EVALUAREA ANTROPOMETRICA

ŞI NUTRIŢIONALĂ
1.Introducere

Starea de nutriţie a unei persoane arată gradul în

care necesităţile alimentare fiziologice sunt
acoperite prin aport.

Necesarul alimentar este influenţat de:

-Stres (infecţii, patologice acută şi cronică,
traumatisme, stres psihic)
-Stări anabolice fiziologice (creştere, sarcină,
convalescenţă).
Aportul alimentar este influenţat de:

Starea economică
Cultură
Climatul emoţional
Stări patologice
Comportamentul alimentar
Capacitatea de a consuma şi de a absorbi
alimentele
2. Dezechilibrul nutriţional
Starea de nutriţie deficitară sau excesivă apare
atunci când aportul nu corespunde necesarului.
Dacă rezervele nutriţionale ale organismului sunt
epuizate sau aportul este inadecvat necesităţilor
metabolice, se dezvoltă starea de „subnutriţie”.
Subnutriţia are următoarele cauze:
Aport inadecvat
Tulburări de digestie
Procese metabolice disfuncţionale
Excreţia crescută a nutrienţilor esenţiali.
Persoanele cu riscul cel mai mare de a dezvolta
subnutriţie sunt: copiii, femeile însărcinate,
persoanele cu venituri mici, persoanele
spitalizate îndelung, bătrânii.
Consecinţele subnutriţiei sunt:
 afectarea creşterii şi dezvoltării,
scăderea rezistenţei la infecţii,
întârzierea vindecării,
 creşterea morbidităţii şi mortalităţii.
Supra-alimentarea are consecinţe nutriţionale:
apariţia obezităţii şi a afecţiunilor asociate (diabet
zaharat, ateroscleroză, boli cardiovasculare,
hipertensiune arterială, sindrom metabolic) şi
creşterea morbidităţii şi a mortalităţii prin aceste boli.

Evaluarea deficitelor nutriţionale se realizează prin:

Istoric medical, alimentar (anchetă alimentară) şi al
utilizării medicamentelor şi produselor naturiste
Examen fizic (inclusiv măsurarea greutăţii corporale)
Examene de laborator.
Există mai mulţi factori care pot conduce la
identificarea riscului nutriţional:
 alimentari,
psiho-sociali,
starea fizică,
modificarea constantelor biologice,
medicamentele utilizate.
3. Screening-ul nutriţional

Screening-ul nutriţional este procesul de

identificare a caracteristicilor cunoscute ca fiind
asociate cu probleme nutriţionale. Este
individualizat !!
Scopul său este identificarea rapidă a
persoanelor cu probleme nutriţionale.
Se poate realiza prin intermediul unor întrebări
simple care pot fi adresate la domiciliu, în spital
sau în unitatea de asistenţă ambulatorie.
4.Evaluarea nutriţională
Este o etapă esenţială a procesului de îngrijire nutriţională,
urmărind identificarea subiecţilor care necesită tratament
dietetic agresiv şi monitorizarea rezultatelor obţinute.
Se bazează pe:
 anamneza medicală, socială, alimentară
 date antropometrice -Înălţimea şi greutatea
-Indicele de masă corporală (IMC)
-Grosimea pliului cutanat
-Măsurarea circumferinţelor
 examenul clinic
 datele biochimice.
5. Examinarea fizică (starea de nutriţie)

Include anamneza medicală completă şi examenul

fizic riguros.
Se urmăreşte prezenţa palorii, dermatitei,
pruritului, starea de hidratare, modul de vindecare
a eventualelor leziuni.
O atenţie specială se acordă regiunilor la nivelul
cărora pot să apară semnele deficitelor
nutriţionale:tegumente, păr, dinţi, buze, limbă,
conjunctive oculare/genitale
7. Datele de laborator
Nu există un singur test diagnostic. Combinarea
datelor biochimice cu parametrii antropometrici şi
cu anamneza alimentară reprezintă probabil cea mai
eficientă metodă de apreciere a stării de nutriţie.

După ce s-a stabilit starea de nutriţie, se trece la

elaborarea unui plan nutriţional, ceea ce implică:
Stabilirea problemelor ce trebuie rezolvate
Stabilirea unui diagnostic
Stabilirea scopurilor terapeutice
Stabilirea tipului de intervenţie
Educaţia
Evaluarea rezultatelor.
7. Interacţiunea dintre medicamente şi alimente
Medicamentele, utilizate pentru tratamentul
diverselor afecţiuni, interacţionează cu alimentele,
ceea ce conduce la modificări ale efectelor lor şi ale
stării de nutriţie.

 Terapia nutriţională medicală se împarte în :

prospectivă, atunci când pacientul începe
tratamentul cu un anumit medicament
retrospectivă în care se evaluează simptomele
care pot fi de natură medicală sau pot fi rezultatul
interacţiunii dintre medicamente şi alimente.
Se realizează anamneza privind: consumul de
alcool, de suplimente vitaminice şi minerale, de
produse naturiste, afecţiunile genetice, modificările
apetitului, gustului, mirosului, greutăţii corporale şi
tulburările gastrointestinale.
Terapia nutriţională medicală prospectivă include
informaţii de bază despre medicamente (nume,
scopul şi durata prescripţiei, modul de
administrare, legătura cu mesele, evitarea unor
alimente, efecte secundare şi sugestiile alimentare
pentru combaterea lor, problemele nutriţionale
asociate cu aportul alimentar inadecvat, modificări
alimentare, informaţii informaţii despre excipienţi).
În concluzie:
screening-ul nutriţional corect şi aprecierea
meticuloasă a stării de nutriţie sunt etape importante
în stabilirea stării medicale a pacientului.
screening-ul se realizează diferenţiat, în funcţie de
starea pacientului.
un dietetician cu experienţă utilizează datele
obţinute pentru a lua deciziile cele mai bune cu
privire la planul de îngrijire ce trebuie implementat.
datele de laborator pot fi utilizate pentru aprecierea
deficitelor nutriţionale.
interacţiunile dintre medicamente şi alimente sunt
importante atât pentru eficacitatea tratamentului,
cât şi pentru o stare de nutriţie corespunzătoare.
este necesară detalierea privind posibilele
interacţiuni cu alimentele pentru fiecare
medicament.
pacientul trebuie să fie informat şi îndrumat corect
din punct de vedere al interacţiunii dintre
medicamente şi alimente pe perioada tratamentului.