INSULINOMUL .

GLUCAGONOM
A EFECTUAT : BĂCEAN IRINA
GR. M-1822
COORDONATOR :CAZAC NADEJDA
Insulinomul este o tumoră
endocrină, tumora pancreatică, rar extra
– pancreatică (duoden, stomac, hilul
splinei, retroperitoneal în 1 – 3 % din
cazuri), secretantă de insulină, ce
determină consecutiv sindromul clinic
hipoglicemic. Tumora a fost identificată
de Wilder în 1927.
 SIMPTOMATOLOGIA
•  Whipple, în 1938, descrie triada simptomatică: manifestări neuropsihice și
vegetative după post sau spontan, glicemia sub 50 mg/dl și dispariția promptă a
simptomelor după administrarea glucozei oral sau intravenos;

neuropsihice sau vegetative adrenergice –

sindromul palpitații, tahicardie,
neuroglicopenic – transpirații, tremurături.
cefalee, spasme Se mai pot asocia
musculare, diploplie, grețuri, vărsături,
neliniște, agitație, senzație de foame și, în
somnolență, stare timp, obezitatea
confuzională, convulsii,
amnezie, comă, 
 INVESTIGAȚII PARACLINICE
1. Determinarea proinsulinei, a peptidului C, a anticorpilor antiinsulinici sau antireceptori
insulinici și dozarea sulfonilureei în sânge.
2. Markeri tumorali de malignitate (Valorile mult crescute ale HGC și ale proinsulinei ar putea
sugera transformarea malignă.)
3. Explorări imagistice (Ultrasonografia abdominală, CT (computer – tomografia), angiografia
abdominală selectivă, RMN (rezonanța magnetică nucleară), cateterizarea transhepatică a venei
porte pentru prelevarea insulinei.)
4. Examenul morphologic
Se realizează prin tehnici histochimice, imunohistochimice și de microscopie electronică pe fragmente
de țesut tumoral obținut prin puncție aspirativă cu ac fin sub ghidaj ecografic din tumora pancreatică
și / sau metastaze hepatice.
 Argumentarea diagnosicului

• Diagnosticul pozitiv este sugerat pe criterii clinice – crize hipoglicemice a

jeun sau tardiv postalimentar, mai ales daca în istoria familială se găsește
sindromul MEN I și este precizat prin determinări biologice. Metodele
imagistice evidențiază localizarea pancreatică a tumorii cu extensia locală și
la distanță.
 Tratament

1. Chirirgical
2. Regimul igieno – dietetic
3. Tratamentul medicamentos 
(diazoxidul 600 – 800 mg/zi.
Octreotidul (sandostatin)
streptozotocina și 5-fluorouracilul.
GLUCAGONOMUL
 DIAGNOSTICUL

• Diagnosticul de glucagonom se stabilește pe baza tabloului clinic ,a hipoaminoacidemiei ,a nivelului

crescut al glucagonului (500-1000pg/ml) și prin decelelrarea tumorii prin examinări imagistice .
• Diagnosticul diferențial :

Glucagonul poae fi crescut în (insuficiența renală cronică ,pancreatita acută,hipercorticism ,insuficiența

hepatică ,stresul sever ,post prelungit , hiperglicogenemie familială ,tratament cu danazol)
Afecțiuni în care pare eritemul migrator : boli mieloproliferative ,hepatita B,malnutriția, sindromul de
intestin scurt ,malabsorbția)
 TRATAMENT

1. Chirurgical
2. Suplimentarea cu aminoacizi și acizi grași ,analogii somatostatnei
3. Chimioterapie (streptozocin ,decarbazin, INFa
4. Embolizarea arterei hepatice