CURS I

ETIOLOGIA TUBERCULOZEI
EPIDEMIOLOGIA TUBERCULOZEI
ETIOLOGIA TUBERCULOZEI

Tuberculoza reprezintă de secole una dintre cele mai

răspândite și importante boli infecțioase ale
umanității.
 Mycobacterium Tuberculosis – agentul patogen

responsabili de tuberculoza umană aparține

Genului Mycobacterium, unicul gen al familiei
Mycobacteriacee din ordinul Actinomycetales.
 Specii micobacteriene M. tuberculosis, M. bovis,

M. avium, M. leprae, toate patogene pentru om,

ETIOLOGIA TUBERCULOZEI
 Caracteristicile micobacteriilor tuberculoase
 1. Caracteristici generale
 M. Tuberculosis
 aerobioza - se dezvoltă ȋn țesuturi bogat vascularizate cum este parenchimul
pulmonar, ȋnsă supraviețuiesc și ȋn condiții de anaerobioză;
 forma bacilară neramificată;
 nesporulați;
 imobilitatea;
 acido-alcoolo-rezistența (peretele celular conține 60% lipide);
 multiplicarea lentă ȋn 20-22 de ore (rata lentă de replicare și abilitatea de a
persista ȋn stare latentă, determinând necesitatea unei perioade lungi de terapie și
profilaxie);
 parazitismul intracelular.
ETIOIOLOGIA TUBERCULOZEI
 Morfologia microscopică
 Cea mai importantă caracteristică a genului
Mycobacterium este acido-alcoolo-rezistența
(AAR) - stă la baza realizării colorației Ziehl-
Neelsen specifică micobacteriilor.
 Colorația clasică Ziehl-Neelson, micobacteriile
se evidențiază ca bastonașe roșii pe fond albastru,
ETIOLOGIA TUBERCULOZEI
ETIOLOGIA TUBERCULOZEI
 Colorațiile fluorescente (auramină-rodamină)
se bazează pe aceeași proprietate a acido-
alcoolo-rezistenței, evidențiindu-se la
examinarea ȋn lumină ultravioletă a
micobacteriilor ca și bastonașe fluorescente
galben-portocalii pe fond ȋntunecat.
ETIOLOGIA TUBERCULOZEI
ETIOLOGIA TUBERCULOZEI
 Dezvoltarea pe medii de cultură
 Cultivarea permite atât izolarea, cât şi identificarea BK
 permite testarea chimiosensibilităţii germenilor - metodă foarte
sensibilă
 Mediul de cultură cel mai frecvent utilizat 
 mediu solid Löwenstein-Jensen, de culoare verde malachit
creșterea bacililor tuberculoși este foarte lentă, motiv pentru
care coloniile devin bine vizibile după 3-4 săptămâni de la
ȋnsămânțare.
 Condițiile optime de dezvoltare sunt aerobioza, pH 7-7,5 și
temperatura de 37,5-38°C.
ETIOLOGIA TUBERCULOZEI
 Pe mediul Löwenstein-Jensen coloniile de M.
Tuberculosis au aspect uscat, rugos, proeminent,
(de tip R eugonic), de culoare gălbuie, uneori
acoperind ȋntreaga suprafață a mediului.
 Coloniile de M. bovis sunt albicioase, netede,
plate (de tip S disgonic).
ETIOLOGIA TUBERCULOZEI
ETIOLOGIA TUBERCULOZEI
 Metoda BACTEC - mediu lichid marcat cu C14
radioactiv - rezultate pozitive ȋn 1-2 săptămâni.

 Metoda permite de asemenea testarea

chimiosensibilității micobacteriene.
ETIOLOGIA TUBERCULOZEI
 Rezistența la agenții fizici, chimici și medicația
antituberculoasă
 Datorită hidrofobiei peretelui celular bogat ȋn lipide -
rezistenți față de acțiunea agenților fizici și chimici.
Rezistă la uscăciune, supraviețuind ȋn praful locuințelor
2 luni, la frig la -180 °C, ȋn apele reziduale 4-5 luni. Sunt
sensibili la lumină (radiație ultravioletă), căldură
(autoclavare) și substanțe antiseptice (formol, clorură de
var, cloramină).
 Rezistența la antibiotice poate fi naturală.
EPIDEMIOLOGIA TUBERCULOZEI

 Epidemiologia tuberculozei - studiul răspândirii infecției și

ȋmbolnăvirii de tuberculoză ȋn populația umană și animală, a
factorilor determinanți și favorizanți ai infecției și ai bolii,
precum și cu studiul măsurilor de prevenire și combatere a
răspândirii tuberculozei ȋn masă.
EPIDEMIOLOGIA TUBERCULOZEI

 Procesul epidemiologic tuberculos reprezintă un complex

de evenimente epidemiologice a căror succesiune facilitează
transmiterea și răspândirea infecției, precum și transformarea
infecției ȋn boală, intr-o comunitate umană.
 1.1. Sursa de infecție = agentul patogen
 1.2. Calea și mecanismul de transmitere ale agentului
patogen, precum și căile de transformare a infecției ȋn boală.

 1.3. Organismul receptor

EPIDEMIOLOGIA TUBERCULOZEI
EPIDEMIOLOGIA TUBERCULOZEI
 Sursa de infecție

 Principala sursa de infectie - bolnavii de tuberculoză pulmonară baciliferi

(leziuni cavitare).
 Cadrele didactice, personalul din sectorul alimentar, personalul medical
prezintă un pericol crescut de răspăndire a infecției din cauza specificului
profesiei lor.
 O sursă secundară este reprezentată de bolnavii cu tuberculoze
extrapulmonare active deschise sau fistulizate, (ganglionare,
osteoariculare, urogenitale) - importanță mai diminuată din cauza incidenței
scăzute a acestor cazuri precum și din cauza paucibacilarității acestora.
 Animalele bolnave de tuberculoză -bovideele infectate cu M. Bovis, pot
transmite infecția prin lapte, urină sau fecale.
EPIDEMIOLOGIA TUBERCULOZEI

 Calea de transmitere
 Calea respiratorie (aeriană)
 Particulele de spută baciliferă ----aerosolizate prin tuse, strănut
și vorbire (picăturile lui Flugge) -----evaporarea apei pe care o
conțin, pot deveni intens contaminante (nuclei deshidratați ai
picăturilor bacilifere).

 Picăturile bacilifere de spută (cu dimensiuni ȋntre 5-10µ) se

depun pe sol, podea, obiecte, lenjerie, haine, transformându-se
ȋn praf bacilifer cu potențial infectant de durată, bacilii
tuberculoși păstrându-și virulența ȋn timp.
EPIDEMIOLOGIA TUBERCULOZEI
 Calea digestivă –
 mai puțin frecventă datorită introducerii metodei
de pasteurizare a laptelui. Consumul de lapte
nepasteurizat sau produse derivate erau ȋn trecut
responsabile de infecția pe cale digestivă.
 Calea de infecție cutanată –
 foarte rară, implicând existența de soluții de
continuitate la nivel tegumentar (autopsieri,
mulgători, sugari).
EPIDEMIOLOGIA TUBERCULOZEI

 Calea intrauterină
 este de asemenea extrem de rară, putând apărea la gravidele
afectate de tuberculoză miliară generalizată, iar calea intrapartum
este reprezentată de aspirarea sau ȋnghițirea de lichid amniotic
infectat de la o metrită tuberculoasă a mamei.

 Infectarea iatrogenă
 fi ȋntâlnită ȋn cazul folosirii instrumentarului contaminat cu BK la
manopere terapeutice, intervenții chirurgicale, manopere
endoscopice, ȋn cazul utilizării ȋn locul vaccinului BCG a unor bacili
virulenți sau ȋn cazul vaccinări BCG la pacienți imunodeficienți.
EPIDEMIOLOGIA TUBERCULOZEI
 Organismul receptor
 Se constată că specia umană este mai receptivă pentru
infecția tuberculoasă și mai sensibilă la ȋmbolnăvire.
 Vaccinarea BCG este responsabilă de o creștere a
rezistenței la ȋmbolnăvirea prin tuberculoză de pana la
80% .
 Rezistența (imunitatea), este dependentă de
magnitudinea infecției tuberculoase ȋn teritoriu (endemia
tuberculoasă), dar și de factorii genetici individuali.
EPIDEMIOLOGIA TUBERCULOZEI
 Factori favorizanți sau de risc ai infecției și
ȋmbolnăvirii
 .1. Factorii interni sau de teren
1. Vârsta
 susceptibilitate crescută la infecția și ȋmbolnăvirea de
tuberculoză
 prima copilărie (0-4 ani) - forme grave de tuberculoză
 pubertatea și adolescența
 adultul tânăr, cu vârste ȋntre 19-25 de ani
 vârsta a 3-a
EPIDEMIOLOGIA TUBERCULOZEI
2.Tipul constituțional longilin-astenic
3. Sexul
 perioada pubertară există o frecvență ușor mai ridicată la sexul

feminin
 vârsta adultă, incidența și mortalitatea prin tuberculoză sunt mai

augmentate la sexul masculin,

4. Sarcina și lăuzia reprezintă factori de risc pentru ȋmbolnăvirea de
tuberculoză,
5. Rasa
 Populația africană și asiatică au o rezistență naturală mai scăzută

6. Deficitele imune congenitale de tip umoral și mai ales celular

(timice), reprezintă factori de risc implicați ȋn apariția tuberculozei
EPIDEMIOLOGIA TUBERCULOZEI
 7. Deficitele imune dobândite,
 permanente sau temporare
 terapii imunosupresoare (citostaice, corticoterapia
sistemică, terapia anti TNFα0,
 infecția HIV-SIDA, hemopatii maligne, neoplazii
 8. Comorbidități
 diabetul zaharat, bolile psihice, silicoza, neoplaziile,
ulcerul gastroduodenal și pacienții cu stomac
rezecat
EPIDEMIOLOGIA TUBERCULOZEI
 2. Factori externi – de mediu
 1. Contextul socioeconomic și cultural - 98% din
decesele prin tuberculoză și 95% din ȋmbolnăviri survin ȋn
țările slab dezvoltate economic.
 2. Poluarea atmosferică este implicată ȋn diminuarea
mecanismelor de apărare bronho-pulmonară, prin iritație
bronșică și alterarea mecanismelor de clereance mucociliar.
 3. Alimentația deficitară cantitativ și calitativ, mai ales,
deficitul de proteine, vitamine predispune la apariția
tuberculozei prin instalarea deficitelor de apărare imună.
EPIDEMIOLOGIA TUBERCULOZEI
4. Veniturile familiale scăzute determină prin
supraaglomerarea locuințelor și condiții igienico-sanitare
precare o incidență de 5-10 ori mai mare a tuberculozei.

5. Condițiile de muncă
 noxelor pneumoconiogene

 personalul din secțiile de pneumologie, autopsierii și

personalul medical ȋn general

 solicitărilor fizice și psihice intese la locul de muncă, a

navetismului și turelor de noapte.

EPIDEMIOLOGIA TUBERCULOZEI
6. Consumul de toxice
 Alcoolismul Consumatorii de droguri au risc major de apariție

a ȋmbolnăvirii prin tuberculoză, ȋn contextul scăderii rezistenței

imunitare secundar afectării toxice pluriorganice, ȋn condiții de
viață socială dezorganizată, promiscuitate și pauperitate.

 Consumatorii de droguri au risc major de apariție a

ȋmbolnăvirii prin tuberculoză, ȋn contextul scăderii rezistenței
imunitare secundar afectării toxice pluriorganice, ȋn condiții de
viață socială dezorganizată, promiscuitate și pauperitate.
EPIDEMIOLOGIA TUBERCULOZEI
 3. Indicatori epidemiometrici ai endemiei
tuberculozei
 3.1. Tuberculoza pe plan mondial
 Endemia TBC pe plan mondial este puternic influențată
de nivelul socioeconomic și cultural, precum și de gradul
de implementare a măsurilor de luptă antituberculoasă.
 Infecţia este repartizată inegal în lume
 diferenţe mari ale incidenţei bolii (de la 8-12
cazuri/100000 până la 400-600 cazuri/100000 locuitori).
EPIDEMIOLOGIA TUBERCULOZEI
 1/3 din populaţia globului este infectată cu M.Tuberculosis,
fiind în pericol să dezvolte tuberculoză la un moment dat pe
parcursul vieţii, constituind astfel un rezervor de infecţie
care poate genera milioane de cazuri noi de tuberculoză.
 La nivel mondial OMS apreciază la aproximativ 8,8
milioane de cazuri noi de TBC în 2010, din care 1,1
milioane (13%) la pacienții HIV pozitiv.
 650.000 de cazuri de tuberculoză multidrogrezistentă ȋn
2010,
 tuberculoza cu rezistență extinsă a fost raportată ȋn 69 de
țări.
EPIDEMIOLOGIA TUBERCULOZEI
EPIDEMIOLOGIA TUBERCULOZEI
 Endemia tuberculoasă - tendință globală ușoară de scădere după
2000, datorită intervențiilor terapeutice și diagnostice.

 2008, incidenţa cea mai ridicată a tuberculozei au prezentat-o

populaţiile din următoarele regiuni OMS: Africa, Asia de Sud-Est
și Vestul Pacificului. Cele mai scăzute rate de incidenţă s-au
înregistrat în regiunea SUA şi Europa de Vest.

 La nivel global, incidenţa a cunoscut o scădere de la 142%000 în

anul 2004 la 139%000 în 2007. Pentru anul 2013 se estimează la
nivel mondial o incidență globală de 126%000, pentru o medie de 9
mil de cazuri noi de ȋmbolnăvire, dintre care 550.000 copii.
EPIDEMIOLOGIA TUBERCULOZEI
Factori responsabili de agravarea endemiei TBC la nivel mondial
 3.1. Explozia demografică din ultimile decenii, fără să fie asociată cu o

creștere corespunzătoare a nivelului de trai, a condus la agravarea

endemiei TBC pe plan mondial.

 3.2. Creșterea incidenței ȋmbolnăvirilor cu germeni rezistenți la

drogurile antituberculoase a survenit secundar complianței precare, a
terapiei incorecte și a lipsei medicației antituberculoase eficiente.

 3.3. Asocierea tuberculozei și a micobacteriozelor cu infecția

HIV/SIDA cunoaște o amploare deosebită, ȋn contextul posibilităților
ȋncă reduse de control a răspândirii infecției și tratamnetului acesteia.
EPIDEMIOLOGIA TUBERCULOZEI
Indicatori epidemiomerici ai endemiei TBC la nivel
național
 I.3.4.1. Incidența globală a TBC reprezintă totalul

bolnavilor ȋnregistrați cu tuberculoză activă la

100.000 de locuitori.
 din 2005 se implementeaza strategia DOTS a OMS,

strategia de tratament sub directă observație, se

resimte constant o tendință de scădere a
indicatorilor epidemiometrici ai tuberculozei,
EPIDEMIOLOGIA TUBERCULOZEI

 4.3. Incidența TBC la copii (0-14 ani) reprezintă de asemenea un

indicator de gravitate al endemiei, care se corelează cu densitatea
surselor bacilifere, cu gradul de control al contacților, cu eficiența
vaccinării BCG.

 4.4. Prevalența anuală a TBC cuprinde toate cazurile active dintr-

un an, cuprinzând și cazurile nevindecate provenite din anii
precedenți.

 4.5. Mortalitatea prin tuberculoză reprezintănumărul de decese prin

TBC la 100.000 de locuitori. Ṣi acest indicator epidemiometric a
cunoscut o scădere drastică ȋn ultimii ani