Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”

Catedra de odontologie, parodontologie şi patologie orală

Cheilita Glandulara

student: Tugui Catalina; coordonator: Marcu Diana

 Cheilita Glandulara
Generalitati

■ Cheilită glandulară este o patologie

inflamatoare rară a buzei inferioare.
■ Este o afecţiune condiţionată de
heterotopia glandelor salivare minore,
hiperfuncţia şi hipertrofia acestora.
■ Se manifestă prin inflamaţia acestor
glande situate pe roşul buzei sau zona
Klein.
■ Mai des sunt vizaţi bărbaţii trecuţi de
40 de ani.
Etiologia
■ Unii cercetători consideră cheilita glandulară ca fiind o
formă de ectopie a glandelor salivare minore, alții o
pun pe seama unei hipertofii a acestora.
■ Se mai presupune că boala ar putea fi transmisă
genetic, însă nici această teorie nu a fost încă
demonstrată.
■ Cauzele producerii ei ramân deocamdată necunoscute,
următoarele condiții fiind considerate a fi
predispozante:
- Igiena orală nesatisfăcătoare;
- Fumatul;
- Expunerea frecventă la radiațiile solare sau vânt;
- Scăderea capacităților de apărare ale sistemului imun;
- Stresul, trauma (muscatel buzelor).
 Clasificare
Primara
■ cheilita care apare independent, fără
a fi pus în legătură cu alte afecțiuni
■ este o boala care mulţi autori au
asociat-o ca anomalie înăscută a
glandelor salivare
■ Aceasta boala se întălneşte destul de
des, mai ales la barbatii cu vârsta 50-
60 de ani şi, de obicei nu apare la
persoanele tinere sub 20 de ani
Secundara
■ apare pe fundalul altor afecţiuni
ca: lichenul roşu plan, lupusul
eritematos etc.
■ este o consecinţă a bolilor
infecţioase cronice în care pot fi
afectate mucoasa sau chenaru roşu
a buzei
 Clasificare
(dupa gravitate)
Forma seroasa Forma purulenta
■ de obicei, apare pe fundalul anomaliei
glandelor salivare mici
 Forma seroasa
■ se manifestă prin dureri, senzaţii de arsură,
edemaţierea şi hiperemia buzelor.
■ este caracteristic simptomul „picăturilor de
rouă” - secretul acestor glande
■ Ducturile glandelor răman deschise. Secretul se
elimină permanent
■ Se observă eroziuni, ragade, scuame cruste.
■ in urma pătrunderii infecţiei in ducturile deschise,
procesul deseori trece in purulent.
 Forma purulenta
■ Se observă o inflamaţie difuză sau localizată.
■ Pacienţii acuză dureri, edem in regiunea buzei.
■ Glandele salivare minore sunt mărite in dimensiuni,
proeminează deasupra mucoasei, ducturile lor sunt deschise.

■ Se observă cruste purulente de culoare galbenă, verde. in

jurul ducturilor se conturează eroziuni, fisuri.
■ La apăsarea pe buze, se elimină exsudat purulent.
■ Este posibilă formarea abceselor şi keratinizarea.
 Diagnosticul diferential
sindromul Melkerson- tuberculoza edemul Quinke
Rozenthal
triada: pareza faciala recurenta, Leziunea are caracter ulcero-necrotic Reactie alergica aparuta in urma
edem oro-facial (in special buza contactului cu un allergen – edem
superioara), limba fisurata. angio-neurotic.
 Tratament

■ in cazul cheilitei glandulare

primare se aplică următoarele
măsuri:
– diatermocoagulare
– inlăturarea chirurgicală a
zonei Klein, impreună cu
glandele salivare minore
– criodistrucţia glandelor
 Tratament
■ Pentru cheilita
glandulară secundară:
– local - unguente cu
Heparină, Solcoseril,
Propolis etc.
– diatermocoagularea
ducturilor glandulare.
 Tratament
■ Pentru cheilita glandulară purulentă se recomandă următoarele preparate:
– antimicrobiene
– antibiotice
– antiinflamatoare
– hiposensibilizante
– corticosteroizi
– la necesitate, se aplică tratament chirurgical

■ Prognosticul, in majoritatea cazurilor, este favorabil, insă dacă tratamentul intarzie, pot apărea
abcese sau malignizare.