DESHIDRATAREA

Deshidratarea este o stare care apare atunci când

cantitatea de apă din organism este insuficientă sau când
se pierd cantități mari de apă repede și nu pot fi
înlocuite.
Deshidratarea severă – cel mai grav caz – poate
apărea din cauza căldurii excesive, prin lipsa de fluide
sau de mâncare sau datorită unor condiții medicale
existente (diaree sau stări de vomă prelungite).
 CAUZELE MEDICALE DE DESHIDRATARE
• gastroenterita (cea mai comună cauză)
• bolile febrile determină creşterea pierderilor insensibile de apă şi
afectează apetitul
• utilizarea de amfetamină şi alte stimulente
• cetoacidoza diabetică
• arsurile
• diabetul insipid se caracterizează prin diureză excesivă cu urină foarte
diluată şi determină depleţia apei din organism ducând la deshidratare
hipernatremica
• hiperglicemie severă, în special în diabetul zaharat
Deshidratarea izoosmotică are drept cauze:
• hemoragiile
• arsuri cu transvazare de plasma
• pierderi de lichide gastrointestinale (diaree, vărsături)
• peritonită
• ascită
• faza poliurică din insuficienţa renală acută
• transpiraţii
• diuretice
• diabet zaharat
• alcoolism
Deshidratarea hiperosmotică are drept cauze:
• reducerea aportului de apă
• diabetul insipid (neurogen sau nefrogen)
• diabetul zaharat
• alcoolismul
• administrarea sărurilor de litiu
• febră
• evaporare excesivă prin transpiraţie sau pulmonar (ex. respiraţia
artificială)
• diaree
• arsuri
• tratament cu manitol
 TIPURI DE DESHIDRATARE
În funcție de gradul de severitate, deshidratarea poate fi:
• ușoară
• moderată
• severă
Deshidratarea poate constitui uneori un caz de urgenţă
medicală, a cărui gravitate trebuie să fie evaluată în funcţie
de volumul pierdut, semnele clinice şi originea acestei
deshidratări.
 Diagnosticul stărilor de deshidratare se
face prin examen clinic și prin examen de
laborator.
După rezultatele examenului de laborator
se va stabili tipul deshidratării, pentru a se
aprecia cantitatea de lichide ce trebuie
administrate după efectuarea bilanțului hidric.
 Complicațiile deshidratării pot include șoc ireversibil, tromboză
venoasă sagitală, convulsii și insuficiență renală.
Buna funcţionare a rinichilor depinde de aportul nostru de apă.
Deshidratarea favorizează infecţiile urinare, formarea nisipului şi
pietrelor la rinichi, iar în cazurile severe, poate avea o consecinţă cu
potenţial fatal: insuficienţa renală. Şi capacităţile noastre intelectuale au
de suferit în lipsa unei hidratări optime. Este suficient să pierdem numai
doi la sută din cantitatea de lichide a corpului pentru a avea probleme de
concentrare, tulburări de memorie pe termen scurt şi dificultăţi în a face
calcule elementare.
Aportul insuficient de lichide ne privează şi de energie.
 Tratamentele se aplică numai conform sfatului medicului, în funcție
de tipul deshidratării și de gravitate.
Căile de hidratare:
1. Peros - calea fiziologică de hidratare;
2. Duodenal - se execută cu sondă duodenală, soluţiile fiind introduse cu
seringă sau cu ajutorul perfuzorului;
3. Rectal - se face prin clismă picătură cu picătură;
4. Parenteral - se execută prin perfuzii intravenoase.
 În formele ușoare, cu cauza cunoscută tip diaree ușoară, vărsături în
cantitate mică, transpirații mai abundente după expunere la temperaturi
ridicate se recomandă aport hidric prin lichide (2,5 - 3 litri / zi), asocierea
soluțiilor de rehidratare orală (se beau în 4 ore 500 ml din soluția obținută
prin dizolvarea a 15 grame pulbere în apă).
În formele ușoare și medii, terapia orală de rehidratare se află pe primul
plan. Pentru tratamentul deshidratării în general, fără referire la terapia
etiologică se folosesc soluții polielectrolitice și glucozate.
Terapia intravenoasă de rehidratare este practicată în cazuri severe de
deshidratare (toxicoza de exicație sau toxicoza anhidremică) cu sau fară stare
de șoc sau atunci când bolnavul este confruntat cu: dificultați de
deglutiție/sugere, deprimarea stării mintale, hipernatremie severă suspiciune
de abdomen chirurgical.
 Pacient A.R, sex masculin, vârsta 67 ani, pensionar, provenind din mediul rural, se internează la data
de 13.06.2014, în Spitalul de Boli Cronice și Geriatrie Ștefănești.
• Nume: A. R.;
• Vârsta: 67 ani;
• Sex: masculin;
• Domiciliu: Ștefănești, Argeș ;
• Profesia: pensionar;
• Condiții de viață: salubre, tip rural.
• Motivele internării: greață, vărsături, febră T= 38,5°C, crampe abdominale, scaune lichide, paloare,
semene de deshidratare.
• Diagnostic la internare: gastroenterită
• Medic curant: V.S.
• Istoricul bolii: pacientul în vârstă de 67 ani, hipertensiv, a început în urmă cu 2 zile să prezinte grețuri,
vărsături, scaune moi, crampe abdominale, febră și paloare. La internare, pacientul prezintă și semne
de deshidratare severă (tahipnee, tahicardie, febră, gura și pielea foarte uscată, sete puternică, oligurie,
urini concentrate, apatie).
• NEVOIA AFECTATĂ: Nevoia de a menține temperatura corpului în
limite normale
• DIAGNOSTIC DE NURSING: Alterarea confortului din cauza
crampelor musculare și hipertermiei; Proces infecțios; Lipsa de
cunoaștere a prevenirii infecției.
• OBIECTIVE: Pacientul să prezinte temperatura corporală în limite
normale în 1-2 zile; Combaterea infecției.
• ÎNGRIJIRI AUTONOME ŞI DELEGATE: Măsor temperatura
corpului și notez în foaia de temperatură; T=38,5 °C; Supraveghez
manifestările de deshidratare, aspectul tegumentelor, diureza, P, T.A.,
comportamentul pacientului; Administrez tratament antiinfecțios și
antipiretic recomandat de medic.
• NEVOIA AFECTATĂ: Nevoia de a evita pericolele
• DIAGNOSTIC DE NURSING: Risc de complicații datorită deshidratării.
• OBIECTIVE: Pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic în 24-48 ore;
• ÎNGRIJIRI AUTONOME ŞI DELEGATE: Amplasez pacientul în
salon, în funcție de starea sa; Asigur condiții de mediu adecvate, fară
curenți de aer, surse de infecție, zgomote deranjante; Măsor funcțiile vitale
ale pacientului (P, R, T, T.A), diureza, scaun, greutate corporală; Calculez
bilanțul ingesta-excreta; Pregătesc pacientul pentru explorările
recomandate de medic; Pregătesc materialele, instrumentele, soluțiile
pentru explorări; Transport probele de laborator; Aduc rezultatele probelor
la F.O.; Reechilibrez hidroelectrolitic pacientul, prin regim hidric 24-48
ore (apa și zeamă de orez), apoi regim alimentar de tranziție, orez fiert în
apă, brânză de vaci, carne fiartă; Observ instalarea unor reacții adverse la
administrarea medicamentelor.
• NEVOIA AFECTATĂ: Nevoia de a elimina
• DIAGNOSTIC DE NURSING: Eliminare inadecvată manifestată
prin vărsături, diaree, oligurie .
• OBIECTIVE: Pacientul să prezinte diminuarea vărsăturilor; Pacientul
să prezinte eliminări fiziologice în limite normale.
• ÎNGRIJIRI AUTONOME ŞI DELEGATE: Supraveghez pacientul
în timpul vărsăturilor; Colectez vărsăturile şi le evaluez cantitativ;
Dupa vărsătură ofer pacientului un pahar cu apă pentru a-şi clăti gura;
Fac bilanţul ingesta – excreta și îl notez în F.O.; Recoltez urina pentru
sumar urină; În timpul investigațiilor se respectă regulile de asepsie și
antisepsie; La indicația medicului administrez tratamentul. În perioada
vărsăturilor se face hidratare parenterală.
• NEVOIA AFECTATĂ: Nevoia de a bea și a mânca
• DIAGNOSTIC DE NURSING: Dificultate în a se alimenta datorită vărsăturilor
și inapetenței.
• OBIECTIVE: Pacientul să se hidrateze exclusiv pe cale orală; Pacientul să
prezinte o alimentație completă în circa 6 zile.
• ÎNGRIJIRI AUTONOME ŞI DELEGATE: Se evită alcoolul și băuturile care
conțin cofeină. Prin efectul lor diuretic, acestea accentuează pierderile de apă și
săruri minerale. De asemenea, se evită consumul de băuturi carbogazoase,
deoarece conținutul lor ridicat de zahăr poate provoca diaree; Reechilibrez
hidroelectrolitic pacientul, prin regim hidric 24-48 ore (apă și zeamă de orez);
Regim alimentar de tranziție: orez fiert în apă, brânză de vaci, carne fiartă, ou
fiert moale; dupa 5-6 zile se pot introduce laptele și mezelurile; Dieta va fi
diversificată treptat; Administrez la indicația medicului:
- Algocalmin 1 f intramuscular;
- Furazolidon 4x1/zi.
 Evaluarea cazului
Pacientul A.R se internează la data de 13.06.2010, în Spitalul de Boli Cronice
şi Geriatrie Ştefăneşti pentru stare de sănătate alterată. Prezintă greaţă, vărsături,
crampe abdominale, scaune apoase multiple, paloare şi semne de deshidratare
severă (tahipnee, tahicardie, febră, gură şi pielea foarte uscată, sete puternică,
oligurie – urini concentrate, apatie). În urma examenului clinic şi de laborator s-a
stabilit diagnosticul de gastroenterită asociată cu o deshidratare severă. Pe
perioada spitalizării s-au efectuat următoarele:
- măsurarea şi notarea funcţiilor vitale
- administrarea medicaţiei prescrise de medic
- supravegherea stării generale: funcţiile vitale, somnul, alimentaţia, eliminările;
- s-a pus accent pe reechilibrarea hidroelectrolitică.
 Se externează cu stare de sănătate ameliorată și primește următoarele
recomandări:
regim alimentar echilibrat, conform indicaţiilor medicului;
- consumul de apă numai de la surse sigure, dacă este posibil apă plată;
- fierberea cărnii înainte de preparare şi procurarea ei numai de la surse autorizate;
- evitarea consumului de conserve;
- evitarea produselor din lapte ce nu prezintă calităţi organoleptice
corespunzătoare;
- respectarea tratamentului medicamentos și a regimului alimentar;
- control periodic la medicul de familie;
- va evita consumul de alimente reci;
- va evita băuturile fermentate;
- va respecta condiţiile de igienă (spălarea mâinilor, spălarea fructelor).
Deshidratarea este o afecțiune gravă chiar și
în formele minore și trebuie tratată ca atare.