Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Teza de Master
Teza de Master
Rata depersonalizării
Indicator integral al gradului de criză organizaţională
Nivel scăzut Nivel mijlociu Nivel înalt
Scară Până Scară Nivel scăzut Nivel mijlociu Nivel înalt
După Până la După Până la După Până la După Până la După Până la După
la
exp. exp. exp. exp. exp. exp. exp. exp. exp. exp. exp.
exp.
Criză
Depersonalizare 14 % 53 % 36 % 27 % 50 % 20 % 9% 63 % 30% 17 % 61% 20 %
organizaţională
Din cele prezentate în acest capitol putem trage următoarele concluzii:
În urma participării la şedinţele Programului de prevenire şi diminuare crizei
organizaţionale, cadrele didactice au demonstrat o scădere a nivelului dat. Subiecții au
devenit mai echilibraţi emoţional, mai empatici, mai predispuşi spre comunicare cu alţi
oameni, ceea ce vorbeşte despre o modificare a atitudinii faţă de munca îndeplinită.
Odată cu restabilirea calmului şi a controlului asupra emoţiilor și gândirii pozitive, a fost
posibilă reevaluarea priorităţilor în munca îndeplinită, ceea ce a permis programarea mai
eficientă a timpului şi a activităţilor. S-a constatat la ei şi diminuarea componentelor
sindromului arderii emoţionale, şi anume: epuizarea emoţională, depersonalizarea şi
reducerea realizărilor personale.
La cadrele didactice, odată cu scăderea nivelului arderii emoţionale, a scăzut şi nivelul
stresului, ceea ce susţine ideea existenţei unei relaţii dintre aceste două variabile, precum şi
a faptului că ele se pot influenţa – opinie înaintată de noi.
În urma participării la şedinţele trainingului, odată cu scăderea arderii emoţionale, se
observă o creştere a satisfacţiei în muncă. Aceste date susţin ipoteza înaintată de noi,
precum că nivelul înalt al arderii emoţionale conduce la dezvoltarea insatisfacţiei în muncă.
CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI
2. Tocmai de aceea se cere ca, prin sistemul de formare iniţială şi mai ales prin sistemele de
formare continuă, cadrele didactice să beneficieze de o pregătire psihopedagogică mai intensă
în domeniul managementului educaţional, al gestionării disciplinei elevilor şi al gestionării
conflictelor. În prezent, aceasta se poate realiza mai ales prin pregătirea în cadrul masteratelor
şi prin cursuri de formare cu un curriculum specific.
5. Instruirea pentru intervenţie în caz de ardere trebuie să fie planificată şi desfăşurată în funcţie
de disponibilitatea participanţilor în ceea ce priveşte timpul. Acest lucru înseamnă că nu doar
durata fiecărei şedinţe, dar întregul program de instruire ar trebui să fie organizat în funcţie de
nevoile şi resursele de timp ale profesorilor;
6. Interacţiunea directă dintre profesori şi moderator nu este crucială doar pe durata trainingului,
ci şi între acestea. Moderatorul ar putea, spre exemplu, susţine profesorii în implementarea
strategiilor de prevenire şi/sau diminuare a sindromului arderii profesionale. Contactul poate fi
menţinut prin telefon, e-mail sau alte modalităţi;
7. Pentru asigurarea unui nivel înalt a randamentului de învăţare, metodele de instruire trebuie să
fie alese cu gândul la beneficiarii trainingului. De aceea, este recomandabilă adaptarea în caz de
necesitate a tehnicilor utilizate.