Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

de Lucian Blaga
 I. DATE GENERALE DESPRE OPERĂ
• Conceptul de artă poetică exprimă un ansamblu de trăsături
care compun viziunea despre lume și viață a unui autor,
despre menirea lui în univers și despre misiunea artei sale,
într-un limbaj literar care îl particularizează.
• Poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian
Blaga apare în deschiderea volumului de debut al autorului,
„Poemele luminii” (1919), anticipând concepția metafizică pe
care o va detalia, 15 ani mai târziu, în sistemul său filosofic.
 I. DATE GENERALE DESPRE OPERĂ
• Textul este, ca specie literară, o meditație filosofică pe tema
cunoașterii, dar și o confesiune elegiacă, având profunde accente
lirice.
• În viziunea lui Lucian Blaga, cunoașterea este de două tipuri:
paradisiacă (rațională) și luciferică (poetică).
• Cea dintâi este de tip logic și reduce numărul misterelor, prin
elucidarea lor.
• Cea de-a doua nu reduce numărul misterelor, ci, dimpotrivă,
acționează în profunzime, intensificându-le.
• Blaga optează pentru cunoașterea luciferică, care sporește tainele
universale.
 I. DATE GENERALE DESPRE OPERĂ
• Opera se înscrie în curentul literar modernism, prin: temă,
motive poetice, prezența ideilor filosofice, caracteristicile
limbajului, inovațiile prozodice etc.
• Imaginarul poetic transfigurează relitatea concretă într-o
viziune artistică specifică lui Lucian Blaga, prin cunoașterea
luciferică și prin funcția expresivă și estetică a metaforei
revelatorii.
• Lirismul subiectiv se definește prin prezența în text a mărcilor
lexico-gramaticale ale eului poetic, reprezentate de: verbe,
pronume și adjective pronominale de persoana I: „eu”, „nu
strivesc”, „nu ucid”, „mea”, „sporesc”, „îmbogățesc” etc.
 I. DATE GENERALE DESPRE OPERĂ
• Ideea poetică exprimă sentimentul de iubire al autorului față
de perfecțiunea universului populat de taine: „Eu nu strivesc
corola de minuni a lumii/.../căci eu iubesc/ și flori și ochi și
buze și morminte”.
• Titlul este o metaforă revelatorie ce semnifică ideea
cunoașterii luciferice, exprimând crezul că datoria poetului
este de a potența misterele universale („corola de minuni a
lumii”), nu de a le descifra („nu strivesc”).
 II. STRUCTURĂ ȘI COMPOZIȚIE
• Opera este structurată în trei tablouri poetice, care descriu
cele două tipuri de cunoaștere, luciferică și paradisiacă,
aflate în relație de opoziție.
 III. ANALIZA POEZIEI
• Prima secvență poetică prezintă concepția filosofică privind cunoașterea
luciferică, prin verbele aflate la persoana I singular și la prezentul gnomic:
„nu strivesc” și „nu ucid”, prin intermediul cărora se respinge atitudinea de
lămurire a tainelor universale.
• În ultimul vers al secvenței, se evidențiază, prin enumerație, simbolurile
misterelor:
- natura, viața, existența însăși a universului („flori”)
- emoția și simțirea umană („ochi”)
- comunicarea prin cuvânt și iubirea prin sărut („buze”)
- moartea, ca o componentă a existenței duale și ciclice, care, la Blaga, nu
înseamnă sfârșitul dramatic, ci „marea trecere” într-o lume superioară
(„morminte”)