixarea este urmata de o coloratie cu hematoxilina ferica
 - nu se recomanda utilizarea in procedeele de
 concentrare
 - contine saruri de mercur
 - asigura o aderenta scazuta in conditiile in care
 parazitii se afla inglobati intr-o faza lichida sau
 mucoasa
 - nu asigura o buna conservare a morfologiei hemintilor,
 a oualor, a larvelor, a coccidiilor si a microsporidiilor

Examenul coproparazitologic
 PVA
 Schaudinn +
 Polivinylalcool
 - conserva foarte bine formele vegetative
 si chistice pentru coloratii permanente
 - asigura o buna aderenta de lama
 - poate fi utilizat in procedeele de concentrare
 (totusi formalina este mai buna)
 - are durata lunga de utilizare
 dezavantaje
 - contine derivati de mercur
 - este dificil de preparat in laborator
 - nu poate fi utilizat atunci cand se folosesc kituri
 de diagnostic cu anticorpi monoclonali sau coloratii
 de tip acid-fast

Examenul coproparazitologic
 PVA
 Modificat (Cooper, zinc
 bases)
 - poate fi utilizat in prepararea amprentelor
 si al frotiurilor colorate
 - poate fi utilizat in tehnicile de concentrare
 - nu contine compusi pe baza de mercur.
 dezavantaje
 - morfologia protozoarelor este mai putin bine
 conservata
 - conservarea este mai buna cu PVA pe baza de
 sulfat de zinc
 - vizualizarea organismelor necesita o oarecare
 experienta

Examenul coproparazitologic
 Evidentierea parazitilor din sange
prin efectuarea frotiului sanguin
si a picaturii groase, aceasta din urma fiind o
metoda de concentrare a numarului de paraziti.
 Prin acest test se identifica si specia parazitului,
lucru foarte important pentru stabilirea corecta a
tratamentului.
Diagnosticul de specie este precizat de laborator
pe baza morfologiei hematiei parazitate (marime,
forma, granulatii) cat si a morfologiei parazitului
(inel, amiba, rozeta, gametocit).
Specimen recoltat - sange capilar,
obtinut prin inteparea pulpei degetului;
 se recolteaza sange pentru efectuarea a
doua frotiuri subtiri si
doua picaturi groase (obtinute din cate
trei picaturi, puse sub forma de triunghi,
una langa alta).

Examenul parazitologic
Picatura groasa
- cu un colt al unei lame de microscop se defibrineaza
cele trei picaturi dispuse una langa alta in triunghi)
pana se obtine un strat uniform de aproximativ 1 cm
diametru; dupa uscare la temperatura camerei se va
hemoliza cu apa distilata sau apa de robinet si apoi se
va colora Giemsa;
 Pentru picaturile mai vechi este necesara o acidifiere
usoara a apei cu cateva picaturi de acid acetic glacial
5%.


Picatura groasa
 frotiurile subtiri:

dupa intindere se vor usca prin agitare

rapida a lamei si apoi se vor colora
Giemsa.


frotiul
O zi frumoasa