Educaţia ca

fenomen social şi
pedagogic
Evocarea
 Formula de inițiere în temă
 Reactualizarea cunoștințelor
 Descoperirea temei

Realizarea sensului
 Repere tematice ale temei
 Informează-te
 Procesează informația

Reflecția
 Soluționează
 Comunică
 Exprimă-ți atitudinea
Educaţia ca fenomen social şi
pedagogic
 Conceptual de Educaţie și Pedagogie
 Evoluţia ştiinţelor educaţiei.
 Educația – o acţiune specifică umană
 Obiective operaționale
 Să elaboreze o definiție proprie a conceptului de
”educaţie”/pedagogie
 Să analizeze etapelor de dezvoltare a pedagogiei în formarea ca
știință
 Să enumere categoriile fundamentale ale pedagogiei
 să elaboreze un organizator grafic a disciplinelor cu care
corelează pedagogia Să stabilească specificului educaţiei în
raport cu învăţarea şi instruirea
 Să enumere personalităţilor care şi-au adus aportul la
dezvoltarea ştiinţelor educaţiei
 Să descrie aspecte caracteristice ale dezvoltării pedagogiei ca
știință.
 Să argumenteze importanța educației pentru societate.
“Natura şi educaţia sunt
asemănătoare. Într-adevăr, educaţia
îl transformă pe om şi,
transformându-l îi dă o a doua
natură” (Democrit)

DE CE?
EXPRIMAȚIVĂ PĂREREA.....
 Etimologia cuvântului
Educație
 Etimologic, conceptul de educaţie cunoaşte două explicaţii,
oarecum distincte:
- educo- educare(lat.)- a alimenta, a creşte, a îngriji;
- educe- educere (lat.)- a duce, a conduce, a scoate.
 Prin reunirea într-un singur concept, a celor două interpretări
obţinem sintagma „evoluţie dirijată” cu înţelesul primar de
„scoatere din natură” iar pe de altă parte „creştere, actualizare
a unor potenţialităţi existente doar în stare latentă”.
Termenul este întâlnit în limba franceză în secolul XVI. Pe
parcursul timpului, educaţiei i s-au dat mai multe definiţii, care
au încercat să surprindă esenţa şi complexitatea fenomenului.
 Astăzi, termenul “educaţie” are o largă circulaţie mondială,
fiind unanim acceptată în ceea ce este esenţa ei. Cu semnificaţie
similară, dar nu identică, se folosesc în prezent sintagme precum:
formarea, modelarea, cultivarea personalităţii.
 Perspective de abordare
Educaţie este o Acțiune - perspectiva acţională, educaţia ca un ansamblu
de acţiuni desfăşurate voit într-o societate pentru transmiterea la generaţiile
tinere a comportamentului şi valorilor acumulate în timp;
Educația este un Proces - perspectiva procesuală, educaţia ca proces de
transformare pe termen lung a fiinţei umane, în perspectiva unor finalităţi
explicit formulate.
Transformarea se realizează pe două dimensiuni fundamentale:

 dimensiune psihologică, de transferare individuală prin acumularea

culturii transmise în acţiunea educaţională;
 dimensiunea socială, de socializare, dobândire de noi comportamente,
atitudini, conduite dezirabile din punct de vedere social.
Educația este o Relație socio-umană - perspectiva relaţională, educaţia
fiind o relaţie umană şi socială între educatori şi educaţi, relaţie în care
educatorul urmăreşte o schimbare intenţională pentru educat, în
conformitate cu un scop bine definit.
(V. Chiş, C. Stan, 2004)
 Definiția Educației
 Educaţia a fost definită ca un fenomen social - uman specific
care constă în transmiterea acumulărilor teoretice şi
practice obţinute de omenire de-a lungul dezvoltării sale
social- istorice către tânăra generaţie în special, cu scopul
formării personalităţii, a pregătirii pentru viaţă, pentru
integrarea în activitatea social-utilă ca şi pentru dezvoltarea
societăţii.
 Educația este un proces complex de formare a personalității
în conformitate cu potențialul sau individual și în
corespundere cu așteptările sociale.
 Acțiune de transformare pozitivă a ființei umane, de trecere
”condusă”de la un stadiu inferior la unul superior.
 Ansamblul de măsuri aplicate în mod sistematic, în vederea
formării și dezvoltării însușirilor intelectuale, morale sau
fizice ale tinerii generații sau ale oamenilor ale societății.
 Din perspectiva societății educația este interpretată
prin prisma pregătirii omului pentru exercitarea
diferitor roluri sociale.
 Educația este o activitate socială complexă care se
realizează printr-un lanț nesfârșit de acțiuni exercitate
în mod conștient, sistematic și organizat, în fiecare
moment, un subiect individual sau colectiv –
acționând asupra unui obiect –individ sau colectiv –în
vederea transformării acestuia din urmă într-o
personalitate activă și creatoare, corespunzătoare atât
condițiilor istorico-sociale prezentate și de
perspectivă, cât și potențialul sau biopsihic
individual.
La cei doi poli ai acțiunii educaționale se afla oameni, așa dar
numai omul educa si poate fi educat.
Educația nu se confundă cu procesul creșterii si îngrijirii puilor de
animale, intricat acesta din urma este de natura pur instinctuala.
Spre deosebire de animale, omul are gândire, rațiune, conștiință,
ceea ce imprimă oricărei acțiuni umane, deci si educației, un
caracter conștient, intenționat, sistematic si organizat.
 Caracterul conștient  al educației se refera la faptul ca educația
este o acțiune raționala, logica.
 Caracterul intenționat  se refera la faptul ca educatia este
subordonata întotdeauna unei intenții, unui tel, unui scop, unei
finalitate.
 Caracterul sistematic si organizat  semnifica faptul ca educatia
nu se realizează in mod spontan, ci într- un cadru adecvat care
permite desfășurarea sa optimă.
Educația - acțiune sociala datorita faptului ca
educația este o acțiune specific umana, iar
omul este o ființă sociala, înseamnă ca educația
se realizează numai in cadrul societății, prin
urmarea educația si societatea sunt
interdependente.
Educația nu este o simpla prelungire a
sistemului social, ci ea reprezintă o
componente distincta a acestui sistem,
diferențiata calitativ de alte fenomene sociale.
 Etapa reflectării educației în conștiința comuna a oamenilor
Din punct de vedere istoric cu existenta comunei primitive si
se caracterizează prin aceea ca fenomenul educațional este
prezent în conștiința oamenilor sub forma unor idei, păreri
izolate, utilizate în mod empiric în activitățile practice.
Elaborarea ideilor si reprezentărilor despre educație se realizau
concomitent cu activitatea practica. Pe acest fundal practic dintre
om si realitate apare si un raport teoretic, în sensul ca omul
începe sa-si propună în mod conștient cunoașterea realității în
care trăiește si cu care se afla în relație.
Deci, Educatia a aparut odata cu societatea umana. Având în
vedere aceste fenomene se pot observa pe parcursul istoric de
constituire a Educației ca știintă mai multe etape sau faze prin
care aceasta a trecut până astăzi.
 Mult timp, educația, ca fenomen social a existat fără să se
reflecte în plan teoretic, științific ci a rămas doar în plan empiric
(bazat numai pe experiență) societatea umană nu se putea
perpetua și dezvolta fără transmiterea de la o generație la alta a
cunoștințelor acumulate,a deprinderilor priceperilor formate.
Treptat societatea umană a selectat acele observații
semnificative, pozitive, benefice care au dobândit statutul de
reguli, demne de a fi respectate. De ex: ”cine știe carte are patru
ochi” sau tot ”pățitul e priceput”. Ansamblul acestor observații
și generalizări transmise din generație în generație
caracterizează etapa numită Pedagogia Populară.
 Etapa filozofică
 În aceasta etapă , Educația se constituie ca știință era văzuta
ca o disciplina care era o componenta a sistemelor filosofice.
 În aceasta perioada, marii filozofi au fost teoreticieni ai
educației iar ideile pedagogice nu erau separate de filozofie.
 Cei mai cunoscuti reprezentanti ai acestei faze sunt: Socrate,
Democrit, Platon, Aristotel.
 Se formulează Noțiunea de PEDAGOGIE

Etimologia cuv. din greacă

Paidagogia - a conduce copilul spre cunoaștere
(pais, paidos – copil ; agoge – a conduce.
Paidagogos - sclavul care avea sarcina de a conduce copilul la
școală.
 Platon

Democrit
 Evoluţia ştiinţelor educaţiei.

 Premize ale gândirii pedagogice în antichitate.

Concepţia pedagogică filozofică era şcoala lui Pitagora (sec. VI p.e.n.) Şcoala lui
Pitagora organizează bine educaţia şi instruirea tineretului.
De exemplu, ei elaborează ideea despre periodizarea dezvoltării omului, punând la
bază-perioada de 7 ani.
În primii 7 ani-caddinţii (se schimbă), în a doua perioadă de 7 ani-are loc
maturizarea sexuală; în a treia perioadă-creşte barba.
Instruirea şi educaţia trebuie realizate în corespundere cu vârsta pentru ca: “copiii
să nu se comporte ca infantilii, tinerii-ca copiii, bărbaţii-ca tinerii, iar bătrânii să nu
cadă în marazm”.
În sec. V p.e.n. în Grecia Antică a apărut necesitatea de a conştientiza în cadrul
filozofiei aşa un fenomen social ca educaţia, pentru a lămuri acest fenomen, a-l
structura. Se adunase un material empiric bogat, se organizau şi funcţionau şcoli.
Primele încercări de a lămuri fenomenul educaţiei le întâlnim la marii filozofi:
Heraclit, Democrit, Socrate, Platon, Aristotel (sec.VI-V p.e.n.) – în lucrările sale
elaborează idei: fiecare om este apt de a învăţa, de a cunoaşte adevărul şi de a se
perfecţiona. Omul posedă două unelte ale cunoaşterii: senzaţiile şi raţiunea. Prin
organele de simţ omul vine în contact cu lumea înconjurătoare şi îşi formează
capacitatea de a gândi.
 Etapa pedagogiei Moderne
sau Clasică
Desprinderea pedagogiei de filozofie nu a produs si ruptura
totodată între aceste doua științe. Astfel ca filozofia moderna si-
a pus amprenta asupra unor sisteme pedagogice.
 Pedagogia moderna a urmat doua directii:
 1. deductiva –când s-a pornit de la principiile generale de
natura filosofica, psihologica sau etica, pentru a se ajunge
la anumite principii pedagogice necesare pentru
activitatea educativa practica si inductiva, când s-a pornit
de la datele observației directe.
 2. În cea de a doua direcție se încadrează sistemul pedagogic
al lui Jan Amos Comenius (1592 – 1670), al lui Henrich
Pestalozzi (1746 – 1827), în timp ce primei direcții îi apartin
sistemul pedagogic al lui J.J. Rouseau (1712 – 1778),si al
lui Johan Friedrich Herbart (1776 – 1841).
Henrich Pestalozzi
(1746 – 1827)

Jan Amos Comenius

(1592 – 1670)

J.J. Rouseau
(1712 – 1778)

Johan Friedrich Herbart

(1776 – 1841)
 Etapa pedagogiei experimentale
 Sfârșitul sec. XIX si începuturile sec. XX, este o perioada de
marca în evoluția pedagogiei, ca urmare si a rezultatelor
obținute si de celelalte științe cu care pedagogia este în
relație. Este o perioada în care sunt supralicitate când
aspectele sociale ale educatiei de natura sociologica când
aspectele psihice.
Orientarea sociologizanta vizează subordonarea educației
societății iar Orientarea psihologista plasează în centrul sau
copilul cu trebuintele si interesele sale.
 În cazul primei orientări, educația este centrata pe educator
iar în cea de a doua orientare, educatia este centrata pe copil
(pedocentrismul).
Pedagogia experimentală reprezintă momentul
în care pedagogia trece de la preștiințific la
științific în investigarea educației. Se trece de la
un demers bazat pe experimente, descrieri si
verificare a faptelor înainte de a concluziona în
legătura cu organizarea educației.
Apariția pedagogiei experimentale a dus la
perfecționarea tehnicilor de investigație a
fenomenului educațional si implicit
perfecționarea procesului de învățământ.
Etapa Postmodernă sau Educației
interdisciplinare.
Termen lansat în anii `50 ai sec. XX-lea, dar fenomenul este
conceptualizat în anii 70 în țările dezvoltate, tendințele fiind
conturate asupra promovării individualizării educației,
apartenenței și participării la viața comunitară, creativității, etc.
Tinde să rezolve conflictul dintre abordarea a educației
psihologică și sociologică.
Poate fi încadrata mai cu seama în epoca contemporana, când
interdisciplinaritatea presupune valorificarea tuturor rezultatelor
obținute de diverse discipline care se ocupa de educație și
fenomenul educațional.
 Pedagogia este o știință deoarece:

Limbaj
propriu
Are domeniu
de studiu/
Metodologie
cercetare
specifică Criteriile
unei
științe
Are la bază
legi, principii,
Relaționează reguli de
cu alte acțiuni
științe
Termenul de Pedagogie a fost recunoscut
oficial în anul 1762, dar s-a folosit cu
precădere abia în sec al XIX-lea, când
cursurile de ”educație generală” au fost
denumite ”cursuri de pedagogie”
 PEDAGOGIA
 Pedagogia este știința Educație care studiază esența și
caracteristicile fenomenului educațional, scopul și sarcinile
educației, valoarea și limitele ei, conținutul, principiile,
metodeleși formele de desfășurare a proceselor paideutice.
Pedagogia are ca obiect de studiu Educația.

 Pedagogia este știința de a modela personalități, în

conformitate cu anumite finalități la care un individ sau o
colectivitate umană aderă în mod direct.

 Pedagogia studiază esența, idealul, conținutul, metodele,

mijloacele și formele Educației, urmărindu-se formarea pe
baza științifică a personalității și profesonalității pentru
activitatea social-utilă.
Sarcină de lucru
Analizând noțiunile prezentate a
Pedagogiei determinați obiectul de studiu a
acestei științe.
 Caracteristicile pedagogiei
 Pedagogia este o știință socio-
ȘTIINȚĂ
umană deoarece reprezintă un
fenomen social specific ființei
umane
 Pedagogia este o Tehnologie
deoarece răspunde la întrebarea
Pedagogia
cum? Prin ce mijloace? Explică
demersul tehnologic al ARTĂ
TEHNOLOGIE
pedagogie
 Pedagogia este o artă deoarece
vehiculează mesaje educaționale
care transmit nu numai
cunoștințe dar și mesaje afectiv-
volitiv-comportamentale
susținută de emoții, sentimente,
convingeri ,etc.
Funcțiile Pedagogiei:
 Științifico-teoretică – prin care studiază esența procesului
pedagogic; structura; mecanismele și specificul formării
personalității în procesul influenței și interinfluenței unor
factori subordonați anumitor finalități, condițiile creării
mediului favorabil dezvoltării potențialului individual. Ca
rezultat conturîndu-se legități, principii, teorii, concepții.
 Constructiv-Tehnologică –sunt elaborate tehnologii ale
fenomenelor și proceselor studiate. Deci pedagogia este o
știință practico-aplicativă, ea nu doar explică fenomenul
influenței educative, ci se preocupă de
finalități/obiective/metode/forme de organizarea procesului
educațional mijloace de influență educativă.
Prognostică - se studiază perspectivele
evoluției științei în ansamblu sau a unor
ramuri. Se preocupă de evoluția sistemului
educațional și sau/de învățământ punând
accent pe dezvoltarea strategică a acestuia în
ansamblu sau pe unele trepte și niveluri.
 Gândește, prezintă în pereche

Legătura pedagogiei cu alte științe

Sarcină de lucru:
 Analizând materialul propus prezentați grafic
științele cu care corelează Pedagogia.

 Argumentați de ce Pedagogia ca știință face

parte din sistemul științelor socio-umane.
 Ca și orice știință pedagogia are
clasificarea sa a disciplinelor pedagogice
DOMENII Subdomenii Specializări
Teoretico fundamental Pedagogia generală
Teoria educație
Teoria instruirii

Abordări analitice în context Istoria pedagogiei

temporal Pedagogia comparată
Pedagogia vârstelor Pedagogia preșcolară
Pedagogia Școlară
Pedagogia universitară
Pedagogia adultului
Specială Surdopedagogia,
Pedagogia devalorizaților social
Specializat
Socială Pedagogia Familiei
Pedagogia de gen
Aplicată Pedagogia industrială
Pedagogia medicală
Pedagogia militară
Pedagogia artistică/ sportivă
Domeniul Subdomenii

Filosofia educației
Sociologia educației
Pedagogia biologică
Interdisciplinar Pedagogia culturii
Psihologia pedagogiei
Axiologia pedagogică

Pedagogia creativității
Pedagogia timpului liber
Aplicativ Pedagogia mijloacelor de comunicare
Pedagogia vocațională

Pedagogia progresivistă
Pedagogia esențialistă
Interferenței filosofice Pedagogia pozitivistă
Pedagogia antropozofică
Pedagogia fenomenologică
Categoriile pedagogiei
 Sunt concepte fundamentale care exprimă notele esenţiale şi generale ale fenomenului
educaţional în ansamblul său sau ale unor laturi şi aspecte ale acestuia. Categoriile
pedagogiei sunt:• Educaţia;
• Instrucţia;
• Învăţământul
Educaţia este categoria cu cea mai largă sferă de generalitate incluzând notele esenţiale ale
procesului educaţional în ansamblul său.
 Educaţia cuprinde următoarele note esenţiale:
 o dobândirea de cunoştinţe generale şi de specialitate;
 o formarea priceperilor şi deprinderilor intelectuale şi practice de specialitate;
 o dezvoltarea capacităţilor şi aptitudinilor generale şi de specialitate;
 o formarea concepţiei despre lume şi viaţă;
 o formarea conştiinţei moral- civice şi a comportării civilizate;
 o formarea conduitei moral civice;
 formarea trăsăturilor de voinţă şi caracter.

Categoria de învăţământ are în vedere două semnificaţii:

 a) Sistem de învăţământ ca ansamblul instituţiilor şcolare şi universitare;
 b) Proces de învăţământ ca activitatea complexă de transmitere şi dobândire a cunoştinţelor.
 Categoria de învăţământ exprimă acţiunea de realizare a notelor esenţiale ale celorlalte două
categorii, punerea lor în operă ca proces instructiv-educativ-evaluativ.
Sarcină de Lucru

 Formulați o noțiune proprie a Pedagogiei

 Prezentați 2 idei de bază despre educație
 Formulați trei argumente în favoarea
studierii Pedagogiei.
 Elaborați un referat despre educație în diferite
perioada Istorice
 Ex: Educația în Grecia Antică

 Materialul discutat astăzi analizat și însușit.

 Succese!!!
Criterii de elaborare a comunicării
 Corespunderea referatului temei.
 Profunzimea și completitudinea dezvoltării temei.
 Adecvarea la conținutul surselor.
 Coerența și logica expunerii.
 Gradul de originalitate.
 Nivelul de erudiție.
 Modul de structurare a lucrării.
 Justificarea ipotezei legate de tema referatului.
 Expunerea părerii proprii
 Concluzii .