SENZORI– GENERALITATI (I)

MARIUS HAGAN, PHD

SENZORI SI TRADUCTOARE
DEFINITIA SENZORULUI
• Un senzor este adesea definit ca un „dispozitiv care răspunde la un semnal sau
stimul”.

• Un senzor este un dispozitiv care primește un stimul și răspunde cu un semnal

electric

• Exemple de stimuli sunt: intensitatea luminii și lungimea de undă, sunetul, forța,

accelerația, distanța, viteza de mișcare și compoziția chimică. Când spunem
„electric”, înseamnă un semnal care poate fi canalizat, amplificat și modificat
prin dispozitive electronice.
EXEMPLU DE SISTEM CU SENZORI

• Structura:
• Element sensibil
• Interfata (conditionare de
semnal)
• Convertor ADC
• Unitate de procesare
• Modul de comunicatie
 CLASIFICAREA SENZORILOR(I)

• Toți senzorii pot fi de două feluri: pasivi și activi. Un senzor pasiv nu are nevoie de
o sursă suplimentară de energie. Acesta generează un semnal electric ca răspuns la un
stimul extern.

• Senzorii activi necesită energie externă pentru funcționarea lor, ceea ce se numește
semnal de excitație. Semnalul este modificat (modulat) de senzor pentru a produce
semnalul de ieșire. Senzorii activi sunt uneori numiți parametrici
 CLASIFICAREA SENZORILOR(II)

• În funcție de referința selectată, senzorii pot fi clasificați în absolut și

relativ. Un senzor absolut detectează un stimul în raport cu o scară fizică
absolută care este independentă de condițiile de măsurare, în timp ce un senzor
relativ produce un semnal care se referă la un caz special.
CLASIFICAREA SENZORILOR(II)

• SENZORI INTELIGENTI (SMART SENSORS) – sunt senzori

care au inteligenta incorporata intr-o unitate de procesare
• Specificatiile senzorilor inteligenti:
• Procesare locala
• autocalibrare
• Comunicatie

• “senzori clasici” – sunt senzori care nu au incorporata inteligenta

MODEL DE ARHITECTURA A UNUI SENZOR INTELIGENT

• Componentele de baza ale unui

senzor inteligent:
• Elementul sensibil
• Convertorul ADC
• Unitatea de procesare
• Unitatea de comunicatie
• Sursa de energie
ARHITECTURA UNEI RETELE DE SENZORI– SMART GRID

• Electricitatea, una dintre cele mai

populare și importante forme de
energie care afectează viețile omului,
economia și politica, este produsă
într-o infrastructură foarte critică
cunoscută sub numele de rețea
electrică. O rețea de energie electrică
este populată de un număr mare de
componente care sunt interconectate,
în timp ce se răspândesc în diverse
locații geografice
RETEA DE SENZORI RADIO – WIRELESS SENSOR
NETWORK(WSN)

Controluri de acces
descentralizate pentru rețele
de dispozitive IoT
SENZORI IN AUTOMOTIVE

Senzorii monitorizeaza
parametrii functionali ai unui
vehicul: viteza, acceleratie,
pozitie, presiune,
temperatura, etc.
SPECIFICATIILE SENZORILOR (I)
SPECIFICATIILE SENZORILOR - FENOMENE DE
CONVERSIE
CLASIFICAREA SENZORILOR
 SENZORI PENTRU DISPOZITIVE MOBILE DE COMUNICARE (I)

• În ultimul deceniu, a apărut o piață majoră pentru senzori - dispozitivele de

comunicare mobilă (MCD), cum ar fi smartphone-urile, ceasurile inteligente
și tabletele. În zilele noastre, MCD devine o extensie bionică a noastră. Nu
mai este un telefon doar pentru transmisia (tele) de sunet (telefon) - a evoluat
în cyber-valet-ul nostru personal care poate efectua o multitudine de servicii.
Pentru a face orice muncă utilă, un MCD are nevoie de informații din
exteriorul propriei “cutii” utilizând o serie de senzori și detectori externi sau
integrați.
 SENZORI PENTRU DISPOZITIVE MOBILE DE COMUNICATIE (II)

• Astăzi, un MCD (Mobile Communication Device) generic conține un număr

destul de limitat de senzori, cu toate acestea, acestea acceptă mii de aplicații pentru multe
scopuri industriale, științifice, de consum și medicale. Acești senzori integrați sunt:
• Cameră pentru imagini - realizează fotografii și videoclipuri.
• Microfon - detectează sunetul mai ales în domeniul frecvențelor sonore.
• Accelerometru - detectează mișcarea MCD și direcția forței de gravitație.
• Giroscopul - măsoară orientarea spațială a MCD.
• Magnetometru (busolă) - detectează rezistența și direcția câmpurilor magnetice.
• GPS - un receptor RF și procesor pentru identificarea coordonatelor globale.
• Detectorul de proximitate - detectează apropierea MCD-ului cu corpul utilizatorului.
CERINTELE SENZORILOR MCD
MODUL SENZORIAL IR - SCHEMA BLOC
CARACTERISTICILE SENZORILOR: EXACTITATE

Precizia este măsurată ca o deviere

cea mai mare a unei valori
reprezentată de senzor de la valoarea
ideală sau adevărată a unui stimul la
intrarea sa. Abaterea de la o funcție
de transfer ideală (adevărată) poate
fi descrisă ca o diferență între
valoarea care este calculată înapoi
de la ieșire și valoarea reală a
stimulului de intrare.
SENSORS CHARACTERISTICS: ACCURACY VERSUS PRECISION

 Precision is how close measure

values are to each other, basically
how many decimal places are at
the end of a given measurement. 

Accuracy is how close a measure

value is to the true value. 
 SENSORS CHARACTERISTICS: RESOLUTION VS. SENSITIVITY

•Resolution
• Inrelative amounts, resolution describes the degree to which a change can be detected. It is expressed as a
fraction of an amount to which you can easily relate. For example, printer manufacturers often describe
resolution as dots per inch, which is easier to relate to than dots per page.
• In the data acquisition world, resolution most often is expressed as a number of bits, such as 12, 16, or 20. In
the digital multimeter world, resolution usually is described in digits, such as 4, 5, or 6.

•Sensitivity
• Sensitivity is an absolute quantity; resolution is a relative quantity. Sensitivity describes the smallest absolute
amount of change that can be detected by a measurement, often expressed in terms of millivolts, microhms, or
tenths of a degree.
• Sensitivity should not be confused with accuracy—they are entirely different parameters. For example, a device
specified with 1-mV sensitivity may only be accurate to 10 mV with an applied input of 10 V. Yet if the 10-V
input signal changed by 1 mV, the device still could observe the difference. Sensitivity sometimes can be
improved by averaging.
CARACTERISTICILE SENZORILOR : HISTEREZISUL

• O eroare de histereză este o abatere a

ieșirii senzorului la un punct specificat
al semnalului de intrare atunci când
este abordat din direcțiile opuse
 CARACTERISTICILE SENZORILOR : NELINIARITATEA
• O neliniaritate este o abatere maximă (L) a unei funcții de transfer de la linia dreaptă de aproximare.
Termenul „liniaritate” înseamnă de fapt „non liniaritate”. Când se face mai mult de o execuție de
calibrare, trebuie indicată cea mai proastă liniaritate observată în timpul oricărui ciclu de calibrare.
 CARACTERISTICILE SENZORILOR : SATURATIA
• Saturația reprezintă limita de operare pentru valori mari ale stimulului.
CARACTERISTICILE SENZORILOR : REPEATABILITATEA

• Eroarea de repetabilitate
(reproductibilitate) este cauzată de
incapacitatea unui senzor de a
reprezenta aceeași valoare în condiții
identice. Repetabilitatea este
exprimată ca o diferență maximă între
citirile de ieșire, determinate de două
cicluri de rulare
CARACTERISTICILE SENZORILOR : BANDA MOARTA

• Banda moartă este insensibilitatea unui

senzor dintr-o gamă specifică de
semnale de intrare. În acest interval,
ieșirea poate rămâne aproape de o
anumită valoare (adesea zero) pe o
întreagă zonă cu bandă moartă.
 CARACTERISTICILE SENZORILOR : RELIABILITATEA

• Fiabilitatea este capacitatea unui produs (senzor, de exemplu) de a îndeplini o

funcție necesară în condiții declarate pentru o perioadă de timp declarată.
Fiabilitatea poate fi exprimată în termeni statistici, deoarece probabilitatea ca
dispozitivul să funcționeze fără defecte într-un timp specificat sau într-un număr de
utilizări. Fiabilitatea specifică o defecțiune - adică - o defecțiune temporară sau
permanentă a unui senzor.
ANALOGII MECANIC – TERMIC - ELECTRIC
 FACTORII DE MEDIU: CONDIȚII DE DEPOZITARE(I)

Condițiile de depozitare sunt limitele de mediu nefuncționale la care poate

fi supus un senzor într-o perioadă specificată, fără a-și modifica permanent
performanțele atunci când funcționează în condiții normale. De obicei,
condițiile de depozitare includ cele mai ridicate și mai scăzute temperaturi de
depozitare și umiditățile relative maxime la aceste temperaturi. La numărul de
umiditate relativă se poate adăuga cuvântul „noncondensing”. În funcție de
natura senzorului, trebuie luate în considerare anumite limitări specifice pentru
stocare. De exemplu, presiunea maximă, prezența unor gaze sau fumurile
contaminante.
 FACTORII DE MEDIU: CONDIȚII DE DEPOZITARE(I)

Condițiile de mediu la care este supus un senzor în timpul funcționării

normale nu includ variabile pe care senzorul le măsoară. De exemplu, un
senzor de presiune a aerului este de obicei supus nu numai presiunii aerului, ci
și altor influențe, cum ar fi temperatura aerului, umiditatea, vibrațiile, radiațiile
ionizante, câmpurile electromagnetice, forțele gravitaționale, etc. Toți acești
factori pot și de obicei afectează performanțele senzorului. Trebuie luate în
considerare atât variațiile statice, cât și cele dinamice ale acestor condiții.
 FACTORII DE MEDIU: STABILITATEA MEDIULUI

Stabilitatea mediului este o cerință foarte importantă. Atât proiectantul

senzorului cat și inginerul de aplicații ar trebui să ia în considerare toți factorii
externi posibili care poat afecta performanța senzorului. Luăm, de exemplu, un
accelerometru piezoelectric care poate genera semnale aberante dacă este
afectat de o schimbare bruscă a temperaturii ambientale, descărcare
electrostatică, efect triboelectric, vibrație a unui cablu de conectare,
interferențe electromagnetice (EMI), chiar dacă un producător nu specifică
astfel de efecte , un inginer de aplicații ar trebui să le simuleze în timp ce
prototipează produsul.
 FACTORII DE MEDIU: EROARE DE AUTOÎNCĂLZIRE

Poate fi specificată o eroare de autoîncălzire atunci când un semnal de

excitație este absorbit de un senzor și își schimbă temperatura cu o astfel de
pondere încât poate afecta precizia. De exemplu, un senzor de temperatură de
tip termistor necesită trecerea curentului electric, provocând o disipare a
căldurii în corpul senzorului. Dacă o cuplare cu mediul este slabă, temperatura
senzorului poate crește semnificativ din cauza unui efect de autoîncălzire.
Aceasta va duce la erori, deoarece temperatura senzorului va crește. O cuplare
cu mediul înconjurător depinde de suportul unde se află senzorul: un contact
uscat, lichid, aer, etc. Cel mai rău cuplaj termic poate fi prin aerul liniștit.
Pentru termistoare, producătorii specifică adesea erorile de autoîncălzire din
aer, lichid agitat sau alte medii.
 TIMPUL MEDIU PANA LA DEFECTARE –
MEAN-TIME TO-FAILURE (MTTF)
Pentru multe dispozitive electronice reparabile, procedura de prezicere a fiabilității în
funcțiune este MTBF (timp-între-eșecuri) al cărei calcul este descrisă în standardul MIL-
HDBK-217. Deoarece senzorii sunt, de regulă, dispozitive nereparabile, deci, după o
defecțiune, acestea trebuie înlocuite, nu trebuie reparate. Astfel, senzorii sunt caracterizați mai
convenabil de MTTF - timpul mediu până la eșec, un timp mediu de funcționare înainte de
defectarea dispozitivului. MTTF determină fiabilitatea dispozitivului și este calculat astfel:

unde t0—timpul de start al testului, tf—timpul de defectare, n—numarul

total de dispozitive testate, si i este indexul unui dispozitiv. Aceasta înseamnă că
fiecare dispozitiv testat trebuie să funcționeze până la defectarea sa (recuperabil sau
catastrofal) in timpul mediu de lucru până la calcularea defecțiunii.
 TESTAREA EXTREMA(I)

Testele extreme sunt utile în special în faza de proiectare a senzorului

pentru a descoperi probleme ascunse. În timpul testelor extreme, un senzor
poate fi supus unor factori de mediu puternici, care pot modifica performanțele
sale sau pot descoperi defecte ascunse. Printre testele suplimentare care pot
dezvălui astfel de probleme se numără:

 Temperatură ridicată / umiditate ridicată, în timp ce este alimentat complet

electric. Pentru de exemplu, un senzor poate fi supus la temperatura maximă
admisă la 85–90% umiditate relativă (RH) și păstrată în aceste condiții timp de
500 ore. Acest test este foarte util pentru detectarea contaminărilor și evaluarea
ambalajelor integritate. Eșecurile sunt mai probabil să apară la 85 C și 85%
RH. Acest test uneori se numește „85–85 test (temperatură-umiditate)”.
 TESTAREA EXTREMA(II)

Șocurile și vibrațiile mecanice pot fi utilizate pentru a simula condițiile

nefavorabile de mediu, în special în evaluarea legăturilor prin fire, aderenta
epoxidică etc. Un senzor poate fi conceput pentru a rezista la acceleratii
mari (până la 3000 g de forță). Testele trebuie făcute pe diferite axe. Vibrațiile
armonice trebuie aplicate la senzor în intervalul care include frecvența sa
naturală.
Pot fi simulate condiții extreme de depozitare menținând un senzor pentru
cel puțin 1000 h în aceste condiții. Acest test simulează condițiile de depozitare
și expediere și de obicei este efectuat pe dispozitive care nu funcționează.
Limitele de temperatură superioară și inferioară trebuie să fie în concordanță
cu natura fizică a senzorului.
 TESTARE ACCELERATA - ACCELERATED LIFE TESTING (I)

O altă metodă importantă de testare a fiabilitate ar fi o “viață accelerată”

(AL). Este o procedură care emulează funcționarea senzorului, oferind tensiuni
din lumea reală, dar comprimând ani în săptămâni. Trei obiective sunt în
spatele unui astfel de test: stabilirea MTTF; identificați primele puncte de
eroare care pot fi apoi remediate prin modificările de proiectare; și să identifice
sistemul de viață practic.
Testarea accelerata de mediu - Environmental Acceleration

Un mod posibil de comprimare a timpului este de a utiliza același profil ca și ciclul de funcționare
real, incluzând încărcarea maximă și pornirea, ciclurile de oprire, dar cele mai mari și cele mai mici
valori ale mediului (temperatură, umiditate și presiune). Limitele cele mai mari și cele mai mici ar trebui
să fie substanțial mai largi decât condițiile normale de exploatare.
 EROARE SI INCERTITUDINE

Diferența dintre eroare și incertitudinea ar trebui întotdeauna înțeleasa clar.

O eroare poate fi compensată într-un anumit grad prin corectarea componentei
sale sistematice. Rezultatul unei astfel de corecții poate fi, în mod necunoscut,
foarte aproape de valoarea adevărată necunoscută a stimulului și, astfel, va avea
o eroare foarte mică. Cu toate acestea, în ciuda unei mici erori, incertitudinea de
măsurare poate fi foarte mare, deoarece nu putem avea încredere cu adevărat că
eroarea este într-adevăr cea estimata.